ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3147/2012

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3147/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 26 noiembrie 2010 petiționara A. a solicitat,'printre altele, revizuirea Sentinței penale nr. 310 din 30 octombrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 3019/2/2009.

A fost întocmit în cauză referatul prev. de art. 399 C. proc. pen., prin care procurorul a concluzionat că solicitarea de revizuire a Sentinței penale este inadmisibilă.

Prin Sentința penală nr. 146 din 12 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a I-a penală s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 310 din 30 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, cerere formulată de petenta A..

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligată revizuenta la 300 RON cheltuieli judiciare către stat.

Examinând cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 310 din 30 octombrie 2009, Curtea de apel a constatat că aceasta este inadmisibilă.

S-a arătat că prin Sentința penală nr. 310 din 30 octombrie 2009 s-a dispus, în temeiul art. 278

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate de petentă împotriva Ordonanței din data de 19 ianuarie 2009, emisă în Dosarul nr. 1485/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a rezoluției din data de 23 februarie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București emisă în Dosarul nr. 201/11/2/2009.

Prin urmare, hotărârea a cărei revizuire se cere este o hotărâre prin care instanța s-a pronunțat asupra unei plângeri întemeiată pe dispozițiile art. 278

C. proc. pen.

S-a mai arătat că prin aceeași hotărâre a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale a României formulată de petentul A.I.

După cum corect s-a arătat în referatul întocmit de procuror, prin Decizia nr. XVII din 19 martie 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, a stabilit. că „cererea îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive pronunțată în temeiul art. 278

alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen. este inadmisibilă."

S-a arătat în motivarea Deciziei că asemenea cereri de revizuire nu sunt admisibile, deoarece revizuirea este o cale de atac extraordinară ce privește exclusiv hotărârile prevăzute în art. 393 C. proc. pen., care conțin o rezolvare a fondului procesului și se referă la cazurile arătate limitativ în art. 394 C. proc. pen.

Atât din conținutul prevederilor art. 394 alin. (1) C. proc. pen., cât și din precizările făcute în alin. (2) - (4) ale aceluiași articol cu privire la condițiile în care cazurile reglementate la art. 394 alin. (1) C. proc. pen. constituie motive de revizuire, rezultă că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești prin care s-a soluționat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanțial, pronunțându-se o soluție de condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal.

Prin art. 394 alin. (2) C. proc. pen. se limitează invocarea primului caz de revizuire numai la situația când "pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare".

Tot astfel, prin art. 394 alin. (3) C. proc. pen., făcându-se referire la următoarele două cazuri, se prevede că acestea "constituie motive de revizuire, dacă au dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice".

S-a arătat că din aceste reglementări de ansamblu ale cazurilor de revizuire și ale condițiilor pe care fiecare dintre acestea trebuie să le îndeplinească pentru a constitui motive de revizuire a unei hotărâri judecătorești definitive rezultă că hotărârile judecătorești prin care nu se rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse revizuirii.

În această situație se află și soluțiile ce pot fi pronunțate în temeiul art. 278

alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen. de către judecătorul care examinează plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, deoarece acesta nu se pronunță asupra fondului, niciuna dintre aceste soluții neimplicând stabilirea existenței faptei și a vinovăției în accepțiunea prevederilor art. 345 C. proc. pen., respectiv prin condamnarea, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal.

împotriva acestei hotărâri a declarat recurs revizuenta A..

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte contată că recursul este inadmisibil.

Potrivit dispozițiilor art. 278

alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Potrivit dispozițiilor art. 278

alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluționând plângerea, o poate respinge ca nefondată prin sentință sau o poate admite și desființând rezoluția sau ordonanța atacată, trimite cauza procurorului în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, iar potrivit art. 278

alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea judecătorului, pronunțată potrivit alin. (8), este definitivă.

Prin Decizia nr. XVI 1 din 19 martie 3007 Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, a stabilit. că „cererea îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive pronunțată în temeiul art. 278

alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen. este inadmisibilă."

Prin urmare, cererile de revizuire formulate împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în temeiul art. 278

alin. (8) C. proc. pen. nu sunt admisibile, revizuirea fiind o cale de atac extraordinară ce privește exclusiv hotărârile care conțin o rezolvare a fondului cauzei și se referă la cazurile arătate limitativ în art. 394 C. proc. pen.

Având în vedere prevederile legale menționate, Înalta Curte constată că instanța de fond, în mod corect a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de petiționară.

întrucât împotriva unei hotărâri inadmisibile, ca și împotriva unei hotărâri definitive nu mai poate fi exercitată vreo cale de atac, recursul declarat de petiționară este inadmisibil și urmează a fi respins în temeiul art. 385

alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligată recurenta petiționară la plata cheltuielilor judiciare către stat