ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1632/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1632/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului penal de față; în
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 118 din 28
august 2012, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în baza art. 2, alin. (1) din
Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320
1
C. proc. pen., art. 33 lit. a) C. pen., art. 74-76 C. pen., a fost
condamnat inculpatul S.A., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 4
alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 33 lit. a)
C. pen., art. 320
1
C. proc. pen., art. 74-76 C. pen., a mai fost
condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art.
33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate
inculpatului S.A., dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea,
respectiv aceea de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art.
81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată
inculpatului, iar în baza art. 82 C. pen. s-a fixat termen de încercare de 3
ani și 6 luni.
S-a atras
atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen.
În baza art.
71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit.
a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art.
71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării
pedepselor, s-a dispus și suspendarea pedepselor accesorii.
În baza art.
350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate
a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 40/UP din
12 iulie 2012 emis de Tribunalul Teleorman, în baza încheierii nr. 27 din 12
iulie 2012, dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza
art. 88 C. pen., s-a computat din pedeapsa aplicată inculpatului durata
prevenției (reținere și arestare preventivă) de la 11 iulie 2012 la zi, respectiv
28 august 2012.
În baza art.
118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a următoarelor
bunuri: un telefon mobil marca Toshiba, cu carcasă de culoare argintie.
În baza art.
17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantității de 0,79 g.
cannabis și a sumelor de 240 lei și 3.650 lei, reprezentând valoarea drogurilor
vândute.
Pentru a
pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin
rechizitoriul nr. 25/D/P/2011 din 30 iulie 2012 a fost trimis în judecată, în
stare de arest preventiv, inculpatul S.A., studii 12 clase, operator la „R.M.
”
București, necăsătorit, fără
antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de
risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic, art. 41 alin.
(2) C. pen. și deținere de droguri de risc pentru consumul propriu, prev. de art.
4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen.
S-a
reținut în actul de sesizare a instanței că prin rechizitoriul nr. 42/D/P/2011
al Biroului Teritorial Teleorman din cadrul D.I.I.C.O.T., s-a dispus trimiterea
în judecată, în stare de arest preventiv, a numitului C.M., pentru săvârșirea
infracțiunilor de inițiere, constituire, aderare, sprijinire sub orice formă a
unui grup infracțional în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 8
din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic,
art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., trafic de droguri de risc, prev. de art. 2
alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și art.
14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 și deținere de droguri de risc
pentru consumul propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,
toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Pentru a
beneficia de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, în timpul urmăririi
penale, la data de 03 aprilie 2012, numitul C.M. a formulat un denunț, arătând
că, în luna martie 2012, a cumpărat, în două rânduri, câte un gram de canabis
pentru consumul propriu, de la un tânăr, pe care îl cunoaște sub pseudonimul
A., este utilizator al postului telefonic cu numărul de apel X și deține un
autoturism tip Sport, de culoare roșie.
În
denunțul său, numitul C.M. a mai precizat că, acesta se ocupă cu vânzarea de
droguri pe raza municipiului București, comercializându-le cu prețul de 60
lei/gram.
Pe parcursul
investigațiilor dispuse în cauză, numitul A. sau A.A., a fost identificat ca
fiind S.A.
În urma
cercetărilor efectuate în cauză, s-a stabilit că inculpatul S.A. a desfășurat
activități infracționale specifice traficului și consumului ilicit de droguri,
pe raza municipiului București.
În urma
interceptării convorbirilor telefonice, efectuate de către inculpat, a rezultat
cu certitudine că acesta desfășoară activități care se încadrează în elementul
material al infracțiunii de trafic de droguri de risc, fiind și consumator de
droguri.
Pentru acest
motiv, în cauză, au fost introduși investigatorul sub acoperire M.B. - nume de
cod, care împreună cu colaboratorii acestuia, P.A. și S.A. - să procure cantitatea
de 10 grame din următoarele substanțe aflate sub control național: hașiș,
cannabis, cocaină, ori alte substanțe aflate sub incidența Legii nr. 143/2000,
de la persoanele neidentificate, cunoscute sub apelativele A., G. și D., precum
și de la alte persoane, aflate în legătură infracțională cu susnumiții.
