ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 22 iulie 2009, petiționarul B.O. a formulat plângere împotriva rezoluției din 15 aprilie 2009 dată în Dosarul nr. 464/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Prin sentința penală nr. 1833 din 5 noiembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 4935/2/2009, s-a dispus respingerea ca nefondată a plângerii petiționarului B.O. împotriva rezoluției din 15 aprilie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

A fost menținută rezoluția atacată. Hotărârea a fost atacată cu recurs de petiționar iar prin decizia nr. 275 din 26 aprilie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 958/1/2010 de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 9 judecători, a fost admis recursul, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare, constatându-se încălcarea dispozițiilor art. 177 și următoarele C. proc. pen. Judecând cauza după casare, Înalta Curte reține în fapt următoarele: Prin plângerea penală formulată în cauză, petiționarul B.O. a solicitat tragerea la răspunderea penală a magistratului procuror L.V. - procuror șef secție urmărire penală în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați - pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen.

raportat la art. 248 1 C. pen. și favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen. Se susține, în conținutul plângerii, că aceste infracțiuni au fost săvârșite de către magistratul procuror, cu ocazia soluționării lucrării nr. 1243/II/2/2008 a Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați. Soluția adoptată în acest dosar a fost de neînceperea urmăririi penale față de magistratul C.G. cercetat sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 248 C. pen. și art. 264 C. pen., reținându-se ca fiind incidente prevederile art. 10 lit. a) C. proc. pen. Efectuând acte premergătoare, procurorul a dispus prin rezoluția nr. 464/P/2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc.

pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de magistratul L.V., constatându-se că faptele reclamate nu există. În esență, procurorul reține că persoana vătămată nu a indicat încălcări concrete ale legii sau ale atribuțiilor de serviciu, criticile pe care se întemeiază sesizările referindu-se strict la legalitatea rezoluției nr. 23/P/2009 a Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați. Ori, simpla împrejurarea că soluțiile adoptate de magistrați îl nemulțumesc pe petiționarul B.O. nu are relevanță sub aspect penal și nu poate constitui, prin sine însăși, temei pentru angajarea răspunderii penale. Prin rezoluția nr. 5281/2569/II/2/2009 din 1 iunie 2009 dată de procurorul șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de petiționarul B.O.

Împotriva soluției date de procuror petiționarul a formulat plângere la instanță, conform art. 278 1 C. proc. pen., solicitând desființarea acesteia și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale. Înalta Curte de Casație și Justiție examinând plângerea, în baza dispozițiilor art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., pe baza actelor și lucrărilor dosarului constată că aceasta nu este fondată pentru următoarele considerente: Din examinarea actelor dosarului rezultă că magistratul L.V. a soluționat Dosarul nr. 23/P/2009 al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, dispunând neînceperea urmăririi penale față de magistratul C.G. sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 248 și art. 264 C. pen., constatându-se că faptele reclamate nu există.

Ulterior, prin rezoluția nr. 411/II/2/2009 din data de 30 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați a fost respinsă ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiționar. Magistratul procuror L.V. a adopta această soluție urmare actelor premergătoare efectuate în cauză, rezoluția fiind supusă controlului ierarhic și menținută ca fiind legală și temeinică. Pronunțarea unei soluții nefavorabile petiționarului nu constituie prin ea însăși, un indiciu privind săvârșirea unei infracțiuni, magistratul procuror motivându-și în fapt și în drept rezoluția adoptată. Ca atare, nu se poate reține că magistratul procuror și-a exercitat în mod abuziv atribuțiile de serviciu în scopul de a adopta o soluție favorabilă magistratului procuror C.G..

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petiționarul B.O. împotriva rezoluției nr. 464/P/2009 din 15 aprilie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Se va menține rezoluția atacată. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.O. împotriva rezoluției nr. 464/P/2009 din 15 aprilie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Menține rezoluția atacată. Obligă petiționarul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 22 noiembrie 2010.