ÎCCJ, decizie (scj.ro #83881)

Sentință pronunțată de judecătorie după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010. Infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu. Căi de atac. Instanța competentă Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Competența. Felurile competenței. Competență după materie și după calitatea persoanei Indice alfabetic: Drept procesual penal - sentință pronunțată de judecătorie după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 - infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu - căi de atac - instanța competentă C. proc. pen., art. 28 1 pct. 3, art. 385 1 alin. (1) lit. a) Legea nr. 202/2010, art. XXIV alin. (1) Potrivit art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010, hotărârile pronunțate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a acestei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Din interpretarea art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 rezultă că numai hotărârile pronunțate în cauzele penale înainte de 25 noiembrie 2010 - data intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 - rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de dispozițiile Codului de procedură penală nemodificate prin Legea nr. 202/2010, iar hotărârile pronunțate în cauzele penale după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 sunt supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de dispozițiile Codului de procedură penală modificate prin Legea nr. 202/2010. În consecință, sentințele pronunțate de judecătorie după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, referitoare la infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, se încadrează în categoria hotărârilor judecătorești care, potrivit art. 385 1 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., modificat prin Legea nr. 202/2010, sunt supuse numai recursului, cale de atac a cărei soluționare este de competența curții de apel, conform art. 28 1 pct. 3 C. proc. pen., modificat prin aceeași lege. I.C.C.J., Secția penală, încheierea nr. 1104 din 27 iulie 2011 La data de 2 mai 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, a fost sesizată de Tribunalul Mureș cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între această instanță și Curtea de Apel Târgu Mureș. Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că prin decizia nr. 61/R din 2 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 39 alin. (1) C. proc.

pen. raportat la art. XXIV alin. (2) din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, s-a admis excepția de necompetență materială a acestei instanțe privind soluționarea recursului declarat de inculpatul C.I. împotriva sentinței penale nr. 647 din 9 decembrie 2010, pronunțată de Judecătoria Reghin. În baza art. 42 alin. (1) C. proc. pen., s-a declinat în favoarea Tribunalului Mureș soluționarea căii de atac declarată de inculpatul C.I. împotriva sentinței penale nr. 647 din 9 decembrie 2010, pronunțată de Judecătoria Reghin. În motivarea sus-menționatei decizii, curtea de apel a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș la data de 3 ianuarie 2011, inculpatul C.I.

a declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 647 din 9 decembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Reghin. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de control judiciar a constatat că, prin sentința penală nr. 647 din 9 decembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Reghin, s-au dispus următoarele: În baza art. 221 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.I. la pedeapsa de un an și 3 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de tăinuire; în baza art. 192 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu, iar în baza art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare. În baza și în condițiile art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului, pe durata prevăzută de acest text de lege, drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. La termenul de judecată din 2 februarie 2011, în temeiul art. 39 alin. (1) C. proc. pen., curtea de apel a invocat din oficiu excepția de necompetență materială a acestei instanțe în soluționarea căii de atac și declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, ținând seama de dispozițiile art. XXIV alin. (2) din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor.

Analizând această excepție, curtea de apel a reținut că, potrivit dispozițiilor art. XXIV alin. (2) din Legea nr. 202/2010, procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe, dispozițiile referitoare la competența instanțelor din Codul de procedură penală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cele aduse prin prezenta lege, aplicându-se numai cauzelor cu care instanțele au fost sesizate după intrarea în vigoare a prezentei legi. Din interpretarea textului de lege citat rezultă în mod neechivoc că procesele în curs de judecată la data schimbării competenței vor continua să fie judecate de instanțele inițial sesizate, competența instanțelor stabilită prin Legea nr. 202/2010 aplicându-se doar cauzelor cu care instanțele au fost sesizate după intrarea în vigoare a acestei legi.

Așadar, competența funcțională se va aplica numai cu privire la sentințele pronunțate în cauzele în care judecătoria a fost sesizată cu judecarea unei infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, după intrarea în vigoare a „legii micii reforme.” În situația în care sesizarea judecătoriei este anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, sentințele pronunțate cu privire la infracțiunile pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu sunt supuse apelului, care va fi judecat de tribunal, decizia din apel fiind supusă recursului la curtea de apel.

Având în vedere că Legea nr. 202/2010 a intrat în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, iar textul de lege se referă la sesizarea primară a instanței, prin rechizitoriu, și nicidecum la sesizările derivate prin căile de atac, s-a constatat că în speță instanța de fond a fost sesizată la data de 7 iunie 2010, astfel că se aplică dispozițiile legii vechi și, prin urmare, Tribunalul Mureș este competent să soluționeze calea de atac formulată în cauză de către inculpat. Așadar, prin prisma considerentelor expuse, în temeiul art. 39 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. XXIV alin. (2) din Legea nr. 202/2010, s-a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel Târgu Mureș privind soluționarea căii de atac formulată de inculpatul C.I.

