ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3191/2009

Asupra cauzei penale

de față;

La data de 24 aprilie 2009 s-a înregistrat pe

rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție contestația în anulare formulată de

contestatorul C.I. împotriva Deciziei nr. 1485 din 22 aprilie 2009 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală.

În motivarea

contestației în anulare se arată de către contestator că instanța de recurs nu

s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal, dintre cele

prevăzute în art. 10 lit. f) – i

1

) C. proc. pen., cu privire la care

existau probe în dosar, respectiv starea de necesitate, ce înlătură răspunderea

penală.

În drept, contestatorul

a invocat dispozițiile art. 386 lit. c) C. proc. pen.

Examinând actele

dosarului, Înalta Curte reține următoarele:

Prin Decizia nr. 1485

din 22 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a

respins, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva

Încheierii de ședință din 13 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minor și de familie, încheiere prin care s-a

dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea acesteia la un alt complet

învestit cu soluționarea recursului pe fond.

Contestația în

anulare formulată este inadmisibilă.

Potrivit art. 386 C.

proc. pen., contestația în anulare se formulează împotriva hotărârilor penale

definitive în cazurile prevăzute la lit. a) - e).

Deși contestatorul a

invocat dispozițiile art. 386 lit. c) C. proc. pen., respectiv că instanța de

recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre

cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i

1

) C. proc. pen., cu

privire la care existau probe în dosar, din examinarea dosarului cauzei,

rezultă că cererea de contestație nu a fost formulată împotriva unei hotărâri

penale definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei.

Dimpotrivă, prin

încheierea recurată s-a dispus trimiterea cauzei la completul de judecată

învestit cu soluționarea recursului.

Or, în această

ipoteză, contestația în anulare este inadmisibilă, Înalta Curte urmând să o

respingă, iar contestatorul obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul C.I. împotriva

Deciziei penale nr. 1485 din 22 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală.

Obligă contestatorul

la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 octombrie 2009.