ÎCCJ, decizie (scj.ro #83803)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83803) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Grup

infracțional organizat. Trafic de minori

Cuprins pe materii:

Drept

penal. Partea specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale. Infracțiuni

privind criminalitatea organizată

Indice alfabetic:

Drept penal

-

grup

infracțional organizat

-

trafic de minori

Legea

nr. 39/2003,

art. 2

lit. b) pct. 12, art. 7 alin. (1)

Legea

nr. 678/2001,

art. 13

39/2003, noțiunea de grup infracțional organizat reprezintă grupul structurat,

format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și

acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor

infracțiuni grave, cum sunt infracțiunile de trafic de minori cuprinse în art.

2 lit. b) pct. 12 din aceeași lege, pentru a obține direct sau indirect un

beneficiu financiar sau alt beneficiu material. În consecință, în aplicarea

dispozițiilor legale evocate, există un grup infracțional organizat, în cazul

în care un număr de patru inculpați - indiferent dacă între aceștia există

legături de familie - au acționat pentru o perioadă de timp de mai multe luni

și în mod coordonat, în scopul comiterii infracțiunilor de trafic de minori

prevăzute în art. 13 din Legea nr. 678/2001, fiecare dintre inculpați

îndeplinind roluri determinate în săvârșirea infracțiunilor menționate, pentru

a obține un beneficiu financiar din exploatarea victimelor minore prin obligarea

la practicarea prostituției.

înșelăciune și violență, în scopul exploatării victimei prin obligarea la

practicarea prostituției, dacă fapta a fost săvârșită de două sau mai multe

persoane împreună, se încadrează în dispozițiile art. 13 alin. (1), (2) și (3)

din Legea nr. 678/2001.

I.C.C.J., Secția penală,

decizia nr. 3091 din 2 octombrie 2012

Prin

sentința nr. 32 din 15 martie 2012 a Tribunalului Teleorman, Secția penală, s-a

dispus, în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 9

și 12 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen.,

condamnarea inculpatului P.C. la pedeapsa de 7 ani închisoare; în baza art.13

alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 (2 fapte), cu aplicarea art. 75

alin. (1) lit. c) C. pen., condamnarea inculpatului și la pedeapsa de 12 ani

închisoare, iar în baza art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen. (2 fapte), cu

aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 42 C. pen., condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În

baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus

contopirea pedepselor, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea,

de 12 ani închisoare.

Au

fost interzise inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a doua și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

Au

fost interzise inculpatului aceleași drepturi timp de 5 ani după executarea

pedepsei principale, conform art. 65 C. pen.

II.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 9 și 12

din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost

condamnat inculpatul P.M. la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În

baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 (2 fapte), cu

aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat același inculpat

la pedeapsa de 11 ani închisoare.

În

baza art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen. (2 fapte), cu aplicarea art. 75

alin. (1) lit. c) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 42 C. pen., a mai fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În

baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost

contopite pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de

11 ani închisoare.

Au

fost interzise inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a doua și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

Au

fost interzise inculpatului, în baza art. 65 C. pen., aceleași drepturi timp de 4 ani după executarea pedepsei principale a închisorii.

III.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 9 și 12

din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost

condamnată inculpata P.A. la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În

baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 (2 fapte), cu

aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnată aceeași

inculpată la pedeapsa de 11 ani închisoare.

În

baza art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen. (2 fapte), cu aplicarea art. 75

alin. (1) lit. c) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 42 C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În

baza art. 261 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art.

42 C. pen., a fost condamnată inculpata și la pedeapsa de un an închisoare.

În

baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost

contopite pedepsele, inculpata P.A. executând pedeapsa cea mai grea, de 11 ani

închisoare.

Au

fost interzise inculpatei drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a doua și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

În

baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatei aceleași drepturi timp de 4

ani după executarea pedepsei închisorii.

IV.

În baza art. 7 din Legea nr.39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 9 și 12 din

Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., a fost condamnat

inculpatul P.S. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În

baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 (2 fapte), cu

aplicarea art. 99 și urm. C. pen., a fost condamnat același inculpat la

pedeapsa de 5 ani închisoare.

În

baza art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen. (2 fapte), cu aplicarea art. 99 și

urm. C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 42 C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În

baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite

pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani

închisoare.