Astfel, pe parcursul cercetărilor și
urmăririi penale, respectiv la data de 20 iunie 2012, după instruirea
prealabilă cu privire la activitățile autorizate, controlul corporal și
înmânarea sumei destinate efectuării tranzacției, colaboratorul
investigatorului sub acoperire, având numele de cod S.A., l-a contactat, prin
apelare telefonică pe inculpat, întâlnindu-se cu acesta în jurul orei 15,30, la
stația Peco A., din zona Timpuri Noi, din apropierea Universității D.C. din
municipiul București, iar după ce i-a înmânat suma de 60 lei, a primit de la
inculpat, prin geamul portierei autoturismului său, o punguță transparentă,
conținând fragmente vegetale, de culoare verde-oliv, pe care colaboratorul a predat-o
investigatorului acoperit.
Cantitatea
respectivă de fragmente vegetale a fost supusă analizelor de specialitate, din
raportul de constatare tehnico-științifică din 03 iulie 2012, efectuat de
Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor, din cadrul I.G.P.R.,
rezultând că proba a fost constituită din 0,71 grame fragmente vegetale și că
în probă s-a pus în evidență Tetrahidrocannabinol, substanță psihotropă
biosintetizată de planta Cannabis care face parte din Tabelul anexă nr. III din
Legea nr. 143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului și consumului
ilicit de droguri.
Ulterior,
respectiv la data de 10 iulie 2012, colaboratorul investigatorului sub
acoperire, având numele de cod S.A., l-a contactat, din nou, prin apelare
telefonică pe inculpat, stabilind ca loc de întâlnire, parcarea de la Piața
Victoriei, după un interval de timp de 15 minute. La circa o jumătate de oră,
întrucât inculpatul nu se prezentase la locul de întâlnire convenit,
colaboratorul l-a contactat telefonic, cel dintâi modificând locația de
întâlnire, pe B-dul Banu Manta.
După
realizarea întâlnirii celor doi, inculpatul S.A. a dorit să se asigure că, suma
de bani, convenită ca preț al drogului, este deținută de către colaborator și
constatând acest fapt, s-a deplasat în zona de blocuri de unde venise,
întorcându-se după circa 10 minute, cu două pliculețe transparente, conținând
substanțe vegetale de culoare verde-oliv, pentru care a primit suma de 180 lei.
În urma
efectuării analizelor de specialitate, a cantității de 2,46 grame, fragmente
vegetale, prin raportul de constatare tehnico-științifică din data de 16 iulie
2012, efectuat de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor, din
cadrul I.G.P.R., s-a stabilit că, aceasta este constituită din 1,81 grame
Cannabis, în probă fiind pus în evidență Tetrahidrocannabinol, substanță
psihotropă biosintetizată de planta Cannabis care face parte din Tabelul anexă
nr. III din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului și
consumului ilicit de droguri, iar cantitatea de 0,79 grame Cannabis, rămasă
după efectuarea analizelor de laborator, fiind predată la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O.,
cu dovada din data de 17 iulie 2012.
La data
de 09 iulie 2012, s-a solicitat Tribunalului Teleorman, autorizarea efectuării
unei percheziții domiciliare, la locuința inculpatului, fiind obținută
autorizația de percheziție din aceeași dată, iar în urma punerii în executare a
acestei activități, la data de 11 iulie 2012, a fost ridicată dintr-o încăpere
a locuinței acestuia, un hard-disk marca W. și un telefon mobil marca T., cu
carcasă de culoare argintie.
De
asemenea, la aceeași dată, cu ocazia controlului autoturismului aparținând
inculpatului, marca x, cu numărul de înmatriculare x, în interiorul acestuia, a
fost depistată și ridicată o punguță transparentă, care conținea fragmente
vegetale, de culoare verde-oliv, despre care inculpatul a declarat că îi
aparține și că este destinată consumului propriu.
