ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 21.11.2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3665/2013

HOTĂRÂRE

21.11.2013

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3665/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 34 din data de 19 februarie 2013 a Tribunalului Teleorman, pronunțată în Dosarul nr. 4517/87/2012, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 320

C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul G.A., cu antecedente penale, la pedeapsa de 1 (un) an și 9 (nouă) luni închisoare.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 (doi) ani închisoare de care a beneficiat inculpatul prin sentința penală nr. 58 din 23 februarie 2010 a Judecătoriei Alexandria, definitivă la 09 martie 2010.

S-au descontopit și repus în individualitatea lor pedepsele componente ale sentinței sus-menționate, respectiv: 2 (doi) ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1) și (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (5 fapte), art. 42 C. pen., art. 74, 76 C. pen. și 3 (trei) luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 rep. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 C. pen. (6 fapte), art. 74, 76 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit aceste pedepse cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul G.A. să execute pedeapsa rezultantă de 2(doi) ani închisoare.

În baza art. 85 alin. (3) C. pen., art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În baza art. 82 C. pen. s-a fixat inculpatului termen de încercare de 4 (patru) ani, ce se va calcula de la data de 09 martie 2010, conform art. 85 alin. (3) C. pen.

I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni.

I s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., în condițiile art. 71 alin. (5) C. pen.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata prejudiciului cauzat părții civile A.N.A.F. - Garda Financiară Teleorman de 7.838 lei (4.255 lei T.V.A. și 3.583 lei impozit pe profit) cu majorările aferente, până la achitarea integrală a debitului.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul din 02 octombrie 2012 Parchetul de pe lângă Judecătoria Roșiorii de Vede a trimis în judecată în stare de libertate pe inculpatul G.A., , fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

S-a reținut de către organul de urmărire penală că în urma controlului de specialitate efectuat la SC A.G. SRL cu sediul social în mun. Roșiorii de Vede, reprezentanții A.N.A.F. - Garda Financiară - secția Teleorman, prin procesul-verbal încheiat la data de 12 octombrie 2009, au constatat că administratorul, respectiv inculpatul G.A. a achiziționat țigarete diverse sortimente de la SC T.M. SRL Caracal, jud. Olt, cu factura fiscală din 06 martie 2008 în valoare de 25.295,83 lei. Ulterior marfa a comercializat-o ilicit către diverse persoane fizice, iar veniturile astfel obținute nu au fost înregistrate în evidența contabilă. De asemenea, nu s-au constituit și virat obligațiile de plată către bugetul satului aferente acestei tranzacții comerciale.

Astfel, s-a concluzionat că societatea administrată de inculpat a cauzat bugetului statului un prejudiciu total în sumă de 7.838 lei, reprezentând 4.255 lei - T.V.A. sustras și respectiv 3.583 lei - impozit pe profit sustras.

La data controlului efectuat firma deținută de inculpat se afla în stare de faliment și se afla sub administrare judiciară prin lichidatorul judiciar A.M.T. Servicii Insolvență Sprl Craiova.

Inculpatul a recunoscut că factura fiscală mai sus menționată nu a fost înregistrată în evidențele contabile ale societății, iar sumele de bani obținute din comercializarea țigaretelor către diverse persoane fizice nu au fost înregistrate în evidența contabilă, fiind folosite pentru plata unor datorii către diverși creditori (persoane fizice).

Totodată, el a recunoscut faptele și în instanță, solicitând ca judecata să fie efectuată pe baza materialului probator deja administrat, potrivit art. 320

C. proc. pen.

A fost de acord cu plata prejudiciului cauzat părții civile A.N.A.F. - Garda Financiară - secția Teleorman.

În raport de materialul probator administrat, respectiv: plângerea penală depusă de Garda Financiară - Secția Teleorman, proces verbal A.N.A.F. din 12 octombrie 2009, acte contabile, declarații învinuit, instanța a reținut aceeași situație de fapt din rechizitoriu.

Fapta inculpatului care nu a înregistrat respectiva factură fiscală și nici veniturile obținute din comercializarea mărfurilor, precum și neconstituirea și nevirarea obligațiilor de plată către bugetul statului aferente acestei tranzacții, întrunește elementele constitutiva ale infracțiunii prevăzute de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005. Prejudiciul cauzat bugetului de stat se ridică la valoarea de 7.838 lei.

