ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 367/2015

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 367/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra

recursului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 61/F din 2 aprilie

2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală, în temeiul art. 334 C.

proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a uneia dintre faptele

penale reținute în sarcina inculpatului A.G., din infracțiunea prevăzută de

art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 - art. 42 C. pen.

în art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 - art. 42 C. pen.;

În temeiul art. 215

alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 - art. 42 C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A.G. la pedeapsa de 3 ani

închisoare,

În temeiul art. 290

C. pen., cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., a fost condamnat

același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare,

În temeiul art. 292

C. pen., cu aplicarea art. 320 C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat

la pedeapsa de 6 luni închisoare,

În temeiul art. 292

C. pen., cu aplicarea art. 320 C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat

la pedeapsa de 6 luni închisoare,

În temeiul art. 84

alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 320

1

C.

proc. pen., a fost condamnat același inculpat la pedepsele amenzii penale în

sumă de 4.000 lei vechi și de 1 an închisoare,

În temeiul art. 85 C.

pen., a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani

închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 146 din 16 octombrie 2012 a

Tribunalului Teleorman.

S-a constatat că

infracțiunile din această cauză sunt concurente cu infracțiunea pentru care a

fost condamnat prin Sentința penală nr. 146 din 16 octombrie 2012 a

Tribunalului Teleorman și în temeiul art. 33 lit. a) C. pen., raportat la art.

34 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (3) C. pen. și art. 36 alin. (1)

C. pen., a contopit pedepsele închisorii aplicate în această cauză cu pedeapsa

închisorii aplicată Sentința penală nr. 146 din 16 octombrie 2012 a

Tribunalului Teleorman, astfel că inculpatul va executa pedeapsa închisorii cea

mai grea, și anume pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

S-a făcut aplicarea

art. 71 C. pen. - art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.,

În temeiul art. 88 C.

pen., a dedus perioada reținerii de la data de 6 octombrie 2010, ora 14,00, la

data de 7 octombrie 2010, ora 14,00.

În temeiul art. 86

1

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 86

2

C. pen. și al art. 71 alin.

ultim C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei

rezultante de 3 ani închisoare și a pedepsei accesorii, pe durata termenului de

încercare de 7 ani.

În temeiul art. 86

3

alin. (1) C. pen., l-a obligat pe inculpat ca, pe durata termenului de

încercare, să se supună măsurilor de supraveghere:

- de a se prezenta,

la datele stabilite, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul

Teleorman,

- de a anunța, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință, orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea,

- de a comunica și

justifica schimbarea locului de muncă,

- de a comunica

informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență,

I s-a atras atenția

asupra dispozițiilor art. 86 C. pen.

În temeiul art. 14 C.

proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen., cu aplicarea art. 1.349 C. civ.,

a admis acțiunile civile formulate de părțile civile SC "A.X." SRL

Frăsinet și SC "C.O." SRL Italia, obligându-l pe inculpat, în solidar

cu partea responsabilă civilmente SC "A." SRL Frăsinet, la plata

sumelor de 101.462,26 lei noi către partea civilă SC "A.X." SRL

Frăsinet și de 118.106,25 lei noi către partea civilă SC "C.O." SRL

Italia;

L-a obligat pe

inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC "A." SRL

Frăsinet, la plata sumei de 3.000 lei noi, cu titlu de cheltuieli judiciare

statului;

A anulat înscrisurile

falsificate, și anume borderoul de achiziții și declarațiile;

A dispus comunicarea

hotărârii la Oficiul Registrului Comerțului.

Instanța de fond a

reținut că, prin rechizitoriul din data de 26 septembrie 2011 al Parchetului de

pe lângă Tribunalul Teleorman, din Dosarul nr. 225/P/2010, s-a reținut că

inculpatul A.G., asociat și administrator la SC "A." SRL Frăsinet,

județul Teleorman, înregistrată la Registrul Comerțului pe data de 23 august

2007, având ca obiect, printre altele, comerțul cu cereale, a încheiat cu

partea vătămată SC "C.O." SRL Italia, prin reprezentant convențional

R.C., contractele de vânzare-cumpărare, denumite acord de vânzare-cumpărare,

nr. 144 din 29 iunie 2010, pentru vânzarea cantității de 100 tone rapiță, și

nr. 145 din 6 iulie 2010, pentru vânzarea cantității de 200 tone rapiță,

cumpărătorul plătind, în avans, suma de 17.500 euro, prețul pentru cantitatea

de 115 tone rapiță, și, de asemenea, pentru a livra marfa, a intrat în relații

comerciale cu partea vătămată SC "A.X." SRL Frăsinet, reprezentată

prin administrator P.R.E., căruia i-a arătat documente bancare care atestau că

i-a fost virată în contul bancar suma de 17.500 euro, astfel că, pe data de 2

iulie 2010, a ridicat, în trei rânduri, de la SC "A.X." SRL Frăsinet,

cu care convenise să plătească marfa în numerar, cantitatea de 69 tone rapiță,

pe care a expediat-o părții vătămate SC "C.O." SRL Italia, întocmind

către aceasta facturile fiscale seria AA, nr. 0000001 din 2 iulie 2010 pentru

cantitatea de 21,880 tone, seria AA, nr. 0000002 din 2 iulie 2010 pentru

cantitatea de 23,300 tone și seria AA, nr. 0000003 din 2 iulie 2010 pentru

cantitatea de 23,520 tone, însă, întrucât, din rea-credință, nu a plătit, i-a

lăsat reprezentantului SC "A.X." SRL Frăsinet, cu titlu de garanție,

fila CEC BRDE 1BE 0165151 din data de 12 iulie 2010, în valoare de 101.462,26

lei noi, refuzată la plată, pentru lipsă disponibil.

De asemenea, pentru a

putea ridica din bancă suma de 17.500 euro virată de partea vătămată SC

"C.O." SRL Italia, a întocmit, în fals, un borderou de achiziții din

data de 2 iulie 2010, conform căruia rapiță a fost cumpărată de la diverse

persoane fizice, și, totodată, a declarat, în fals, pe propria răspundere, în

fața B.R.D. - G.S.G. S.A., de două ori, pe datele de 2 iulie 2010 și de 9 iulie

2010, că suma respectivă provine din vânzarea rapiței cumpărată de la persoane

fizice.