Procedându-se
la analizele specifice, s-a stabilit prin raportul de constatare
tehnico-științifică din data de 12 iulie 2012, efectuat de Laboratorul Central
de Analiză și Profil al Drogurilor, din cadrul I.G.P.R. că, proba înaintată,
având masa brută de 0,95 grame, este constituită din 0,62 grame Cannabis, în
probă fiind pus în evidență Tetrahidrocannabinol, substanță psihotropă
biosintetizată de planta Cannabis care face parte din Tabelul anexă nr. III din
Legea nr. 143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului și consumului
ilicit de droguri.
În urma
desfășurării tuturor actelor de urmărire penală, a rezultat că inculpatul S.A.
a procurat, cumpărat, oferit, vândut și transportat cannabis, în mod repetat,
și că, a cumpărat și deținut, în vederea consumului propriu asemenea substanțe,
în cursul anului 2012, până la reținerea sa.
După înregistrarea cauzei pe rolul
instanței de fond, la termenul de judecată din 28 august 2012, inculpatul S.A.
a arătat că recunoaște faptele așa cum i-au fost reținute în sarcină în actul
de sesizare a instanței și că solicită să fie judecat pe baza probatoriului
administrat la urmărirea penală, conform art. 320
1
C. proc. pen.
În atare
situație, judecătorul fondului - luând act de poziția inculpatului - a reținut
ca și situație de situația reținută în rechizitoriu.
În raport cu
situația de fapt reținută în sarcina inculpatului, judecătorul fondului a
concluzionat că, în drept, faptele inculpatului S.A., care la datele de 20
iunie 2012 și 10 iulie 2012, a vândut cantitățile de 1 gram, respectiv 3 grame
de Cannabis, colaboratorului investigatorului sub acoperire, cu numele de cod S.A.,
de la care a primit sumele de 60 lei și respectiv, 180 lei, iar la data de 11
iulie 2012, la controlul autoturismului proprietatea sa, deținea, în vederea
vânzării, cantitatea de 1 gram Cannabis, precum și faptele săvârșite în
perioada februarie - 10 iulie 2012, de a transporta și de a vinde, cu prețul de
50 - 70 lei/gram, martorilor C.B.A., Ș.F.G., C.R.I., P.M., G.G.C., G.R. și P.E.,
precum și altor persoane, în total, cantitatea de 73 de grame de cannabis, în
valoare de 3.650 de lei, sunt prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr.
143/2000, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.
Sub
același aspect, s-a reținut că fapta inculpatului, de a cumpăra în mod repetat
Cannabis și de a deține acest produs în vederea consumului, constituie
infracțiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cele două
infracțiuni fiind săvârșite în concurs real.
La
individualizarea pedepsei, conform art. 72 C. pen., tribunalul a avut în
vedere, pe de o parte, gradul de pericol social ridicat al faptelor, săvârșirea
acestora în concurs real, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru
infracțiunile săvârșite, iar pe de altă parte, poziția procesuală sinceră a
inculpatului, cooperarea acestuia cu organele judiciare; astfel încât s-a apreciat
că, prin condamnarea inculpatului la o pedeapsă rezultantă de 1 an și 6 luni
închisoare - prin reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor
atenuante prev. de art. 74 C. pen. și prin aplicarea art. 320
1
C.
proc. pen., scopul impus de art. 52 C. pen. va fi pe deplin atins.
Referitor
la modalitatea de executare a pedepsei, judecătorul fondului a constatat
îndeplinite cerințele art. 81 C. pen., astfel că a dispus suspendarea
condiționată a executării pedepsei, fixând termen de încercare pe o perioadă de
3 ani și 6 luni, atrăgându-i atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen.
S-a constatat
că veniturile realizate de inculpat din vânzarea de droguri sunt în valoare de:
240 lei, provenind din vânzarea cantităților de 1 gram, respectiv 3 grame Cannabis,
colaboratorului investigatorului sub acoperire și 3.650 lei, reprezentând
valoarea totală a cantității de Cannabis, vândută și oferită consumatorilor de
droguri.
