ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 170/2012

Asupra contestației de fată; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 3049 din 7 septembrie 2010 pronunțată în dosarul nr. 488/43/2009 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș împotriva sentinței penale nr. 5 din 9 februarie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe intimații O.T.T. și O.R.S. A respins, ca tardive, recursurile declarate de intimații O.T.T. și O.R.S. împotriva aceleiași sentințe penale. A obligat intimații O.T.T. și O.R.S. la plata sumei de câte 500 lei fiecare, cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această hotărâre, în esență, a reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 5 din 9 februarie 2010, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis plângerea în baza art. 278 1 C. proc.

pen., formulată de petenta SC M.T.S.C. SRL Tg. Mureș împotriva ordonanței procurorului de netrimitere în judecată din 28 august 2009 dată în dosar nr. 87/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș și a ordonanței confirmative nr. 373/II/2/2009 din 12 octombrie 2009 privind pe intimații-făptuitori executor-judecătoresc O.T.T. și numita O.R.S. referitor la care în cauza penală amintită au fost efectuate acte premergătoare sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de delapidare, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu și în formă calificată și insultă, prevăzute de art. 215 1 alin. (1) și (2), art. 246 și art. 246 raportat la art. 248 1 C. pen. și 205 C. pen., în final cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen., și respectiv complicitate la infracțiunile sus-menționate prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 1 alin. (2), art. 26 raportat la art. 246 C. pen.

și art. 26 raportat la art. 246 și 248 ] C. pen. și art. 205 C. pen., în final cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., în legătură cu activitățile de executare silită formate în exercitarea atribuțiilor de serviciu de către intimați în dosarele execuționale nr. 55/E/2007, 180/E/2007, 73/E/2006 și 280/E/2005' și în consecință; În conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a desființat parțial rezoluția atacată a procurorului de caz și rezoluția confirmativă adiacentă și s-a dispus trimiterea cauzei aceluiași organ judiciar în vederea începerii urmăririi penale după cum urmează: a) cu privire la intimatul-făptuitor executor-judecătoresc O.T.T.

numai sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 215 1 alin. (l) și (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în legătură cu actele de executare silită efectuate în dosar nr. 55/E/2007/ a infracțiunii prevăzute de art. 246 raportat la art. 248 1 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în legătură cu actele de executare silită efectuate în dosar nr. 55/E/2007/ și a infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în legătură cu actele de executare silită efectuate în dosarele nr. 73/E/2006, 280/E/2005 și 180/E/2007 (fiind menținută soluțiile de neîncepere a urmăririi penale cu privire la celelalte fapte ilicite imputate făptuitorului amintit) și b) intimata-făptuitoare, fiica executorului judecătoresc amintit, O.R.S.

numai sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 1 alin. (l) și (2) și art. 26 raportat la art. 246 și 248 1 C. pen., în final cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen., în legătură cu ajutorul dat la actele de executare silită în dosar nr. 55/E/2007 (fiind menținute soluțiile de neîncepere a urmăririi penale cu privire la celelalte fapte ilicite imputate făptuitoarei amintite). Hotărând astfel judecătorul cauzei a verificat soluțiile de neîncepere a urmării penale adoptate de procuror prin ordonanța atacată pe baza actelor premergătoare efectuate de același organ judiciar în dosar nr. 87/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș constatând următoarele: - prin plângerea penală de la 27 mai 2008 persoana vătămată SC M.T.S.C.

SRL Tg. Mureș prin reprezentant legal administrator M.T. a solicitat I.P.J. Mureș, fiind declinată ulterior la Parchetul Curții de Apel Tg. Mureș unde a formulat obiectul dosarului penal nr. 87/P/2008, efectuarea de cercetări împotriva intimaților-făptuitori O.T.T. executor judecătoresc și fiica acestuia O.R.S. pe care i-a învinuit de săvârșirea infracțiunilor de delapidare, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și abuz în serviciu în formă calificată în legătură cu actele de executare silită efectuate în dosarele execuționale nr. 55/E/2007; 180/E/2007; 73/E/2006 și 280/E/2008 privind pe creditoarea-persoană vătămată, prin aceea că: (i) suma de 517.857 lei asupra căreia s-a dispus la 9 iulie 2007 poprirea în dosarul execuțional nr. 55/E/2007 creanță a persoanei vătămate împotriva debitorului C.L.M.

