ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3909/2013

Asupra recursului de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 20 din 31 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în baza art. 3 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74-76, C. pen., a fost condamnat inculpatul M.T.M. la pedeapsa amenzii în cuantum de 500 lei. În baza art. 9 alin. (1), lit. d) din Legea nr. 241/2005, cu aplic, art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74-765, C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 6 (șase) luni. În baza art. 34 lit. d), C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să o execute pe cea mai grea, pedeapsa închisorii de 6 (șase) luni. Au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a. II-a, C. pen.

și lit. b) C. pen. în condițiile art. 71, C. pen. În baza art. 81, C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și s-a fixat termen de încercare de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, în condițiile art. 82, C. pen. S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83, C. pen. S-a făcut aplicarea disp.art. 71 alin. (50 C. pen. și s-a dispus suspendarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii. A fost admisă - în parte - acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român, prin M.F.P. și a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T.I. SRL, la plata sumei de 16.838 lei, cu titlu de prejudiciu adus bugetului de stat, plus majorările de întârziere calculate de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la plata integrală a debitului.

A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt: În anul 2007, inculpatul M.T.M., în calitate de administrator al SC T.I. SRL Alexandria, a realizat venituri care nu sunt declarate la organele fiscale teritoriale în sumă de 18.971 lei, pentru care trebuia să calculeze, să evidențieze, să declare și să plătească un impozit în sumă de 3005 lei, iar în anul 2008 a realizat venituri în sumă de 43.809,05 lei pentru care trebuia să calculeze, să evidențieze și să plătească un impozit pe profit în sumă de 7.009 lei.

Prin neachitarea impozitului pe profit și a taxei pe valoarea adăugată de plată către bugetul consolidat al statului, inculpatul a creat un prejudiciu în cuantum de 18.338 lei. Judecătorul fondului a concluzionat că fapta inculpatului - astfel cum a fost descrisă - întrunește, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 și art. 3 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 33 C. pen. Inculpatul a învederat instanței că recunoaște săvârșirea faptei și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, astfel încât, instanța de fond a apreciat că, în cauză, sunt incidente disp. art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., potrivit cărora limitele de pedeapsă prevăzute de lege vor fi reduse cu o treime. La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere disp.art. 52 și 72 C. pen., ținând cont atât de împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, care a recunoscut comiterea infracțiunilor, a achitat o parte a prejudiciului cauzat bugetului consolidat de stat, nu este cunoscut cu antecedente penale, apreciind că scopul legii penale va putea fi atins prin condamnarea la pedepse orientate sub minimul prevăzut de textul încriminat, ca efect al aplicării art. 74-76 C. pen. Constatând că faptele arătate au fost săvârșite în concurs, instanța de fond a constatat incidența dispozițiilor art. 34 lit. d) C. pen.

și a dispus contopirea pedepselor aplicate, urmând ca inculpatul să o execute pe cea mai grea. Făcând aplicarea disp.art. 71 C. pen., instanța de fond a interzis inculpatului drepturile prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a, C. pen. și lit. b) C. pen., având în vedere jurisprudența C.E.D.O. și Decizia nr. 70/TV/2007 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, în sensul că aceste drepturi nu se interzic automat, ci în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3), C. pen. Apreciind ca îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 81, C. pen., instanța de fond a optat pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate și a stabilit un termen de încercare, în condițiile art. 82 C. pen., atrăgând atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83, C. pen.

Trecând la soluționarea laturii civile a cauzei, judecătorul fondului a arătat că potrivit dispozițiilor art. 14 și 346, C. proc. pen. și art. 13 57, C. civ., acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin M.F.P. este admisibilă în parte, motiv pentru care a dispus obligarea inculpatului - în solidar - cu partea responsabilă civilmente SC T.I. SRL, la plata sumei de 16.836 lei, întrucât inculpatul a achitat 1.500 lei din prejudiciul cauzat bugetului consolidat de stat, prin săvârșirea infracțiunilor. Referitor la majorările de întârziere, calculate de partea civilă, instanța de fond a arătat că nu poate fi obligat inculpatul la plata acestora, întrucât la suma reprezentând prejudiciu, acestea vor fi calculate de la data rămânerii definitive a sentinței și până la plata integrală a debitului.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel inculpatul M.T.M. și partea civilă Statul Român pentru M.F.P. - A.N.A.F. - D.F.P. a Județului Teleorman, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Inculpatul nu a motivat în scris calea de atac, iar la data de 16 aprilie 2013 (fila 13, dosar Curtea de Apel București), a atașat la dosar o cerere, pe care a depus-o prin Biroul registratură, arătând instanței că își retrage apelul declarat în cauză, situație față de care, Curtea - în temeiul art. 369 alin. (1) C. proc. pen. - a luat act de manifestarea de voință a acestuia și constatând culpa procesuală a apelantului inculpat, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 192 alin. (2), C. proc.

