ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4445/2010

Asupra cauzei penale

de față:

În baza actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție sub nr. 8526/1/2010, petentul Ș.G. a formulat

contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 226/A pronunțată în

Dosarul nr. 11875/3/2008 al Curții de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie, fără a motiva cererea sa și fără a depune

acte în susținerea acesteia.

În realitate este

vorba de o contestație în anulare formulată împotriva Deciziei penale nr. 1527

din 24 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a respins

recursul contestatorului împotriva Încheierii din 6 aprilie 2009 a Curții de

Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând în principiu contestația în anulare formulată de

contestatorul Ș.G. o consideră inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Din interpretarea

disp. art. 386 C. proc. pen. raportat la art. 391 C. proc. pen., contestația în

anulare ca și cale extraordinară de atac poate fi formulată pentru cazurile

expres și limitativ prev. de art. 386 lit. a) - e) C. proc. pen.

Legea procesual

penală reglementează subiecții de drept care au legitimitate procesuală activă

(art. 387 C. proc. pen.), termenul de introducere a cererii (art. 388 C. proc.

pen.) și instanța competentă a o soluționa (art. 389 C. proc. pen.).

Dispozițiile art. 391

alin. (2) C. proc. pen. prevăd elementele supuse analizei instanței de judecată

în examinarea admiterii în principiu a cererii de contestație în anulare,

respectiv, termenul în care cererea a fost formulată, motivele invocate (care

trebuie să se subsumeze celor expres și limitativ prevăzute de lege) și

necesitatea depunerii sau invocării de dovezi în sprijinul contestației.

Admiterea în

principiu a contestației în anulare presupune îndeplinirea cumulativă a

condițiilor prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen., în caz contrar,

contestația urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.

Din verificarea

cererii formulată de către contestatorul Ș.G. se constată că acesta, deși a

formulat contestație împotriva unei decizii a Curții de Apel București (din

verificările efectuate s-a constatat că numărul dosarului invocat de către

contestator corespunde unei decizii pronunțată în recurs de Înalta Curte de

Casație și Justiție (nr. 1527 din 24 aprilie 2009) prin care a soluționat

recursul inculpatului Ș.G. formulat împotriva încheierii din 6 aprilie 2009 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie), este vorba de o contestație în anulare îndreptată împotriva Deciziei

penale nr. 1527 din 24 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

pronunțată în Dosarul nr. 11875/3/2008, în care nu a invocat vreo critică care

să poată fi circumscrisă motivelor de contestație în anulare expres și

limitativ prevăzute de lege și fără a depune vreun act în susținerea acesteia.

Mai mult este vorba

despre o decizie pronunțată în recurs prin care nu a fost soluționat fondul

cauzei.

Față de cele reținute

Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibilă contestația în

anulare formulată de petentul Ș.G.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatorul la cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul Ș.G. împotriva

Deciziei penale nr. 1527 din 24 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, prin care s-a soluționat recursul declarat de

inculpatul Ș.G. împotriva Încheierii din 6 aprilie 2009 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

pronunțată în Dosarul nr. 11875/3/2008.

Obligă contestatorul

la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 09 decembrie 2010.

Încheierea de

îndreptare a erorii materiale din data de 27 septembrie 2011, face parte

integrantă din prezenta decizie.