ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1632/2013

Asupra recursului penal de față; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 118 din 28 august 2012, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în baza art. 2, alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320 1 C. proc. pen., art. 33 lit. a) C. pen., art. 74-76 C. pen., a fost condamnat inculpatul S.A., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare. În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., art. 320 1 C. proc. pen., art. 74-76 C. pen., a mai fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului S.A., dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului, iar în baza art. 82 C. pen. s-a fixat termen de încercare de 3 ani și 6 luni. S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen. În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepselor, s-a dispus și suspendarea pedepselor accesorii. În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 40/UP din 12 iulie 2012 emis de Tribunalul Teleorman, în baza încheierii nr. 27 din 12 iulie 2012, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 88 C. pen., s-a computat din pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenției (reținere și arestare preventivă) de la 11 iulie 2012 la zi, respectiv 28 august 2012. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a următoarelor bunuri: un telefon mobil marca Toshiba, cu carcasă de culoare argintie. În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantității de 0,79 g. cannabis și a sumelor de 240 lei și 3.650 lei, reprezentând valoarea drogurilor vândute. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 25/D/P/2011 din 30 iulie 2012 a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul S.A., studii 12 clase, operator la „R.M.

” București, necăsătorit, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și deținere de droguri de risc pentru consumul propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen. S-a reținut în actul de sesizare a instanței că prin rechizitoriul nr. 42/D/P/2011 al Biroului Teritorial Teleorman din cadrul D.I.I.C.O.T., s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a numitului C.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere, constituire, aderare, sprijinire sub orice formă a unui grup infracțional în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap.

la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic, art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 și deținere de droguri de risc pentru consumul propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Pentru a beneficia de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, în timpul urmăririi penale, la data de 03 aprilie 2012, numitul C.M. a formulat un denunț, arătând că, în luna martie 2012, a cumpărat, în două rânduri, câte un gram de canabis pentru consumul propriu, de la un tânăr, pe care îl cunoaște sub pseudonimul A., este utilizator al postului telefonic cu numărul de apel X și deține un autoturism tip Sport, de culoare roșie.

În denunțul său, numitul C.M. a mai precizat că, acesta se ocupă cu vânzarea de droguri pe raza municipiului București, comercializându-le cu prețul de 60 lei/gram. Pe parcursul investigațiilor dispuse în cauză, numitul A. sau A.A., a fost identificat ca fiind S.A. În urma cercetărilor efectuate în cauză, s-a stabilit că inculpatul S.A. a desfășurat activități infracționale specifice traficului și consumului ilicit de droguri, pe raza municipiului București. În urma interceptării convorbirilor telefonice, efectuate de către inculpat, a rezultat cu certitudine că acesta desfășoară activități care se încadrează în elementul material al infracțiunii de trafic de droguri de risc, fiind și consumator de droguri.

Pentru acest motiv, în cauză, au fost introduși investigatorul sub acoperire M.B. - nume de cod, care împreună cu colaboratorii acestuia, P.A. și S.A. - să procure cantitatea de 10 grame din următoarele substanțe aflate sub control național: hașiș, cannabis, cocaină, ori alte substanțe aflate sub incidența Legii nr. 143/2000, de la persoanele neidentificate, cunoscute sub apelativele A., G. și D., precum și de la alte persoane, aflate în legătură infracțională cu susnumiții. Astfel, pe parcursul cercetărilor și urmăririi penale, respectiv la data de 20 iunie 2012, după instruirea prealabilă cu privire la activitățile autorizate, controlul corporal și înmânarea sumei destinate efectuării tranzacției, colaboratorul investigatorului sub acoperire, având numele de cod S.A., l-a contactat, prin apelare telefonică pe inculpat, întâlnindu-se cu acesta în jurul orei 15,30, la stația Peco A., din zona Timpuri Noi, din apropierea Universității D.C.

