ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4096/2012

ÎNALTA GURTE DE CASAȚIE Ș! JUSTIȚIE

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr: 137 din 5 aprilie 2042 a Curții de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 403 alin. (1) și (3) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva sentinței penale nr. 249 din 23 august 2010 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. 1902/2/2010. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., revizuenta a fost obligată la 250 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, la data de 07 martie 2012, s-a înregistrat referatul nr. 254/lll-6/2012 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, cu privire la cererea de revizuire formulată de petenta A. împotriva sentinței penale nr. 249 din 23 august 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. 1902/2/2010, rămasă definitivă prin decizia nr. 4101 din 17 noiembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin referatul menționat, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 403 alin. (3) C. proc. pen., respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire formulată de petentă.

Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut că, prin sentința penală nr. 249 din 23 august 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. 1902/2/2010, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiile art. 303 alin. (5) din C. proc. pen., iar în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petenții A., Antonescu Ioan și Antonescu Atena Ioana împotriva ordonanței nr. 1485/P din 19 ianuarie 2009 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și a rezoluției 201/11/2 din 23 februarie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Prin decizia penală nr. 4101 din 17 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a respins, ca nefondat, recursul promovat de petenta A. împotriva sentinței anterior menționate. Instanța de fond a apreciat că cererea de revizuire este inadmisibilă, întrucât vizează o hotărâre prin care a fost soluționată o plângere formulată, în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., împotriva unei soluții de netrimitere în judecată dispusă de către procuror. S-a reținut că, această chestiune a fost definitiv tranșată și de către „Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, prin "decizia nr. 18 din 19 martie 2007, pronunțată în recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că „cererea îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive pronunțată în temeiul art.278 1 alin. (8) lit. a) și b) din C. proc.

pen. este inadmisibilă”. De asemenea, s-a constatat că cererea de revizuire dedusă judecății este inadmisibilă și din perspectiva celor statuate de către înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, în soluționarea unui recurs în interesul legii, prin decizia nr. 36/2009, conform căreia „cererile repetate de revizuire [...] sunt inadmisibile, dacă există identitate de persoane, de temei legal, de motive și apărări invocate în soluționarea acestora ” . Astfel, o cerere similară a petentei A., îndreptată tot împotriva sentinței penale nr. 249 din 23 august 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. 1902/2/2010, rămasă definitivă prin decizia nr. 4101 din 17 noiembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin sentința penală nr.141 din 07 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. 2640/2/2011.

Împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal, a declarat recurs revizuenta, solicitând, în esență, admiterea recursului și pe fond admiterea cererii de revizuire. Examinând sentința penală recurată, sub toate aspectele, de fapt și de drept, conform prevederilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Soluția instanței de fond este legală, în cauză făcându-se o corectă aplicare a dispozițiilor deciziilor nr. 18/2007 și nr. 36/2009, pronunțate în soluționarea unor recursuri în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, întrucât cererea de revizuire formulată de petenta A. vizează o hotărâre ce nu poate fi supusă căii extraordinare de atac a revizuirii, aceasta fiind pronunțată în procedura prevăzută de art. 278 1 C. proc.

pen., iar anterior petenta a mai formulat, împotriva aceleiași sentințe, o cerere de revizuire, care a fost respinsă, ca inadmisibilă. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta A.. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta revizuenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta A. împotriva sentinței penale nr. 137 din 5 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurenta revizuenta la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată In ședință publică, azi, 11 decembrie 2012.