ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 426/2010

Asupra

contestației în anulare de față

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

decizia penală nr. 3172 din 8 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, pronunțată în dosar nr. 1729/54/2009 a fost respins,

ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiționară C.V. împotriva

sentinței penale nr. 109 din 8 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală

și pentru cauze cu minori.

Împotriva

acestei decizii, contestatoarea a formulat contestație în anulare, înregistrată

pe rolul instanței la 2 decembrie 2009 și motivată în scris, la fila 2 din

dosar.

Potrivit

art. 391 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte a examinat admisibilitatea în

principiu a cererii de contestație, fără a dispune citarea părților, în ședința

publică din 4 februarie 2010.

Contestația

în anulare formulată este inadmisibilă în principiu.

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că,

în cauză, nu

sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 391

alin. (2) C. proc. pen.

, care să impună

admiterea în principiu a

contestației formulate.

Contestatoarea

nu a invocat expres în cerere motivul pe care se sprijină contestația, iar din

cuprinsul cererii sale acesta nu poate fi calificat și încadrat în nici una

dintre dispozițiile art. 386 C. proc. pen., însă se constată că hotărârea

atacată, deși este definitivă, așa cum prevede textul art. 386 C. proc. pen.,

nu este dintre cele împotriva cărora se poate exercita această cale de atac

extraordinară.

Potrivit

art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face

contestație în anulare în cazurile

prevăzute

expres de legiuitor la lit. a)-e) din același text.

Din

economia textului de lege sus-menționat, rezultă că această cale de atac

trebuie să aibă ca obiect o hotărâre prin care s-a soluționat fondul cauzei,

iar nu o hotărâre pronunțată de o

instanță

de recurs, în cadrul procedurii reglementate de art. 278

1

C. proc.

pen.

, prin care se verifică doar

legalitatea și temeinicia

unei rezoluții de neîncepere a urmăririi

penale.

Așa

fiind, contestația în anulare este inadmisibilă, întrucât hotărârea atacată nu

este dintre acelea care pot fi supuse acestei căi extraordinare de atac și nu

sunt îndeplinite condițiile expres prevăzute de lege pentru admisibilitatea sa.

Pentru

aceste considerente, urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă, contestația în

anulare formulată de contestatoarea C.V., cu obligarea acesteia la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de

contestatoarea C.V. împotriva deciziei penale nr. 3172 din

8 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală,

pronunțată în dosar nr. 1729/54/2009.

Obligă

contestatoarea la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 4 februarie 2010.