S-au

interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

doua și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul din 28 iunie

2011, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul

Teritorial Teleorman a trimis în judecată în stare de arest preventiv pe

inculpații: P.C., P.M., P.A. și P.S.

În

fapt s-a reținut că în perioada aprilie - octombrie 2010, grupul format din

P.C., P.M., P.A. și P.S. a obligat pe minora M.A., în vârstă de 14 ani, la

practicarea prostituției în locuința familiei inculpaților din comuna C., iar

în perioada august - octombrie 2010 și pe minora C.I., în vârstă de 13 ani.

Instanța

de fond a reținut că ambele minore provin din familii dezorganizate, fără

posibilități materiale și cu pregătire școlară redusă, ca urmare a abandonării

cursurilor gimnaziale, fiind recrutate inițial de inculpatul P.C., în scopul

practicării prostituției, prin promisiuni de căsătorie mincinoase ori de

câștiguri materiale imediate, în condițiile în care minorele erau frustrate de

lipsurile unei îngrijiri, întrețineri și afecțiuni familiale normale.

Victima

traficului de minori M.A. nu s-a constituit parte civilă și nu și-a exprimat

voința de a participa în proces ca parte vătămată. În luna decembrie 2009,

aceasta s-a mutat în locuința inculpaților, intrând în relații de concubinaj cu

inculpatul P.C. Ulterior, în primăvara anului 2010, la insistențele

concubinului său, inculpatul P.C., care a indus-o în eroare prin promisiuni de

căsătorie și de câștiguri materiale însemnate, minora a acceptat să practice

prostituția, întreținând relații sexuale în locuința celor patru inculpați, cu

tineri din comunele S. și C., care achitau sume de 25 - 50 lei pentru o

prestație sexuală.

În

luna august 2010, după ce a contactat-o telefonic pe prietena sa, M.A., minora

C.I. a fost convinsă de aceasta și de inculpatul P.C. să se cazeze în locuința

familiei P. și să practice prostituția la rândul său, atrasă de promisiunile de

câștiguri materiale importante.

După

mutarea sa în locuința inculpaților, C.I., similar cu cealaltă victimă, a

întreținut relații sexuale, zilnic, cu 7 - 8 bărbați, tarifele situate între 25

- 50 lei pentru fiecare fiind negociate de inculpatul P.C. și percepute

efectiv, fie de acesta sau unul din membrii familiei sale, fie de cele două

minore.

Practicarea

prostituției de către minora M.A. a continuat și după cazarea în locuință a

celeilalte victime a traficului de minori, C.I., aceste activități încetând la

sfârșitul lunii octombrie 2010, când a fost sesizată Direcția Generală de

Asistență și Protecție a Copilului Teleorman și Poliția orașului Videle.

Autoritatea

exercitată de inculpatul P.C. asupra victimei minore și modul de manipulare al

acesteia au condus la aservirea sa totală și la inocularea convingerii

practicării prostituției ca un mod de viață, astfel încât minora, în contextul

relațiilor sociale, apare ca incapabilă de a face distincția între valorile

decenței și semnificația imorală a faptelor sale.

Instanța

de fond reține și că, din declarațiile părții vătămate C.I., rezultă că, pe

durata celor trei luni din vara anului 2010, a întreținut relații sexuale cu circa 400 de bărbați, obținând din aceste activități suma totală de circa 20.000

lei, care a fost însușită integral de inculpați.

În

această perioadă de timp, pentru a o determina să practice prostituția,

inculpatul P.C. a agresat-o de mai multe ori, prin aplicarea de lovituri cu

pumnii și picioarele, toți inculpații supraveghind-o atent pe durata întregii

zile.

La

data de 28 octombrie 2010, după sesizarea organelor de poliție, minora a fost

introdusă în regim de urgență la un centru de urgență, de către reprezentanții

Direcției Generale de Asistență și Protecție a Copilului Teleorman, iar după

reintegrarea sa în familia mamei, C.D., inculpații au determinat-o să revină în

locuința lor, din comuna C.

Instanța

de fond reține și că, deși începând din luna noiembrie 2010, când a revenit în

locuința inculpaților, minora nu a mai fost supusă exploatării sexuale,

întrucât inculpații se temeau de monitorizarea lor de către autorități, aceasta

s-a aflat în imposibilitate de a părăsi locuința, din cauza supravegherii

permanente exercitate asupra sa de inculpați și a temerii insuflate de aceștia.

