ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1573/2013

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 106 din data de 17 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman față de inculpatul C.C.M., în Dosarul nr. 5205/2/2011, s-au dispus următoarele: În baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. - art. 76 C. pen. a condamnat pe inculpatul C.C.M., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare. În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. - art. 76 C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 1 (un) an.

În baza art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. - art. 76 C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. s-a dispus executarea de către inculpat a pedepsei cele mai grele de 1 (un) an închisoare. În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare, fixând termen de încercare de 3 ani, potrivit art. 82 C. pen. și atrăgând, totodată, atenția inculpatului asupra consecințelor ce decurg din prevederile art. 83 C. pen. A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

și a făcut aplicarea prevederilor art. 71 alin. (5) C. pen. A admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin ANAF București și a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P.I. SRL, prin lichidator judiciar SP L. SPRL Alexandria, la plata sumei de 87.991 RON. A respins cererea părții civile, privind instituirea de măsuri asigurătorii, ca nefondată. A dispus comunicarea sentinței penale, după rămânerea definitivă, la ORC Teleorman. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare statului. Pentru a pronunța această sentință penală, Tribunalul Teleorman a reținut următoarele: La data de 1 octombrie 2007, lucrătorii de specialitate ai Gărzii Financiare - Secția Teleorman au efectuat un control operativ inopinat, prin sondaj, la societatea administrată de inculpat - SC P.I.

SRL Alexandria, unde au constatat inexistența evidenței financiar-contabile, sens în care au întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției financiar-contabile seria F nr. 00770332 din 1 octombrie 2007, semnat și însușit de către inculpat, prin care s-a dispus întocmirea evidenței financiar-contabile, în termen de 30 zile. Inculpatul nu s-a conformat măsurii dispuse în termenul stabilit, așa încât organul de control a transmis invitații la sediul social declarat al firmei, care au fost returnate pe motivul lipsei destinatarului. Aceleași invitații s-au transmis inculpatului și la domiciliul numitei M.C.A., de la care s-a primit confirmări de primire. Din actele de urmărire penală efectuate, s-a stabilit că la sediul social declarat al firmei SC P.I.

SRL Alexandria, își desfășoară activitatea o altă societate, respectiv SC I. SRL Alexandria, administrată de numitul B.I., potrivit Contractului de închiriere al terenului nr. 17919 din 25 septembrie 2007, construcția de pe suprafața de teren fiind dobândită prin cumpărare de la numita C.P., mama inculpatului. Față de constatările privind declararea fictivă a sediului social al societății, organele de control ale Gărzii Financiare Teleorman, au continuat verificările privind infracțiunea de evaziune fiscală, solicitând D.G.F.P. Teleorman să efectueze controlul fiscal la sediul acesteia, în vederea stabilirii obligațiilor fiscale datorate bugetului consolidat al statului de către SC P.I. SRL Alexandria.

Inspecția fiscală efectuată cu această ocazie a stabilit că, în perioada 22 iunie 2005 - 30 aprilie 2007, inculpatul nu a declarat și nu a achitat la bugetul consolidat al statului, suma totală de 572.313 RON, reprezentând impozite, taxe și contribuții, din care, impozite și contribuții reținute de la salariați, în valoare de 44.548 RON. În cursul cercetării penale, inculpatul C.C.M. a declarat că s-a ocupat efectiv de administrarea firmei, recunoscând că a avut cunoștință de termenul stabilit pentru întocmirea evidenței contabile. A contestat însă actul de control întocmit de DGFP Teleorman, cu privire la cuantumul sumelor datorate, solicitând efectuarea în cauză a unei expertize judiciar contabile și a motivat că a fost în imposibilitate de a achita obligațiile fiscale, datorită blocajului financiar.