Împotriva acestei sentințe penale, în
termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și
Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Teleorman.
Atât în
cuprinsul motivelor scrise de apel (filele 5-10 d.r.), cât și cu prilejul
dezbaterilor orale desfășurate în ședința publică din data de 11 octombrie
2012, reprezentantul Ministerului Public a criticat hotărârea apelată pentru
nelegalitate și netemeinicie.
Sub
aspectul laturii penale a cauzei, hotărârea instanței de fond a fost contestată
în privința cuantumului pedepsei aplicate inculpatului și a modalității de
executare a acesteia, considerându-se că în raport cu gravitatea sporită a
faptelor comise, rezultând din aceea că inculpatul a săvârșit mai multe acte
materiale de vânzare de cannabis și a deținut în vederea vânzării o altă
cantitate din același drog, din această activitate obținând venituri
consistente, aplicarea unei pedepse cu suspendare condiționată nu poate servi
scopului acesteia.
Privitor
la aceeași chestiune, a mai fost invocat și faptul că instanța de fond,
reținând în favoarea inculpatului incidența de circumstanțe atenuante judiciare
conform art. 74 C. pen., a dat de două ori eficiență atitudinii sincere și
cooperante a inculpatului - o dată când s-a redus pedeapsa ca urmare a
aplicării prevederilor art. 320 C. proc. pen. și apoi, când s-a mai coborât
pedeapsa sub limita minimului astfel redus, prin reținerea de circumstanțe
atenuante conform art. 74 C. pen.
Prin Decizia
penală nr. 270 din 11 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția I
penală, s-au dispus următoarele:
„În baza art.
379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admite apelul declarat de Parchetul de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial
Teleorman împotriva sentinței penale nr. 118 din 28 august 2012, pronunțată de
Tribunalul Teleorman, în Dosarul nr. 3753/87/2012.
Desființează,
în parte, sentința penală apelată și în fond rejudecând:
În baza art.
2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și art.
320
1
C. proc. pen., condamnă pe inculpatul S.A. la o pedeapsă de 3
ani închisoare.
În baza art. 4
alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic, art. 320
1
C. proc. pen.
condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
În baza art.
33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de
3 ani închisoare.
Face aplicarea
art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza
art. 86
1
C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei sub
supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București pe un
termen de încercare de 7 ani stabilit conform art. 86 C. pen.
Pe
durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de
supraveghere conform art. 86
3
alin. (1) C. pen.:
- să se
prezinte la datele stabilite, la sediul Serviciului de Probațiune;
- să
anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și
orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să
comunice și justifice schimbarea locului de muncă;
- să
comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de
existență.
În baza
art. 86
3
alin. (3) C. pen., impune inculpatului ca pe durata
termenului de încercare să urmeze un curs de calificare.
Pune în
vedere inculpatului disp. art. 86
4
C. pen., privind revocarea
suspendării.
În baza
art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare, suspendă și
executarea pedepselor accesorii.
Menține
celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. Pentru a se decide astfel,
s-au reținut următoarele:
Curtea a
constatat că inculpatul S.A., prevalându-se de prevederile art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., și-a asumat în mod total și necondiționat
responsabilitatea comiterii faptelor pentru care a fost trimis în judecată,
declarațiile sale de recunoaștere a săvârșirii faptelor ce îi sunt imputate, servind
pe deplin la stabilirea adevărului de vreme ce, în condițiile art. 69 C. proc.
pen., se coroborează cu celelalte. probe de vinovăție existente în cauză,
administrate în cursul urmăririi penale.
