ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cererii de

revizuire de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin adresa nr. 1928/III-6/2009 de la 20

noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Direcția Națională Anticorupție, Secția judiciară penală ce a fost înregistrată

prin Registratura Generală a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 5741

la 23 noiembrie 2009 și pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și

Justiție sub nr. 9159/1/2009 la 23 noiembrie 2009 se menționează că în temeiul

dispozițiilor art. 399 alin. (5) și art. 401 C. proc. pen. se înaintează

alăturat, spre competentă soluționare, cererea de revizuire a deciziei penale

nr. 300 de la 27 aprilie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, Completul de 9 Judecători, în dosarul nr. 103/1/2009 formulată de

petentul M.C.V., împreună cu concluziile procurorului.

Totodată se restituie

dosarele nr. 4009/1/2009, 103/1/2009 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție –

Completul de 9 Judecători, 6380/1/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală, și 91/P/2007 al Direcției Naționale Anticorupție Serviciul

Teritorial Ploiești (1 volum ).

În concluziile

înaintate de către procuror, s-a arătat că la data de 5 mai 2009, petentul M.C.V.

a formulat o cerere de revizuire a deciziei penale nr. 300 de la 27 aprilie

2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 9

Judecători, în dosarul nr. 103/1/2009.

Prin această hotărâre

a fost respins, ca nefondat, recursul petentului declarat împotriva sentinței

penale nr. 1661 de la 8 octombrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, în dosarul nr. 6380/1/2008, prin care, în temeiul

dispozițiilor prevăzute de art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

a fost, de asemenea, respinsă, ca nefondată, plângerea acestuia împotriva

rezoluției nr. 91/P/24 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial

Ploiești.

De asemenea, prin

aceleași concluzii ale procurorului s-a menționat că cererea de revizuire

împotriva unei hotărâri judecătorești prin care nu a fost rezolvat fondul

cauzei nu se încadrează în niciuna din situațiile expres și limitativ prevăzute

de dispozițiile art. 393 alin. (1) C. proc. pen. și art. 394 alin. (1) lit. a)-e)

C. proc. pen.

Totodată, având în

vedere și decizia nr. 17/2007 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și

Justiție a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 403 alin. (3) C. proc. pen.,

respingerea, ca inadmisibilă a cererii de revizuire a deciziei penale nr. 300

de la 27 aprilie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

Completul de 9 Judecători, în dosarul nr. 103/1/2009.

La termenul de

astăzi, a lipsit revizuientul M.C.V.

Magistratul asistent a

referit că revizuientul a depus în cursul ședinței de judecată o cerere de

amânare pentru lipsă de apărare, conform art. 6 din C.E.D.O.

Reprezentantul

Ministerului Public a solicitat admiterea cererii, fiind primul termen de

judecată.

Înalta Curte,

deliberând a respins cererea de amânare, în raport cu obiectul cauzei și,

apreciind cauza în stare de judecată a acordat părților, cuvântul în dezbateri.

Reprezentantul

Ministerului Public a solicitat, respingerea, ca inadmisibilă a cererii de

revizuire formulată de revizuient, întrucât nu sunt întrunite condițiile

prevăzute de art. 393 și art. 394 C. proc. pen.

Examinând cererea de

revizuire formulată de revizuientul M.C.V. împotriva deciziei penale nr. 300

din 27 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 9

Judecători, pronunțată în dosarul nr. 103/1/2009, Înalta Curte constată cererea

de revizuire, ca fiind inadmisibilă pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei

rezultă că prin sentința penală nr. 1661 din 8 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în temeiul art. 278

1

alin. (8)

lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de

petentul M.C.V. împotriva rezoluției nr. 91/P/2007 din 24 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție,

Serviciul Teritorial Ploiești, fiind menținută rezoluția atacată, cu obligarea

petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Prin rezoluția nr.

