ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3088/2011

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 1674 din 26 aprilie

2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în Dosarul nr.

473/2/2011, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta I.T.

împotriva Sentinței penale nr. 44 din 11 februarie 2011 a Curții de Apel

București, secția I penală.

Împotriva acestei

decizii, contestatoarea a formulat contestație în anulare, înregistrată pe

rolul instanței la 5 mai 2011 și motivată în scris.

Potrivit art. 391

alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte a examinat admisibilitatea în principiu a

cererii de contestație, fără a dispune citarea părților, în ședința publică din

15 septembrie 2011.

Contestația în

anulare formulată este inadmisibilă în principiu.

Din examinarea

lucrărilor dosarului rezultă că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute

de disp. art. 391 alin. (2) C. proc. pen., care să impună admiterea în

principiu a contestației formulate.

Contestatoarea nu a

invocat expres în cerere motivul pe care se sprijină contestația, iar din

cuprinsul cererii sale acesta nu poate fi calificat și încadrat în nici una

dintre disp. art. 386 C. proc. pen., însă se constată că hotărârea atacată,

deși este definitivă, așa cum prevede textul art. 386 C. proc. pen., nu este

dintre cele împotriva cărora se poate exercita această cale de atac extraordinară.

Potrivit art. 386 C.

proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație

în anulare în cazurile prevăzute expres de legiuitor la lit. a) - e) din

același text.

Din economia textului

de lege sus-menționat rezultă că această cale de atac trebuie să aibă ca obiect

o hotărâre prin care s-a soluționat fondul cauzei, iar nu o hotărâre pronunțată

de o instanță de recurs, în cadrul procedurii reglementate de art. 278

1

C. proc. pen., prin care se verifică doar legalitatea și temeinicia unei

rezoluții de neîncepere a urmăririi penale.

Așa fiind,

contestația în anulare este inadmisibilă, întrucât hotărârea atacată nu este

dintre acelea care pot fi supuse acestei căi extraordinare de atac și nu sunt

îndeplinite condițiile expres prevăzute de lege pentru admisibilitatea sa.

Pentru aceste

considerente, urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare

formulată de contestatoarea I.T., cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor

judiciare către stat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea I.T. împotriva

Deciziei penale nr. 1674 din 26 aprilie 2011 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 473/2/2011.

Obligă contestatoarea

la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 septembrie 2011.