A mai reținut că,

prin Sentința penală nr. 146 din 16 octombrie 2012 a Tribunalului Teleorman,

i-a fost aplicată pedeapsa de 2 ani închisoare, a cărei executare a fost

suspendată condiționat.

A reținut că

inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, așa încât a făcut aplicarea art.

320

1

alin. (7) C. proc. pen.

În motivare, s-a

arătat că, în cursul urmăririi penale, au fost administrate probe clare de

vinovăție, și anume plângerea penală formulată de B.R.D. - G.S.G. S.A., privind

emiterea de către inculpat a unei file CEC, cu încălcarea dispozițiilor Legii

nr. 59/1934, cu atașarea documentelor; plângerea penală formulată de partea

vătămată SC "C.O." SRL Italia, prin reprezentant R.C., cu

împuternicirea și declarațiile acestuia; contractele de vânzare-cumpărare,

denumite acord de vânzare-cumpărare, încheiate între SC "A." SRL

Frăsinet și SC "C.O." SRL Italia, în limbile română și italiană;

facturile pro forma emise de SC "A." SRL Frăsinet, pentru a putea

primi, în concret, de la SC "C.O." SRL Italia diferența de bani, în

euro; facturile fiscale emise de SC "A." SRL Frăsinet, prin inculpat,

către SC "C.O." SRL Italia; declarația reprezentantului P.R.E. al

părții vătămate SC "A.X." SRL Frăsinet; factura fiscală și avizele de

însoțire a mărfii, emise de SC "A.X." SRL Frăsinet, pentru cantitatea

de 69 tone rapiță, vândută către SC "A." SRL Frăsinet; fila CEC, în

fotocopie, pe care inculpatul i-a lăsat-o, cu titlu de garanție,

reprezentantului părții vătămate SC "A.X." SRL Frăsinet, pentru plata

cantității de 69 tone rapiță, cu documentele din care rezultă refuzul de plată;

adresa de răspuns a B.R.D. - G.S.G. SA, privind situația financiară a SC

"A." SRL Frăsinet, cu documente bancare trimise de bancă; borderoul

falsificat de inculpat, declarațiile făcute în baza acestuia la bancă și

documentele privind ridicarea sumei de 17.500 euro, în numerar, de la bancă;

raportul de expertiză fiscală judiciară, cu suplimentele nr. 23 din 9 octombrie

2012 și nr. 25 din 25 noiembrie 2013; declarațiile de recunoaștere ale

inculpatului.

Cât privește

încadrarea juridică, a arătat că, în mod corect, s-a reținut prin rechizitoriu

că inculpatul i-a indus și menținut în eroare pe cei doi reprezentanți ai

societăților comerciale în baza aceleiași rezoluții infracționale, astfel că

prejudiciul material se însumează. Însă, expertul judiciar a stabilit, fără

echivoc, că prejudiciul material este în cuantum total de 171.568,51 lei noi,

din care suma de 101.462,26 lei noi către partea vătămată SC "A.X."

SRL Frăsinet, cu titlu de contravaloare marfă neplătită, și suma de 70.106.25

lei noi către partea vătămată SC "C.O." SRL Italia, cu titlu de

contravaloare marfă plătită în avans și nelivrată. Totodată, în nota

precizatoare, expertul judiciar a arătat că facturile fiscale de livrare nu

conțin T.V.A., iar SC "C.O." SRL Italia, importatorul cantității de

69 tone de rapiță, nu a plătit această taxă furnizorului direct SC

"A." SRL Frăsinet. De asemenea, în suplimentul la raportul de

expertiză, a precizat că suma de 11.500 euro, aferentă facturii pro forma nr. 6

din 15 iulie 2010, nu a fost onorată la plată de către SC "C.O." SRL

Italia, furnizorul SC "A." SRL Frăsinet nu a emis factură fiscală

către cumpărător, iar emiterea acesteia nu generează consecințe juridice

patrimoniale, fiscale ori de altă natură, nici pentru participanții la

circuitul comercial, nici pentru bugetul general consolidat al statului.

Așadar, întrucât suma stabilită de către expertul judiciar nu are valoarea de

200.000 lei noi, potrivit art. 146 C. pen., fapta penală întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzută de înșelăciune, prevăzută de art. 215

alin. (1) și (3) C. pen.

La individualizarea

judiciară a pedepselor închisorii, au fost avute în vedere dispozițiile art. 72

C. pen., respectiv limitele speciale ale pedepselor închisorii, reduse cu o

treime, potrivit art. 320 alin. (7) C. proc. pen., gradul ridicat de pericol

social al faptelor penale, prin împrejurările concrete de comitere și prin

urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatului, care prezintă

afecțiuni grave ale sănătății, suferind o intervenție chirurgicală, a dat

dovadă de perseverență infracțională, fiind anterior condamnat pentru

infracțiuni de aceeași natură, și a recunoscut comiterea infracțiunilor,

apreciind că scopul legii penale poate fi atins prin aplicarea unor pedepse

orientate ușor peste minimul special prevăzut.

În termen legal,

Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman a declarat apel, pentru nelegalitate

și netemeinicie.