Tg.

Mureș a fost transferată cu ajutorul fiicei acestuia în contul personal al executorului judecătoresc / în plus făptuitorul i-a ascuns și faptul că era suspendat disciplinar din funcție în perioada respectivă; (ii) în toate cele 4 dosare execuționale menționate făptuitorul ajutat de fiica sa, cu știință, nu și-a respectat atribuțiile de serviciu / nu a finalizat executarea silită / nu a recuperat creanțele pentru care a fost solicitată de persoana vătămată și a produs astfel o vătămare a intereselor legale ale acesteia; (iii) în data de 14 aprilie 2008 aflându-se în biroul acestuia i s-au adus injurii de executorul-judecătoresc și fiica acestuia; - pe baza actelor premergătoare efectuate în cauză (declarațiile reprezentantului persoanei vătămate; declarații ale făptuitorului O.T.T.; copii ale lucrărilor efectuate în dosarele execuționale incriminate; relații scrise de la Camera Executorilor Judecătorești și alte instituții publice implicate în procedurile de executare silită sus-menționate; hotărâri judecătorești relevante cauzei) procurorul a dispus soluție de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a), d) sau f) după caz.

În consecință, prin hotărârea amintită în baza art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a fost admisă plângerea petentei, desființate parțial ordonanțele atacate și trimisă cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale după cum urmează: a) față de făptuitorul O.T.T. pentru săvârșirea: - infracțiunii de delapidare, în forma continuată, prevăzută de art. 215 1 alin. (l) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (în legătură cu actele efectuate în dosarul de execuțional nr. 55/E/2007); - infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată și continuată, prevăzută de art. 248 1 raportat la art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(în legătură cu actele efectuate în dosarul de execuțional nr. 55/E/2007); - infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (în legătură cu actele efectuate în dosarul execuțional nr. 73/E/2006); - infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (în legătură cu actele efectuate în dosarul execuțional nr. 280/E/2005); - infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (în legătură cu actele efectuate în dosarul execuțional nr. 180/E/2007); - totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. b) față făptuitoarea O.R.S. pentru săvârșirea: - complicității la infracțiunea de delapidare, în formă continuată, prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 1 alin. (l) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(în legătură cu actele efectuate în dosarul de execuțional nr. 55/E/2007); - complicității la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată și continuată, prevăzută de art. 26 raportat la art. 248 1 coroborat cu art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (în legătură cu actele efectuate în dosarul de execuțional nr. 55/E/2007); - totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Împotriva sentinței penale nr. 5 din 9 februarie 2010 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția penală, a declarat în termen legal recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș criticând hotărârea amintită pentru nelegalitate și netemeinicie în considerarea viciilor de procedură și erorilor de judecată constând în aceea că: (i) au fost încălcate sub aspect procesual dispozițiile art. 278 1 alin. (8) C. proc.

pen., prin pronunțarea concomitentă și includerea în dispozitivul sentinței atât a soluției de admitere a plângerii [(lit. b)] cât și a soluției contradictorii de respingere a plângerii [(lit. b)]; (ii) la termenele de judecată anterioare soluționării cauzei în fond din 16 noiembrie 2009 și 30 noiembrie 2009 procedura de citare cu petenta și respectiv cei doi intimați nu a fost îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 176 și 177 C. proc. pen.; (iii) soluția de trimitere a cauzei la procuror în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc.

