ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2630/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin sentința penală nr. 11 din 19 martie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.J. împotriva rezoluției procurorului din data de 8 ianuarie 2010 emisă în dosarul nr. 2/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, rezoluție confirmată prin rezoluția procurorului ierarhic superior, cu nr. 29/II/2 din 27 ianuarie 2010, acte ale procurorilor ce au fost menținute. A fost obligat petentul să achite statului, cu titlu de cheltuieli judiciare, suma de 50 lei. S-a reținut că, la data de 8 ianuarie 2010, în dosarul nr. 2/P/2010 al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, s-a emis emite rezoluția procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de R.S.

– executor judecătoresc – pentru art. 246 C. pen., conform art. 10 lit. g) C. proc. pen. și au rămas în sarcina statului cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea plângerii. Pentru a hotărî în acest mod procurorul astfel sesizat a reținut următoarele: La data de 04 decembrie 2009 s-a înregistrat la Poliția Municipiului Reghin, sub nr. 1182/D/2009, procesul-verbal de consemnare a plângerii persoanei vătămate M.J., îndreptată împotriva făptuitorului R.S., executor judecătoresc. La aceeași dată, 04 decembrie 2009, a fost audiată persoana vătămată, constatându-se din cele două înscrisuri: proces-verbal și declarație, că acesta solicită cercetarea executorului judecătoresc pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, faptă prevăzută de art. 246 C. pen.

Având în vedere calitatea făptuitorului, prin ordonanța nr. 513/P/2009 din 05 ianuarie 2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș a dispus, în conformitate cu prevederile art. 42 raportat la art. 45 C. proc. pen. și art. 28 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș. Dosarul s-a înregistrat la această unitate la data de 07 ianuarie 2010 sub nr. 2 P/2010. Primindu-l spre soluționare, pe baza actelor deja administrate precum și a înscrisurilor depuse în copie, s-a constatat că persoana vătămată acuză făptuitorul de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, întrucât în cadrul actelor de executare pe care le-a desfășurat în dosarul execuțional nr. 184/E/2002, în care persoana vătămată M.J.

avea calitate de debitor și-ar fi îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu. Mai concret, a susținut că a vândut prin licitație imobilul aparținând debitorului, încălcând dispozițiile legale în vigoare și că, de asemenea, deși creditorul J.T. a fost de acord cu un nou termen pentru achitarea debitului pentru data de 01 decembrie 2004, la data de 11 octombrie 2004, R.S. a încheiat procesul-verbal de vânzare prin care imobilul în cauză a fost adjudecat cu 420.000.000 lei. În raport de data încheierii actului invocat, 11 octombrie 2004, se constată că pentru fapta prevăzută de art. 246 C. pen., în conformitate cu prevederile art. 122 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., la data de 11 octombrie 2009 în cauză a intervenit prescripția răspunderii penale prevăzută de art. 10 lit. g) C. proc.

pen. (împrejurare care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale). Deși în cauză sunt incidente aceste împrejurări, la data de 07 ianuarie 2010 s-au efectuat verificări la grefa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș și la Arhiva Penală a Curții de Apel Târgu Mureș, întrucât procurorul de caz avea cunoștință de existența altor soluții, date în legătură cu aceeași faptă, față de același făptuitor, la plângerea aceleiași persoane vătămate, constatându-se următoarele: 1) Prin rezoluția nr. 457/P/2006 din 12 aprilie 2007, Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin a dispus neînceperea urmăririi penale față de R.S. pentru art. 246 C. pen. (în legătură cu actele de executare din dosarul execuțional nr. 184/E/2002) urmare a plângerii formulate de M.J.

Prin rezoluția nr. 169/VIII/2007 din 22 mai 2007 procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș a respins plângerea formulată de M.J. împotriva rezoluției de mai sus, nr. 457/P/2006. 2) Prin rezoluția nr. 90/P/2007 din 28 iunie 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș a dispus neînceperea urmăririi penale fată de R.S. pentru art. 246 C. pen., în legătură cu același dosar nr. 184/E/2002, la plângerea aceleiași persoane vătămate. Prin rezoluția nr. 399/VIII/2007 din 19 decembrie 2007, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș a respins plângerea formulată împotriva rezoluției de mai sus, nr. 90/P/2007 de către M.J. 3) Prin rezoluția nr. 179/P/2007 din 05 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de R.S.

pentru art. 246 C. pen. în legătură cu aceeași activitate din dosarul execuțional nr. 184/E/2002 la plângerea aceleiași persoane vătămate. Prin rezoluția nr. 159/VIII/2008 din 04 iunie 2008, procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de M.J. împotriva rezoluției de mai sus. Împotriva acestei soluții a formulat plângere la instanță petiționarul, cauza făcând obiectul dosarului nr. 129.1/43/2009 al Curții de Apel Târgu Mureș, în care s-a pronunțat sentința penală 25 din 25 mai 2009 prin care plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs petiționarul.