În motivarea în scris

și orală a apelului, Ministerul Public a susținut că sentința penală este:

- nelegală, sub

aspectul încadrării juridice a faptelor penale, respectiv, în mod greșit, pe de

o parte, instanța de fond a înlăturat alin. (5) de la art. 215 C. pen., atâta

timp cât prejudiciul material total depășește limita de sumă de 200.000 lei

noi, prevăzută de art. 146 C. pen., întrucât, în considerente, a stabilit că

suma de 11.500 euro nu a fost plătită de către partea civilă SC

"C.O." SRL, cu toate că această plată rezultă din extrasul de cont

furnizat de R.B. și din suplimentul la raportul de expertiză fiscală judiciară,

în cuprinsul căruia s-a menționat că suma de 11.500 euro a intrat în contul de

disponibil în valută al SC "A." SRL pe data de 16 iulie 2010, fiind

ridicată pe data de 19 iulie 2010 de către inculpat, după efectuarea schimbului

valutar, iar, pe de altă parte, în raport cu Decizia de îndrumare a plenului

Tribunalului Suprem nr. 1/1970, conform căreia banca nu este o unitate dintre

cele menționate la art. 145 C. pen., nu puteau fi reținute o infracțiune de

fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., și

două infracțiuni de fals în declarații, prevăzute de art. 292 C. pen., ci o

infracțiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată,

prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte

materiale). Totodată, în mod nelegal, instanța de fond a făcut aplicarea

procedurii simplificate, prevăzută de art. 320

1

alin. (1) și (7) C.

proc. pen., atâta timp cât inculpatul nu a fost de acord cu valoarea

prejudiciului material, care a atras, de altfel, reținerea alin. (5) de la art.

215 C. pen. În același timp, referitor la infracțiunea prevăzută de art. 84

alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934, prima instanță, în mod nelegal, pe de o

parte, i-a aplicat inculpatului pedeapsa amenzii penale cumulativ cu pedeapsa

închisorii, iar, pe de altă parte, cuantumul pedepsei închisorii de 1 an

închisoare depășește maximul special de 8 luni închisoare, astfel cum a fost redus

cu o treime potrivit art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.;

- netemeinică, prin

greșita individualizare a pedepselor închisorii atât sub aspectul cuantumului,

cât și al modalității de executare, raportat la natura și gravitatea faptelor

penale, prin modalitatea de comitere, precum și la împrejurarea că inculpatul a

fost condamnat pentru infracțiunea de evaziune fiscală, aflată în concurs cu

infracțiunile din această cauză, pe fondul frecvenței acestui fenomen

infracțional, solicitând aplicarea unor pedepse cu închisoarea într-un cuantum

mai ridicat și cu executare în regim de detenție.

La termenul de

judecată din data de 16 septembrie 2013, Curtea a procedat la audierea

intimatului-inculpat, a cărui declarație a fost consemnată și atașată la dosar.

Curtea, din oficiu, a

dispus audierea reprezentantului P.R.E. al părții vătămate SC "A.X."

SRL Frăsinet, ascultat la termenul de judecată din data de 14 octombrie 2013, a

reprezentantului convențional R.C. al părții vătămate SC "C.O." SRL

Italia, precum și a martorilor de la urmărirea penală P.I. și P.Ș., toți trei

audiați la termenul de judecată din data de 11 noiembrie 2013.

Intimatul-inculpat a

formulat, fiindu-i încuviințată, proba cu înscrisuri în circumstanțiere,

depunând la dosar un set de acte medicale, în fotocopie.

Prin Decizia penală

nr. 298/A din 25 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

I penală, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman împotriva Sentinței

penale nr. 61/F din 2 aprilie 2013 a Tribunalului Teleorman, secția penală, din

Dosarul nr. 4367/87/2011.

A desființat, în

parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând;

A descontopit

pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, cu 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., aplicată

inculpatului A.G., în pedepsele componente, pe care le-a repus în

individualitatea lor.

A înlăturat

dispoziția privind schimbarea încadrării juridice, la cererea inculpatului, din

infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea

art. 41 - art. 42 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) și

(3) C. pen., cu aplicarea art. 41 - art. 42 C. pen.

În temeiul art. 334

C. proc. pen., a respins, ca nefondată, cererea Ministerului Public de

schimbare a încadrării juridice dintr-o infracțiune de fals în înscrisuri sub

semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., și două infracțiuni de fals

în declarații, prevăzute de art. 292 C. pen., într-o infracțiune de fals în

înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290 C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale)

A înlăturat aplicarea

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

În temeiul art. 215 alin.

(1), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin.

(1) lit. c) și alin. (2) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) și

alin. (2) C. pen., cu referire la art. 65 alin. (2) și (3) C. pen., a condamnat

pe inculpatul A.G. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) (dreptul de

a fi administrator al unei societăți comerciale) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune în convenții, cu consecințe deosebit de grave, în

formă continuată.

În temeiul art. 290

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. pen.

raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen., a condamnat pe același

inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În temeiul art. 84

alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c)

și alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen., a

condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 5 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de emitere a unui CEC căruia îi lipsesc elemente

esențiale.

În temeiul art. 36

alin. (1), C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34

alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele cu

închisoarea aplicate în această cauză cu pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată

prin Sentința penală nr. 146 din 16 octombrie 2012 a Tribunalului Teleorman,

secția penală, din Dosarul nr. 1843/87/2012, definitivă, prin neapelare, la

data de 30 decembrie 2012, pentru care s-a dispus, potrivit art. 85 C. pen.,

anularea suspendării condiționate, și a dispus ca inculpatul să execute

pedeapsa închisorii cea mai grea, și anume pedeapsa de 5 ani închisoare și 3

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b)

și c) (dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale) C. pen.

În temeiul art. 71

alin. (1) și (2) C. pen., a interzis inculpatului, pe durata executării

pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit.

b) și c) C. pen.

În temeiul art. 88

alin. (1) C. pen., a dedus durata reținerii din data de 6/7 octombrie 2010.

A înlăturat aplicarea

dispozițiilor art. 86

1

și urm. C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen.

În temeiul art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen., a achitat pe inculpat pentru două infracțiuni de fals în declarații

prevăzute de art. 292 C. pen.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale.

În temeiul art. 192

alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Analizând actele și

lucrările dosarelor, precum și sentința penală apelată, atât din punct de

vedere al motivelor de nelegalitate și de netemeinicie invocate, cât și din

oficiu, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a apreciat că apelul

este fondat.

Astfel, referitor la

încadrarea juridică, a constatat că prima instanță, deși, pe latură civilă, 1-a

obligat pe inculpat la plata către cele două părți civile SC "C.O."