A arătat, de asemenea, că nu a semnat actul de control, declarând că expertul contabil - B.S. - a prestat servicii privind întocmirea bilanțului contabil pe anul 2007, având atribuții de reprezentare a sa în fața organelor fiscale. Așa cum s-a reținut de procuror, aceste susțineri ale inculpatului sunt neîntemeiate, întrucât nu se coroborează cu vreun alt mijloc de probă.

În urma efectuării expertizei judiciar - contabile solicitată de inculpat, a rezultat că acesta a creat un prejudiciu total bugetului consolidat al statului în sumă de 87.991 RON, din care 41.443 RON reprezintă impozit pe profit sustras și 46.548 RON reprezintă TVA sustrasă, stabilindu-se că, în lipsa identificării unor state de salarii care să genereze obligația achitării unor impozite pe salarii sau contribuții la asigurările sociale, cheltuielile cu salariile, inclusiv obligațiile cu stopaj la sursă, identificate în balanțele de verificare pe anii 2006 și 2007, nu sunt deductibile fiscal și nu pot fi luate în calcul la impozitul de profit. Expertul a concluzionat că sumele reprezentând salarii și obligații bugetare aferente, au servit majorării bazei impozabile la impozitul pe profit.

În raport de concluziile raportului de expertiză contabilă, care au stabilit că prejudiciul penal a fost cauzat de inculpat prin diminuarea bazei de impozitare, având ca urmare sustragerea de impozit pe profit și T.V.A. aferentă, în valoare totală de 87.991. RON, prin Ordonanța nr. 1717 P/2010 din data de 31 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din art. 6 din Legea nr. 241/2005 în art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005. Prin urmare, instanța de fond a constatat că faptele inculpatului C.C.M., care în calitate de împuternicit la SC P.I. SRL a omis să evidențieze în actele contabile ori în alte documente legale operațiunile comerciale efectuate sau veniturile realizate, având ca urmare imediată neplata obligațiilor fiscale către stat prevăzute de lege, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel partea civilă, DGFP Teleorman, care a solicită obligarea inculpatului la plata sumei cu care s-a constituit parte civilă apelanta și care constituie măsuri asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului. Prin Decizia penală nr. 385/A din 7 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, privind pe inculpatul C.C.M., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă ANAF - DGFP Teleorman împotriva Sentinței penale nr. 106 din 17 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman în Dosarul nr. 5205/2/2011.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, examinând sentința penală pronunțată de Tribunalul Teleorman sub aspectul motivelor de apel invocate, a constatat că prima instanță a stabilit bine situația de fapt și a reținut vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, pentru care a fost condamnat la 1 an închisoare cu aplicarea art. 320 1 C. prov. pen. și art. 74 - 76 C. pen. și art. 81 - 82 C. pen. În aprecierea instanței de control judiciar, apelul formulat de DGFP Teleorman este nefondat, atâta vreme cât a fost stabilit un prejudiciu printr-o expertiză contabilă care nu a fost contestată, astfel că prejudiciul rămâne cel stabilit prin această expertiză. În ceea ce privește cea de-a doua cerere privind instituirea sechestrului asigurător, acesta nu poate fi impus atâta vreme cât nu sunt bunuri mobile sau imobile care să aparțină debitorului - inculpat, iar măsura nu poate fi luată pentru bunuri care vor aparține în viitor debitorului.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman solicitând, potrivit motivelor de recurs depuse la dosar la momentul declarării acestei căi de atac admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și rejudecând, admiterea cererii de constituire de parte civilă așa cum a fost formulată în fața primei instanțe, cu obligarea inculpatului la plata sumei de 966.251 RON și a majorărilor de întârziere calculate până la plata debitului. Totodată s-a mai arătat că în mod greșit, ambele instanțe nu s-au pronunțat asupra cererii privind instituirea măsurilor asigurătorii și că instanța de apel a obligat partea civilă la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Recursul declarat de partea civilă nu este întemeiat, pentru următoarele considerente: Referitor la prima critică formulată de recurenta parte civilă, în sensul că, în mod greșit instanțele nu au dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 966.251 RON și a majorărilor de întârziere calculate până la plata debitului, analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, în urma efectuării expertizei judiciar-contabile solicitată de inculpat, a rezultat că acesta a creat un prejudiciu total bugetului consolidat al statului în sumă de 87.991 RON, din care 41.443 RON reprezintă impozit pe profit sustras și 46.548 RON reprezintă TVA sustrasă, stabilindu-se că, în lipsa identificării unor state de salarii care să genereze obligația achitării unor impozite pe salarii sau contribuții la asigurările sociale, cheltuielile cu salariile, inclusiv obligațiile cu stopaj la sursă, identificate în balanțele de verificare pe anii 2006 și 2007, nu sunt deductibile fiscal și nu pot fi luate în calcul la impozitul de profit, concluzionându-se că sumele reprezentând salarii și obligații bugetare aferente, au servit majorării bazei impozabile la impozitul pe profit.