Cauza a făcut obiectul dosarului nr. 129.1/43/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție în care s-a pronunțat decizia nr. 3715 din 10 noiembrie 2009, prin care calea de atac formulată a fost respinsă ca nefondată, ordonanța nr. 179/P/2007 a Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș fiind menținută definitiv. 4) Prin rezoluția nr. 118/P/2008 din 04 noiembrie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș a dispus (între altele) neînceperea urmăririi penale față de R.S. pentru art. 246 C. pen. pentru activitatea desfășurată în dosarul execuțional nr. 184/E/2002 la plângerea aceluiași M.J..

Împotriva acestei soluții a formulat plângere petiționarul, care a fost respinsă ca neîntemeiată de procurorul general al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, prin rezoluția nr. 43/II/2/2009 din 06 martie 2009. În raport de aceste constatări, întrucât actele de executare desfășurate în dosarul execuțional nr. 184/E/2002 de către făptuitor, inclusiv cele referitoare la licitația de vânzare, au mai fost analizate și soluționate definitiv de instanța de judecată, s-a reținut că există în speță și autoritatea de lucru judecat, fiind incidente prevederile art. 10 lit. j) C. proc. pen. Cu toate acestea, prioritate având dispozițiile art. 10 lit. g) C. proc. pen. (prescripția răspunderii penale), în conformitate cu prevederile de art. 228 alin. (4) C. proc.

pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de R.S. – executor judecătoresc – pentru art. 246 C. pen., conform art. 10 lit. g) C. proc. pen. Această rezoluție a procurorului emisă la data de 8 ianuarie 2010, în dosarul anterior menționat, a fost atacată în termen legal, cu plângere, la procurorul ierarhic superior, care, la data de 27 ianuarie 2010, cu nr. 29/II/2/2010 a emis rezoluția prin care a respins plângerea petentului M.J., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, în dosarul nr. 2/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, ca neîntemeiată. Procurorul ierarhic superior celui care a emis ordonanța criticată, a reținut următoarele aspecte în ordonanța emisă la data ce 27 ianuarie 2010: Plângerea petentului s-a apreciat a fi neîntemeiată, deoarece din procesul-verbal de consemnare a actelor premergătoare (fila 3 dosar nr. 2/P/2010) a rezultat că, după primirea plângerii penale făcută de petentul M.J.

împotriva executorului judecătoresc R.S., au fost identificate, în arhiva acestui parchet, alte patru dosare, în care s-au pronunțat soluții de netrimitere în judecată a aceluiași executor judecătoresc, pentru aceeași faptă, la sesizarea aceluiași petent. În una din acele patru cauze s-a constatat că există și hotărâre judecătorească definitivă pronunțată de instanțe în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., deci s-a dispus cu autoritate de lucru judecat cu privire la netrimiterea în judecată a executorului judecătoresc R.S. în legătură cu actele de executare silită îndeplinite în dosarul execuțional nr. 184/E/2002, privindu-l pe petentul-debitor M.J.

Pe de altă parte, efectuarea oricărui act de cercetare în cauză nu numai că nu mai este necesară, având în vedere existența soluțiilor anterioare și temeiul lor juridic, dar este împiedicată și de împlinirea cursului prescripției, astfel cum în mod justificat s-a reținut în rezoluția din 8 ianuarie 2010. Față de cele constatate, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din dosarul nr. 2/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, s-a constatat că este legală, plângerea petentului impunându-se a fi respinsă, ca neîntemeiată. Împotriva acestei rezoluții a procurorului, cu nr. 29/II/2/2010 emisă la data de 27 ianuarie 2010, în termen legal, a promovat plângere petentul M.J. care a criticat soluția inițial dispusă împotriva intimatului R.S.

