ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2630/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2630/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 11 din 19

martie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de

petentul M.J. împotriva rezoluției procurorului din data de 8 ianuarie 2010

emisă în dosarul nr. 2/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu

Mureș, rezoluție confirmată prin rezoluția procurorului ierarhic superior, cu

nr. 29/II/2 din 27 ianuarie 2010, acte ale procurorilor ce au fost menținute.

A fost obligat petentul să achite

statului, cu titlu de cheltuieli judiciare, suma de 50 lei.

S-a reținut că, la data de 8

ianuarie 2010, în dosarul nr. 2/P/2010 al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Târgu Mureș, s-a emis emite rezoluția procurorului prin care s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de R.S. – executor judecătoresc – pentru art.

246 C. pen., conform art. 10 lit. g) C. proc. pen. și au rămas în sarcina

statului cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea plângerii.

Pentru a hotărî în acest mod

procurorul astfel sesizat a reținut următoarele:

La data de 04 decembrie 2009 s-a

înregistrat la Poliția Municipiului Reghin, sub nr. 1182/D/2009,

procesul-verbal de consemnare a plângerii persoanei vătămate M.J., îndreptată

împotriva făptuitorului R.S., executor judecătoresc. La aceeași dată, 04

decembrie 2009, a fost audiată persoana vătămată, constatându-se din cele două

înscrisuri: proces-verbal și declarație, că acesta solicită cercetarea

executorului judecătoresc pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, faptă prevăzută de art. 246 C. pen.

Având în vedere calitatea făptuitorului,

prin ordonanța nr. 513/P/2009 din 05 ianuarie 2010, Parchetul de pe lângă

Tribunalul Mureș a dispus, în conformitate cu prevederile art. 42 raportat la

art. 45 C. proc. pen. și art. 28 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., declinarea

competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Târgu Mureș.

Dosarul s-a înregistrat la această

unitate la data de 07 ianuarie 2010 sub nr. 2 P/2010.

Primindu-l spre soluționare, pe baza

actelor deja administrate precum și a înscrisurilor depuse în copie, s-a

constatat că persoana vătămată acuză făptuitorul de săvârșirea infracțiunii de

abuz în serviciu, întrucât în cadrul actelor de executare pe care le-a desfășurat

în dosarul execuțional nr. 184/E/2002, în care persoana vătămată M.J. avea

calitate de debitor și-ar fi îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de

serviciu.

Mai concret, a susținut că a vândut

prin licitație imobilul aparținând debitorului, încălcând dispozițiile legale

în vigoare și că, de asemenea, deși creditorul J.T. a fost de acord cu un nou

termen pentru achitarea debitului pentru data de 01 decembrie 2004, la data de

11 octombrie 2004, R.S. a încheiat procesul-verbal de vânzare prin care

imobilul în cauză a fost adjudecat cu 420.000.000 lei.

În raport de data încheierii actului

invocat, 11 octombrie 2004, se constată că pentru fapta prevăzută de art. 246 C.

pen., în conformitate cu prevederile art. 122 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.,

la data de 11 octombrie 2009 în cauză a intervenit prescripția răspunderii

penale prevăzută de art. 10 lit. g) C. proc. pen. (împrejurare care împiedică

punerea în mișcare a acțiunii penale).

Deși în cauză sunt incidente aceste

împrejurări, la data de 07 ianuarie 2010 s-au efectuat verificări la grefa

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș și la Arhiva Penală a Curții de Apel Târgu Mureș, întrucât procurorul de caz avea cunoștință de

existența altor soluții, date în legătură cu aceeași faptă, față de același

făptuitor, la plângerea aceleiași persoane vătămate, constatându-se

următoarele:

1) Prin rezoluția nr. 457/P/2006 din

12 aprilie 2007, Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin a dispus neînceperea

urmăririi penale față de R.S. pentru art. 246 C. pen. (în legătură cu actele de

executare din dosarul execuțional nr. 184/E/2002) urmare a plângerii formulate

de M.J.

Prin rezoluția nr. 169/VIII/2007 din

22 mai 2007 procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Târgu Mureș a respins plângerea formulată de M.J. împotriva rezoluției de

mai sus, nr. 457/P/2006.

2) Prin rezoluția nr. 90/P/2007 din

28 iunie 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș a dispus

neînceperea urmăririi penale fată de R.S. pentru art. 246 C. pen., în legătură

cu același dosar nr. 184/E/2002, la plângerea aceleiași persoane vătămate.

Prin rezoluția nr. 399/VIII/2007 din

19 decembrie 2007, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Târgu Mureș a respins plângerea formulată împotriva rezoluției de mai sus, nr. 90/P/2007

de către M.J.

3) Prin rezoluția nr. 179/P/2007 din

05 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de R.S. pentru art. 246 C. pen. în legătură

cu aceeași activitate din dosarul execuțional nr. 184/E/2002 la plângerea aceleiași

persoane vătămate.

Prin rezoluția nr. 159/VIII/2008 din

04 iunie 2008, procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Târgu Mureș a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de M.J. împotriva

rezoluției de mai sus.