SRL Italia și SC "A.X." SRL Frăsinet, cu titlu de daune materiale, a

unei sume totale de 219.568,51 lei noi, care, în mod evident, depășește

valoarea de 200.000 lei, prevăzută de art. 146 C. pen., a dispus înlăturarea

alin. (5), privind consecințele deosebit de grave, de la infracțiunea de

înșelăciune, prevăzută de art. 215 C. pen., având în vedere faptul că la

stabilirea urmării imediate a acestei infracțiuni nu trebuie avut în vedere

T.V.A.-ul, așa după cum, de altfel, s-a apărat inculpatul.

Curtea a avut în

vedere suplimentul nr. 25 din 25 noiembrie 2013 la raportul de expertiză

fiscală judiciară nr. 3 din 11 mai 2012, întocmit de consultantul fiscal L.B.,

care a ținut seama de toate înscrisurile necesare pentru stabilirea, în mod

clar, a operațiunilor comerciale și bancare între cele trei societăți

comerciale, conform căruia prejudiciul material total este în sumă de

219.568,51 lei noi, din care suma de 19.637,86 lei reprezintă T.V.A. Curtea a

constatat că doar relațiile comerciale intracomunitare nu sunt purtătoare de

T.V.A., astfel că raportul comercial dintre SC "A.X." SRL Frăsinet,

în calitate de furnizor, și SC "A." SRL Frăsinet, în calitate de

beneficiar, nu este scutit de T.V.A. Potrivit facturii fiscale seria AGR 011

din data de 3 iulie 2010, în sumă de 101.462,26 lei noi, emisă de furnizorul SC

"A.X." SRL Frăsinet, la valoarea de 81.824,40 lei noi, reprezentând

prețul cantității de 68,76 tone de rapiță, T.V.A.-ul este în sumă de 19.637,86

lei. Împrejurarea că taxa pe valoarea adăugată este deductibilă nu are nici un

fel de relevanță juridică, atâta timp cât inculpatul, deși a primit marfa, nu a

plătit suma trecută în factura fiscală, care trebuia efectiv plătită, în

totalitatea sa, și nu trunchiat, însemnând doar prețul mărfii. Ca atare, Curtea

a apreciat că încadrarea juridică a infracțiunii de înșelăciune, așa cum a fost

reținută prin rechizitoriu este corectă.

Cât privește

aplicarea procedurii simplificate, prevăzută de art. 320

1

alin. (1)

și (7) C. proc. pen., Curtea a constatat că, prin declarația sa din data de 28

noiembrie 2012, de la instanța de fond, inculpatul a menționat, în mod expres,

că nu recunoaște cuantumul prejudiciului material reținut prin rechizitoriu,

nefiind de acord cu suma care reprezintă T.V.A.-ul. Ori, pentru a putea

beneficia de dispozițiile art. 320

1

alin. (1) și (7) C. proc. pen.,

recunoașterea situației de fapt trebuie să fie totală, și nu trunchiată, iar

probele trebuie să fie însușite în tot ansamblul acestora, și nu în mod

selectiv. Procurorul a considerat că nu este necesară efectuarea unei expertize

tehnice judiciare contabilă, pentru determinarea cuantumului total al

prejudiciului material creat în patrimoniul celor două părți vătămate societăți

comerciale, fiindu-i suficiente înscrisurile aflate la dosar, astfel că

inculpatul, nefiind de acord cu valoarea totală a pagubei materiale pe care a

creat-o, avea posibilitatea de a solicita această probă științifică încă din

faza urmăriri penale, și nu abia în fața instanței de fond. Ca atare, nu există

nicio culpă a organelor judiciare în modalitatea în care au fost administrate

probele, așa după cum a susținut intimatul-inculpat. Oricum, inculpatul a

contestat includerea taxei pe valoarea adăugată în cuantumul prejudiciului

material tocmai pentru că suma fără T.V.A. era cu puțin sub cuantumul de

200.000 lei prevăzut de art. 146 C. pen. Însă, chiar și o asemenea apărare,

prin care se contestă însăși urmarea imediată a infracțiunii de înșelăciune,

componentă esențială a laturii obiective, nu înseamnă altceva decât

nerecunoașterea faptei penale, așa cum a fost reținută prin actul de sesizare a

instanței de judecată, care exclude aplicarea procedurii simplificate.

Întrucât printre

motivele de trimitere, spre rejudecare, prevăzute, în mod expres, de art. 379

pct. 2 lit. b) C. proc. pen., nu se regăsește nejudecata fondului, Curtea,

având în vedere caracterul devolutiv integral al apelului, a procedat la

readministrarea probatoriului de la urmărirea penală.

Curtea a constatat că,

într-adevăr, există probe clare de vinovăție, a căror lipsă de temeinicie nu a

putut fi dovedită de inculpat, potrivit art. 66 alin. (2) C. proc. pen. Pe

lângă declarațiile de recunoaștere a vinovăției ale inculpatului, Curtea a avut

în vedere:

- plângerea penală

formulată de B.R.D. - G.S.G. S.A., cu atașarea filei CEC BRDE 1BE 0165151 din

data de 12 iulie 2010, în valoare de 101.462,26 lei noi, în fotocopie,

- plângerea penală

formulată de partea vătămată SC "C.O." SRL Italia, prin reprezentant

R.C., cu împuternicire din data de 22 iulie 2010 și cu declarațiile acestuia,

- contractele de

vânzare-cumpărare, denumite acord de vânzare-cumpărare nr. 144 din 29 iunie

2010 și nr. 145 din 6 iulie 2010, încheiate între SC "A." SRL

Frăsinet, în calitate de vânzător, și SC "C.O." SRL Italia, în

calitate de cumpărător, în limbile română și italiană,

- facturile pro forma

din data de 29 iunie 2010, nr. 4 din 6 iulie 2010, ambele pentru suma de 17.250

Euro, pentru cantitatea de 69 tone de rapiță, nr. 6 din 15 iulie 2010, pentru

suma de 11.500 Euro, pentru cantitatea de 46 tone rapiță, toate emise de SC

"A." SRL Frăsinet către SC "C.O." SRL Italia,

- facturile fiscale

seria AA, nr. 0000001 din 2 iulie 2010, pentru suma de 14.068 lei noi, seria

AA, nr. 0000002 din 2 iulie 2010, pentru suma de 25.630 lei noi, și seria AA,

nr. 0000003 din 2 iulie 2010 pentru suma de 25.872 lei noi,

- adresa comunicată

de SC "F." SRL Arad, prin care arată că a realizat transportul

mărfii, încărcată pe data de 2 iulie 2010, către SC "C.O." SRL

Italia, cu documente doveditoare,

- declarațiile

reprezentantului P.R.E. al părții vătămate SC "A.X." SRL Frăsinet,

- fila CEC BRDE 1BE

0165151 din data de 12 iulie 2010, emisă de SC "A." SRL Frăsinet, în

valoare de 101.462,26 lei noi, cu refuzul de plată;