91/P/2007 din 24 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Ploiești s-a

dispus, în baza dispozițiilor art. 228 alin. (1) raportat la art. 10 alin. (1)

lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de magistratul M.V.,

judecător la Curtea de Apel Ploiești, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 257 C. pen. și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, întrucât fapta

nu există.

Împotriva sentinței

mai sus menționate a declarat recurs, petentul M.C.V., ce a fost soluționat

prin decizia penală nr. 300 de la 27 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 9 Judecători, pronunțată în dosarul nr. 103/1/2009,

prin care a fost respins, ca nefundat, recursul declarat de petentul M.C.V.

împotriva sentinței nr. 1661 din 8 octombrie 2008, pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 6480/1/2008, fiind

obligat recurentul petent la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Petentul M.C.V. a

formulat cerere de revizuire a deciziei penale nr. 300 din 27 aprilie 2009 în

dosarul nr. 103/1/2009, fără a se invoca vreunul din cazurile de revizuire,

cerere ce a fost înregistrată pe rolul Completului de 9 Judecători al Înaltei

Curți de Casație și Justiție sub nr. 4009/1/2009.

Prin decizia penală

nr. 512 de la 22 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul

de 9 Judecători, pronunțată în dosarul nr. 4009/1/2009, în baza art. 397 alin.

(1) C. proc. pen. a fost trimisă cererea de revizuire formulată de revizuientul

M.C.V. împotriva deciziei nr. 300 din 27 aprilie 2009, pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, Completul de 9 Judecători, în dosarul nr.

103/1/2009, spre competentă soluționare, Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție.

Prin adresa cu nr.

15480/4799/III-6/2009 de la 28 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Judiciară, în temeiul art. 399 alin. final și

art. 401 C. proc. pen. a fost înaintată spre competentă soluționare, cererea de

revizuire a deciziei nr. 300 din 27 aprilie 2009 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, Completul de 9 Judecători, în dosarul nr. 103/1/2009,

formulată de petentul M.C.V., împreună cu concluziile procurorului, fiind

restituite și dosarele indicate, aceasta fiind înregistrată pe rolul Secției

Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 6305/1/2009 la 29 iulie

2009.

Prin sentința penală

nr. 1496 din 22 septembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

pronunțată în dosarul nr. 6305/1/2009 a fost trimisă cererea de revizuire

formulată de petiționarul M.C.V. pentru efectuarea de cercetări prealabile, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție.

Ulterior, adresa cu

nr. 1928/III-6/2009 de la 20 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Secția judiciară

penală, prin care în temeiul art. 399 alin. (5) și art. 401 C. proc. pen. a

fost înaintată spre competentă soluționare cererea de revizuire a deciziei

penale nr. 300 de la 27 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

Completul de 9 Judecători, în dosarul nr. 103/1/2009 formulată de petentul M.C.V.,

împreună cu concluziile procurorului, restituindu-se și dosarele indicate, a

fost înregistrată pe rolul Secție Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție

sub nr. 9159/1/2009 la 23 noiembrie 2009 și face obiectul prezentei cauze.

În conținutul art.

393 C. proc. pen., legiuitorul a reglementat în mod expres hotărârile supuse

revizuirii în sensul că „ (1) Hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse

revizuirii, atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura

civilă. (2) Când o hotărâre privește mai multe infracțiuni sau mai multe

persoane, revizuirea se poate cere pentru oricare dintre fapte sau dintre

făptuitori.”

Astfel, așa cum

rezultă din norma mai sus menționată sunt supuse revizuirii numai hotărârile

judecătorești care rezolvă fondul cauzei, atât cu

privire la latura penală, cât și cu privire

la latura civilă, având în vedere finalitatea acestei căi extraordinare de atac

și anume înlăturarea erorilor de fapt pe care le-ar putea conține hotărârile

judecătorești.