Împotriva acestei soluții a formulat

plângere la instanță petiționarul, cauza făcând obiectul dosarului nr. 129.1/43/2009

al Curții de Apel Târgu Mureș, în care s-a pronunțat sentința penală 25 din 25

mai 2009 prin care plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat recurs petiționarul. Cauza a făcut obiectul dosarului nr. 129.1/43/2009

al Înaltei Curți de Casație și Justiție în care s-a pronunțat decizia nr. 3715

din 10 noiembrie 2009, prin care calea de atac formulată a fost respinsă ca

nefondată, ordonanța nr. 179/P/2007 a Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Târgu Mureș fiind menținută definitiv.

4) Prin rezoluția nr. 118/P/2008 din

04 noiembrie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș a dispus

(între altele) neînceperea urmăririi penale față de R.S. pentru art. 246 C.

pen. pentru activitatea desfășurată în dosarul execuțional nr. 184/E/2002 la

plângerea aceluiași M.J..

Împotriva acestei soluții a formulat

plângere petiționarul, care a fost respinsă ca neîntemeiată de procurorul

general al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, prin rezoluția nr.

43/II/2/2009 din 06 martie 2009.

În raport de aceste constatări,

întrucât actele de executare desfășurate în dosarul execuțional nr. 184/E/2002

de către făptuitor, inclusiv cele referitoare la licitația de vânzare, au mai

fost analizate și soluționate definitiv de instanța de judecată, s-a reținut că

există în speță și autoritatea de lucru judecat, fiind incidente prevederile

art. 10 lit. j) C. proc. pen.

Cu toate acestea, prioritate având

dispozițiile art. 10 lit. g) C. proc. pen. (prescripția răspunderii penale), în

conformitate cu prevederile de art. 228 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de R.S. – executor judecătoresc – pentru art.

246 C. pen., conform art. 10 lit. g) C. proc. pen.

Această rezoluție a procurorului

emisă la data de 8 ianuarie 2010, în dosarul anterior menționat, a fost atacată

în termen legal, cu plângere, la procurorul ierarhic superior, care, la data de

27 ianuarie 2010, cu nr. 29/II/2/2010 a emis rezoluția prin care a respins

plângerea petentului M.J., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale, în dosarul nr. 2/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu

Mureș, ca neîntemeiată.

Procurorul ierarhic superior celui

care a emis ordonanța criticată, a reținut următoarele aspecte în ordonanța

emisă la data ce 27 ianuarie 2010:

Plângerea petentului s-a apreciat a

fi neîntemeiată, deoarece din procesul-verbal de consemnare a actelor

premergătoare (fila 3 dosar nr. 2/P/2010) a rezultat că, după primirea

plângerii penale făcută de petentul M.J. împotriva executorului judecătoresc R.S.,

au fost identificate, în arhiva acestui parchet, alte patru dosare, în care

s-au pronunțat soluții de netrimitere în judecată a aceluiași executor

judecătoresc, pentru aceeași faptă, la sesizarea aceluiași petent.

În una din acele patru cauze s-a

constatat că există și hotărâre judecătorească definitivă pronunțată de

instanțe în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., deci

s-a dispus cu autoritate de lucru judecat cu privire la netrimiterea în

judecată a executorului judecătoresc R.S. în legătură cu actele de executare

silită îndeplinite în dosarul execuțional nr. 184/E/2002, privindu-l pe

petentul-debitor M.J.

Pe de altă parte, efectuarea

oricărui act de cercetare în cauză nu numai că nu mai este necesară, având în

vedere existența soluțiilor anterioare și temeiul lor juridic, dar este

împiedicată și de împlinirea cursului prescripției, astfel cum în mod

justificat s-a reținut în rezoluția din 8 ianuarie 2010.

Față de cele constatate, rezoluția

de neîncepere a urmăririi penale din dosarul nr. 2/P/2010 al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, s-a constatat că este legală, plângerea

petentului impunându-se a fi respinsă, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei rezoluții a

procurorului, cu nr. 29/II/2/2010 emisă la data de 27 ianuarie 2010, în termen

legal, a promovat plângere petentul M.J. care a criticat soluția inițial

dispusă împotriva intimatului R.S. – executor judecătoresc. S-a susținut că, în

mod greșit, în actele procurorilor s-a constatat intervenită prescripția

răspunderii penale a acestui intimat, în contextul în care nu s-au avut în

vedere limitele maxime ale pedepsei prevăzute pentru infracțiunea de abuz în

serviciu contra intereselor persoanei și aspectele reclamate în plângerea sa

inițială, referitoare la modul în care acest executor judecătoresc a înțeles să

valorifice prin vânzare la licitație publică, imobilul ce a constituit

proprietatea sa. S-a solicitat ca, în urma admiterii plângerii astfel

formulate, rezoluțiile procurorilor să fie infirmate, iar executorul judecătoresc

să fie cercetat pentru fapta penală reclamată.

