ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4097/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 140 din 10 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva sentinței penale nr. 111 din 24 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

A fost obligată petenta la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată la data de 08 martie 2012, petenta A. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 111 din 24 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. 1770/2/2009, definitivă prin decizia nr. 2115 din 4 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin sentința penală nr. 111 din 24 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală (Dosar nr. 1770/2/2009), în baza art. 278 C. proc. pen., s-a dispus trimiterea plângerii petentei împotriva Ordonanței nr. 1485/P/2008 din data de 19 ianuarie 2009 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în vederea soluționării acesteia de către procurorul ierarhic superior.

Împotriva sentinței menționate, petenta a declarat recurs, care a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 2115 din 04 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Potrivit art. 399 C. proc. pen., Ministerul Public a efectuat acte de cercetare, iar prin referatul nr. 256/lll-6/2012, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a concluzionat că se impune respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire formulată de petenta.

Analizând cererea de revizuire, instanța de fond a constatat că aceasta este formulată împotriva unei hotărâri definitive, prin care însă nu s-a rezolvat fondului cauzei.

S-a reținut că, soluționarea fondului unei cauze penale presupune pronunțarea instanței de judecată asupra raportului juridic de drept material și a celui de drept procesual principal, prin rezolvarea acțiunii penale cu care a fost sesizată, în sensul dispunerii uneia dintre soluțiile prevăzute în art. 345 alin. (1) C. proc. pen. (condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal).

Cum în cauza a cărei revizuire se solicită, instanța a pronunțat practic o soluție de dezînvestire (trimiterea plângerii îndreptate împotriva rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale), este evident că prin această soluție, nu s-a rezolvat fondul cauzei de către o instanță de judecată, în sensul anterior menționat, lipsind de altfel însăși acțiunea penală, care nu a fost exercitată în cauză.

Împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal, a declarat recurs revizuenta, solicitând, în esență, admiterea recursului și pe fond admiterea cererii de revizuire.

Examinând sentința penală recurată, sub toate aspectele, de fapt și de drept, conform prevederilor ari 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele următoare:

Din coroborarea dispozițiilor art. 393 și art. 394 C. proc. pen., rezultă că revizuirea este o cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire Ia faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorate necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate viza exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C. proc. pen. și numai cazurile prevăzute în art. 394 din același cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a hotărârilor penale.

Conform art. 393 alin. (1) C. proc. pen., sunt supuse căii extraordinare de atac a revizuirii hotărârile judecătorești penale definitive, prin care instanța a statuat asupra fondului cauzei, dispunând o soluție de condamnare, achitare ori încetare a procesului penal.

În prezenta cauză, revizuenta a solicitat revizuirea unei hotărâri judecătorești care nu îndeplinește cerințele art. 393 C. proc. pen., întrucât prin aceasta nu s-a soluționat fondul cauzei, ci s-a dispus o soluție de dezînvestire a instanței, astfel că, în mod legal, cererea de revizuire a fost a respinsă, ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta - revizuentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta A. împotriva sentinței penale nr. 140 din 10 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurenta revizuenta la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11 decembrie 2012.