ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 170/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 170/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra contestației de fată;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin decizia penală nr. 3049 din 7

septembrie 2010 pronunțată în dosarul nr. 488/43/2009 Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția penală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș împotriva sentinței penale nr.

5 din 9 februarie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru

cauze cu minori, privind pe intimații O.T.T. și O.R.S.

A respins, ca tardive, recursurile

declarate de intimații O.T.T. și O.R.S. împotriva aceleiași sentințe penale.

A obligat intimații O.T.T. și O.R.S.

la plata sumei de câte 500 lei fiecare, cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, în

esență, a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 5 din 9

februarie 2010, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu

minori, a admis plângerea în baza art. 278

1

C. proc. pen., formulată

de petenta SC M.T.S.C. SRL Tg. Mureș împotriva ordonanței procurorului de

netrimitere în judecată din 28 august 2009 dată în dosar nr. 87/P/2008 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș și a ordonanței confirmative

nr. 373/II/2/2009 din 12 octombrie 2009 privind pe intimații-făptuitori

executor-judecătoresc O.T.T. și numita O.R.S. referitor la care în cauza penală

amintită au fost efectuate acte premergătoare sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor de delapidare, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

abuz în serviciu și în formă calificată și insultă, prevăzute de art. 215

1

alin. (1) și (2), art. 246 și art. 246 raportat la art. 248

1

C. pen.

și 205 C. pen., în final cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 33

lit. a)

C. pen., și respectiv complicitate

la infracțiunile sus-menționate prevăzută de art. 26 raportat la art. 215

1

alin. (2), art. 26 raportat la art. 246 C. pen. și art. 26 raportat la art. 246

și 248

]

C. pen. și art. 205 C. pen., în final cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., în legătură cu activitățile de

executare silită formate în exercitarea atribuțiilor de serviciu de către

intimați în dosarele execuționale nr. 55/E/2007, 180/E/2007, 73/E/2006 și

280/E/2005' și în consecință;

În conformitate cu dispozițiile art.

278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a desființat parțial rezoluția

atacată a procurorului de caz și rezoluția confirmativă adiacentă și s-a dispus

trimiterea cauzei aceluiași organ judiciar în vederea începerii urmăririi

penale după cum urmează:

a) cu privire la intimatul-făptuitor

executor-judecătoresc O.T.T. numai sub aspectul infracțiunii prevăzute de art.

215

1

alin. (l) și (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în

legătură cu actele de executare silită efectuate în dosar nr. 55/E/2007/ a

infracțiunii prevăzute de art. 246 raportat la art. 248

1

cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în legătură cu actele de executare silită

efectuate în dosar nr. 55/E/2007/ și a infracțiunilor prevăzute de art. 246 C.

pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în legătură cu actele de executare

silită efectuate în dosarele nr. 73/E/2006, 280/E/2005 și 180/E/2007 (fiind

menținută soluțiile de neîncepere a urmăririi penale cu privire la celelalte

fapte ilicite imputate făptuitorului amintit) și

b) intimata-făptuitoare, fiica

executorului judecătoresc amintit, O.R.S. numai sub aspectul infracțiunilor

prevăzute de art. 26 raportat la art. 215

1

alin. (l) și (2) și art.

26 raportat la art. 246 și 248

1

C. pen., în final cu aplicarea art.

41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen., în legătură cu ajutorul dat la actele

de executare silită în dosar nr. 55/E/2007 (fiind menținute soluțiile de

neîncepere a urmăririi penale cu privire la celelalte fapte ilicite imputate

făptuitoarei amintite).

Hotărând astfel judecătorul cauzei a

verificat soluțiile de neîncepere a urmării penale adoptate de procuror prin

ordonanța atacată pe baza actelor premergătoare efectuate de același organ

judiciar în dosar nr. 87/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu

Mureș constatând următoarele:

- prin plângerea penală de la 27 mai 2008

persoana vătămată SC M.T.S.C. SRL Tg. Mureș prin reprezentant legal

administrator M.T. a solicitat I.P.J. Mureș, fiind declinată ulterior la

Parchetul Curții de Apel Tg. Mureș unde a formulat obiectul dosarului penal nr.

87/P/2008, efectuarea de cercetări împotriva intimaților-făptuitori O.T.T. executor

judecătoresc și fiica acestuia O.R.S. pe care i-a învinuit de săvârșirea

infracțiunilor de delapidare, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor

și abuz în serviciu în formă calificată în legătură cu actele de executare

silită efectuate în dosarele execuționale nr. 55/E/2007; 180/E/2007; 73/E/2006

și 280/E/2008 privind pe creditoarea-persoană vătămată, prin aceea că: (i) suma

de 517.857 lei asupra căreia s-a dispus la 9 iulie 2007 poprirea în dosarul

execuțional nr. 55/E/2007 creanță a persoanei vătămate împotriva debitorului C.L.M.