Victima

C.I. a participat în calitate de parte vătămată în procesul penal, dar nu s-a

constituit parte civilă. Pe parcursului urmăririi penale, inclusiv în fața

instanței, acesta și-a schimbat de mai multe ori declarațiile.

Instanța

de fond menționează declarația martorei C.D., mama părții vătămate C.I. Aceasta

a relatat că, după ce fiica sa i-a fost adusă de autorități din casa familiei

P., la scurt timp a avut loc vizita inculpatei P.A. însoțită de minora M.A.,

care au convins-o pe partea vătămată să se întoarcă în locuința inculpaților,

inculpata P.A. spunându-i martorei să declare, dacă va fi întrebată, că minora

nu se află în casa inculpaților, ci ar fi plecat în București. Ulterior, după

arestarea inculpaților, martora a aflat de la fiica sa că inculpații au

obligat-o să se prostitueze, că era permanent supravegheată, că nu putea să-i

spună mamei sale la telefon decât că este bine, sub amenințarea că, în caz

contrar, inculpații îi vor face rău fratelui mai mic al minorei.

La

data de 28 octombrie 2010, în urma sesizării Direcției Generale de Asistență

Socială și Protecție a Copilului Teleorman, cu privire la necesitatea luării

unor măsuri de protecție specială în regim de urgență a celor două minore

exploatate sexual, lucrătorii de poliție s-au deplasat la domiciliul

inculpaților, unde au identificat pe victimele traficului de persoane,

conducându-le la sediul Postului de Poliție Siliștea, în vederea audierii

acestora.

Din

probele administrate în cauză a rezultat că, după data de 28 octombrie 2010,

inculpații le-au luat din nou la domiciliul lor pe cele două minore și, deși nu

le-au mai supus exploatării sexuale, de teama autorităților judiciare, care

fuseseră sesizate, le-au reținut în locuința lor, cu scopul de a le împiedica

să declare adevărul, până la data de 16 iunie 2011, când a fost efectuată

percheziția domiciliară, autorizată de instanță, a imobilului inculpaților,

împrejurare în care ambele minore au fost găsite în această locație.

Pe

parcursul cazării în locuința inculpaților, minorele au fost supuse exploatării

sexuale repetate, inculpatul P.C. manifestându-se prin acte abuzive de

autoritate, pe fondul imposibilității de a se apăra a minorelor, care erau

supravegheate permanent, pentru a nu părăsi locuința ori pentru a nu dezvălui

altor persoane activitatea infracțională a grupului.

În

ce privește modalitățile de comitere a infracțiunii de inițiere și constituire

a grupului infracțional organizat, inculpatul P.C. a avut rolul de lider, fiind

acela care a pus bazele grupării, antrenându-i și pe ceilalți trei membri ai

familiei sale în activitatea infracțională, având ca obiect exploatarea sexuală

a minorelor.

Instanța

de fond reține că, în calitatea sa de coordonator, inculpatul P.C. a desfășurat

activități de racolare a beneficiarilor de servicii sexuale, prin abordarea

directă a mai multor tineri din comunele C. și S., cărora le-a spus despre

disponibilitatea fetelor de a oferi servicii sexuale în locuința sa și cărora

le-a dat numărul de telefon mobil, în vederea contactării inițiale și

negocierii tarifelor pentru aceste servicii, încasând personal ori prin

intermediul victimelor infracțiunii sumele de bani obținute din practicarea de

către acestea a prostituției, respectiv 25 - 50 lei, pentru fiecare prestație. Ceilalți

membri ai grupului, rude apropiate ale inculpatului P.C., s-au implicat în

activitatea infracțională, prin îndeplinirea atributelor de găzduire a

victimelor și beneficiind, la rândul lor, de sumele de bani obținute prin

practicarea prostituției.

Totodată,

pe durata de circa o lună de zile, din vara anului 2010, când inculpatul P.C.

s-a aflat pe teritoriul Franței, inculpații P.M. și P.S. au fost aceia care au

încasat sumele de bani obținute din practicarea prostituției, ceea ce denotă

coeziunea și unitatea grupării, precum și coordonarea acțiunilor acesteia,

conform unor reguli acceptate și respectate de membri.