La individualizarea pedepsei, potrivit art. 72 C. pen., instanța a avut în vedere gradul de pericol social relativ redus al faptei, împrejurările și scopul pentru care a fost săvârșită - în vederea sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale - valoarea redusă a prejudiciului, dar și circumstanțele personale ale inculpatului care a recunoscut fapta, astfel încât s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins prin condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii orientate deasupra minimului special, determinat potrivit art. 320

C. proc. pen.

De menționat că prezenta faptă a fost săvârșită în concurs real cu faptele pentru care a fost deja condamnat prin sentința penală nr. 58 din 23 februarie 2010 a Judecătoriei Alexandria.

Astfel, din sentința sus-menționată a reieșit că inculpatul a săvârșit faptele ce formau obiectul acesteia în anul 2007, când a emis un număr de 6 file C.E.C. în alb și fără a avea disponibil în cont, pentru care a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de doi ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării.

Cum prezenta faptă a fost săvârșită în anul 2008, înainte de rămânerea definitivă (la 09 martie 2010) a sentinței nr. 58 din 23 februarie 2010, s-a constatat că toate aceste fapte sunt concurente, aplicându-se dispozițiile art. 85 alin. (1) C. pen. privind anularea suspendării condiționate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel partea civilă A.N.A.F - D.F.P. Teleorman,

criticând-o ca fiind netemeinică motivând că, deși a solicitat, instanța de fond nu a dispus în speță instituirea măsurilor asigurătorii în condițiile legii.

Prin Decizia penală nr. 143/A din 10 mai 2013 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul părții civile A.N.A.F.- D.G.F.P. Teleorman împotriva sentinței penale nr. 34 din data de 19 februarie 2013 a Tribunalului Teleorman, pronunțată în Dosarul nr. 4517/87/2012.

Onorariul avocat oficiu pentru intimatul G.A. în sumă de 200 lei urmează a se suporta din fondul Ministerului Justiției.

Curtea, examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosar, față de critica formulată dar și din oficiu conform dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen. a constatat nefondat apelul.

Conform dispozițiilor art. 163 C. proc. pen. raportat la art. 11 din Legea nr. 241/2005, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie

și se ia și de instanța de

judecată în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune, și constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile sau imobile ale inculpatului.

În speță, prima instanță nu a dispus luarea măsurilor asigurătorii, conform textelor de lege arătate, întrucât inculpatul nu figurează în evidențele fiscale cu bunuri mobile sau imobile impozabile (fila 54 dosar de urmărire penală), împrejurări față de care s-a constatat că hotărârea atacată este legală și temeinică, considerente față de care s-a respins, ca nefondat, apelul în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Împotriva Deciziei penale nr. 143 din 10 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a declarat recurs

A.N.A.F. - D.G.F.P. Teleorman.

În motivele de recurs formulate în scris la data de 21 mai 2013, recurenta parte civilă a susținut că sentința penală a fost dată cu încălcarea art. 11 din Legea nr. 241/2005 în sensul că nu s-a pronunțat asupra cererii părții civile, privind instituirea măsurilor asiguratorii.

A mai susținut că întrucât instanța a condamnat pe inculpatul G.A. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală având în vedere art. 11 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 353 alin. (1) C. proc. pen., trebuia să admită cererea de instituire a măsurilor asigurătorii.

În concluzie, recurenta parte civilă a solicitat admiterea recursului și în consecință admiterea cererii de instituire a măsurilor asigurătorii în condițiile legii.

A învederat că prezenta cale de atac se întemeiază pe dispozițiile art. 262 alin. (1)

lit. d) C. proc. pen.

Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor de recurs invocate de recurenta parte civilă, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat având în vedere următoarele considerente.

Analiza recursului părții civile se va face prin raportare la modificările aduse cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013.

Astfel, critica recurentei părți civile privind instituirea măsurilor asigurătorii nu vizează nelegalitatea hotărârii atacate, critică care nu poate forma obiect de analiză în recurs și care nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de casare aduse de noile reglementări ale C. proc. pen. prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, din perspectiva luării în considerare din oficiu.

Acest motiv de recurs presupune analizarea de către instanța de control judiciar a eventualelor motive de nesocotire a unor dispoziții de drept în soluționarea cauzei, care țin de legalitatea deciziei atacate, însă Înalta Curte constată că legalitatea hotărârii nu a fost afectată.

Având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al dispozițiilor art. 385

C. proc. pen. cadrul adus prin noile modificări ale Legii nr. 2/2013, iar critica formulată de recurenta parte civilă nu se circumscrie acestui cadru legal, această critică nu se va analiza.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

alin. (1) lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Teleorman împotriva Deciziei penale nr. 143/A din 10 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;