din municipiul București, iar după ce i-a înmânat suma de 60 lei, a primit de la inculpat, prin geamul portierei autoturismului său, o punguță transparentă, conținând fragmente vegetale, de culoare verde-oliv, pe care colaboratorul a predat-o investigatorului acoperit. Cantitatea respectivă de fragmente vegetale a fost supusă analizelor de specialitate, din raportul de constatare tehnico-științifică din 03 iulie 2012, efectuat de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor, din cadrul I.G.P.R., rezultând că proba a fost constituită din 0,71 grame fragmente vegetale și că în probă s-a pus în evidență Tetrahidrocannabinol, substanță psihotropă biosintetizată de planta Cannabis care face parte din Tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

Ulterior, respectiv la data de 10 iulie 2012, colaboratorul investigatorului sub acoperire, având numele de cod S.A., l-a contactat, din nou, prin apelare telefonică pe inculpat, stabilind ca loc de întâlnire, parcarea de la Piața Victoriei, după un interval de timp de 15 minute. La circa o jumătate de oră, întrucât inculpatul nu se prezentase la locul de întâlnire convenit, colaboratorul l-a contactat telefonic, cel dintâi modificând locația de întâlnire, pe B-dul Banu Manta. După realizarea întâlnirii celor doi, inculpatul S.A. a dorit să se asigure că, suma de bani, convenită ca preț al drogului, este deținută de către colaborator și constatând acest fapt, s-a deplasat în zona de blocuri de unde venise, întorcându-se după circa 10 minute, cu două pliculețe transparente, conținând substanțe vegetale de culoare verde-oliv, pentru care a primit suma de 180 lei.

În urma efectuării analizelor de specialitate, a cantității de 2,46 grame, fragmente vegetale, prin raportul de constatare tehnico-științifică din data de 16 iulie 2012, efectuat de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor, din cadrul I.G.P.R., s-a stabilit că, aceasta este constituită din 1,81 grame Cannabis, în probă fiind pus în evidență Tetrahidrocannabinol, substanță psihotropă biosintetizată de planta Cannabis care face parte din Tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, iar cantitatea de 0,79 grame Cannabis, rămasă după efectuarea analizelor de laborator, fiind predată la I.G.P.R.

- D.C.J.S.E.O., cu dovada din data de 17 iulie 2012. La data de 09 iulie 2012, s-a solicitat Tribunalului Teleorman, autorizarea efectuării unei percheziții domiciliare, la locuința inculpatului, fiind obținută autorizația de percheziție din aceeași dată, iar în urma punerii în executare a acestei activități, la data de 11 iulie 2012, a fost ridicată dintr-o încăpere a locuinței acestuia, un hard-disk marca W. și un telefon mobil marca T., cu carcasă de culoare argintie. De asemenea, la aceeași dată, cu ocazia controlului autoturismului aparținând inculpatului, marca x, cu numărul de înmatriculare x, în interiorul acestuia, a fost depistată și ridicată o punguță transparentă, care conținea fragmente vegetale, de culoare verde-oliv, despre care inculpatul a declarat că îi aparține și că este destinată consumului propriu.

Procedându-se la analizele specifice, s-a stabilit prin raportul de constatare tehnico-științifică din data de 12 iulie 2012, efectuat de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor, din cadrul I.G.P.R. că, proba înaintată, având masa brută de 0,95 grame, este constituită din 0,62 grame Cannabis, în probă fiind pus în evidență Tetrahidrocannabinol, substanță psihotropă biosintetizată de planta Cannabis care face parte din Tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. În urma desfășurării tuturor actelor de urmărire penală, a rezultat că inculpatul S.A. a procurat, cumpărat, oferit, vândut și transportat cannabis, în mod repetat, și că, a cumpărat și deținut, în vederea consumului propriu asemenea substanțe, în cursul anului 2012, până la reținerea sa.

După înregistrarea cauzei pe rolul instanței de fond, la termenul de judecată din 28 august 2012, inculpatul S.A. a arătat că recunoaște faptele așa cum i-au fost reținute în sarcină în actul de sesizare a instanței și că solicită să fie judecat pe baza probatoriului administrat la urmărirea penală, conform art. 320 1 C. proc. pen. În atare situație, judecătorul fondului - luând act de poziția inculpatului - a reținut ca și situație de situația reținută în rechizitoriu.