În

ce privește pe inculpata P.A., în perioada în care cele două minore au fost

cazate în locuința sa, a procedat la vopsirea părului acestora, pentru a deveni

mai atractive, dându-le sfaturi privind comportamentul sexual.

Aceeași

inculpată, după declanșarea cercetărilor în cauză, pe parcursul lunilor

ianuarie - aprilie 2011, a încercat să determine pe martorii C.A., C.C. și

S.D., beneficiari ai serviciilor sexuale ale celor două minore, prin oferirea

de sume de bani sau alte foloase, să dea declarații mincinoase în cauză,

respectiv să retracteze cele declarate anterior ori să relateze în sensul că

plățile pentru prestațiile sexuale s-au făcut numai celor două minore, iar

inculpații nu au avut nicio implicare în faptele de proxenetism sau trafic de

minori. Aceeași încercare de denaturare a adevărului a privit și martora C.D.,

după cum s-a reținut mai sus.

Instanța

de fond reține că declarațiile prin care victimele traficului de persoane au

încercat să-i absolve de responsabilitate pe inculpați, dar și ale inculpaților

care nu au recunoscut faptele, susținând că nu aveau cunoștință de activitatea

minorelor, sunt contrazise de numeroșii martori audiați chiar în fața

instanței, C.C., D.G., V.P., T.I., P.S., I.M., N.M., D.G., S.D., C.A., C.I.,

D.S., T.I., B.M., V.P., D.G., G.V., Ț.I. Aceștia domiciliază atât în comuna C.,

ca și inculpații, dar și în comuna S. și au confirmat că era de notorietate în

zonă faptul că familia P. găzduia două fete care practicau prostituția, așa

încât, individual sau în grup, mergeau la locuința inculpaților și, după ce

achitau tarifele cerute de P.M., P.C. sau P.S. chiar acestora, li se permitea

să meargă în cameră pentru serviciile sexuale ale minorelor. Unii dintre

martori au confirmat că în repetate rânduri au procedat în acest mod.

Faptele

inculpaților P.M., P.C., P.S. și P.A. care, în primăvara anului 2010, s-au

constituit într-un grup infracțional organizat, având ca scop săvârșirea

infracțiunilor de trafic de minori și proxenetism, pentru a obține beneficii

financiare, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art.

7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 9 și pct. 12 din

aceeași lege.

Instanța

de fond arată că în sarcina celor patru inculpați a fost reținută și

infracțiunea de trafic de minori (2 fapte), prevăzută în art. 13 alin. (1), (2)

și (3) din Legea nr. 678/2001, în modalitatea recrutării prin inducere în

eroare și exercitare de violențe asupra victimelor, cunoscând că acestea sunt

minore și a găzduirii lor în scopul exploatării sexuale, în ce privește pe

inculpatul P.C., respectiv în modalitatea găzduirii în scop de exploatare

sexuală, în ce privește pe inculpații P.M., P.A. și P.S.

Totodată,

faptele inculpatului P.C., de a determina pe cele două minore la prostituție și

de a trage foloase de pe urma practicării prostituției de către acestea, precum

și faptele inculpaților P.M., P.A. și P.S., de a înlesni practicarea

prostituției de către minore, comise în perioada primăvara 2010 - sfârșitul

lunii octombrie 2010, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de

proxenetism (2 fapte), în formă continuată, prevăzută în art. 329 alin. (1),

(2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

De

asemenea, s-a reținut incidența dispozițiilor art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen.

în sarcina inculpaților majori, respectiv a dispozițiilor art. 99 C. pen. în sarcina inculpatului P.F., minor la data săvârșirii faptelor.

Instanța

de fond reține și că fapta inculpatei P.A., care în perioada lunilor ianuarie -

aprilie 2011 a încercat să determine pe martorii C.A., C.C. și S.D.,

beneficiari ai serviciilor sexuale ale celor două minore, prin oferirea de sume

de bani sau alte foloase, să dea declarații mincinoase în cauză, respectiv să

retracteze cele declarate anterior ori să relateze în sensul că plățile pentru

prestațiile sexuale s-au făcut numai celor două minore, iar inculpații nu au

avut nicio implicare în faptele de proxenetism sau trafic de minori, constituie

infracțiunea de încercare de a determina mărturia mincinoasă, în formă

continuată, prevăzută în art. 261 alin. (1) C. pen, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

Curtea

de Apel București, Secția a II-a penală, prin decizia nr. 187/A din 14 iunie 2012, a r

espins,

ca nefondate, apelurile declarate de inculpați împotriva sentinței nr. 32 din

15 martie 2012 pronunțate de Tribunalul Teleorman, Secția penală.

