ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2522/2010

Asupra contestației în anulare de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 1130 din 23 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosar nr. 744/39/2010, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de petentul C.l. împotriva Sentinței penale nr. 81 din 17 iulie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Împotriva acestei decizii, petiționarul a formulat contestație în anulare, înregistrată pe rolul instanței la data de 1 aprilie 2010 Potrivit art. 391 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte a examinat admisibilitatea în principiu a cererii de contestație, fără a dispune citarea părților, în ședința publică din 24 iunie 2010. Contestația în anulare formulată este inadmisibilă în principiu.

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., care să impună admiterea în principiu a contestației formulate. În cuprinsul cererii sale scrise, din dosarul Înaltei Curți, contestatorul nu a invocat expres motivul pe care se sprijină contestația, iar susținerile din conținutul acesteia nu pot fi calificate și încadrate în nici una dintre dispozițiile art. 386 C. proc. pen., însă se constată că hotărârea atacată, deși este definitivă, așa cum prevede textul art. 386 C. proc. pen., nu este dintre cele împotriva cărora se poate exercita această cale de atac extraordinară. Potrivit art. 386 C. proc.

pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în cazurile prevăzute expres de legiuitor la lit. a) - e) din același text. Din economia textului de lege sus-menționat, rezultă că această cale de atac trebuie să aibă ca obiect o hotărâre prin care s-a soluționat fondul cauzei, iar nu o hotărâre pronunțată de o instanță de recurs în cadrul procedurii reglementate de art. 278 1 C. proc. pen., prin care se verifică doar legalitatea și temeinicia unei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale. Așa fiind, contestația în anulare este inadmisibilă, întrucât hotărârea atacată nu este dintre acelea care pot fi supuse acestei căi extraordinare de atac și nu sunt îndeplinite condițiile expres prevăzute de lege pentru admisibilitatea sa.

Pentru aceste considerente, urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul C.l., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoml C.l. împotriva Deciziei penale nr. 1130 din 23 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosar nr. 744/39/2010. Obligă contestatorul la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 iunie 2010.