Tg. Mureș a fost transferată cu ajutorul fiicei acestuia în contul personal al

executorului judecătoresc / în plus făptuitorul i-a ascuns și faptul că era

suspendat disciplinar din funcție în perioada respectivă; (ii) în toate cele 4

dosare execuționale menționate făptuitorul ajutat de fiica sa, cu știință, nu

și-a respectat atribuțiile de serviciu / nu a finalizat executarea silită / nu

a recuperat creanțele pentru care a fost solicitată de persoana vătămată și a

produs astfel o vătămare a intereselor legale ale acesteia; (iii) în data de 14

aprilie 2008 aflându-se în biroul acestuia i s-au adus injurii de

executorul-judecătoresc și fiica acestuia;

- pe baza actelor premergătoare

efectuate în cauză (declarațiile reprezentantului persoanei vătămate;

declarații ale făptuitorului O.T.T.; copii ale lucrărilor efectuate în dosarele

execuționale incriminate; relații scrise de la Camera Executorilor

Judecătorești și alte instituții publice implicate în procedurile de executare

silită sus-menționate; hotărâri judecătorești relevante cauzei) procurorul a

dispus soluție de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art. 228 alin. (4)

raportat la art. 10 lit. a), d) sau f) după caz.

În consecință, prin hotărârea amintită

în baza art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a fost admisă

plângerea petentei, desființate parțial ordonanțele atacate și trimisă cauza

procurorului în vederea începerii urmăririi penale după cum urmează: a) față de

făptuitorul O.T.T. pentru săvârșirea:

- infracțiunii de delapidare, în forma

continuată, prevăzută de art. 215

1

alin. (l) și (2) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (în legătură cu actele efectuate în dosarul

de execuțional nr. 55/E/2007);

- infracțiunii de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor în formă calificată și continuată, prevăzută de

art. 248

1

raportat la art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. (în legătură cu actele efectuate în dosarul de execuțional nr.

55/E/2007);

- infracțiunii de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (în legătură cu actele

efectuate în dosarul execuțional nr. 73/E/2006);

- infracțiunii de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (în legătură cu

actele efectuate în dosarul execuțional nr. 280/E/2005);

- infracțiunii de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (în legătură cu

actele efectuate în dosarul execuțional nr. 180/E/2007);

- totul cu aplicarea art. 33 lit. a)

C. pen.

b) față făptuitoarea O.R.S. pentru

săvârșirea:

- complicității la infracțiunea de

delapidare, în formă continuată, prevăzută de art. 26 raportat la art. 215

1

alin. (l) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (în legătură

cu actele efectuate în dosarul de execuțional nr. 55/E/2007);

- complicității la infracțiunea de

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată și

continuată, prevăzută de art. 26 raportat la art. 248

1

coroborat cu

art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (în legătură cu actele

efectuate în dosarul de execuțional nr. 55/E/2007);

- totul cu aplicarea art. 33 lit. a)

C. pen.

Împotriva sentinței penale nr. 5 din 9

februarie 2010 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția penală, a declarat în termen

legal recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș criticând

hotărârea amintită pentru nelegalitate și netemeinicie în considerarea viciilor

de procedură și erorilor de judecată constând în aceea că:

(i) au fost încălcate sub aspect

procesual dispozițiile art. 278

1

alin. (8) C. proc. pen., prin

pronunțarea concomitentă și includerea în dispozitivul sentinței atât a

soluției de admitere a plângerii [(lit. b)] cât și a soluției contradictorii de

respingere a plângerii [(lit. b)];

(ii) la termenele de judecată

anterioare soluționării cauzei în fond din 16 noiembrie 2009 și 30 noiembrie

2009 procedura de citare cu petenta și respectiv cei doi intimați nu a fost

îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 176 și 177 C. proc. pen.;

(iii) soluția de trimitere a cauzei la

procuror în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen.,

pentru completarea actelor premergătoare este greșită întrucât au fost strânse

la dosar suficiente și necesare date/indicii pe baza cărora poate fi adoptată

în cadrul controlului judecătoresc pendinte rezolvarea juridică, singura legală

și temeinică în opinia Parchetului, de respingerea, ca nefondată, a plângerii

și menținere a rezoluției atacate de neîncepere a urmăririi penale potrivit

dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. [prin

memoriul scris de recurs s-a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., în sensul casării cu trimitere a sentinței în

considerarea motivelor de nelegalitate de ordin procesual/ procedural anterior

arătate; oral cu ocazia dezbaterilor procurorul de ședință a solicitat

adoptarea direct în recurs a soluției în baza art. 278

1

alin. (8)

lit. a) C. proc. pen., în condițiile art. 385

15

pct. 2 lit. d) C.

proc. pen.].

Recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Tg. Mureș a fost respins, ca nefundat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare.

Pretinsa contrazicere cu prevederile

art. 278

1

alin. (8) C. proc. pen. (ce statuează că „judecătorul

pronunță una dintre următoarele soluții: a) respinge plângerea .. (.) b) admite

plângerea ..”) din dispozitivul sentinței atacate prin care în opinia

Parchetului ar fi fost dispuse concomitent ambele rezolvări juridice

sus-menționate în realitate nu există. Prin dispozitivul sentinței judecătorul

fondului a hotărât „în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin.

(8) lit. b) C. proc. pen., admite în parte plângerea

(.)

desființează parțial ordonanța atacată și trimite cauza

procurorului în vederea începerii urmăririi penale: a) față de făptuitorul O.T.T.

pentru săvârșirea infracțiunilor..” iar „în temeiul art. 278

1

alin.

(8) lit. a) C. proc. pen., respinge, ca nefondată, plângerea împotriva părții

din ordonanță (.) prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale (.) pentru

infracțiunea de insultă”, o altă faptă ilicită decât acelea la care se referă

soluția de admitere ce atestă o exprimare juridică chiar dacă putea fi confuză,

ce atesta o rezolvare unitară a plângerii în raport cu limitele caracterului

devolutiv in personam / in remale acestei căi de atac indicate de legiuitor în

art. 278

1

alin. (4) și (7) C. proc. pen.;

Invocarea în motivele scrise de recurs

de către procuror a lipsei de procedură cu petentul și intimații pe rând, ia

termenele de judecată prealabile soluționării plângerii în fond nu poate fi

acceptată și discutată în principiu ca motiv de recurs întrucât nu este

îndeplinită în acest sens condiția procedurală din art. 197 alin. (l) și (4)

teza

I

C. proc. pen., privind admisibilitatea

nulității amintite [„numai dacă a fost invocată în cursul efectuării actului

când partea este prezentă sau la primul termen de judecată..”]; când procurorul

de ședință a fost prezent la termenul de judecată amintite.

Soluția de neîncepere a urmăririi

penale în conformitate cu dispozițiile art. 228 alin. (4) C. proc. pen., poate

fi dispusă numai dacă în mod indubitabil „din cuprinsul actului de sesizare sau

al actelor premergătoare efectuate după primirea plângerii (.) rezultă vreunul

din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute în

art. 10

..”

Or, în cauză existența împrejurărilor

de fapt parțial /ori în totalitate neverificate de procuror având relevanță în

soluționarea legală și temeinică a plângerii penale pendinte, astfel cum

acestea au fost evidențiate prin sentință, justifică adoptarea soluției actuale

de neîncepere a urmăririi penale și trimiterea dosarului aceluiași organ

judiciar pentru completarea actelor premergătoare existente potrivit

indicațiilor pertinente din hotărârea atacată, în deplină concordanță cu

dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen.

2.2. Recursurile intimaților

făptuitori au fost respinse, ca tardive, în conformitate cu dispozițiile art.

385

15

pct. 1 lit. a) teza

I

C.

proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare.

Partea care nu a reușit să declare

calea de atac în termen, astfel cum este situația în speță recunoscută ca atare

și de intimații-făptuitori prin cererea de recurs depusă la 9 aprilie 2010,

care au format solicitarea de recurs la interval de o lună și 18 zile de

împlinirea termenului legal amintit ce a avut loc la 21 februarie 2010, au la

dispoziție pentru a tempera sancțiunea decăderii, folosirea ca remediu

procesual a repunerii în termen prevăzută de art. 385

3

alin. (2)

raportat la art. 364 C. proc. pen., ce prevede întrunirea a două condiții

cumulative: (i) existența unei cauze temeinice de împiedicare a declarării

recursului în termenul legal și; (ii) introducerea declarației de recurs în cel

mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile.