Înalta Curte mai constată că raportul de expertiză contabilă, ale cărui concluzii au stabilit că prejudiciul penal a fost cauzat de inculpat prin diminuarea bazei de impozitare, având ca urmare sustragerea de impozit pe profit și T.V.A. aferentă, în valoare totală de 87.991 RON, nu a fost niciodată contestat de recurenta parte civilă, astfel încât, în mod corect, ambele instanțe au apreciat că prejudiciul este cel stabilit prin expertiză. În ceea ce privește cea de a doua critică formulată de recurenta parte civilă, în sensul că, în mod greșit, ambele instanțe, nu au dispus instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor inculpatului, Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, apreciază că și această critică este nefondată.

Măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile care aparțin inculpatului și părții responsabile civilmente în vederea confiscării speciale, a acoperirii despăgubirilor civile și a executării pedepsei amenzii, garantând astfel executarea obligațiilor de ordin patrimonial ce decurg din rezolvarea acțiunii penale și acțiunii civile în cadrul procesului penal. Potrivit dispozițiilor art. 163 alin. (2) C. proc. pen., măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei se pot lua asupra bunurilor inculpatului sau părții responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a pagubei. Raportând considerațiile teoretice mai sus arătate la speța dedusă judecății, Înalta Curte constată că, în mod corect, ambele instanțe nu au dispus luarea unei astfel de măsuri (în speță sechestrul asigurător) în condițiile în care, în patrimoniul debitorului inculpat C.C.M.

sau al părții responsabile civilmente Se P.I. SRL nu au fost identificate bunuri mobile sau imobile care să aparțină acestora, cu precizarea că măsura nu poate fi luată pentru bunuri care vor aparține în viitor debitorului. În ceea ce privește cea de a treia critică formulată de recurenta parte civilă, în sensul că în mod greșit, s-a dispus obligarea sa de către instanța de apel la plata cheltuielilor judiciare, Înalta Curte o apreciază tot neîntemeiată, având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., în cazul declarării apelului, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins apelul. Or, din examinarea deciziei pronunțate de instanța de apel rezultă că partea civilă a fost cea care a promovat apelul în cauză și căreia i-a fost respinsă, ca nefondată, această cale de atac, astfel încât, în mod corect, a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Mai trebuie precizat că, deși recurenta parte civilă nu a indicat niciunul dintre temeiurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen., Înalta Curte a apreciat că susținerile acesteia se încadrează în dispozițiile pct. 17 2 ale art. 385 9 din același cod, prin prisma căruia au fost analizate criticile invocate, apreciate ca nefondate, pentru considerentele mai sus arătate. Față de considerentele arătate mai sus, constatând nefondate motivele de recurs invocate și nerezultând vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., care să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod urmează a respinge ca nefondat recursul părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul parte civilă va fi obligată la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman împotriva Deciziei penale nr. 385/A din 7 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, privind pe inculpatul C.C.M. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 9 mai 2013. Procesat de GGC - LM