pen. și l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Prin Decizia penală nr. 106 din data de 23 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a luat act de retragerea apelului inculpatului M.T.M. împotriva sentinței penale nr. 20 din 31 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în Dosarul nr. 5671/87/2012. S-a admis apelul părții civile Statul Român, prin M.F.P. - A.N.A.F. - D.G.F.P. a Județului Teleorman și drept consecință: S-a desființat sentința penală nr. 20 din 31 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman, pe latură civilă, în sensul obligării inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la achitarea tuturor obligațiilor fiscale accesorii, prin înlăturarea sintagmei „majorări de întârziere". S-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului și părții responsabile civilmente, până la concurența prejudiciului cauzat statului.

Pe latură penală, s-a înlocuit temeiul condamnării inculpatului din cel prev. de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74 – 76, C. pen., în cel corect, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74 - 76, C. pen. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 20 din 31 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman. A fost obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei reprezentând onorariul avocat oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate de partea civilă, dar și din oficiu, potrivit art. 371 alin. (2), C. proc.

pen., Curtea a constatat apelul părții civile A.N.A.F. Teleorman ca fondat, însă în limitele și pentru considerentele ce urmează: Inculpatul este administrator-asociat unic la SC T.I. SRL Alexandria, cu sediul social în mun. Alexandria, înregistrată la O.R.C Teleorman, având ca obiect principal de activitate intermedierea în comerțul cu produse diverse. La data de 07 aprilie 2008, Garda Financiară, secția Teleorman a transmis agentului economic SC T.I. SRL Alexandria - invitația din 07 aprilie 2008, solicitând să pună la dispoziția organelor de control financiar - fiscal, documentele contabile oficiale constând în: dosar societate evidență contabilă aferentă perioadei octombrie 2007 - martie 2008; registrele contabile, inventarierea patrimoniului - an 2007, carnete facturi fiscale, chitanțe fiscale, avize de însoțire a mărfurilor pe anii 2007-2008, registrul unic de control.

La data de 15 aprilie 2008, inculpatul s-a prezentat în fața organelor de control, dând curs invitației, însă nu a pus la dispoziție documentele solicitate. Conform declarației sale date în fața organelor de control și a procesului-verbal de contravenție din 15 aprilie 2008, rezultă că documentele în cauză i-au fost sustrase pe teritoriul Bulgariei, ocazie cu care comisarii Gărzii Financiare, secția Teleorman, au dispus refacerea documentelor financiar contabile ale firmei în termen de 30 de zile, stabilindu-se ca termen de prezentare a acestora pe data de 16 mai 2008. Cu această ocazie, inculpatul a fost sancționat potrivit art. 41 din Legea nr. 82/1991 și art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 252/2003, cu amendă.

Conform Notei unilaterale din 28 mai 2008 - Garda Financiară, secția Teleorman a constatat că inculpatul nu a refăcut documentele financiar contabile ale firmei în termenul de 30 de zile, așa cum a fost stabilit, sesizând organele de urmărire penală (sesizarea penală nr. 501345/ȚR din 28 mai 2008), privind comiterea de către inculpat a infracțiunii de evaziune fiscalaprev.de art. 3 din Legea nr. 241/2005 modificată. Din adresa din 17 iulie 2008, în urma verificărilor efectuate, D.G.F.P Teleorman a constatat că SC T.I. SRL Alexandria a efectuat achiziții, vânzări de mărfuri în valoare de 80.062 lei de pe teritoriul Bulgariei, în perioada aprilie 2007- martie 2008, rezultând astfel că inculpatul a avut relații comerciale cu firmele SC M.C.