Condiția primă se consideră împlinită

în speță prin invocarea de către intimați drept cauză temeinică de împiedicare

necunoașterea atacării de către partea potrivnică la judecător a ordonanței de

neîncepere a urmăririi penale favorabile acestora întrucât procedura de citare

cu aceștia a fost efectuată în cursul judecății în primă instanță la ședința

biroului executorului judecătoresc din Tg. Mureș, strada Boroș Tamaș, care își

încetase activitatea din 31 martie 2009 dată de la care aceștia domiciliază la

o altă adresă din Tg. Mureș situată în strada Crișan, astfel cum rezultă din

copia cărții de identitate a intimatei făptuitoare O.R.S.

Existența ca atare a cauzei de

împiedicare amintită, este contrazisă însă de verificările asupra lucrărilor

dosarului cer atestă că intimații, făptuitori au fost citați pe parcursul

procedurii de judecată în primă instanță iar ulterior le-a fost comunicat

dispozitivul sentinței la ambele adrese sus-menționate; în plus, pentru

termenul de judecată din 16 noiembrie 2009 citația a fost înmânată prin agent

procedural chiar intimatului-făptuitor O.T.T. care a semnat de primire astfel

cum atestă procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare.

În consecință, cererea de repunere în

termen a fost respinsă ca neîntemeiată.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., a obligat intimații la plata sumei de câte 500 lei fiecare, cheltuieli

judiciare statului.

Împotriva deciziei penale nr. 3049 din

7 septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, au

formulat contestație în anulare O.T.T. și O.R.S., aceasta fiind înregistrată pe

rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 6 iunie 2011 prin care au

solicitat anularea hotărârii atacate și reluarea judecății de la cel mai vechi

act de procedură efectuat în cauză.

Potrivit art. 391 alin. (1) C. proc.

pen., Înalta Curte a examinat admisibilitatea în principiu a cererii de

contestație, fără a dispune citarea părților.

Contestația în anulare formulată este

inadmisibilă în principiu.

Din examinarea lucrărilor dosarului,

rezultă că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile

art. 391 alin. (2) C. proc. pen., care să impună admiterea în principiu a

contestației formulate.

Pe de o parte, contestatorii nu au

invocat expres în cerere motivul pe care se sprijină contestația, ba mai mult

au întemeiat contestația în anulare pe texte de lege C. proc. civ., iar din

cuprinsul cererii, acesta nu poate fi calificat și încadrat în niciuna dintre

dispozițiile art. 386C. proc. pen.

De asemenea, se constată că hotărârea

atacată, deși este definitivă, așa cum prevede art. 386C. proc. pen., nu este

dintre cele împotriva cărora se poate exercita această cale de atac

extraordinară.

Potrivit art. 386C. proc. pen.,

împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în

cazurile prevăzute expres de legiuitor la literele a-e din același text.

Din economia textului de lege sus

menționat, rezultă că această cale de atac trebuie să aibă ca obiect o hotărâre

prin care s-a soluționat fondul cauzei, iar nu o hotărâre pronunțată de o

instanță de recurs, în cadrul unei plângeri prevăzute de art. 278

l

C.

proc. pen.

Pe de altă parte, contestația în

anulare, fiind o cale extraordinară de atac, nu poate fi exercitată decât în

termenul stabilit de lege.

În speță, contestatorii au introdus

calea de atac cu depășirea termenului legal stabilit de norma procesuală penal.

Contestația în anulare pentru motivele

arătate în art. 386

1

lit. a) - c) și e) C. proc. pen., se introduce

de către cel împotriva căruia a început executarea în cel mult 10 zile de la

începerea executării.

Or, contestatorii au promovat calea de

atac extraordinară după expirarea termenului de 10 zile calculat conform art.

388 alin. (l) C. proc. pen., întrucât, hotărârea atacată a fost pronunțată la 7

septembrie 2010, iar contestația în anulare a fost înregistrată pe rolul

instanței supreme la 06 iunie 2011.

Având în vedere că, potrivit art. 391

alin. (2) C. proc. pen., instanța admite în principiu cererea de contestație în

anulare numai dacă îndeplinește condițiile prevăzute de lege (este făcută în

termenul prevăzut de lege, motivele invocate se sprijină pe unul dintre

cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen., în sprijinul contestației depune

ori invocă dovezi care sunt la dosar), prin interpretarea „per a contrario”

rezultă că în situația în care una sau mai multe dintre aceste condiții nu este

îndeplinită, soluția este respingerea ca inadmisibilă a contestației în

anulare.

Față de dispozițiile legale

menționate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare,

iar în conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorii vor fi

obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația

în anulare formulată de contestatorii O.T.T. și O.R. împotriva deciziei penale

nr. 3049 din 7 septembrie 2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, în dosarul nr. 488/43/2009.

Obligă contestatorii la plata sumei de

câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23

ianuarie 2012.