ÎCCJ, Secția penală

Asupra conflictului negativ

de competență de față:

Examinând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală

nr. 42 din 3 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. 2623/740/2010

s-a declinat competența de soluționare a cauzei ce face obiectul dosarului

menționat în favoarea Curții de Apel București reținându-se următoarele:

Prin sentința penală

nr. 441 din 14 decembrie 2010 pronunțată în dosarul nr. 2623/740/2010,

Judecătoria Alexandria s-a dispus condamnarea inculpatului C.C.M. la câte o

pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea a trei infracțiuni prev. de art. 9

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen. și reținerea disp. art. 74, art. 76 C. pen.

S-a făcut aplicarea

art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

În baza art. 81 C.

pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata

termenului de încercare de 3 ani stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

S-a mai reținut că,

împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul C.C.M. la data de 20

decembrie 2010, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului la 7 ianuarie

2011 sub nr. 2623/740/2010 și că, la data de 3 februarie 2011, Tribunalul

Teleorman, instanța din oficiu a calificat calea de atac exercitată de inculpat

ca fiind recurs, în raport de disp. art. 362 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

A mai reținut instanța

că, în raport de disp. art. 28

1

pct. 3 C. proc. pen., privitor la

competența materială a curților de apel judecarea recursului în cauză este de

competența Curții de Apel București, instanță căreia i-a trimis dosarul, spre

competentă soluționare.

Prin decizia nr. 434

din 25 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. 2623/740/2010,

s-au calificat ca apeluri, căile de atac exercitate de inculpatul C.C.M. și

Statul prin Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală a

Finanțelor Publice a județului Teleorman, în dosarul nr. 2623/740/2010, s-a

admis excepția de competență materială, invocată de Ministerul Public și, în

consecință, a declinat competența de judecare a apelurilor în favoarea

Tribunalului Teleorman.

În temeiul art. 43, alin.

(1) C. proc. pen., s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a înaintat

cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, pentru stabilirea

competenței.

Pentru a decide

astfel, s-a reținut că în prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile prevăzute

în alin. (2) al art. XXIV din Legea nr. 202/2010, dispoziții care trebuie

interpretate în mod sistematic dar și cu ajutorul raționamentelor logice,

întrucât în cazul infracțiunilor de evaziune fiscală nu s-a urmărit eliminarea

unei căi de atac (în cazul de față eliminarea apelului), iar prezenta cauză se

afla în curs de judecată la data schimbării competenței materiale a judecătoriei,

instanță legal sesizată,competentă funcțional și material, de a judeca în primă

instanță infracțiunile de evaziune fiscală.

Înalta Curte,

soluționând conflictul negativ de competență ivit în cauză între Tribunalul

Teleorman și Curtea de Apel București, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 441 din 14 decembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Alexandria, în dosar

2623/740/2010 s-au dispus următoarele:

În baza art. 9 alin.

(1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, art. 320/1 alin. (7) C. proc. pen. art. 74,

art. 76 C. pen. a condamnat pe inculpatul C.C.M., la pedeapsa de 1 (un) an

închisoare.

În baza art. 9 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, art. 320/1 alin. (7) C. proc. pen., art. 74,

art. 76 C. pen., a condamnat pe același inculpat, la pedeapsa de 1 (un) an

închisoare.

În baza art. 9 alin.

(1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, art. 320/1 alin. (7) C. proc. pen., art. 74,

art. 76 C. pen., a condamnat pe același inculpat, la pedeapsa de 1 (un) an

închisoare.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 81 C.

pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și în baza art. 82

C. pen. a fixat termen de încercare de 3 ani.

A atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

A interzis

inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a

II

-a și lit. b) C. pen.

în condițiile art. 71 C. pen. și în baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus

suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a

executării pedepsei cu închisoare.

A admis acțiunea

civilă și l-a obligat pe inculpat să plătească către bugetul statului suma de

966.251 lei plus majorări de întârziere calculate până la stingerea debitului.

Judecata

s-a desfășurat conform art. 320/1

C. proc. pen.

, astfel cum a

fost introdus prin Legea nr. 202/2010.

Împotriva acestei

sentințe penale a declarat apel apărătorul ales al inculpatului C.C.M., la data

de 20 decembrie 2010, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman

la 7 ianuarie 2011 sub nr. 2623/740/2010.

La termenul de

judecată din 3 februarie 2011, Tribunalul Teleorman, din oficiu a calificat

calea de atac exercitată de apărător, pentru inculpat, ca fiind recurs în

raport de prevederile art. 361 alin. (1) lit. a) cu referire la art. 385/1 alin.

(1) lit. a) C. proc. pen.

Procedând astfel și

invocând disp. art. 28

1

pct. 3 C. proc. pen., referitoare la

competența materială a curților de apel în soluționarea recursurilor declarate

împotriva sentințelor pronunțate de judecătorii în primă instanță, în mod

corect s-a stabilit că, în cauză, competența de soluționare a acesteia aparține

Curții de Apel București.

Înalta Curte,

constată că opinia tribunalului este corectă, iar în cauza de față competența

materială de a soluționa calea de atac exercitată, respectiv cea a recursului,

revine Curții de Apel București, pentru următoarele argumente.

Prin Legea nr. 202/2010,

privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor s-au modificat,

printre altele și dispozițiile Codului de procedură penală.

Conform acestor

modificări, în art. 361 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., se arată că nu pot fi

atacate cu apel sentințele pronunțate de judecătorii.

Potrivit

modificărilor aduse art. 385

1

alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pot

fi atacate cu recurs sentințele pronunțate de judecătorii.

Competența

soluționării recursurilor împotriva hotărârilor penale pronunțate de

judecătorii, în primă instanță, cu excepția celor date în competența

tribunalelor, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege, revine curții

de apel, conform art. 28

2

pct. 3 C. proc. pen.

Legea nr. 202/2010

cuprinde o serie de dispoziții tranzitorii, iar în art. XXIV alin. (1) se arată

că: „hotărârile pronunțate în cauzele penale, înainte de intrarea în vigoare a

prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute

de legea sub care a început procesul”.

Per a contrario,

rezultă că hotărârile pronunțate în cauzele penale după intrarea în vigoare a

Legii nr. 202/2010, vor fi supuse căilor de atac, motivelor și termenelor

prevăzute de noua lege.

Legea nr. 202/2010 a

intrat în vigoare la data de 25 noiembrie 2010.

Sentința nr. 441 a

Judecătoriei Alexandria a fost pronunțată la data de 14 decembrie 2010, astfel

că se încadrează în această categorie, respectiv este supusă căii de atac a

recursului, iar competența de soluționare a acestui recurs revine Curții de

Apel București.

Argumentele

prezentate de Curtea de Apel București în hotărârea de declinare a competenței

trimit la prevederile alin. (2) al art. XXIV din Legea nr. 202/2010, care însă

nu au incidență în cauză, deoarece se referă la modificarea competenței

organelor judiciare în privința cauzelor aflate în curs de judecată și nu la

căile de atac, acestea fiind vizate de norma tranzitorie cuprinsă în alin. (1),

așa cum s-a evocat mai sus.

Pentru aceste considerente,

în baza art. 43 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte va stabili că în cauză competența

de soluționare a recursului declarat de inculpat revine Curții de Apel București,

instanță căreia i se va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

privind pe inculpatul C.C.M., în favoarea Curții de Apel București.

Onorariul de avocat parțial pentru apărarea

din oficiu a inculpatului, în sumă de 25 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 mai 2011.