Inculpații

P.M., P.C., P.S. și P.A. au declarat recurs, în termenul legal, împotriva

deciziei nr. 187/A din 14 iunie 2012 a Curții de Apel București, Secția a II-a

penală.

Înalta Curte de Casație și Justiție, cu

privire la recursurile declarate de inculpații P.M., P.C., P.S. și P.A. împotriva

deciziei nr. 187/A din 14 iunie 2012 a Curții de Apel București, Secția a II-a

penală, constată următoarele:

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., invocat de către P.M. și P.A., s-a comis o

gravă eroare de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite

de condamnare, cazul de casare este nefondat.

Prin eroare de fapt se înțelege o greșită examinare a probelor

administrate în ideea că la dosar există o anumită probă când în realitate

aceasta nu există. Cazul de casare mai poate presupune că anumite acte ar

demonstra existența unei împrejurări, când, în realitate, din aceste mijloace

de probă rezultă contrariul. O eroare gravă de fapt trebuie să decurgă din

probele administrate care se află la dosar și faptele reținute de instanța de

fond, și nu din faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii (caz de casare care se examinează în cadrul art. 385

9

alin. 1 pct. 12 C. proc. pen.).

Instanța de recurs apreciază că nu există o stabilire greșită a

situației de fapt, nu au fost ignorate probe și nici nu s-a acordat încredere

excesivă unor probe. De altfel, din modul de formulare a criticilor rezultă că

inculpații au invocat lipsa elementului subiectiv pentru infracțiunile de care

sunt acuzați și nu existența unei erori grave de fapt. Examinând criticile

formulate de către inculpați, instanța constată că nemulțumirea acestora are în

vedere în primul rând semnificația juridică dată actelor de conduită, astfel

încât va recalifica cazul de casare încadrându-l în art. 385

9

alin.

(1) pct. 12 C. proc. pen., în raport cu care urmează să examineze hotărârea.

Cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni sau când

instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea

pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepția cazurilor

prevăzute în art. 334 - 337 C. proc. pen.:

Cazul de casare este fondat în ceea ce privește infracțiunea de

proxenetism și nefondat în ceea ce privește reținerea grupului infracțional

organizat.

Referitor la infracțiunea de grup infracțional organizat

prevăzută în art. 7 din Legea nr. 39/2003, s-a susținut că inculpații sunt toți

membrii unei familii și nicidecum membrii ai unui grup infracțional, astfel că

se impune achitarea în temeiul art.11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin.

(1) lit. c) C. proc. pen.

De asemenea, s-a solicitat achitarea inculpatei P.A. și pentru

infracțiunea prevăzută în art. 329 C. pen., apreciindu-se că nu sunt întrunite

elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

Referitor la acuzația de grup infracțional organizat, instanța

de recurs are în vedere că, în accepțiunea art. 2 lit. a) din Legea nr.

39/2003, prin grup infracțional organizat se înțelege grupul structurat, format

din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în

mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, cum

sunt infracțiunile privind traficul de persoane la care se referă art. 2 lit.

b) pct. 12 din aceeași lege, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu

financiar sau alt beneficiu material.

În raport cu dispozițiile legale menționate, există un grup

infracțional organizat, dacă inculpații au acționat pentru o perioadă de timp

și în mod coordonat, fiecare dintre aceștia îndeplinind roluri determinate în

executarea planului infracțional, în scopul comiterii infracțiunii de trafic de

persoane prevăzută în art. 12 din Legea nr. 678/2001, pentru a obține un

beneficiu financiar ori alt beneficiu material, iar inițierea și constituirea

unui astfel de grup se încadrează în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Grupul infracțional organizat reprezintă o formă a pluralității constituite

caracterizată prin asocierea mai multor persoane în vederea comiterii de

infracțiuni prin care se urmărește obținerea direct sau indirect a unui

beneficiu financiar sau alt beneficiu material prin săvârșirea unei infracțiuni

grave.