SRL Alexandria, SC B.C. SRL Alexandria și SC I.I.E. SRL Nanov. Conform adresei din 09 iulie 2008 a D.G.F.P și fișei analitice totale, situațiilor financiare depuse de inculpat, a rezultat că SC T.I. SRL Alexandria a depus situații financiare numai pentru perioada 30 iunie 2007-31 decembrie 2007. Organele fiscale din cadrul A.N.A.F - D.G.F.P Teleorman - A.I.F. au efectuat un control la SC T.I. SRL Alexandria, administrată de inculpat în perioada 16 septembrie 2011 - 28 septembrie 2011, în vederea stabilirii legalității, colectării, înregistrării, declarării și plății către bugetul consolidat al statului - sumele reprezentând impozite și T.V.A., pentru perioada 12 noiembrie 2007-20 martie 2008. Verificarea s-a efectuat pe baza documentelor puse la dispoziție de I.P.J.

Teleorman, facturile fiscale emise de SC T.I. SRL Alexandria către diverși agenți economici: - cu factura fiscală din 12 noiembrie 2007, agentul economic a efectuat o intermediere vânzare grâu de 640 tone către SC B.C. SRL Alexandria, valoarea totală a facturii - 20.000 lei, din care baza impozabilă - 16.806,72 lei și T.V.A. - 3.193,28 lei; - cu factura fiscală din 04 decembrie 2007, agentul economic a efectuat o intermediere vânzare grâu sămânță de 18,8 tone către SC M.C. SRL Alexandria, în valoare totală de 2349 lei, din care baza impozabilă – 1.794 lei și T.V.A. - 375 lei; - cu factura fiscală din 13 februarie 2008, agentul economic a livrat 440 Kg porumb sămânță către SC I.I. SRL Nanov, în valoare de 4.488 lei, din care baza impozabilă 3.771,43 lei și T.V.A.

- 716,57 lei; - cu factura fiscală din 08 februarie 2008, agentul economic a livrat cantitatea de 300 Kg porumb sămânță către SC I.I. SRL Nanov, în valoare totală de 32.986,5 lei, din care baza impozabilă - 27.720 lei și T.V.A.-5.266,8 lei; - cu factura fiscală din 04 martie 2008, agentul economic a livrat cantitatea de 7.000 Kg porumb sămânță către SC M.C.A., în valoare totală de 4.900 lei, din care baza impozabilă – 4.117,62 lei și T.V.A. -782,35 lei; - cu factura fiscală din 20 martie 2008, agentul economic a livrat pomi fructiferi către SC R. SA București în valoare totală de 7.378 lei, din care baza impozabilă în sumă de 6.200 lei și T.V.A. în sumă de 1178 lei. - cu factura fiscală din 20 martie 2008, agentul economic a livrat pomi fructiferi către SC R. SA București, în valoare de 2.380 lei, din care baza impozabilă în sumă de 2.000 lei și T.V.A.

în sumă de 3 80 lei. Din facturile menționate a rezultat că în anul 2007, SC T.I. SRL Alexandria a realizat venituri care nu sunt declarate la organele fiscale teritoriale în sumă de 18.971 lei, pentru care trebuia să calculeze, să evidențieze, să declare și să plătească un impozit în sumă de 3.005 lei (18.780,72 x 16 %), iar în anul 2008 a realizat venituri în sumă de 43.809,05 lei, pentru care trebuia să calculeze, să evidențieze și să plătească un impozit pe profit în sumă de 7.009 lei (43.809 x 16%). Pentru calculul impozitului pe profit nu au existat documente de proveniență a mărfii. În acest sens, inculpatul a încălcat prevederile art. 17, art. 19 din Legea nr. 571/2003 și art. 81 alin. (1) din O.G.

nr. 92/2003, privind C. proc. fisc. Valoarea totală a impozitului pe profit stabilit în urma inspecției fiscale, nedeclarat la organul fiscal teritorial este în sumă de 10.014 lei. Pentru neplata în termen a impozitului pe profit în sumă de 10.014 lei, potrivit art. 119 alin. (1) , art. 120 alin. (1) și (7) din O.G. nr. 92/2003, privind C. proc. fisc., s-au calculat majorări de întârzieri în sumă de 7.230 lei, pentru perioada 26 ianuarie 2008-19 ianuarie 2011. Potrivit art. 120 1 alin. (1) și (2) lit. c) din O.G. nr. 92/2003, privind C. proc. fisc. s-au calculat penalități de întârziere, în sumă de 1.502 lei (1.014 x 15%); - impozit pe profit -10.014 lei; - majorări de întârziere - 7.230 lei; - penalități de întârziere - 1.520 lei; total - 18.762 lei În ce privește T.V.A.

