ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3669/2009

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 504 din 13 februarie 2009, pronunțată în Dos. nr. 2218/36/2008 al Înaltei Curții de Casație și Justiție a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta M.C. împotriva Sentinței penale nr. 161/P din 4 decembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Împotriva hotărârii sus-arătate, contestatoarea M.C. a formulat cerere de contestație în anulare care, prin Decizia penală nr. 1502 din 23 aprilie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 2564/1/2009, a fost respinsă ca inadmisibilă. Ulterior, pe data de 23 iunie 2009, contestatoarea M.C.

a adresat Înaltei Curții de Casație și Justiție o nouă contestație în anulare solicitând anularea deciziilor penale sus-arătate, întrucât nu a fost citată în Dosarul nr. 2564/1/2009. Potrivit art. 391 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a examinat admisibilitatea în principiu a cererii de contestație, fără a dispune citarea părților, în ședința publică din 9 noiembrie 2009, constatând că aceasta este inadmisibilă pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Din analizarea actelor și lucrărilor din dosare rezultă că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de legea procesual penală, care să impună admiterea în principiu a contestației în anulare. Astfel, conform dispozițiilor cuprinse în art. 388 alin. (1) C. proc.

pen., contestația în anulare pentru motivul arătat în art. 386 lit. a) C. proc. pen. (procedura de citare a părții nu a fost îndeplinită conform legii) poate fi introdusă în termen de 10 zile de la începerea executării. Cum ultima decizie penală contestată a fost pronunțată pe data de 23 aprilie 2009, iar cererea de contestație în anulare a fost depusă pe data de 23 iunie 2009 se poate constata că termenul arătat mai sus a fost depășit. Contestația în anulare formulată de contestatoarea M.C. este inadmisibilă și dintr-o altă perspectivă, întrucât hotărârile atacate pe această cale extraordinară de atac, nu fac parte din categoria celor prin care a fost soluționat fondul unei cauze. Având în vedere cele care preced, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea M.C..

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea M.C. împotriva Deciziei penale nr. 504 din 13 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 2218/36/2008 și împotriva Deciziei penale nr. 1502 din 23 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 2564/1/2009. Obligă contestatoarea la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 noiembrie 2009. Procesat de GGC - CL +++ R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE

CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

SECȚIA PENALĂ

Decizia nr. 3324/2009 Dosar nr. 483/59/2009 Ședința publică din 19 octombrie 2009 Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 166/PI din 17 iunie 2009, Curtea de Apel Timișoara a respins ca nefondată plângerea formulată de M.D. și M.V.M. formulată în temeiul dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în Dos. nr. 101/P/2009. S-au reținut următoarele: Petiționarele au solicitat efectuarea urmăririi penale cu privire la intimatul C.R., notar public, întrucât a emis în mod nelegal Certificatul de moștenitor nr. 612/1994, respectiv Încheierea de rectificare nr. 78 din 19 ianuarie 2004. Procurorul, prin Rezoluția nr. 101 din 25 martie 2009, a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 11 pct. 2 lit. c) C. proc.

pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., întrucât a intervenit prescripția - conform art. 122 lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și art. 246 C. pen. Plângerea împotriva soluției, întemeiată pe baza dispozițiilor art. 275 - 278 1 C. proc. pen., a fost respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara - prin Rezoluția nr. 451/II/2/2009. Învestită cu soluționarea plângerii conform art. 278 1 C. proc. pen., Curtea de Apel Timișoara a respins-o, întrucât soluția procurorul este legală, în cauză, raportat la data săvârșirii faptei, s-a împlinit termenul de prescripție de 5 ani.

Recursurile declarate de petiționare sunt nefondate. În motivare, petiționarele fac analiza cauzelor civile pe care le-au avut pe rolul instanțelor din raza Curții de Apel Timișoara, și critică, în principal, soluția cu privire la P.N. și P.E., față de care însă, prin Ordonanța nr. 9025/P/2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara s-a dispus neînceperea urmăririi penale, cauza fiind declinată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara pentru cercetarea pretinselor fapte comise de notarul public C.R.. Ca atare, obiectul cauzei îl formează numai Dos. nr. 101/P/2004, privind pe intimatul C.R.. Se reține, cu privire la acesta, că faptele reclamate - întocmirea certificatului de moștenitor și ulterior rectificarea acestuia, au caracter continuu și, în consecință nu s-a împlinit termenul de prescripție prevăzut de art. 122 lit. d) C. proc.

pen. Susținerea nu corespunde probelor dosarului, certificatul de moștenitor întocmit în 1994, cât și completării acestuia în ianuarie 2004 se înscriu în cadrul celor 5 ani ce reprezintă termenul de prescripție prevăzut de art. 122 lit. d) C. proc. pen., astfel că sentința fiind legală și temeinică, recursurile vor fi respinse ca nefondate, conform dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarele M.D. și M.V.M. împotriva Sentinței penale nr. 166/PI din 17 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală. Obligă fiecare recurentă petiționară la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 19 octombrie 2009.