ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată

la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 22 iulie 2009, petiționarul B.O.

a formulat plângere împotriva rezoluției din 15 aprilie 2009 dată în Dosarul nr.

464/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de urmărire penală și criminalistică.

Prin

sentința penală nr. 1833 din 5 noiembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție în Dosarul nr. 4935/2/2009, s-a dispus respingerea ca

nefondată a plângerii petiționarului B.O. împotriva rezoluției din 15 aprilie 2009

dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică.

A

fost menținută rezoluția atacată.

Hotărârea

a fost atacată cu recurs de petiționar iar prin decizia nr. 275 din 26 aprilie

2010 pronunțată în Dosarul nr. 958/1/2010 de Înalta Curte de Casație și

Justiție - Completul de 9 judecători, a fost admis recursul, dispunându-se

trimiterea cauzei spre rejudecare, constatându-se încălcarea dispozițiilor art.

177 și următoarele C. proc. pen.

Judecând

cauza după casare, Înalta Curte reține în fapt următoarele:

Prin

plângerea penală formulată în cauză, petiționarul B.O. a solicitat tragerea la

răspunderea penală a magistratului procuror L.V. - procuror șef secție urmărire

penală în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați - pentru

săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen.

raportat la art. 248

1

C. pen. și favorizarea infractorului prevăzută

de art. 264 C. pen.

Se

susține, în conținutul plângerii, că aceste infracțiuni au fost săvârșite de

către magistratul procuror, cu ocazia soluționării lucrării nr. 1243/II/2/2008

a Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Soluția

adoptată în acest dosar a fost de neînceperea urmăririi penale față de

magistratul C.G. cercetat sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art.

248 C. pen. și art. 264 C. pen., reținându-se ca fiind incidente prevederile art.

10 lit. a) C. proc. pen.

Efectuând

acte premergătoare, procurorul a dispus prin rezoluția nr. 464/P/2009 a Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică,

în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C.

proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de magistratul L.V., constatându-se

că faptele reclamate nu există.

În

esență, procurorul reține că persoana vătămată nu a indicat încălcări concrete

ale legii sau ale atribuțiilor de serviciu, criticile pe care se întemeiază

sesizările referindu-se strict la legalitatea rezoluției nr. 23/P/2009 a

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Ori,

simpla împrejurarea că soluțiile adoptate de magistrați îl nemulțumesc pe

petiționarul B.O. nu are relevanță sub aspect penal și nu poate constitui, prin

sine însăși, temei pentru angajarea răspunderii penale.

Prin

rezoluția nr. 5281/2569/II/2/2009 din 1 iunie 2009 dată de procurorul șef al

Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a

plângerii formulate de petiționarul B.O.

Împotriva

soluției date de procuror petiționarul a formulat plângere la instanță, conform

art. 278

1

C. proc. pen., solicitând desființarea acesteia și

trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.

Înalta

Curte de Casație și Justiție examinând plângerea, în baza dispozițiilor art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., pe baza actelor și lucrărilor dosarului constată că

aceasta nu este fondată pentru următoarele considerente:

Din

examinarea actelor dosarului rezultă că magistratul L.V. a soluționat Dosarul nr.

23/P/2009 al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, dispunând neînceperea

urmăririi penale față de magistratul C.G. sub aspectul comiterii infracțiunilor

prevăzute de art. 248 și art. 264 C. pen., constatându-se că faptele reclamate

nu există.

Ulterior,

prin rezoluția nr. 411/II/2/2009 din data de 30 martie 2009 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Galați a fost respinsă ca neîntemeiată, plângerea

formulată de petiționar.

Magistratul

procuror L.V. a adopta această soluție urmare actelor premergătoare efectuate

în cauză, rezoluția fiind supusă controlului ierarhic și menținută ca fiind

legală și temeinică.

Pronunțarea

unei soluții nefavorabile petiționarului nu constituie prin ea însăși, un

indiciu privind săvârșirea unei infracțiuni, magistratul procuror motivându-și

în fapt și în drept rezoluția adoptată.

Ca

atare, nu se poate reține că magistratul procuror și-a exercitat în mod abuziv

atribuțiile de serviciu în scopul de a adopta o soluție favorabilă

magistratului procuror C.G..

Având în vedere considerentele expuse, Înalta

Curte în temeiul dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc.

pen., va respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petiționarul B.O. împotriva

rezoluției nr. 464/P/2009 din 15 aprilie 2009 dată de Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Se va menține rezoluția atacată.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va

obliga petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată

de petiționarul B.O. împotriva rezoluției nr. 464/P/2009 din 15 aprilie 2009

dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică.

Menține rezoluția atacată.

Obligă petiționarul la plata sumei de 200

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 noiembrie 2010.