- factura fiscală

seria AGR 011 din data de 3 iulie 2010, în valoare de 101.462,26 lei noi, emisă

de furnizorul SC "A.X." SRL Frăsinet, avize de însoțire a mărfii

seria AGR, nr. 00000060 din 2 iulie 2010, seria AGR, nr. 00000061 din 2 iulie

2010, seria AGR, nr. 00000062 din 3 iulie 2010, toate emise de SC

"A.X." SRL Frăsinet către SC "A." SRL Frăsinet, borderou

centralizator, întocmit de SC "A.X." SRL Frăsinet, pentru depunerea,

pe data de 12 iulie 2010, a filei CEC la bancă, cu refuzul de plată nr. 325 din

15 iulie 2010, comunicat de B.R.D. - G.S.G. S.A.,

- borderoul de

achiziție nr. 2 din 10 iulie 2010, întocmit de SC "A." SRL Frăsinet,

- procesul-verbal din

data de 10 noiembrie 2011, întocmit de I.P.J. Teleorman - Serviciul de

Investigare a Fraudelor, de verificare a persoanelor trecute în borderoul de

achiziție nr. 2 din 10 iulie 2010, întocmit de SC "A." SRL Frăsinet,

cu fișele de evidență pentru CNP și cu declarațiile martorilor P.I. și P.Ș.,

conform cărora nu au vândut niciodată rapiță inculpatului,

- documente transmise

de B.R.D. - G.S.G. S.A., prin adresa nr. 512 din 1 septembrie 2010, printre

care extrase de cont, dovezi ale operațiunilor cu și fără numerar, cu privire

la SC "A." SRL Frăsinet, precum și borderoul de achiziție nr. 2 din data

de 10 iulie 2010, întocmit de SC "A." SRL Frăsinet,

- raportul de

expertiză fiscală judiciară nr. 3 din 11 mai 2012, cu suplimentul nr. 25 din 25

februarie 2013, întocmite de consultantul fiscal L.B., cu înscrisurile

suplimentare solicitate, de expertul tehnic judiciar referitoare la plata

efectivă de către partea vătămată SC "C.O." SRL Italia a sumei de

11,500 euro către SC "A." SRL Frăsinet.

Însă, cât privește

cele două infracțiuni de fals în declarații, prevăzute de art. 292 C. pen.,

constând în completarea, în fals, în fața B.R.D. - G.S.G. S.A., a declarațiilor

privind identitatea beneficiarului real din data de 2 iulie 2010 și din data de

9 iunie 2010, Curtea a apreciat că unitatea bancară nu face parte din categoria

instituțiilor prevăzute de art. 145 C. pen. , astfel că lipsește acest element

esențial al laturii obiective.

Pe cale de

consecință, nu s-a dispus schimbarea încadrării juridice dintr-o infracțiune de

fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., și

două infracțiuni de fals în declarații, prevăzute de art. 292 C. pen., într-o

infracțiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată,

prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte

materiale), așa după cum a solicitat Ministerul Public, în raport cu Decizia de

îndrumare a plenului Tribunalului Suprem nr. 1/1970, prin care s-a stabilit că

banca nu este o unitate care să facă parte din categoria instituțiilor publice

menționate la art. 145 C. pen. Desigur că infracțiunea de fals în înscrisuri

sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., prin

întocmirea, în fals, de către inculpat a borderoului de achiziție nr. 2 din 10

iulie 2010, în care a menționat diverse persoane fizice, reale sau fictive, de

la care a cumpărat rapița, își păstrează elementele sale constitutive

distincte, nefiind condiționat de prezentarea acestuia către o anume entitate

publică.

Referitor la

individualizarea pedepselor închisorii, Curtea a avut în vedere criteriile

generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., respectiv limitele speciale

prevăzute de legea penală, cuprinse între 10 ani închisoare și 20 ani

închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune, cu consecințe deosebit de grave,

între 3 luni închisoare și 2 ani închisoare, alternativ cu pedeapsa amenzii

penale pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, între 6

luni închisoare și 1 an închisoare, alternativ cu pedeapsa amenzii penale

pentru infracțiunea de emitere a unei file CEC fără a conține elementele esențiale,

gradul relativ ridicat de pericol social al faptelor penale, în ansamblul lor,

prin modalitatea de comitere și prin cuantumul mare al prejudiciului material

însumat, care nu a fost acoperit nici măcar în parte, persoana inculpatului, în

vârstă de 48 de ani la data comiterii faptelor penale, a declarat că are studii

medii și că este pensionar, prezintă o patologie cardiacă, fiind supus unei

intervenții chirurgicale de înlocuire a valvei aortice și a aortei ascendente,

după cum rezultă din biletul de ieșire din spital, emis la data de 11 octombrie

2013, de către C.C.U.B.C. "A.V.C.", București, în anii 2008 și 2010

i-au fost aplicate două sancțiuni ale amenzii administrative, pentru fapte la

regimul circulației pe drumurile publice, atitudinea procesuală sinceră, de

recunoaștere a vinovăției, astfel că va reține în favoarea sa circumstanța

atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., perioada

relativ îndelungată de timp care s-a scurs de la data comiterii faptelor

penale, așa încât va reține în favoarea sa dispozițiile art. 74 alin. (2) C.

pen., stările de agravare a răspunderii penale ale formei continuate, cu

privire la infracțiunea de înșelăciune, și concursului de infracțiuni,

respectiv trei infracțiuni comise în această cauză și infracțiunea de evaziune

fiscală, în formă continuată, pentru care, prin Sentința penală nr. 146 din 16

octombrie 2012 a Tribunalului Teleorman, secția penală, din Dosarul nr.