În ceea ce
privește pedepsele aplicate inculpatului pentru faptele reținute în sarcina sa,
curtea a constatat că, într-adevăr, instanța de fond a manifestat nejustificat
de multă clemență la stabilirea concretă a întinderii acestor pedepse, reținând
cu foarte mare indulgență în favoarea inculpatului, incidența de circumstanțe
atenuante judiciare conform art. 74 C. pen. (nenominalizate și neanalizate în
mod concret) al căror efect legal a făcut ca acele împrejurări legale de
agravare a răspunderii penale incidente în cauză să nu mai aibă, practic, o
reflectare corespunzătoare în cuantumul pedepselor aplicate inculpatului.
Astfel,
reținând ca fiind întru-totul conformă realității împrejurarea că în decursul
unei perioade de circa cinci luni și jumătate (februarie - 11 iulie 2012)
inculpatul a desfășurat, în mod repetat, numeroase tranzacții ilicite cu
substanțe psihotrope din categoria drogurilor de risc (cannabis), materializate
prin acțiuni de cumpărare, transport, oferire, vânzare și deținere fără drept,
în vederea vânzării sau, după caz, a consumului propriu a unor astfel de
substanțe interzise, totalizând o cantitate de aproximativ 73 de grame,
activități care i-au prilejuit obținerea unor beneficii financiare consistente,
curtea a considerat că o atare conduită socială ilicită ilustrează dincolo de
orice dubiu că implicarea acestuia în activitățile de comercializare a
substanțelor interzise nu a fost una întâmplătoare și izolată, ci preocupările
lui în sfera acestui ilicit penal au fost active, conștiente și deliberate,
subsumate cu certitudine scopului obținerii în mod facila unor avantaje
pecuniare suplimentare, ceea ce pune în evidență un grad ridicat de pericol
social al faptelor comise, mai ales din perspectiva urmărilor dezastruoase pe
care acest flagel al consumului de stupefiante îl are asupra sănătății publice,
în condițiile creșterii alarmante a numărului consumatorilor de droguri, mai cu
seamă în rândul tinerilor.
Prin
urmare, s-a apreciat că gravitatea sporită a faptelor de care inculpatul se
face vinovat, astfel cum a fost evidențiată în cele ce preced, prevalează față
de acele referințe care caracterizează pozitiv persoana inculpatului
(referitoare la lipsa antecedentelor penale, la existența unui loc de muncă ce
îi asigura și posibilitatea obținerii unor venituri licite sau la atitudinea
sinceră și cooperantă manifestată pe parcursul procesului penal) și face să se
estompeze importanța acestora în procesul de individualizare a pedepsei, în
sensul pierderii semnificației lor de circumstanțe atenuante judiciare conform
art. 74 C. pen.
Astfel, curtea a procedat la
reindividualizarea cu mai multă fermitate a pedepselor aplicate inculpatului,
majorând cuantumul acestora până la un nivel situat puțin peste limita
minimului special la care se poate ajunge prin reducerea cu 0 treime a
limitelor de pedeapsă prevăzute în normele de încriminare pentru infracțiunile
deduse judecății, ca urmare a aplicării cauzei legale de reducere a limitelor
de pedeapsă prev. de art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., reținând
totodată și incidența cauzei legale de agravare a răspunderii penale prev. de art.
41 alin. (2) C. pen. (forma continuată a infracțiunii) în cazul infracțiunii de
trafic de droguri de risc.
În consecință, curtea a apreciat că
aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare pentru-infracțiunea de trafic de
droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art.
41 alin. (2) C. pen. și art. 320
1
C. proc. pen. și a unei pedepse de
6 luni închisoare pentru infracțiunea de deținere, fără drept, de droguri de
risc, în vederea consumului propriu prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr.
143/2000 cu aplic, art. 320
1
C. proc. pen. corespunde tuturor
criteriilor legale de individualizare judiciară prevăzute de lege, aceste
pedepse fiind totodată în măsură să asigure realizarea scopului lor punitiv,
dar și educativ-preventiv, astfel cum prevede art. 52 C. pen.