– executor judecătoresc. S-a susținut că, în mod greșit, în actele procurorilor s-a constatat intervenită prescripția răspunderii penale a acestui intimat, în contextul în care nu s-au avut în vedere limitele maxime ale pedepsei prevăzute pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei și aspectele reclamate în plângerea sa inițială, referitoare la modul în care acest executor judecătoresc a înțeles să valorifice prin vânzare la licitație publică, imobilul ce a constituit proprietatea sa. S-a solicitat ca, în urma admiterii plângerii astfel formulate, rezoluțiile procurorilor să fie infirmate, iar executorul judecătoresc să fie cercetat pentru fapta penală reclamată. Analizând cu maximă obiectivitate plângerea formulată de petentul M.J., potrivit prevederilor art. 278 1 alin. (7) C. proc.

pen. și procedând la reevaluarea probatoriului avut în vedere la emiterea actelor (rezoluțiilor) procurorului criticate se constată că aceasta are caracter nefondat, impunându-se a fi respinsă și, pe cale de consecință, a fi menținute cele două rezoluții, deoarece: Inițial, petentul M.J. a înțeles să reclame comiterea, de către intimatul – executor judecătoresc R.S., a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, faptă pe care acesta ar fi comis-o în cadrul dosarului execuțional nr. 184/E/2002 al Biroului Individual Executor Judecătoresc R.S., dosar în care petentul avea calitatea de debitor.

Ultimul act de executare efectuat de intimatul R.S., în dosarul execuțional amintit, a fost întocmit la data de 11 octombrie 2004 (astfel cum rezultă din copia înscrisului aflat la fila 14 din dosarul nr. 2/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș), iar aspectele expuse de petent în noua plângere formulată, au fost analizate în mod definitiv prin sentința penală nr. 25 din 25 mai 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, definitivă prin decizia penală nr. 3715 din 10 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Petentul M.J. a înțeles să formuleze împotriva intimatului R.S., în intervalul de timp cuprins între 2006 și 2010, mai multe plângeri, în care susținea că în dosarul execuțional nr. 184/E/2002 acest intimat ar fi comis infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, faptă incriminată de dispozițiile art. 246 C. pen.

Efectuând verificările ce se impuneau în cauză, procurorul inițial învestit cu soluționarea plângerii formulate de petent, prin prisma celor reținute și în procesul-verbal întocmit la data de 07 ianuarie 2010 în dosarul nr. 2/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, în mod temeinic și legal a dispus ca, în cauză, să nu se dispună începerea urmării penale împotriva executorului judecătoresc R.S., deoarece a intervenit prescripția faptelor reclamate. În mod corect, temeinic argumentat, procurorul de caz a emis la data de 8 ianuarie 2010 rezoluția din dosarul nr. 2/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, rezoluție ce a primit confirmarea ce se impunea prin rezoluția cu nr. 29/II/2 din 27 ianuarie 2010 a procurorului ierarhic superior.

Constatându-se că cele două rezoluții ale procurorului se caracterizează prin legalitate și temeinicie, neexistând nici un motiv de infirmare a lor, urmează ca, în conformitate cu prevederile art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., să se respingă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.J. împotriva rezoluției procurorului din data de 8 ianuarie 2010 emisă în dosarul nr. 2/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, rezoluție confirmată prin rezoluția procurorului ierarhic superior, cu nr. 29/II/2 din 27 ianuarie 2010, acte ale procurorilor ce vor fi menținute. II. Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs petiționarul M.J., criticând-o ca netemeinică, solicitând casarea acesteia și cu ocazia rejudecării a se dispune trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.

Examinând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, în raport de motivele de critică invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele așa cum prevăd dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul de față declarat de petiționarul M.J. se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Aceasta întrucât în mod legal și temeinic, prin rezoluția procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș nr. 2/P/2010 din 08 ianuarie 2010 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul R.S. – executor judecătoresc – sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen.

despre care s-a pretins că în cadrul actelor de executare pe care le-a desfășurat în dosarul execuțional nr. 184/E/2002, în care persoana vătămată M.J. are calitate de debitor, și-ar fi îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu. Mai concret, a susținut că a vândut prin licitație imobilul aparținând debitorului, încălcând dispozițiile legale în vigoare și că, de asemenea, deși creditorul J.T. a fost de acord cu un nou termen pentru achitarea debitului pentru data de 01 decembrie 2004, la data de 11 octombrie 2004, R.S. a încheiat procesul-verbal de vânzare prin care imobilul în cauză a fost adjudecat cu 420.000.000 lei. În raport de data încheierii actului invocat, 11 octombrie 2004, se constată că pentru fapta prevăzută de art. 246 C. pen., în conformitate cu prevederile art. 122 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen., la data de 11 octombrie 2009 în cauză a intervenit prescripția răspunderii penale prevăzută de art. 10 lit. g) C. proc. pen. (împrejurare care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale). Așa fiind, în mod legal s-a reținut că în cauză a intervenit un impediment la punerea în mișcare a acțiunii penale și anume prescripția specială a răspunderii penale în sensul dispozițiilor art. 10 lit. g) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul M.J. împotriva sentinței penale nr. 11 din 19 martie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petent la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 iulie 2010.