1843/87/2012, definitivă, prin neapelare, la data de 30 decembrie 2012, i-a fost

aplicată pedeapsa de 2 ani închisoare, a cărei executare a fost suspendată

condiționat, pe durata termenului de încercare de 4 ani, anulată, în mod

corect, de către instanța de fond.

O altă nelegalitate

comisă de instanța de fond a constat în aplicarea pedepsei complementare nu pe

lângă pedeapsa închisorii pentru infracțiunea de înșelăciune, așa cum este

firesc, ci direct pe lângă pedeapsa rezultantă a închisorii.

Împotriva Deciziei

penale nr. 298/A din 25 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București,

Secția I penală, a declarat recurs inculpatul A.G.

Prin motivele scrise

de recurs, depuse la 21 octombrie 2014 (data înregistrării), cu depășirea

termenului prevăzut de art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen. anterior,

recurentul inculpat A.G. a invocat incidența cazului de casare prev. de art.

385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen. anterior.

Recurentul inculpat a

criticat hotărârea instanței de apel cu privire la greșita stabilire a

cuantumului prejudiciului cu consecința reținerii alin. (5) al art. 215 C. pen.

anterior. De asemenea, a arătat că printr-o greșită aplicare a legii au fost

înlăturate dispozițiile art. 320 C. proc. pen. și art. 86 și urm. C. pen.

anterior. În final, a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile.

Recursul a fost

declarat la data de 29 noiembrie 2013, înainte de intrarea în vigoare a noului

C. proc. pen. și înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la

data de 16 mai 2014.

Preliminar, Înalta

Curte apreciază că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art 12 alin. (1) din

Legea nr. 255/2013, conform cărora recursurile în "curs de judecată"

la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care

au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența Înaltei Curți

de Casație și Justiție și se judecă potrivit dispozițiilor privitoare la recurs

prevăzute în C. proc. pen. anterior. Chiar dacă Legea nr. 255/2013 nu

reglementează explicit ipoteza cererilor de recurs depuse înainte de data

intrării în vigoare a noului C. proc. pen. împotriva deciziilor pronunțate în

apel, cu privire la care termenul de declarare a căii ordinare de atac a

recursului expirase la data intrării în vigoare a legii noi (01 februarie

2014), cereri de recurs care au fost transmise Înaltei Curți de Casație și

Justiție ulterior intrării în vigoare a noului C. proc. pen., o astfel de

soluție este justificată de mai multe argumente.

Cererile de recurs

depuse anterior intrării în vigoare a noului C. proc. pen. împotriva deciziilor

pronunțate în apel cu privire la care termenul de declarare a căii ordinare de

atac a recursului expirase la data intrării în vigoare a legii noi nu pot fi

considerate cereri de recurs în casație, întrucât art. 11 alin. (3) din Legea

nr. 255/2013 reglementează această soluție exclusiv pentru cererile de recurs

depuse anterior intrării în vigoare a legii noi împotriva deciziilor pronunțate

în apel cu privire la care termenul de declarare a căii ordinare de atac a

recursului nu expirase la data intrării în vigoare a noului C. proc. pen. Prin

formularea "cererile de recurs împotriva deciziilor prevăzute la alin.

(1)", utilizată în art. 11 alin. (3) din Legea nr. 255/2013, se înțelege

cererile de recurs împotriva deciziilor pronunțate în apel înainte de intrarea

în vigoare a noului C. proc. pen. cu privire la care termenul de declarare a

căii ordinare de atac a recursului nu expirase la data intrării în vigoare a

legii noi.

Deciziile pronunțate

în apel cu privire la care termenul de declarare a căii ordinare de atac a

recursului expirase la data intrării în vigoare a legii noi nu sunt definitive

și, prin urmare, nu permit exercitarea căii extraordinare de atac a recursului

în casație. În temeiul dispozițiilor art. 11 alin. (5) din Legea nr. 255/2013,

numai deciziile pronunțate în apel cu privire la care termenul de declarare a

căii ordinare de atac a recursului nu expirase la data intrării în vigoare a

noului C. proc. pen. devin definitive la această dată.

Recursurile declarate

împotriva deciziilor pronunțate în apel cu privire la care termenul de

declarare a căii ordinare de atac a recursului expirase la data intrării în

vigoare a noului C. proc. pen. trebuie soluționate în mod unitar, potrivit

aceleiași reglementări. În lipsa unei dispoziții legale, transmiterea sau

netransmiterea cererii de recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție până la

data intrării în vigoare a noului C. proc. pen. nu poate constitui un element

care să justifice diferențe în soluția adoptată cu privire la reglementarea

aplicabilă.

Examinând recursul

formulat de inculpatul A.G., conform dispozițiilor art. 385

9

C.

proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 dar și

a prevederilor art. 5 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile,

Înalta Curte constată următoarele:

Primul termen de

soluționare a recursului a fost stabilit la 12 septembrie 2014, recurentul

inculpat fiind înștiințat de acest termen, încă din data de 23 mai 2014 (dovada

de îndeplinire a procedurii de citare de la fila 10).

Potrivit art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen. anterior, recursul trebuie motivat prin cererea

de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de

recurs cu cel puțin 5 zile înainte de primul termen de judecată.

Recurentul a formulat

motivele de recurs cu depășirea acestui termen, care expira la 06 septembrie

2014, fiind înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 21

octombrie 2014, cu 3 zile înaintea celui de-al doilea termen din 24 octombrie

internat în spital în perioada 10 septembrie - 18 septembrie 2014 însă termenul

de depunere a motivelor scrise de recurs expirase la 06 septembrie 2014.

Conform art. 385

10

alin. (2

1

) C. proc. pen. anterior, în cazul în care nu se respectă

termenul prev. de alin. (2) al art. 385

10

C. proc. pen., instanța de

recurs examinează numai cazurile de casare care, potrivit art. 385 alin. (3) C.

proc. pen. anterior se iau în considerare din oficiu.