pen., pentru completarea actelor premergătoare este greșită întrucât au fost strânse la dosar suficiente și necesare date/indicii pe baza cărora poate fi adoptată în cadrul controlului judecătoresc pendinte rezolvarea juridică, singura legală și temeinică în opinia Parchetului, de respingerea, ca nefondată, a plângerii și menținere a rezoluției atacate de neîncepere a urmăririi penale potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. [prin memoriul scris de recurs s-a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., în sensul casării cu trimitere a sentinței în considerarea motivelor de nelegalitate de ordin procesual/ procedural anterior arătate; oral cu ocazia dezbaterilor procurorul de ședință a solicitat adoptarea direct în recurs a soluției în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen., în condițiile art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen.]. Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș a fost respins, ca nefundat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare. Pretinsa contrazicere cu prevederile art. 278 1 alin. (8) C. proc. pen. (ce statuează că „judecătorul pronunță una dintre următoarele soluții: a) respinge plângerea .. (.) b) admite plângerea ..”) din dispozitivul sentinței atacate prin care în opinia Parchetului ar fi fost dispuse concomitent ambele rezolvări juridice sus-menționate în realitate nu există. Prin dispozitivul sentinței judecătorul fondului a hotărât „în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc.

pen., admite în parte plângerea (.) desființează parțial ordonanța atacată și trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale: a) față de făptuitorul O.T.T. pentru săvârșirea infracțiunilor..” iar „în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., respinge, ca nefondată, plângerea împotriva părții din ordonanță (.) prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale (.) pentru infracțiunea de insultă”, o altă faptă ilicită decât acelea la care se referă soluția de admitere ce atestă o exprimare juridică chiar dacă putea fi confuză, ce atesta o rezolvare unitară a plângerii în raport cu limitele caracterului devolutiv in personam / in remale acestei căi de atac indicate de legiuitor în art. 278 1 alin. (4) și (7) C. proc.

pen.; Invocarea în motivele scrise de recurs de către procuror a lipsei de procedură cu petentul și intimații pe rând, ia termenele de judecată prealabile soluționării plângerii în fond nu poate fi acceptată și discutată în principiu ca motiv de recurs întrucât nu este îndeplinită în acest sens condiția procedurală din art. 197 alin. (l) și (4) teza I C. proc. pen., privind admisibilitatea nulității amintite [„numai dacă a fost invocată în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată..”]; când procurorul de ședință a fost prezent la termenul de judecată amintite. Soluția de neîncepere a urmăririi penale în conformitate cu dispozițiile art. 228 alin. (4) C. proc.

pen., poate fi dispusă numai dacă în mod indubitabil „din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate după primirea plângerii (.) rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute în art. 10 ..” Or, în cauză existența împrejurărilor de fapt parțial /ori în totalitate neverificate de procuror având relevanță în soluționarea legală și temeinică a plângerii penale pendinte, astfel cum acestea au fost evidențiate prin sentință, justifică adoptarea soluției actuale de neîncepere a urmăririi penale și trimiterea dosarului aceluiași organ judiciar pentru completarea actelor premergătoare existente potrivit indicațiilor pertinente din hotărârea atacată, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc.

pen. 2.2. Recursurile intimaților făptuitori au fost respinse, ca tardive, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare. Partea care nu a reușit să declare calea de atac în termen, astfel cum este situația în speță recunoscută ca atare și de intimații-făptuitori prin cererea de recurs depusă la 9 aprilie 2010, care au format solicitarea de recurs la interval de o lună și 18 zile de împlinirea termenului legal amintit ce a avut loc la 21 februarie 2010, au la dispoziție pentru a tempera sancțiunea decăderii, folosirea ca remediu procesual a repunerii în termen prevăzută de art. 385 3 alin. (2) raportat la art. 364 C. proc.

pen., ce prevede întrunirea a două condiții cumulative: (i) existența unei cauze temeinice de împiedicare a declarării recursului în termenul legal și; (ii) introducerea declarației de recurs în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile. Condiția primă se consideră împlinită în speță prin invocarea de către intimați drept cauză temeinică de împiedicare necunoașterea atacării de către partea potrivnică la judecător a ordonanței de neîncepere a urmăririi penale favorabile acestora întrucât procedura de citare cu aceștia a fost efectuată în cursul judecății în primă instanță la ședința biroului executorului judecătoresc din Tg. Mureș, strada Boroș Tamaș, care își încetase activitatea din 31 martie 2009 dată de la care aceștia domiciliază la o altă adresă din Tg.