de plată, în urma verificărilor efectuate în baza Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., pentru perioada supusă inspecției fiscale - 17 noiembrie 2007-20 martie 2008, SC T.I. SRL Alexandria administrată de inculpat s-a constatat că prin vânzarea produselor (porumb sămânță), prestărilor de servicii (intermedieri, vânzări grâu, comision porumb) ce fac obiectul facturilor mai sus menționate, contribuabilul avea obligația de a colecta T.V.A. aferent în sumă de 8.324 lei (52.132,8 lei x 19% : 119) pentru anul 2008, deoarece pentru anul 2007, contribuabilul a declarat T.V.A. colectat în sumă de 3.578 lei. Inculpatul în calitate de administrator al SC T.I. SRL Alexandria a încălcat prevederile art. 137 alin. (1) , art. 140 alin. (1) , art. 146 alin. (1) , art. 150 alin. (1) din Legea nr. 571/2003, privind C. fisc.

și art. 81 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. SC T.I. SRL, Alexandria datorează bugetului general consolidat al statului T.V.A. de plată în sumă de 8.324 lei. Pentru neplata la termen a diferenței de T.V.A. în sumă de 8.324 lei, potrivit art. 119 alin. (1) , art. 120 alin. (1) și (7) din O.G. nr. 92/2003 C. proc. fisc., organele fiscale au calculat majorări de întârziere în sumă de 5.093 lei. În baza art. 120 alin. (1) și alin. (2) lit. c) din O.G. nr. 92/2003, privind C. proc. fisc. s-au calculat penalități de întârziere, în sumă de 1.249 lei. T.V.A. de plată - 8.324 lei; - majorări de întârziere - 5.093 lei; - penalități de întârziere - 1249 lei. Față de împrejurarea că inculpatul a recunoscut și regretat faptele comise, arătând că își însușește probele administrate la urmărirea penală, cauza a fost soluționată în procedura simplificată, prevăzută de art. 320 1 C. proc.

pen., situația de fapt reținută de judecătorul fondului fiind aceeași cu cea reținută de parchet. Astfel, cum a reținut și Ministerul Public, prin actul de inculpare, prejudiciul infracțional cauzat de inculpat, prin neachitarea impozitului pe profit și T.V.A. de plată către bugetul consolidat al statului este de 18.338 lei, toate celelalte sume reprezentând obligații fiscale accesorii, acestea calculându-se de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, până la achitarea întregului prejudiciului.

Este adevărat că partea civilă, prin cererea depusă la instanța de fond (fila 13 dosar instanță), s-a constituit parte civilă cu suma de 33,430 lei, însă prima instanță a dispus - în mod corect - obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata prejudiciului efectiv, constând din impozitul pe profit și taxa pe valoare adăugată (T.V.A.), doar că, la acest prejudiciu efectiv, instanța a adăugat „majorări de întârziere". Cum speța dedusă judecății privește încălcări ale C. fisc., la prejudiciul efectiv nu s-au adăugat doar majorări de întârziere, ci toate obligațiile fiscale accesorii reglementate de textele legale în materie. Prin urmare, pe latură civilă, s-a impus înlocuirea sintagmei „majorări de întârziere" cu „obligații fiscale accesorii". Ca și concluzie, Curtea a arătat că, ceea ce avea de achitat inculpatul M.T.M., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T.I.

SRL, ca urmare a infracțiunilor comise, respectiv suma de 18.338 lei, se compune din cuantumul impozitului pe profit și taxa pe valoare adăugată către bugetul consolidat al statului, din care - însă - instanța de fond a reținut, iar partea civilă nu a contestat, inculpatul a achitat suma de 1.500 lei, fapt pentru care suma pe care acesta este obligat să o achite către partea civilă este 16.838 lei, toate obligațiile fiscale accesorii reglementate de textele legale în materie, calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. Totodată, potrivit art. 2 din Legea nr. 241/2005, instituirea sechestrului este obligatorie, astfel încât Curtea a dispus instituirea sechestrului asupra bunurilor inculpatului și ale părții responsabile civilmente, până la concurența prejudiciului cauzat statului.

