ÎCCJ, Secția penală

Asupra contestației

în anulare de față ;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 624 din 20 februarie

2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul

nr. 1966/42/2007 a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul

H.C. împotriva sentinței penale nr. 145 din 13 decembrie 2007 a Curții de Apel

Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Împotriva acestei

decizii, contestatorul H.C. a formulat contestație în anulare, înregistrată pe

rolul instanței la 31 august 2011.

Potrivit art. 391

alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte a examinat admisibilitatea în principiu a

cererii de contestație, fără a dispune citarea părților, în ședința publică din

19 ianuarie

2010.

Contestația în anulare

formulată este inadmisibilă în principiu.

Din examinarea lucrărilor

dosarului rezultă că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile

art. 391 alin. (2) C. proc. pen., care să impună admiterea în principiu a contestației

formulate.

Contestatorul nu a invocat

expres în cerere motivul pe care se sprijină contestația, iar din cuprinsul cererii

sale acesta nu poate fi calificat și încadrat în niciuna dintre dispozițiile

art. 386 C. proc. pen., însă se constată că hotărârea atacată, deși este definitivă,

așa cum prevede textul art. 386 C. proc. pen., nu este dintre cele împotriva cărora

se poate exercita această cale de atac extraordinară.

Potrivit art. 386 C.

proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în

anulare în cazurile prevăzute expres de legiuitor la lit. a)-e) din același text.

Din economia textului

de lege susmenționat rezultă că această cale de atac trebuie să aibă ca obiect o

hotărâre prin care s-a soluționat fondul cauzei, iar nu o hotărâre pronunțată de

o instanță de recurs, în cadrul procedurii reglementate de art. 278

1

C. proc. pen., prin care se verifică doar legalitatea și temeinicia unei rezoluții

de neîncepere a urmăririi penale.

Așa fiind, contestația

în anulare este inadmisibilă, întrucât hotărârea atacată nu este dintre acelea care

pot fi supuse acestei căi extraordinare de atac și nu sunt îndeplinite condițiile

expres prevăzute de lege pentru admisibilitatea sa.

Pentru aceste considerente,

urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul

H.C., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatorul H.C. împotriva deciziei penale

nr. 624 din 20 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, pronunțată în Dosarul nr. 1966/42/2007.

Obligă contestatorul la

plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 19 ianuarie

2012.