ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2522/2010

Asupra contestației

în anulare de față

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 1130 din 23 martie

2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosar

nr. 744/39/2010, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de petentul

C.l. împotriva Sentinței penale nr. 81 din 17 iulie 2009 a Curții de Apel

Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Împotriva acestei

decizii, petiționarul a formulat contestație în anulare, înregistrată pe rolul

instanței la data de 1 aprilie 2010

Potrivit art. 391

alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte a examinat admisibilitatea în principiu a

cererii de contestație, fără a dispune citarea părților, în ședința publică din

24 iunie 2010.

Contestația în

anulare formulată este inadmisibilă în principiu.

Din examinarea

lucrărilor dosarului, rezultă că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., care să impună

admiterea în principiu a contestației formulate.

În cuprinsul cererii

sale scrise, din dosarul Înaltei Curți, contestatorul nu a invocat expres

motivul pe care se sprijină contestația, iar susținerile din conținutul

acesteia nu pot fi calificate și încadrate în nici una dintre dispozițiile art.

386 C. proc. pen., însă se constată că hotărârea atacată, deși este definitivă,

așa cum prevede textul art. 386 C. proc. pen., nu este dintre cele împotriva

cărora se poate exercita această cale de atac extraordinară.

Potrivit art. 386 C.

proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație

în anulare în cazurile prevăzute expres de legiuitor la lit. a) - e) din

același text.

Din economia textului

de lege sus-menționat, rezultă că această cale de atac trebuie să aibă ca

obiect o hotărâre prin care s-a soluționat fondul cauzei, iar nu o hotărâre

pronunțată de o instanță de recurs în cadrul procedurii reglementate de art.

278

1

C. proc. pen., prin care se verifică doar legalitatea și

temeinicia unei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale.

Așa fiind,

contestația în anulare este inadmisibilă, întrucât hotărârea atacată nu este

dintre acelea care pot fi supuse acestei căi extraordinare de atac și nu sunt

îndeplinite condițiile expres prevăzute de lege pentru admisibilitatea sa.

Pentru aceste

considerente, urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare

formulată de contestatorul C.l., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoml C.l. împotriva

Deciziei penale nr. 1130 din 23 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, pronunțată în Dosar nr. 744/39/2010.

Obligă contestatorul

la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 iunie 2010.