Criticile

recurentului inculpat privind greșita încadrare juridică a faptei prin

reținerea formei calificate a infracțiunii de înșelăciune, respectiv a alin.

(5) al art. 215 C. pen. anterior, s-ar fi circumscris cazului de casare

prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. anterior, care însă a fost

abrogat prin Legea nr. 2/2013. Ca atare, nu mai pot fi examinate prin prisma

acestui caz de casare.

Înalta Curte nu poate

examina critica nici prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen. anterior, care vizează situația în

care hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită

aplicare a legii, întrucât a fost exclus din categoria acelora care se iau în

considerare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi examinat, depunerea

motivelor scrise de recurs în termenul prevăzut de lege.

Pentru aceleași

motive instanța de recurs nu mai poate examina criticile vizând greșita

înlăturare a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. anterior și

greșita individualizare a pedepsei sub aspectul modalității de executare,

circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen. anterior.

În concluzie, Înalta

Curte ținând seama de prevederile art. 385

10

alin. (2

1

)

C. proc. pen. anterior, precum și art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

anterior, care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în

considerare din oficiu și pe cel reglementat de 172, nu va proceda la

examinarea criticilor formulate de inculpat, nefiind îndeplinite condițiile

formale prevăzute de art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen. anterior.

Criticile

recurentului privind aplicarea unei pedepse în regim de detenție și solicitarea

acestuia de a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei nu

pot fi examinate nici prin prisma cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. anterior, întrucât prin Legea nr. 2/2013 a fost

modificat, prin înlăturarea tezei privind greșita individualizare a pedepsei,

stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat

pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Or, în cauză, recurentul a

criticat decizia penală pronunțată în apel sub aspectul netemeiniciei

modalității de executare a pedepsei, situație exclusă cenzurii în recurs,

potrivit art. 385 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. anterior, astfel cum a fost

modificat prin Legea nr. 2/2013.

Totodată, Înalta

Curte constată că criticile recurentului nu pot fi examinate prin prisma

niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (3)

C. proc. pen. anterior care se iau în considerare din oficiu.

Examinând incidența

legii penale mai favorabile, Înalta Curte constată că în timpul judecării

cauzei în calea de atac exercitată de inculpat, a intrat în vigoare noul C.

pen., care a adus modificări ale limitelor speciale ale pedepsei închisorii

pentru infracțiunile de nerespectare a regimului armelor și munițiilor și uz de

armă letală, fără drept, precum și în ceea ce privește regimul sancționator al

concursului de infracțiuni.

Modificările ivite în

cursul judecării cauzei în recurs, ca urmare a succesiunii în timp a celor două

legi penale, C. pen. anterior și C. pen. în vigoare, impun soluționarea acestui

conflict al legilor în timp în scopul determinării legii penale aplicabile în

această situație tranzitorie.

Cu toate acestea,

potrivit art. 15 alin. (2) din Constituția României, legea dispune numai pentru

viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.

Excepția înscrisă în

art. 15 alin. (2) din Constituție impune ca într-o situație tranzitorie cum

este cea din prezenta cauză, să se facă aplicarea dispoziției constituționale.

Expresie a acestui

principiu constituțional este dispoziția din art. 5 alin. (1) C. pen. potrivit

căreia, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea

definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică

legea mai favorabilă.

Principiul

constituțional, chiar în lipsa unui caz de casare prin prisma căruia hotărârea

devenită nelegală să fie casată, impune aplicarea retroactivă a legii noi mai

favorabile și restabilirea legalității sub acest aspect.

Cu privire la

mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile, Curtea Constituțională,

sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 C. pen.

din 17 iulie 2009 (Legea nr. 286/2009), a pronunțat Decizia nr. 265 din 06 mai

2014, publicată în M. Of., nr. 372/20.05.2014, prin care a statuat aplicarea

globală a legii penale mai favorabile.

Determinarea legii

penale mai favorabile și alegerea acesteia dintre legile succesive implică, în

prealabil, evaluarea, prin comparare, a dispozițiilor penale din legi succesive

care își găsesc aplicarea în speță, utilizând așadar criteriul aprecierii in

concreto.

Pentru a deveni

aplicabile dispozițiile mai favorabile din legile succesive, în afara condiției

de existență a unei situații tranzitorii, care a fost anterior constatată în

cuprinsul acestor considerente, mai este necesar ca fapta ce face obiectul

acuzației să fie infracțiune atât potrivit legii sub imperiul căreia a fost

comisă cât și conform legii în vigoare la data judecării cauzei, iar dintre

legile penale succesive una să fie mai favorabilă.

Examinând cauza sub

aspectul îndeplinirii ultimelor două condiții, Înalta Curte constată

următoarele:

Din perspectiva

îndeplinirii condițiilor de incriminare se constată că faptele pentru care a

fost condamnat inculpatul au corespondent în noul C. pen., nefiind incidente

dispozițiile prevăzute de art. 3 din Legea nr. 187/2012 privind dezincriminarea

când fapta comisă sub imperiul legii vechi nu mai constituie infracțiune sub imperiul

legii noi datorită lipsei unui element constitutiv ori a formei de vinovăție

cerută de lege.

În ceea ce privește

infracțiunea de înșelăciune, în cele două reglementări succesive, se constată

că există unele deosebiri, astfel:

Potrivit alin. (1) al

art. 215 C. pen. anterior, "inducerea în eroare a unei persoane, prin

prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte

adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material

injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni

la 12 ani."

Alin. (3) prevede o

variantă specială a modalității tip și anume "inducerea sau menținerea în

eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract,

săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat

sau executat contractul în condițiile stipulate, se sancționează cu pedeapsa

prevăzută în alineatele precedente, după distincțiile acolo arătate."

Potrivit alin. (5)

înșelăciunea care a avut consecințe deosebit de grave se pedepsește cu

închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

În noul C. pen., în

prezent în vigoare, infracțiunea de înșelăciune este incriminată în art. 244,

după cum urmează:

"(1) Inducerea

în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase

sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau

pentru altul un folos patrimonial injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se

pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

(2) înșelăciunea

săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace

frauduloase se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul

fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind

concursul de infracțiuni.