Hotărârile

judecătorești prin care se rezolvă fondul cauzei sunt acelea prin care instanța

se pronunță, atât asupra raportului juridic de drept penal, cât și asupra

raportului juridic procesual penal principal, în sensul că are loc rezolvarea

acțiunii penale, prin pronunțarea uneia din soluțiile expres prevăzute de

legiuitor în art. 345 alin. (1) C. proc. pen. și anume, după caz, condamnarea,

achitarea sau încetarea procesului penal.

Or, din analiza

cauzei de față rezultă că, sentința penală nr. 1661 din 8 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 6480/1/2008

rămasă definitivă prin decizia penală nr. 300 de la 27 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 9 Judecători, pronunțată în dosarul nr.

103/1/2009, prin respingerea recursului declarat de petiționarul M.C.V., nu

face parte din hotărârile judecătorești prin care a fost rezolvat fondul

cauzei, deoarece prin sentința mai sus arătată, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea

formulată de petiționarul M.C.V. împotriva rezoluției nr. 91/P/2007 din 24

martie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Ploiești, rezoluție ce a

fost menținută și prin care procurorul, în temeiul art. 228 alin. (1) raportat

la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale față de M.V.,

sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 257 C. pen. raportat la

art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

În raport cu cele menționate,

Înalta Curte constată ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire formulată de

revizuientul M.C.V. îndreptată împotriva unei hotărâri ce nu face parte din

cele prevăzute de art. 393 C. proc. pen., nefiind rezolvat fondul cauzei prin

pronunțarea vreunei soluții din cele prevăzute de art. 345 alin. (1) C. proc.

pen., deoarece obiectul cauzei îl constituia o plângere penală, întemeiată pe

dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., ce a fost soluționată,

potrivit legii, printr-un alt tip de soluție, în funcție de natura juridică și

specificul acesteia.

Totodată, în

contextul concret al cauzei își găsește aplicabilitatea decizia în interesul

legii nr. XVII din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

Secțiile Unite, publicată în M.Of., Partea I, nr. 542 din 17 iulie 2008 prin

care a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că

cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești

definitive, pronunțată în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) și b) C.

proc. pen., este inadmisibilă.

În considerentele

deciziei în interesul legii s-a reținut că „or, în raport cu soluțiile ce pot

fi pronunțate în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) și b) C. proc.

pen. de către judecătorul care examinează plângerea împotriva rezoluțiilor sau

ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, nu se poate considera că

într-o astfel de etapă procesuală s-ar rezolva fondul cauzei, deoarece niciuna

dintre aceste soluții nu implică stabilirea existenței faptei și a vinovăției

în accepțiunea prevederilor art. 345 C. proc. pen., respectiv prin condamnarea,

achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal. Pe de altă parte, cât

timp prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căii

extraordinare de atac a revizuirii și împotriva hotărârilor judecătorești

pronunțate în soluționarea plângerilor formulate în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., o atare cale de atac nu este admisibilă, întrucât în situația

contrară s-ar contraveni principiului instituit prin art. 129 din Constituția

României, potrivit căruia „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile […] pot

exercita căile de atac, în condițiile legii.”

De altfel, calea

extraordinară de atac a revizuirii este inadmisibilă și sub un al alt aspect și

anume că a fost formulată de revizuient împotriva deciziei instanței de recurs

și anume deciziei penale nr. 300 din 27 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 9 Judecători, pronunțată în dosarul nr.

103/1/2009, care la rândul ei excede condițiilor impuse de dispozițiile art.

393 C. proc. pen.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire

formulată de revizuientul M.C.V. împotriva deciziei penale nr. 300 din 27

aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 9 Judecători,

pronunțată în dosarul nr. 103/1/2009.

În conformitate cu

art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga revizuientul la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul M.C.V. împotriva

deciziei penale nr. 300 din 27 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 9 Judecători, pronunțată în dosarul nr. 103/1/2009.

Obligă revizuientul

la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 21 ianuarie 2010.