Grupul

Apărarea a afirmat că grupul nu poate fi format din persoane ce

aparțin aceleiași familii. Contrar susținerilor apărării, se constată că legea

are în vedere doar condiția referitoare la numărul membrilor grupării, trei sau

mai multe persoane, precum și condiția referitoare la existența unei structuri,

împărțirea sarcinilor cu privire la fapta comisă sau care urmează a fi comisă.

Legea nu face nicio distincție referitoare la legăturile de

familie. Infracțiunea există atunci când sunt îndeplinite condițiile

referitoare la conținutul constitutiv, latura subiectivă și cea obiectivă, fără

ca subiecții activi să fie circumstanțiați. În ceea ce privește faptul că

legăturile de familie exclud grupul infracțional organizat, instanța reține că

existența legăturilor de familie este un element de fapt care nu afectează

condițiile prevăzute de lege. Împărțirea rolurilor între inculpații din

prezenta cauză excede modului în care se manifestă legăturile de familie. În

speță, s-a reținut că patru persoane, P.C., P.M., P.A. și P.S. au obligat să

practice prostituția două minore, M.A., în vârstă de 14 ani și C.I., în vârstă

de 13 ani. Cei patru au acționat prin recrutarea victimelor (P.C.), găzduirea

victimelor (P.A. și P.M.), solicitarea de sume de bani clienților (P.M., P.S.

și P.C.), contactarea clienților (P.C.), sprijinirea grupului prin încercarea

de a determina schimbarea declarațiilor martorilor care incriminau membrii

grupului (P.A.).

Perioada de timp

Ambele instanțe au reținut corect ca fiind îndeplinită condiția

cu privire la existența grupului pentru o perioadă de timp, și anume aprilie -

octombrie 2010 în ceea ce o privește pe minora M.A., august - octombrie 2010

referitor la minora C.I.

Structura și modul în care au acționat membrii grupului

P.C. a racolat cele două minore în vederea practicări

prostituției. Ulterior, acesta a anunțat mai mulți tineri din comunele C. și S.

și a dat numărul telefonului mobil, în vederea negocierii tarifelor, încasând

personal ori prin intermediul victimelor infracțiunii sumele de bani obținute

din practicarea de către acestea a prostituției, respectiv 25 - 50 lei.

Ceilalți membri ai grupului, P.M., tatăl și P.A., mama inculpatului P.C., au

găzduit victimele, P.M., P.S. și P.C. au solicitat sume de bani, obținute prin

practicarea prostituției de care au beneficiat toți membrii grupării. După

declanșarea cercetărilor, P.A. a sprijinit membrii grupării prin solicitarea

adresată martorilor de a reveni asupra declarațiilor anterioare, faptă care

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 261 C. pen.

Apărarea inculpaților P.A. și P.M., susținută și de inculpații

P.S. și P.C., referitoare la faptul că cei doi nu au cunoscut faptul că în casa

lor minorele erau obligate să practice prostituția, urmează să fie înlăturată

având în vedere declarațiile martorilor. Probatoriul administrat susține modul

în care instanțele de fond și de apel au interpretat faptele.

Scopul grupului

Declarațiile martorilor B.M., D.G. și V.P. sunt concordante în sensul

că „era cunoscut în sat că familia P. găzduiește două fete ce practicau

prostituția.” Martorul C.C. a precizat la rândul său, în declarația sa din faza

de urmărire penală, că „ajunși acolo (n.n. locuința familiei P.) a ieșit la noi

P.M. și ne-a spus că are două fete și ne lasă să întreținem raporturi sexuale

cu acestea, în schimbul unei sume de bani. I-am dat acestuia suma de 100 lei.”

Din declarația martorei C.D., mama părții vătămate C.I., rezultă că, după

arestarea inculpaților, martora a aflat de la fiica sa că inculpații au

obligat-o să se prostitueze, că era permanent supravegheată, că nu putea să-i

spună mamei sale la telefon decât că este bine, sub amenințarea că în caz

contrar inculpații îi vor face rău fratelui mai mic al minorei.

Beneficiile obținute

În urma exploatării sexuale a victimelor infracțiunii de trafic

de minori, cei patru inculpați și-au însușit integral sumele de bani rezultate.