împotriva sentinței penale nr. 647 din 9 decembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Reghin. Pe cale de consecință, în baza art. 42 alin. (1) C. proc. pen., s-a declinat în favoarea Tribunalului Mureș soluționarea căii de atac formulată de inculpatul C.I. împotriva sentinței penale nr. 647 din 9 decembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Reghin. Tribunalul Mureș, Secția penală, prin decizia nr. 139/R din 23 martie 2011, a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe de a soluționa recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva sentinței penale nr. 647 din 9 decembrie 2010 a Judecătoriei Reghin. În baza art. 43 alin. (3) teza a II-a C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu conflictul negativ de competență ivit între Curtea de Apel Târgu Mureș și Tribunalul Mureș în soluționarea căii de atac menționate și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivarea deciziei sus-menționate, tribunalul a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, inculpatul C.I. a formulat apel împotriva sentinței penale nr. 647 din 9 decembrie 2010 a Judecătoriei Reghin. Cererea de apel a fost înaintată de instanța de fond tribunalului, care a recalificat-o ca și recurs. Din oficiu, Tribunalul Mureș a invocat excepția de necompetență materială a acestei instanțe, în baza art. 385 1 alin. (1) lit. a) raportat la art. 39 alin. (1) C. proc. pen., excepție pe care a admis-o, având în vedere că sentința atacată a fost pronunțată de judecătorie la data de 9 decembrie 2010, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, prin care a fost modificat, între altele, Codul de procedură penală.

În noua formă, dispozițiile procedurale relevante sunt art. 361 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., potrivit cărora nu pot fi atacate cu apel sentințele pronunțate de judecătorii. Aceste sentințe sunt atacabile doar cu recurs, potrivit art. 385 1 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Potrivit art. 27 pct. 3 C. proc. pen., tribunalul judecă doar recursurile împotriva sentințelor pronunțate de judecătorii privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, precum și recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în materia măsurilor preventive, a liberării provizorii sau a măsurilor asigurătorii, a hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în materia executării hotărârilor penale sau a reabilitării, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege.

În rest, potrivit art. 28 1 pct. 3 C. proc. pen., curtea de apel este cea care, ca instanță de recurs, are competența de a judeca recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în primă instanță, cu excepția celor date în competența tribunalului, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege. Potrivit art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010, hotărârile pronunțate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul. Per a contrario , hotărârile pronunțate după intrarea în vigoare a legii, cum este și sentința atacată în prezenta cauză, sunt supuse principiului aplicării imediate a legii procesuale, cu alte cuvinte, inclusiv căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la data pronunțării.

În consecință, tribunalul a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și, în conformitate cu prevederile art. 43 alin. (3) C. proc. pen., a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru o hotărâre asupra acestuia. Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Mureș și Curtea de Apel Târgu Mureș, constată că această din urmă instanță este competentă material să soluționeze recursul declarat de inculpatul C.I.

împotriva sentinței penale nr. 647 din 9 decembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Reghin, pentru următoarele considerente: Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în Monitorul Oficial nr. 714 din 26 octombrie 2010, care cuprinde dispoziții finale și tranzitorii, prevede în art. XXIV alin. (1) că „hotărârile pronunțate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.” Prin legea sus-menționată au fost modificate și unele dispoziții din Codul de procedură penală, și anume art. 361 alin. (1) lit. a), în sensul că nu pot fi atacate cu apel sentințele pronunțate de judecătorii, precum și art. 385 1 alin. (1) lit. a), care prevede că pot fi atacate cu recurs sentințele pronunțate de judecătorii.

Din interpretarea dispozițiilor art. XXIV alin. (1) mai sus enunțate rezultă, fără echivoc, faptul că numai hotărârile nedefinitive pronunțate înainte de 25 noiembrie 2010 - data intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 - rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de dispozițiile Codului de procedură penală nemodificate prin Legea nr. 202/2010. Prin urmare, hotărârile pronunțate în cauzele penale, după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, vor fi supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de noua lege, respectiv de Codul de procedură penală modificat, fiind lipsită de relevanță data sesizării instanței de judecată.

În speța dedusă judecății, se constată că sentința penală nr. 647/2010, fiind pronunțată de Judecătoria Reghin la data de 9 decembrie 2010, deci după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 și vizând infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, se încadrează în categoria hotărârilor judecătorești care, potrivit art. 385 1 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin legea menționată, sunt supuse numai recursului, cale de atac a cărei soluționare este de competența curții de apel (art. 28 1 pct. 3 C. proc. pen., modificat prin aceeași lege).

Dispozițiile art. XXIV alin. (2) din Legea nr. 202/2010 nu sunt aplicabile în cauză, deoarece vizează competența organelor judiciare în privința proceselor aflate în curs de judecată la data modificării Codului de procedură penală, adică a cauzelor în care sesizarea instanței de judecată s-a făcut mai înainte de intrarea în vigoare a legii noi și în care nu s-a pronunțat o hotărâre; referitor la căile de atac, sunt incidente prevederile alin. (1) al articolului de lege menționat și care, în opinia Înaltei Curți de Casație și Justiție care concordă cu cea a tribunalului, sunt fără echivoc în această privință. În consecință, reținând că în privința căilor de atac relevanță prezintă data la care s-a pronunțat hotărârea atacată și nu data la care a fost sesizată instanța de judecată, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul C.I.

în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, instanță căreia i s-a trimis dosarul.