Referitor
la individualizarea modalității de executare a pedepsei, curtea a apreciat că,
raportat la acele date care circumstanțiază totuși pozitiv persoana
inculpatului (lipsit de antecedente penale, având un nivel mediu de instruire -
absolvent a 12 clase - și dovedind preocupare pentru desfășurarea unor
activități utile socialmente), executarea pedepsei rezultante stabilită în urma
contopirii pedepselor aplicate pentru infracțiunile concurente reținute în
sarcina sa, în regim de detenție, așa cum solicită Ministerul Public, ar fi
totuși o măsură excesiv de aspră, în discordanță cu profilul său socio-moral.
Împotriva
acestei decizii a declarat recurs
inculpatul,
care a fost motivat în scris, motive care au fost restrânse de apărătorul
acestuia la acest termen, acesta susținând oral motivul de recurs prevăzut de
pct. 14 al art. 385
9
C. proc. pen., solicitând reindividualizarea
pedepsei și schimbarea modalității de executare a acesteia, conform celor
stabilite de instanța de fond.
Analizând
recursul formulat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este
nefondat, urmând a fi respins, pentru cele ce succed:
Înalta
Curte constată că s-a efectuat o judicioasă operațiune de individualizare a
pedepsei aplicate și s-a stabilit corect modalitatea de executare, în raport de
criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. și de scopul pedepsei prevăzut
de art. 52 C. pen.
În
contextul cauzei și față de gradul de pericol social ridicat al unor asemenea
fapte, dăunătoare sănătății persoanelor și, mai ales, categoriei vulnerabile a
tinerilor în formare, fapte care proliferează în ultimii ani, împrejurări
precum lipsa antecedentelor penale, la existența unui loc de muncă ce îi
asigura și posibilitatea obținerii unor venituri licite sau atitudinea sinceră
și cooperantă manifestată pe parcursul procesului penal, s-au apreciat în mod
corect a fi neadecvate și având un caracter neoportun pentru reținerea ca
circumstanțe atenuante judiciare în favoarea inculpatului.
Atitudinea
procesuală sinceră a acestuia, valorificată, de altfel, în procedura și cu
efectele prevăzute de art. 320
1
C. proc. pen., nu a făcut altceva
decât să confirme ceea ce ansamblul celorlalte probe certe de vinovăție
existente în cauză evidenția cu prisosință, iar buna conduită socială
manifestată de acesta anterior comiterii faptelor pentru care este judecat în
prezenta cauză își pierde însemnătatea în fața dezinvolturii cu care inculpatul
- persoană cu un profil socio-moral decent - s-a implicat în activități
infracționale cu un puternic impact social negativ.
Astfel,
curtea a procedat în mod pertinent la reindividualizarea cu mai multă fermitate
a pedepselor aplicate inculpatului, majorând cuantumul acestora până la un
nivel situat puțin peste limita minimului special la care se poate ajunge prin
reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute în normele de
încriminare pentru infracțiunile deduse judecății, ca urmare a aplicării cauzei
legale de reducere a limitelor de pedeapsă prev. de art. 320
1
alin.
(7) C. proc. pen., reținând totodată și incidența cauzei legale de agravare a
răspunderii penale prev. de art. 41 alin. (2) C. pen. (forma continuată a
infracțiunii) în cazul infracțiunii de trafic de droguri de risc.
De
asemenea, s-a reținut, în mod just, că, față de cuantumul pedepsei rezultante
stabilită în sarcina inculpatului prin contopirea pedepselor aplicate pentru
infracțiunile concurente pentru care a fost judecat - de 3 ani închisoare - nu
mai este posibilă, din punct de vedere legal, acordarea beneficiului
suspendării condiționate a executării pedepsei, în actualul context
sancționator nemaifiind îndeplinită condiția prev. de art. 81 alin. (2) C.
pen., care impune ca durata pedepsei aplicate în cazul concursului de
infracțiuni, să fie de cel mult 2 ani închisoare.
În
consecință și față de cele ce preced, în temeiul art. 385
15
alin. (1)
pct. l lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul
declarat de inculpat.
Văzând
și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de inculpatul S.A. împotriva Deciziei penale nr. 270 din 11 octombrie
2012 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă
recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din
oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 14 mai 2013.