ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2966/2011

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 85 din 10 martie 2011 Curtea de Apel București, secția I-a penală, a

respins

,

ca inadmisibilă, cererea de revizuire, formulată de

petenta A.C.M.E.

împotriva sentinței penale nr. 383 din 25 noiembrie 2010, pronunțată de Curtea

de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 10476/2/2010.

A

obligat petenta la 300 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut următoarele :

Prin cererea sa,

petenta A.C.M.E. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 383 din 25

noiembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în

dosarul nr. 10476/2/2010 (2879/2010).

Prin sentința penală

nr. 383 din 25 noiembrie 2010, pronunțată în dosarul nr. 10476/2/2010

(2879/2010), Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca

inadmisibilă, contestația la executare formulată de petenta-contestatoare A.C.M.E.

împotriva tuturor amenzilor și cheltuielilor judiciare aplicate acesteia în

decursul anilor 2008, 2009 și 2010 și a obligat-o la plata sumei de 50 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Potrivit art. 393 C.

proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, atât

cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă.

Potrivit art. 399 C.

proc. pen., Ministerul Public a efectuat acte de cercetare în speță, iar prin

referatul nr. 5394/III-6/2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a

concluzionat că se impune respingerea - ca inadmisibilă - a cererii de

revizuire formulată de petentă.

Analizând cererea de

revizuire, Curtea a constatat că aceasta este formulată împotriva unei hotărâri

nedefinitive, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare

formulată împotriva tuturor amenzilor și cheltuielilor judiciare aplicate

revizuentei în decursul anilor 2008, 2009 și 2010.

Din actele dosarului,

a rezultat că dosarul în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire s-a

solicitat a fost înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru

soluționarea recursului promovat de A.C.M.E.

Astfel, Curtea a apreciat

că nu există date pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire a

hotărârii mai sus menționate, pentru următoarele considerente:

Revizuirea este un

mijloc procesual de remediere a erorilor judiciare ce ar putea fi cuprinse

într-o hotărâre penală rămasă definitivă. Eroarea judiciară implică existența

unei netemeinice judecăți de fapt, revizuirea având caracterul unei căi de atac

de fapt fiindcă provoacă o reexaminare în fapt a cauzei penale.

Prin finalitatea sa

proprie, revizuirea înlătură eroarea judiciară sub orice forma s-a produs:

achitarea neîntemeiată a unei persoane, care a săvârșit o fapta penala sau

condamnarea unei persoane nevinovate, trasă pe nedrept la răspundere penală.

Fiind o cale de atac

extraordinară care provoacă o amplificare în desfășurarea procesului penal

dincolo de limita sa obișnuită și care pune în discuție autoritatea unor

hotărâri penale definitive, folosirea cererii de revizuire este limitată de

legiuitor la anumite cazuri în care presupunerea că s-a comis o eroare

judiciară prezintă serioase aparențe de temeinicie.

Curtea a observat că

petenta revizuientă a solicitat revizuirea unei sentințe penale, prin care i-a

fost respinsă, ca inadmisibilă, o contestație la executare, deci o hotărâre

prin care nu a fost analizat fondul procesului penal, motiv pentru care a apreciat

că revizuienta nu putea uzita de prezenta cale pentru a solicita desființarea

acesteia, revizuirea nefiind admisibilă în principiu.

Ca atare, Curtea, în

temeiul art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, cererea

de revizuire, formulată de petenta A.C.M.E.

Împotriva acestei

sentințe, petenta A.C.M.E., a declarat recurs.

Înalta Curte, în baza

art. 302 alin. (1) raportat la art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a)

teza a II-a combinat cu art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., a pus în

discuția părților admisibilitatea recursului declarat de petentă.

Examinând recursul

declarat de petentă, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil.

Potrivit art. 385

1

C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare, pe calea recursului, exclusiv

hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.

Așadar, s-a limitat

calea de atac menționată, exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege.

Petenta A.C.M.E. și-a

exercitat dreptul la recurs, recurs declarat împotriva unei hotărâri

definitive, cu care Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost

sesizată, cale de atac care nu întrunește cerințele textelor menționate și, ca

atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

Or, recunoașterea

unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală, constituie

o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv,

apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Așa fiind, excepția

inadmisibilității recursului pusă în discuția părților din oficiu de către

instanță, este întemeiată.

În consecință, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., Înalta

Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta A.C.M.E.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurenta petentă va fi obligată la plata sumei de 200

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de revizuenta petiționară A.C.M.E. împotriva sentinței penale nr. 85 din 10

martie 2011 a Curții de Apel București, secția I-a penală.

Obligă recurenta revizuentă petiționară la

plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi

07

septembrie 2011.