Pe de altă parte, pe latură penală, la examinarea hotărârii atacate, din oficiu, Curtea a constatat următoarele: Deși prin rechizitoriul nr. 30/P din 20 noiembrie 2011, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului M.T.M. pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 3 și art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, iar motivarea din hotărârea atacată este de. asemenea sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, Curtea a constatat că în dispozitivul hotărârii de condamnare s-a strecurat o eroare, în sensul că inculpatul a fost trimis în judecată pentru evaziune fiscală în varianta art. 9 lit. b) nr. 241/2005, iar în dispozitiv, a fost condamnat pentru infracțiunea prev. de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.

Drept urmare, pe latură penală, numai sub acest aspect, Curtea a constatat că temeiul corect al condamnării pentru săvârșirea acestei infracțiuni este art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005. Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Teleorman. Prin motivele scrise de recurs A.N.A.F. prin D.G.F.P. Teleorman a criticat decizia sub aspectul greșitei soluționări a laturii civile a cauzei susținând că prejudiciul nu a fost integral reparat. în consecință a solicitat obligarea inculpatului la repararea integrală a prejudiciului produs în cuantum de 33.460 lei. Examinând recursul declarat de partea civilă prin raportare la dispozițiile art. 385 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este întemeiat, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 385 6 alin. (2) C. proc.

pen., instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3 85 9 din același cod. Decizia recurată a fost pronunțată la data de 23 aprilie 2013, ulterior intrării în vigoare, pe 15 februarie 2013, a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, așa încât este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat. Critica vizează omisiunea instanței de fond de a obliga pe inculpat la repararea integrală a prejudiciului incluzând plata obligațiilor fiscale accesorii în conformitatea cu legislația în vigoare, astfel cum s-a solicitat prin cererea de constituire de parte civilă.

Motivul de recurs se referă la greșita aplicare a legii civile în materia reparării prejudiciului și se circumscrie cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. care deși nu a fost în mod expres menționat poate fi luat în considerare întrucât critica care se subsumează acestui caz de casare a fost formulată în termenul prev. de art. 385 10 alin. (2) 1 C. proc. pen. Este adevărat că principiul general care guvernează soluționarea acțiunii civile în cadrul procesului penal este acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat prin fapta ilicită. Repararea integrală a prejudiciului în cauză impune obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 16.838 lei către A.N.A.F., la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii aferente calculate de la data scadenței obligației de plată și până la plata efectivă a acesteia.

Instanța de fond l-a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente doar la plata sumei de 16.838 lei către A.N.A.F., fără obligații fiscale accesorii. Instanța de apel a desființat sentința pe latură civilă și a dispus obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata tuturor obligațiilor fiscale accesorii, fără a menționa perioada pe care acestea se datorează. În consecință, pentru justa soluționare a laturii civile în sensul reparării integrale a prejudiciului conform legii civile, Înalta Curte va admite recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Teleorman împotriva Deciziei penale nr. 106 din data de 23 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, și a sentinței penale nr. 20 din data de 31 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman.

Va casa în parte hotărârile recurate cu privire la soluționarea laturii civile și rejudecând: Va obliga pe inculpatul M.T.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T.I. SRL la plata sumei de 16.838 lei către A.N.A.F., la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii aferente calculate de la data scadenței obligației de plată și J până la plata efectivă a acesteia. Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate care nu contravin prezentei decizii. Cheltuielile judiciare vor rămâne. în sarcina statului, iar onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpat în cuantum de 200 lei se va plăti din fondurile Ministerului Justiției. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Teleorman împotriva Deciziei penale nr. 106 din data de 23 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, și a sentinței penale nr. 20 din data de 31 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman. Casează în parte hotărârile recurate cu privire la soluționarea laturii civile și rejudecând: Obligă pe inculpatul M.T.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T.I. SRL la plata sumei de 16.838 lei către A.N.A.F., la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii aferente calculate de la data scadenței obligației de plată și până la plata efectivă a acesteia. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpat în cuantum de 200 lei se plătește din fondurile Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 06 decembrie 2013.