(3) împăcarea

înlătură răspunderea penală."

În primul rând se

impune observația că legea nouă prevede posibilitatea împăcării părților, ca și

cauză de înlăturare a răspunderii penale însă, în cauză, nu poate opera acest

motiv de încetare a procesului penal dat fiind faptul că nu a existat o astfel

de manifestare de voință din partea inculpatului și a părții civile.

Totodată, se observă

că înșelăciunea săvârșită în condițiile încheierii unui contract sau al

executării acestuia precum și varianta agravată prevăzută în art. 215 alin. (5)

C. pen. anterior nu au mai fost menținute prin noua reglementare, însă acesta

nu conduce la concluzia dezincriminării faptei care, potrivit noului C. pen.,

se încadrează în art. 244 alin. (1).

Fapta prev. de art.

215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. anterior, reținută în sarcina inculpatului

era pedepsită cu închisoarea de la 10 la 20 ani închisoare.

În condițiile

reținerii formei continuate prev. de art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, dar și

a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din

același cod, instanța de apel a aplicat inculpatului o pedeapsă de 5 ani

închisoare, sub minimul special prevăzut de lege, de 10 ani închisoare, care

astfel a devenit maxim, în timp ce minimul a fost redus la 3 ani și 4 luni

închisoare.

În prezent, fapta de

înșelăciune este incriminată în art. 244 alin. (1) C. pen., fiind pedepsită cu

închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Prin urmare, potrivit

legii noi atât minimul cât și maximul prevăzute de legea veche au fost reduse,

ceea ce conduce la concluzia că, in abstracto, aceasta este mai favorabilă.

Cu toate acestea

compararea limitelor speciale de pedeapsă din legile succesive nu este

suficientă pentru alegerea legii mai favorabile întrucât nu cuantumul abstract

al pedepselor prevăzute de legile succesive este hotărâtor, ci pedeapsa

concretă ce ar putea fi aplicată în ansamblu.

Prin urmare, se

impune a fi analizată în concret situația inculpatului sub aspectul stabilirii

legii penale mai favorabile, în condițiile unei aplicări globale a legii

penale, potrivit deciziei Curții Constituționale.

Prin hotărârile

atacate s-a reținut că faptele de înșelăciune săvârșite de recurentul inculpat

constituie o unitate legală de infracțiune, fiind îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, potrivit cărora infracțiunea

este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar

în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare

în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.

În concret, în

sarcina inculpatului s-a reținut că, în baza aceleiași rezoluții infracționale,

i-a indus și menținut în eroare pe reprezentanții societăților comerciale SC

"A.X." SRL Frăsinet și SC "C.O." SRL Italia, producându-le

un prejudiciu material în cuantum total de 171.568,51 lei.

Potrivit legii noi,

respectiv dispozițiilor art. 35 C. pen. în vigoare, a fost introdusă o condiție

specială de calificare a infracțiunii continuate referitoare la subiectul

pasiv, în sensul că infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la

diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții și împotriva

aceluiași subiect pasiv, acțiuni sau inacțiuni care prezintă fiecare în parte

conținutul aceleiași infracțiuni.

Condiția unicității

subiectului pasiv, impusă prin noua reglementare, nu este îndeplinită în cauză,

în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, faptă inculpatului fiind

compusă din 2 acte materiale, fiecare având un subiect pasiv diferit, astfel

încât corespunde unei pluralități de infracțiuni, respectiv 2 infracțiuni de

înșelăciune și determină aplicarea a două pedepse.

Cât privește

stabilirea în concret a pedepsei potrivit legii noi, Înalta Curte apreciază că

în recurs nu are posibilitatea de a realiza o nouă individualizare a pedepsei

ținând, seama de noile limite de pedeapsă.

Ca efect al aplicării

legii penale mai blânde va adapta pedeapsa prin luarea în considerare a noilor

limite în sensul proporționalizării acesteia în aceste noi coordonate, dar cu

respectarea raționamentului pe care instanța de apel 1-a avut în vedere în

procesul de individualizare a pedepsei.

În favoarea

inculpatului au fost reținute circumstanțe atenuante prev. de art. 74 alin. (1)

lit. c) și alin. (2) C. pen. anterior, fiind valorificate atitudinea procesuală

sinceră, de recunoaștere a vinovăției și perioada relativ îndelungată de timp

care s-a scurs de la data comiterii faptelor penale.

Astfel, în

conformitate cu art. 75 alin. (2) C. pen., pot constitui circumstanțe atenuante

judiciare eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea

consecințelor infracțiunii și împrejurările legate de fapta comisă care

diminuează gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului.

Împrejurările ce au

condus la reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului nu mai

au corespondent în legea nouă, întrucât prevede numai circumstanțe atenuante

legate de fapta comisă.

Pe de altă parte,

circumstanțele atenuante judiciare nu au un caracter autonom și nu pot fi

analizate separat de încadrarea juridică și sancțiune. Prin urmare, faptul că

prin hotărârile atacate s-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțele

atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. pen. anterior,

urmează să fie avut în vedere doar în ceea ce privește încadrarea dată faptei

potrivit legii vechi, în vigoare la data comiterii faptei.

Ținând seama de

principiile anterior menționate, Înalta Curte ar urma să aplice inculpatului

pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune două pedepse de câte 6 luni

închisoare, reprezentând minimul special, în condițiile în care nu mai poate

reține circumstanțe atenuante judiciare în favoarea acestuia.

Cu privire la fapta

de fals în înscrisuri sub semnătură privată, s-a reținut că inculpatul a

întocmit, în fals, un borderou de achiziții la data de 2 iulie 2010, prin care

atesta în mod eronat că rapița a fost cumpărată de la diverse persoane fizice.

Potrivit art. 290

alin. (1) C. pen. anterior, falsificarea unui înscris sub semnătură privată

prin vreunul din modurile arătate în art. 288, dacă făptuitorul folosește

înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire, în

vederea producerii unei consecințe juridice, se pedepsește cu