În raport cu situația de fapt reținută în sarcina inculpatului, judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, faptele inculpatului S.A., care la datele de 20 iunie 2012 și 10 iulie 2012, a vândut cantitățile de 1 gram, respectiv 3 grame de Cannabis, colaboratorului investigatorului sub acoperire, cu numele de cod S.A., de la care a primit sumele de 60 lei și respectiv, 180 lei, iar la data de 11 iulie 2012, la controlul autoturismului proprietatea sa, deținea, în vederea vânzării, cantitatea de 1 gram Cannabis, precum și faptele săvârșite în perioada februarie - 10 iulie 2012, de a transporta și de a vinde, cu prețul de 50 - 70 lei/gram, martorilor C.B.A., Ș.F.G., C.R.I., P.M., G.G.C., G.R.

și P.E., precum și altor persoane, în total, cantitatea de 73 de grame de cannabis, în valoare de 3.650 de lei, sunt prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. Sub același aspect, s-a reținut că fapta inculpatului, de a cumpăra în mod repetat Cannabis și de a deține acest produs în vederea consumului, constituie infracțiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cele două infracțiuni fiind săvârșite în concurs real.

La individualizarea pedepsei, conform art. 72 C. pen., tribunalul a avut în vedere, pe de o parte, gradul de pericol social ridicat al faptelor, săvârșirea acestora în concurs real, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, iar pe de altă parte, poziția procesuală sinceră a inculpatului, cooperarea acestuia cu organele judiciare; astfel încât s-a apreciat că, prin condamnarea inculpatului la o pedeapsă rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare - prin reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 C. pen. și prin aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., scopul impus de art. 52 C. pen. va fi pe deplin atins. Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, judecătorul fondului a constatat îndeplinite cerințele art. 81 C. pen., astfel că a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, fixând termen de încercare pe o perioadă de 3 ani și 6 luni, atrăgându-i atenția inculpatului asupra disp.

art. 83 C. pen. S-a constatat că veniturile realizate de inculpat din vânzarea de droguri sunt în valoare de: 240 lei, provenind din vânzarea cantităților de 1 gram, respectiv 3 grame Cannabis, colaboratorului investigatorului sub acoperire și 3.650 lei, reprezentând valoarea totală a cantității de Cannabis, vândută și oferită consumatorilor de droguri. Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Teleorman. Atât în cuprinsul motivelor scrise de apel (filele 5-10 d.r.), cât și cu prilejul dezbaterilor orale desfășurate în ședința publică din data de 11 octombrie 2012, reprezentantul Ministerului Public a criticat hotărârea apelată pentru nelegalitate și netemeinicie.

Sub aspectul laturii penale a cauzei, hotărârea instanței de fond a fost contestată în privința cuantumului pedepsei aplicate inculpatului și a modalității de executare a acesteia, considerându-se că în raport cu gravitatea sporită a faptelor comise, rezultând din aceea că inculpatul a săvârșit mai multe acte materiale de vânzare de cannabis și a deținut în vederea vânzării o altă cantitate din același drog, din această activitate obținând venituri consistente, aplicarea unei pedepse cu suspendare condiționată nu poate servi scopului acesteia. Privitor la aceeași chestiune, a mai fost invocat și faptul că instanța de fond, reținând în favoarea inculpatului incidența de circumstanțe atenuante judiciare conform art. 74 C. pen., a dat de două ori eficiență atitudinii sincere și cooperante a inculpatului - o dată când s-a redus pedeapsa ca urmare a aplicării prevederilor art. 320 C. proc.

pen. și apoi, când s-a mai coborât pedeapsa sub limita minimului astfel redus, prin reținerea de circumstanțe atenuante conform art. 74 C. pen. Prin Decizia penală nr. 270 din 11 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, s-au dispus următoarele: „În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Teleorman împotriva sentinței penale nr. 118 din 28 august 2012, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în Dosarul nr. 3753/87/2012. Desființează, în parte, sentința penală apelată și în fond rejudecând: În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 320 1 C. proc. pen., condamnă pe inculpatul S.A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare. În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic, art. 320 1 C. proc. pen. condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. Face aplicarea art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București pe un termen de încercare de 7 ani stabilit conform art. 86 C. pen.

Pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere conform art. 86 3 alin. (1) C. pen.: - să se prezinte la datele stabilite, la sediul Serviciului de Probațiune; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. În baza art. 86 3 alin. (3) C. pen., impune inculpatului ca pe durata termenului de încercare să urmeze un curs de calificare. Pune în vedere inculpatului disp. art. 86 4 C. pen., privind revocarea suspendării.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare, suspendă și executarea pedepselor accesorii. Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. Pentru a se decide astfel, s-au reținut următoarele: Curtea a constatat că inculpatul S.A., prevalându-se de prevederile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., și-a asumat în mod total și necondiționat responsabilitatea comiterii faptelor pentru care a fost trimis în judecată, declarațiile sale de recunoaștere a săvârșirii faptelor ce îi sunt imputate, servind pe deplin la stabilirea adevărului de vreme ce, în condițiile art. 69 C. proc. pen., se coroborează cu celelalte. probe de vinovăție existente în cauză, administrate în cursul urmăririi penale.

În ceea ce privește pedepsele aplicate inculpatului pentru faptele reținute în sarcina sa, curtea a constatat că, într-adevăr, instanța de fond a manifestat nejustificat de multă clemență la stabilirea concretă a întinderii acestor pedepse, reținând cu foarte mare indulgență în favoarea inculpatului, incidența de circumstanțe atenuante judiciare conform art. 74 C. pen. (nenominalizate și neanalizate în mod concret) al căror efect legal a făcut ca acele împrejurări legale de agravare a răspunderii penale incidente în cauză să nu mai aibă, practic, o reflectare corespunzătoare în cuantumul pedepselor aplicate inculpatului.

Astfel, reținând ca fiind întru-totul conformă realității împrejurarea că în decursul unei perioade de circa cinci luni și jumătate (februarie - 11 iulie 2012) inculpatul a desfășurat, în mod repetat, numeroase tranzacții ilicite cu substanțe psihotrope din categoria drogurilor de risc (cannabis), materializate prin acțiuni de cumpărare, transport, oferire, vânzare și deținere fără drept, în vederea vânzării sau, după caz, a consumului propriu a unor astfel de substanțe interzise, totalizând o cantitate de aproximativ 73 de grame, activități care i-au prilejuit obținerea unor beneficii financiare consistente, curtea a considerat că o atare conduită socială ilicită ilustrează dincolo de orice dubiu că implicarea acestuia în activitățile de comercializare a substanțelor interzise nu a fost una întâmplătoare și izolată, ci preocupările lui în sfera acestui ilicit penal au fost active, conștiente și deliberate, subsumate cu certitudine scopului obținerii în mod facila unor avantaje pecuniare suplimentare, ceea ce pune în evidență un grad ridicat de pericol social al faptelor comise, mai ales din perspectiva urmărilor dezastruoase pe care acest flagel al consumului de stupefiante îl are asupra sănătății publice, în condițiile creșterii alarmante a numărului consumatorilor de droguri, mai cu seamă în rândul tinerilor.

Prin urmare, s-a apreciat că gravitatea sporită a faptelor de care inculpatul se face vinovat, astfel cum a fost evidențiată în cele ce preced, prevalează față de acele referințe care caracterizează pozitiv persoana inculpatului (referitoare la lipsa antecedentelor penale, la existența unui loc de muncă ce îi asigura și posibilitatea obținerii unor venituri licite sau la atitudinea sinceră și cooperantă manifestată pe parcursul procesului penal) și face să se estompeze importanța acestora în procesul de individualizare a pedepsei, în sensul pierderii semnificației lor de circumstanțe atenuante judiciare conform art. 74 C. pen.

Astfel, curtea a procedat la reindividualizarea cu mai multă fermitate a pedepselor aplicate inculpatului, majorând cuantumul acestora până la un nivel situat puțin peste limita minimului special la care se poate ajunge prin reducerea cu 0 treime a limitelor de pedeapsă prevăzute în normele de încriminare pentru infracțiunile deduse judecății, ca urmare a aplicării cauzei legale de reducere a limitelor de pedeapsă prev. de art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., reținând totodată și incidența cauzei legale de agravare a răspunderii penale prev. de art. 41 alin. (2) C. pen. (forma continuată a infracțiunii) în cazul infracțiunii de trafic de droguri de risc. În consecință, curtea a apreciat că aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare pentru-infracțiunea de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 320 1 C. proc. pen. și a unei pedepse de 6 luni închisoare pentru infracțiunea de deținere, fără drept, de droguri de risc, în vederea consumului propriu prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 320 1 C. proc. pen. corespunde tuturor criteriilor legale de individualizare judiciară prevăzute de lege, aceste pedepse fiind totodată în măsură să asigure realizarea scopului lor punitiv, dar și educativ-preventiv, astfel cum prevede art. 52 C. pen.

