ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4098/2012

Asupra recursului de fată;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 189 din19 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A..

în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată revizuenta la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, la data de 21 martie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a înaintat Curții de Apel București, spre competentă soluționare, cererea de revizuire formulată de petenta A. împotriva deciziei nr. 94 din 22 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție Completul de 9 judecători, împreună cu concluziile întocmite pe baza actelor de cercetare efectuate potrivit art. 399 C. proc. pen.

Prin referatul respectiv, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, întrucât încheierea din 02 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. 3064/2/2009, prin care s-a dispus trimiterea dosarului la o altă secție în vederea discutării conexării, nu este susceptibilă de a fi supusă revizuirii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, la data de 22 martie 2011 sub nr. 2596/2/2011.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin încheierea din 02 iunie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 3064/2/2009, Curtea de Apel București Secția a II-a Penală a dispus trimiterea dosarului (nr. 3064/2/2009 - având ca obiect plângerea formulată de petenta A. - Cultul Eroilor împotriva soluției dispuse de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în Dosarul nr. 1485/P/2008, precum și a rezoluției nr. 201/II/2/2009 a procurorului general al aceleiași unități de parchet) la Secția I penală a Curții de Apel București, în vederea discutării conexării la Dosarul nr. 3019/2/2009, care privea aceleași părți și avea același obiect.

Această încheiere a fost atacată cu recurs de petenta, care prin decizia nr. 2306 din 17 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respins, cu motivarea că încheierea putea fi atacată doar odată cu sentința pronunțată pe fondul cauzei. împotriva acestei din urmă decizii, petenta a declarat recurs, care a fost respins, ca inadmisibil, prin decizia nr. 819 din 23 noiembrie 2009 a înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 9 judecători. Această decizie a fost atacată cu recurs, care a fost respins, ca inadmisibil, prin decizia nr. 94 din 22 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 9 judecători.

Petenta a solicitat revizuirea deciziei nr. 94 din 22 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 9 judecători, cerere care, conform art. 397 alin. (1) C. proc. pen., a fost trimisă de către Înalta Curte de Casație și Justiție spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Analizând cererea de revizuire, instanța de fond a apreciat că aceasta este inadmisibilă, întrucât nici decizia nr. 94 din 22 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, și nici încheierea din 02 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. 3064/2/2009, prin care s-a dispus trimiterea dosarului la o altă secție în vederea discutării conexării, nu sunt susceptibile de a fi supuse revizuirii.

împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal, a declarat recurs revizuenta, solicitând, în esență, admiterea recursului și pe fond admiterea cererii de revizuire.

Examinând sentința penală recurată, sub toate aspectele, de fapt și de drept, conform prevederilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele următoare:

Din coroborarea dispozițiilor art. 393 și art. 394 C. proc. pen., rezultă că revizuirea este o cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorate necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate viza exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C. proc. pen. și numai cazurile prevăzute în art. 394 din același cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a hotărârilor penale.

Conform art. 393 alin. (1) C. proc. pen., sunt supuse căii extraordinare de atac a revizuirii hotărârile judecătorești penale definitive, prin care instanța a statuat asupra fondului cauzei, dispunând o soluție de condamnare, achitare ori încetare a procesului penal.

În prezenta cauză, revizuenta A. a solicitat revizuirea unei hotărâri judecătorești care nu îndeplinește cerințele art. 393 C. proc. pen., întrucât prin aceasta nu s-a soluționat fondul cauzei, astfel că, în mod legal, instanța de fond a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta A..

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta - revizuentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta A. împotriva sentinței penale nr. 189 din 19 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurenta - revizuentă la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11 decembrie 2012.