Analizând cu maximă obiectivitate

plângerea formulată de petentul M.J., potrivit prevederilor art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen. și procedând la reevaluarea probatoriului avut în

vedere la emiterea actelor (rezoluțiilor) procurorului criticate se constată că

aceasta are caracter nefondat, impunându-se a fi respinsă și, pe cale de

consecință, a fi menținute cele două rezoluții, deoarece:

Inițial, petentul M.J. a înțeles să

reclame comiterea, de către intimatul – executor judecătoresc R.S., a

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, faptă pe care

acesta ar fi comis-o în cadrul dosarului execuțional nr. 184/E/2002 al Biroului

Individual Executor Judecătoresc R.S., dosar în care petentul avea calitatea de

debitor. Ultimul act de executare efectuat de intimatul R.S., în dosarul

execuțional amintit, a fost întocmit la data de 11 octombrie 2004 (astfel cum

rezultă din copia înscrisului aflat la fila 14 din dosarul nr. 2/P/2010 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș), iar aspectele expuse de

petent în noua plângere formulată, au fost analizate în mod definitiv prin

sentința penală nr. 25 din 25 mai 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, definitivă prin decizia penală nr. 3715 din 10 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Petentul M.J. a înțeles să formuleze

împotriva intimatului R.S., în intervalul de timp cuprins între 2006 și 2010,

mai multe plângeri, în care susținea că în dosarul execuțional nr. 184/E/2002

acest intimat ar fi comis infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor

persoanei, faptă incriminată de dispozițiile art. 246 C. pen. Efectuând

verificările ce se impuneau în cauză, procurorul inițial învestit cu

soluționarea plângerii formulate de petent, prin prisma celor reținute și în

procesul-verbal întocmit la data de 07 ianuarie 2010 în dosarul nr. 2/P/2010 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, în mod temeinic și legal a

dispus ca, în cauză, să nu se dispună începerea urmării penale împotriva

executorului judecătoresc R.S., deoarece a intervenit prescripția faptelor

reclamate. În mod corect, temeinic argumentat, procurorul de caz a emis la data

de 8 ianuarie 2010 rezoluția din dosarul nr. 2/P/2010 al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, rezoluție ce a primit confirmarea ce se

impunea prin rezoluția cu nr. 29/II/2 din 27 ianuarie 2010 a procurorului ierarhic superior.

Constatându-se că cele două

rezoluții ale procurorului se caracterizează prin legalitate și temeinicie,

neexistând nici un motiv de infirmare a lor, urmează ca, în conformitate cu

prevederile art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., să se

respingă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.J. împotriva

rezoluției procurorului din data de 8 ianuarie 2010 emisă în dosarul nr. 2/P/2010

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, rezoluție confirmată

prin rezoluția procurorului ierarhic superior, cu nr. 29/II/2 din 27 ianuarie

2010, acte ale procurorilor ce vor fi menținute.

II. Împotriva acestei sentințe

penale a declarat recurs petiționarul M.J., criticând-o ca netemeinică,

solicitând casarea acesteia și cu ocazia rejudecării a se dispune trimiterea

cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.

Examinând actele și lucrările

dosarului, sentința recurată, în raport de motivele de critică invocate, cât și

din oficiu, sub toate aspectele așa cum prevăd dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul de față

declarat de petiționarul M.J. se privește ca nefondat și urmează a fi respins

ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Aceasta întrucât în mod legal și

temeinic, prin rezoluția procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș nr. 2/P/2010 din 08 ianuarie 2010 s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de intimatul R.S. – executor judecătoresc –

sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen. despre care s-a pretins

că în cadrul actelor de executare pe care le-a desfășurat în dosarul

execuțional nr. 184/E/2002, în care persoana vătămată M.J. are calitate de

debitor, și-ar fi îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu.

Mai concret, a susținut că a vândut

prin licitație imobilul aparținând debitorului, încălcând dispozițiile legale

în vigoare și că, de asemenea, deși creditorul J.T. a fost de acord cu un nou

termen pentru achitarea debitului pentru data de 01 decembrie 2004, la data de

11 octombrie 2004, R.S. a încheiat procesul-verbal de vânzare prin care

imobilul în cauză a fost adjudecat cu 420.000.000 lei.

În raport de data încheierii actului

invocat, 11 octombrie 2004, se constată că pentru fapta prevăzută de art. 246 C.

pen., în conformitate cu prevederile art. 122 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.,

la data de 11 octombrie 2009 în cauză a intervenit prescripția răspunderii

penale prevăzută de art. 10 lit. g) C. proc. pen. (împrejurare care împiedică

punerea în mișcare a acțiunii penale).

Așa fiind, în mod legal s-a reținut

că în cauză a intervenit un impediment la punerea în mișcare a acțiunii penale

și anume prescripția specială a răspunderii penale în sensul dispozițiilor art.

10 lit. g) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul M.J. împotriva

sentinței penale nr. 11 din 19 martie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul petent la plata sumei de 300 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 1 iulie 2010.