ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2306/2009

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin încheierea de ședință de la 02 iunie

2009, Curtea de Apel

București,

secția ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

pronunțată în dosarul nr. 3064/2/2009

(742/2009), a trimis dosarul nr.

3064/2/2009 al Secției a

ll-a Penale a Curții de București la Secția I Penală a Curții de Apel București

în vederea discutării conexării la

dosarul nr.

3019/2/2009 cu termen de judecată la 05 iunie 2009 întrucât

în cele două

dosare există identitate de obiect și persoane, un

exemplar al plângerii din prezenta cauză aflându-se la fila 130 din

dosarul

sus-menționat.

Împotriva acestei încheieri, a formulat

recurs A.C.M.E., prin reprezentant legal

A.l.

La termenul de astăzi 17 iunie 2009, după încheierea

dezbaterilor, s-a prezentat reprezentantul legal

al petentei, A.

l. care a depus concluzii scrise la dosarul cauzei,

concluzii ce antamează fondul cauzei.

În cauză, recursul declarat de titularul căii de atac împotriva unei

încheieri penale ce nu poate fi atacată cu recurs separat ci

numai o dată cu sentința sau decizia recurată,

încheiere pronunțată

de Curtea de Apel București prin care s-a trimis

cauza în vederea

discutării conexării la

dosarul nr. 3019/2/2009, apare ca inadmisibil.

Pe calea recursului, cale ordinară de

atac, pot fi atacate numai

hotărârile

nedefinitive, după cum rezultă din dispozițiile art. 385

1

C.

proc. pen.

, care prevăd strict și limitativ hotărârile supuse recursului

după cum urmează, astfel: „Pot fi atacate cu recurs:

- sentințele pronunțate de judecătorii în cazurile prevăzute de lege;

- sentințele pronunțate de tribunalele militare în cazul infracțiunilor

contra ordinii și disciplinei militare,

sancționate de lege cu pedeapsa

închisorii de cel mult 2 ani;

- sentințele pronunțate de curțile de apel și Curtea Militară de Apel;

- sentințele pronunțate de secția penală a

înaltei Curți de Casație

și Justiție;

- sentințele privind infracțiunile pentru

care punerea în mișcare

a acțiunii penale se face la

plângerea prealabilă a persoanei vătămate;

- deciziile pronunțate, ca instanțe de

apel, de tribunale, tribunale

militare

teritoriale, curți de apel și Curtea Militară de Apel;

- sentințele pronunțate în materia executării hotărârilor penale,

afară de cazul când legea prevede altfel, precum

și cele privind

reabilitarea.

Încheierile pot fi atacate cu recurs

numai o dată cu sentința sau

decizia recurată, cu excepția

cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.

Recursul declarat împotriva sentinței sau deciziei se socotește

făcut și împotriva încheierilor, chiar dacă

acestea au fost date după

pronunțarea hotărârii.

Nu pot fi atacate cu recurs sentințele în

privința cărora persoanele

prevăzute în art. 362 nu au

folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede

această cale de atac. Persoanele

prevăzute

în art. 362 pot declara recurs împotriva deciziei pronunțate

în apel,

chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunțată în apel a fost

modificată soluția din sentință și numai cu privire la această modificare.”

Ori, în cauză, se constată că, petenta a formulat recurs

împotriva unei încheieri ce nu poate fi atacată

separat cu recurs.

În consecință, Înalta Curte, în temeiul art.

385

15

pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

, va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de

petentă, întrucât, după

cum s-a menționat, încheierea pronunțată de

Curtea de Apel

București nu poate fi atacată separat cu recurs ci numai odată cu fondul

cauzei.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta A.C.M.E.,

împotriva încheierii de ședință din 02 iunie 2009 a Curții de Apel București,

secția ll-a penală și pentru cauze cu minori și

de familie, pronunțată

în dosarul nr. 3064/2/2009 (742/2009).

Obligă recurenta petentă la plata sumei

de 100 lei cu titlu de

cheltuielile judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17

iunie 2009.