ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3669/2009

Asupra recursului

penal de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 504 din 13 februarie

2009, pronunțată în Dos. nr. 2218/36/2008 al Înaltei Curții de Casație și

Justiție a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta M.C.

împotriva Sentinței penale nr. 161/P din 4 decembrie 2008 a Curții de Apel Constanța,

secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Împotriva hotărârii

sus-arătate, contestatoarea M.C. a formulat cerere de contestație în anulare

care, prin Decizia penală nr. 1502 din 23 aprilie 2009, pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 2564/1/2009, a fost respinsă ca

inadmisibilă.

Ulterior, pe data de

23 iunie 2009, contestatoarea M.C. a adresat Înaltei Curții de Casație și

Justiție o nouă contestație în anulare solicitând anularea deciziilor penale

sus-arătate, întrucât nu a fost citată în Dosarul nr. 2564/1/2009.

Potrivit art. 391

alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a examinat

admisibilitatea în principiu a cererii de contestație, fără a dispune citarea

părților, în ședința publică din 9 noiembrie 2009, constatând că aceasta este

inadmisibilă pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Din analizarea

actelor și lucrărilor din dosare rezultă că în cauză nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de legea procesual penală, care să impună admiterea în

principiu a contestației în anulare.

Astfel, conform

dispozițiilor cuprinse în art. 388 alin. (1) C. proc. pen., contestația în

anulare pentru motivul arătat în art. 386 lit. a) C. proc. pen. (procedura de

citare a părții nu a fost îndeplinită conform legii) poate fi introdusă în

termen de 10 zile de la începerea executării.

Cum ultima decizie

penală contestată a fost pronunțată pe data de 23 aprilie 2009, iar cererea de

contestație în anulare a fost depusă pe data de 23 iunie 2009 se poate constata

că termenul arătat mai sus a fost depășit.

Contestația în

anulare formulată de contestatoarea M.C. este inadmisibilă și dintr-o altă

perspectivă, întrucât hotărârile atacate pe această cale extraordinară de atac,

nu fac parte din categoria celor prin care a fost soluționat fondul unei cauze.

Având în vedere cele

care preced, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă contestația în anulare

formulată de contestatoarea M.C..

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea M.C. împotriva

Deciziei penale nr. 504 din 13 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 2218/36/2008 și împotriva Deciziei

penale nr. 1502 din 23 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 2564/1/2009.

Obligă contestatoarea

la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 noiembrie 2009.

Procesat de GGC - CL

+++

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE

CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

SECȚIA PENALĂ

Decizia

nr. 3324/2009

Dosar nr.

483/59/2009

Ședința publică din

19 octombrie 2009

Asupra recursului

penal de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală

nr. 166/PI din 17 iunie 2009, Curtea de Apel Timișoara a respins ca nefondată

plângerea formulată de M.D. și M.V.M. formulată în temeiul dispozițiilor art.

278

1

C. proc. pen. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în Dos. nr.

101/P/2009.

S-au reținut

următoarele:

Petiționarele au

solicitat efectuarea urmăririi penale cu privire la intimatul C.R., notar

public, întrucât a emis în mod nelegal Certificatul de moștenitor nr. 612/1994,

respectiv Încheierea de rectificare nr. 78 din 19 ianuarie 2004.

Procurorul, prin

Rezoluția nr. 101 din 25 martie 2009, a dispus neînceperea urmăririi penale în

baza art. 11 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc.

pen., întrucât a intervenit prescripția - conform art. 122 lit. d) C. proc.

pen., pentru infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. și

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și art. 246 C. pen.

Plângerea împotriva

soluției, întemeiată pe baza dispozițiilor art. 275 - 278

1

C. proc.

pen., a fost respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Timișoara - prin Rezoluția nr. 451/II/2/2009.

Învestită cu

soluționarea plângerii conform art. 278

1

C. proc. pen., Curtea de

Apel Timișoara a respins-o, întrucât soluția procurorul este legală, în cauză,

raportat la data săvârșirii faptei, s-a împlinit termenul de prescripție de 5

ani.

Recursurile declarate

de petiționare sunt nefondate.

În motivare,

petiționarele fac analiza cauzelor civile pe care le-au avut pe rolul

instanțelor din raza Curții de Apel Timișoara, și critică, în principal, soluția

cu privire la P.N. și P.E., față de care însă, prin Ordonanța nr. 9025/P/2004 a

Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara s-a dispus neînceperea urmăririi

penale, cauza fiind declinată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara

pentru cercetarea pretinselor fapte comise de notarul public C.R..

Ca atare, obiectul

cauzei îl formează numai Dos. nr. 101/P/2004, privind pe intimatul C.R..

Se reține, cu privire

la acesta, că faptele reclamate - întocmirea certificatului de moștenitor și

ulterior rectificarea acestuia, au caracter continuu și, în consecință nu s-a

împlinit termenul de prescripție prevăzut de art. 122 lit. d) C. proc. pen.

Susținerea nu

corespunde probelor dosarului, certificatul de moștenitor întocmit în 1994, cât

și completării acestuia în ianuarie 2004 se înscriu în cadrul celor 5 ani ce

reprezintă termenul de prescripție prevăzut de art. 122 lit. d) C. proc. pen.,

astfel că sentința fiind legală și temeinică, recursurile vor fi respinse ca

nefondate, conform dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat

recursul declarat de petiționarele M.D. și M.V.M. împotriva Sentinței penale

nr. 166/PI din 17 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția

penală.

Obligă fiecare

recurentă petiționară la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi 19 octombrie 2009.