ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 467/2011

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor cauzei,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 490 din 11 iunie 2010, Tribunalul

București, secția I penală a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a Deciziei

penale nr. 258 din 15 februarie 2010 a Tribunalului București, secția I penală

formulată de revizuenta M.A.R.R., dispunând obligarea acesteia la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 700 lei.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că prin sentința penală nr. 348 din 11 mai 2009, Judecătoria

Sectorului 1 București a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta A.R.R.

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 2882 din 25 noiembrie

2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, pe care a

menținut-o.

Hotărârea judecătorească a rămas

definitivă prin respingerea ca nefondat a recursului declarat de petentă de

către Tribunalul București, secția I penală, prin Decizia nr. 1087/ R din 20

august 2009.

Împotriva acestei decizii penale,

petenta a formulat contestație în anulare, care a fost respinsă ca inadmisibilă

prin Decizia penală nr. 1327/ R din 14 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul

București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 34379/3/2009.

Petenta a formulat cerere de

revizuire împotriva acestei decizii penale, lucrarea fiind înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul București sub nr. 1938/III-6/2009 și, după soluționare,

conform dispozițiilor art. 399 C. proc. pen., concluziile procurorului au fost

înaintate instanței competente.

Printr-o nouă cerere de revizuire, care

face obiectul prezentei lucrări, petenta a solicitat revizuirea Deciziei penale

nr. 258 din 15 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală,

în Dosarul nr. 50871/3/2009, prin care s-a respins ca inadmisibilă contestația

în anulare formulată de aceasta împotriva Deciziei penale nr. 1741/ R din 22

decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București în Dosarul nr. 43225/3/2009,

prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de

petentă.

Tribunalul a apreciat că nu există

date pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire a hotărârii mai sus

menționate, pentru următoarele considerente:

Revizuirea este un remediu procesual

împotriva erorilor judiciare care pot fi cuprinse în hotărârile penale

definitive.

Prin finalitatea sa proprie,

revizuirea înlătură eroarea judiciara sub orice forma s-a produs: achitarea

neîntemeiată a unei persoane, care a săvârșit o fapta penală sau condamnarea

unei persoane nevinovate, trasă pe nedrept la răspundere penală.

Cum în speța de față petenta a

solicitat revizuirea unei decizii prin care s-a respins ca inadmisibilă o

contestație în anulare, Tribunalul a apreciat drept inadmisibilă prezenta

cerere, deoarece prin hotărârea criticată nu s-a pronunțat o hotărâre prin care

să se stabilească vinovăția sau nevinovăția unei persoane și în consecință, în

baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a respins cererea de revizuire ca

inadmisibilă.

Împotriva sentinței penale nr. 490

din 11 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a

declarat apel condamnata M.A.R.R., apreciind-o ca nelegală și netemeinică.

Curtea a constatat că apelul este

inadmisibil întrucât este îndreptat împotriva unei hotărâri pronunțate într-o

contestație în anulare, situație care nu prevede exercitarea vreunei căi de

atac, astfel cum s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile

Unite prin Decizia nr. 17 din 19 martie 2007, prin care s-a statuat că cererea

de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive

pronunțate în temeiul prevederilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) și b)

C. proc. pen. este inadmisibilă, prin urmare și calea de atac promovată.

În consecință, prin Decizia penală nr.

203 din 06 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția I penală a respins,

ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentă și a dispus obligarea acesteia la

plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei.

Împotriva acestei Decizii penale nr.

203 din 06 octombrie 2010, petenta a formulat o cerere pe care a intitulat-o

contestație în anulare și pe care a înaintat-o la 08 octombrie 2010 Curții de

Apel București.

Prin încheierea din 25 noiembrie

2010 pronunțată în Dosarul nr. 9599/2/2010 (nr. 2645/2010), Curtea de Apel București,

secția I penală, a calificat acțiunea drept recurs și a trimis-o Înaltei Curți

de Casație și Justiție spre competentă soluționare.

Înalta Curte constată recursul

inadmisibil.

Decizia penală criticată de

recurentă ca fiind netemeinică și nelegală nr. 203 din 06 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, este o hotărâre definitivă.

Potrivit dispozițiilor art. 385

1

C. proc. pen., hotărârile definitive nu pot fi verificate în calea ordinară de

atac a recursului.

Recurenta a folosit o cale de atac

nepermisă de lege împotriva unei hotărâri judecătorești intrate în puterea

lucrului judecat, astfel că recursul său fiind inadmisibil, urmează a fi

respins ca atare.

Recurenta revizuentă va fi obligată

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de revizuienta M.A.R.R. împotriva Deciziei penale nr. 203 din 6

octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurenta revizuientă la

plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi

8 februarie 2011.