ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de revizuire de față;

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 1940 din 4 noiembrie 2008

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost

respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.C.V. împotriva rezoluției

nr. 180/P/2007 din 25 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică. A fost

menținută rezoluția atacată, iar petentul obligat la plata cheltuielilor

judiciare statului.

S-a reținut, în esență, că plângerea nu este întemeiată,

iar soluția de netrimitere în judecată este legală și temeinică, întrucât din

actele premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat elemente care să conducă

la concluzia că intimații M.D. și B.E. au comis infracțiunile reclamate,

nemulțumirea petentului față de soluția adoptată neputând conduce la concluzia

întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor indicate în plângere.

Soluția a devenit definitivă prin respingerea ca nefondat a

recursului declarat de petent, prin decizia nr. 397 din 18 mai 2009 pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 9 judecători, în dosarul

nr. 1438/1/2009.

Împotriva acestei din urmă decizii revizuientul M.C.V. a

formulat cerere de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, Completul de 9 judecători sub nr. 5062/1/2009, la data de 19 mai

2009.

Cererea de revizuire a fost înaintată Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru efectuarea de cercetări

conform art. 397 și urm. C. proc. pen., prin decizia penală nr. 779 din 19

octombrie 2009 a Completului de 9 Judecători.

După formularea concluziilor de către procuror, în

conformitate cu dispozițiile art. 399 alin. (5) C. proc. pen., materialul

cauzei a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, formându-se

dosarul nr. 232/1/2010.

Examinând cererea de revizuire în conformitate cu

dispozițiile art .403 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este

inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Prin sentința penală nr. 1940 din 4 noiembrie 2008 pronunțată

în dosarul nr. 6061/1/2008 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,

în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc.

pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul M.C.V.

împotriva rezoluției nr. 180/P/2007 din 25 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și

Criminalistică. Pentru a dispune astfel, instanța a constatat că soluția de

neurmărire penală dată de parchet față de magistrații M.D., judecător la Curtea de Apel București și B.E., procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București,

pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor prevăzută de art. 246 și favorizarea infractorului prevăzută de

art. 264 C. pen. cu motivarea că faptele sesizate nu există, este legală și

temeinică.

Prin decizia penală nr. 397 din 18 mai 2009 pronunțată în

dosarul nr. 1438/1/2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 9

judecători, a respins ca nefondat recursul declarat de petiționarul M.C.V.,

menținând soluția atacată.

Prin hotărârea judecătorească a cărei revizuire se solicită

nu s-a rezolvat fondul cauzei, în sensul stabilirii existenței faptei și

vinovăției, potrivit dispozițiilor art. 345 C. proc. pen.

În consecință, revizuirea unei astfel de hotărâri nu este

posibilă, nefiind permisă și prevăzută de lege.

În acest sens, a statuat și Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secțiile Unite, stabilind prin decizia nr. 17 din 19 martie 2007 dată

în soluționarea recursului în interesul legii, că o cerere de revizuire

îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive pronunțată în

temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen. este

inadmisibilă.

Așa fiind, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea

de revizuire formulată de revizuientul M.C.V., dispunând obligarea acestuia la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând dispozițiile art. 403 raportat la art. 394 C. proc.

pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge,

ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul M.C.V. împotriva

deciziei penale nr. 397 din 18 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 9 judecători, pronunțată în dosarul nr. 1438/1/2009.

Obligă

revizuentul la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu

recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 februarie 2010.