Referitor la individualizarea modalității de executare a pedepsei, curtea a apreciat că, raportat la acele date care circumstanțiază totuși pozitiv persoana inculpatului (lipsit de antecedente penale, având un nivel mediu de instruire - absolvent a 12 clase - și dovedind preocupare pentru desfășurarea unor activități utile socialmente), executarea pedepsei rezultante stabilită în urma contopirii pedepselor aplicate pentru infracțiunile concurente reținute în sarcina sa, în regim de detenție, așa cum solicită Ministerul Public, ar fi totuși o măsură excesiv de aspră, în discordanță cu profilul său socio-moral. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, care a fost motivat în scris, motive care au fost restrânse de apărătorul acestuia la acest termen, acesta susținând oral motivul de recurs prevăzut de pct. 14 al art. 385 9 C. proc.

pen., solicitând reindividualizarea pedepsei și schimbarea modalității de executare a acesteia, conform celor stabilite de instanța de fond. Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru cele ce succed: Înalta Curte constată că s-a efectuat o judicioasă operațiune de individualizare a pedepsei aplicate și s-a stabilit corect modalitatea de executare, în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. și de scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

În contextul cauzei și față de gradul de pericol social ridicat al unor asemenea fapte, dăunătoare sănătății persoanelor și, mai ales, categoriei vulnerabile a tinerilor în formare, fapte care proliferează în ultimii ani, împrejurări precum lipsa antecedentelor penale, la existența unui loc de muncă ce îi asigura și posibilitatea obținerii unor venituri licite sau atitudinea sinceră și cooperantă manifestată pe parcursul procesului penal, s-au apreciat în mod corect a fi neadecvate și având un caracter neoportun pentru reținerea ca circumstanțe atenuante judiciare în favoarea inculpatului. Atitudinea procesuală sinceră a acestuia, valorificată, de altfel, în procedura și cu efectele prevăzute de art. 320 1 C. proc.

pen., nu a făcut altceva decât să confirme ceea ce ansamblul celorlalte probe certe de vinovăție existente în cauză evidenția cu prisosință, iar buna conduită socială manifestată de acesta anterior comiterii faptelor pentru care este judecat în prezenta cauză își pierde însemnătatea în fața dezinvolturii cu care inculpatul - persoană cu un profil socio-moral decent - s-a implicat în activități infracționale cu un puternic impact social negativ. Astfel, curtea a procedat în mod pertinent la reindividualizarea cu mai multă fermitate a pedepselor aplicate inculpatului, majorând cuantumul acestora până la un nivel situat puțin peste limita minimului special la care se poate ajunge prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute în normele de încriminare pentru infracțiunile deduse judecății, ca urmare a aplicării cauzei legale de reducere a limitelor de pedeapsă prev. de art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., reținând totodată și incidența cauzei legale de agravare a răspunderii penale prev. de art. 41 alin. (2) C. pen. (forma continuată a infracțiunii) în cazul infracțiunii de trafic de droguri de risc. De asemenea, s-a reținut, în mod just, că, față de cuantumul pedepsei rezultante stabilită în sarcina inculpatului prin contopirea pedepselor aplicate pentru infracțiunile concurente pentru care a fost judecat - de 3 ani închisoare - nu mai este posibilă, din punct de vedere legal, acordarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei, în actualul context sancționator nemaifiind îndeplinită condiția prev. de art. 81 alin. (2) C. pen., care impune ca durata pedepsei aplicate în cazul concursului de infracțiuni, să fie de cel mult 2 ani închisoare.

În consecință și față de cele ce preced, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. l lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.A. împotriva Deciziei penale nr. 270 din 11 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 mai 2013.