Mureș situată în strada Crișan, astfel cum rezultă din copia cărții de identitate a intimatei făptuitoare O.R.S. Existența ca atare a cauzei de împiedicare amintită, este contrazisă însă de verificările asupra lucrărilor dosarului cer atestă că intimații, făptuitori au fost citați pe parcursul procedurii de judecată în primă instanță iar ulterior le-a fost comunicat dispozitivul sentinței la ambele adrese sus-menționate; în plus, pentru termenul de judecată din 16 noiembrie 2009 citația a fost înmânată prin agent procedural chiar intimatului-făptuitor O.T.T. care a semnat de primire astfel cum atestă procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare. În consecință, cererea de repunere în termen a fost respinsă ca neîntemeiată.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat intimații la plata sumei de câte 500 lei fiecare, cheltuieli judiciare statului. Împotriva deciziei penale nr. 3049 din 7 septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, au formulat contestație în anulare O.T.T. și O.R.S., aceasta fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 6 iunie 2011 prin care au solicitat anularea hotărârii atacate și reluarea judecății de la cel mai vechi act de procedură efectuat în cauză. Potrivit art. 391 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte a examinat admisibilitatea în principiu a cererii de contestație, fără a dispune citarea părților. Contestația în anulare formulată este inadmisibilă în principiu.

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., care să impună admiterea în principiu a contestației formulate. Pe de o parte, contestatorii nu au invocat expres în cerere motivul pe care se sprijină contestația, ba mai mult au întemeiat contestația în anulare pe texte de lege C. proc. civ., iar din cuprinsul cererii, acesta nu poate fi calificat și încadrat în niciuna dintre dispozițiile art. 386C. proc. pen. De asemenea, se constată că hotărârea atacată, deși este definitivă, așa cum prevede art. 386C. proc. pen., nu este dintre cele împotriva cărora se poate exercita această cale de atac extraordinară.

Potrivit art. 386C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în cazurile prevăzute expres de legiuitor la literele a-e din același text. Din economia textului de lege sus menționat, rezultă că această cale de atac trebuie să aibă ca obiect o hotărâre prin care s-a soluționat fondul cauzei, iar nu o hotărâre pronunțată de o instanță de recurs, în cadrul unei plângeri prevăzute de art. 278 l C. proc. pen. Pe de altă parte, contestația în anulare, fiind o cale extraordinară de atac, nu poate fi exercitată decât în termenul stabilit de lege. În speță, contestatorii au introdus calea de atac cu depășirea termenului legal stabilit de norma procesuală penal.

Contestația în anulare pentru motivele arătate în art. 386 1 lit. a) - c) și e) C. proc. pen., se introduce de către cel împotriva căruia a început executarea în cel mult 10 zile de la începerea executării. Or, contestatorii au promovat calea de atac extraordinară după expirarea termenului de 10 zile calculat conform art. 388 alin. (l) C. proc. pen., întrucât, hotărârea atacată a fost pronunțată la 7 septembrie 2010, iar contestația în anulare a fost înregistrată pe rolul instanței supreme la 06 iunie 2011. Având în vedere că, potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanța admite în principiu cererea de contestație în anulare numai dacă îndeplinește condițiile prevăzute de lege (este făcută în termenul prevăzut de lege, motivele invocate se sprijină pe unul dintre cazurile prevăzute de art. 386 C. proc.

pen., în sprijinul contestației depune ori invocă dovezi care sunt la dosar), prin interpretarea „per a contrario” rezultă că în situația în care una sau mai multe dintre aceste condiții nu este îndeplinită, soluția este respingerea ca inadmisibilă a contestației în anulare. Față de dispozițiile legale menționate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare, iar în conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorii vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorii O.T.T. și O.R. împotriva deciziei penale nr. 3049 din 7 septembrie 2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 488/43/2009. Obligă contestatorii la plata sumei de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 ianuarie 2012.