Având în vedere că probele administrate susțin concluzia la care

au ajuns atât instanța de fond, cât și cea de apel cu privire la grupul

infracțional organizat și traficarea minorelor în scopul obținerii de beneficii

materiale, critica recurenților va fi respinsă ca nefondată.

În ceea ce privește infracțiunea de proxenetism, se reține că

victimele nu și-au putut exprima consimțământul la practicarea prostituției. În

acord cu situația de fapt stabilită de instanța de fond și cea de apel, în

recurs se reține că autoritatea exercitată de inculpatul P.C. asupra victimelor

minore și modul de manipulare al acestora au condus la înlăturarea voinței

proprii și la inocularea convingerii practicării prostituției, ca un mod de

viață. În contextul relațiilor dintre inculpați și victime, minorele de 13 și

14 ani, provenind din familii dezorganizate, cu o situație materială precară,

nu erau capabile să facă distincția între valorile decenței și semnificația

imorală a faptelor. Instanța de fond a reținut că ambele minore provin din

familii dezorganizate, fără posibilități materiale și cu pregătire școlară

redusă, ca urmare a abandonării cursurilor gimnaziale, fiind recrutate inițial

de inculpatul P.C., în scopul practicării prostituției, prin promisiuni de

căsătorie mincinoase ori de câștiguri materiale imediate, în condițiile în care

minorele erau frustrate de lipsurile unei îngrijiri, întrețineri și afecțiuni

familiale normale. Având în vedere datele expuse anterior, urmează a fi

înlăturată teza probatorie a practicării de bunăvoie a prostituției, cu

consecința înlăturării din încadrarea juridică a infracțiunii

de proxenetism. În concluzie, în speță, în baza art. 334 C. proc. pen., va fi schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimiși

inculpații în judecată din art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001

și art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen. în două infracțiuni prevăzute în art.

13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, pentru toți inculpații.

Cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., invocat de P.S., P.A., P.M. și P.C., este fondat.

Conform art. 13 din Legea nr. 678/2001, recrutarea,

transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul

exploatării acestuia, constituie infracțiunea de trafic de minori și se

pedepsește cu închisoare de la 5 ani la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

Dacă fapta anterioară este săvârșită prin amenințare, violență sau alte forme

de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau

profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-și exprima voința

sau prin oferirea, darea, acceptarea ori primirea de bani sau de alte foloase

pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra

minorului, pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 18 ani și interzicerea unor

drepturi. Dacă faptele anterioare sunt săvârșite în condițiile prevăzute la

art. 12 alin. (2), de două sau mai multe persoane împreună, pedeapsa este

închisoare de la 7 ani la 18 ani și interzicerea unor drepturi, în cazul

prevăzut la alin. (1) și închisoare de la 10 ani la 20 de ani și interzicerea

unor drepturi, în cazul prevăzut la alin. (2). Încadrarea juridică dată

faptelor de care sunt acuzați inculpații P.M., P.C., P.S. și P.A. determină ca

limite de pedeapsă închisoarea de la 10 la 20 de ani.

Conform art. 7 din Legea nr. 39/2003, inițierea sau constituirea

unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a

unui astfel de grup se pedepsește cu închisoare de la 5 la 20 de ani și

interzicerea unor drepturi. Pedeapsa pentru faptele prevăzute anterior nu poate

fi mai mare decât sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai

gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat. Dacă faptele au

fost urmate de săvârșirea unei infracțiuni grave, se aplică regulile de la

concursul de infracțiuni. În ceea ce privește grupul infracțional organizat,

limitele de pedeapsă pentru inculpații P.M., P.C., P.S. și P.A. sunt de la 5 la

20 de ani închisoare și interzicerea unor drepturi.

Infracțiunea prevăzută în art. 261 C. pen., încercarea de a determina o persoană prin constrângere ori corupere să dea declarații

mincinoase într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în

care se ascultă martori, reținută doar în ceea ce o privește pe P.A., se

pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Instanța de recurs urmează să rețină în cauză două elemente de

fapt drept circumstanțe atenuante judiciare: 1. faptul că atât P.M., cât și

P.A. au avut un loc de muncă stabil anterior comiterii faptelor; 2. faptul că

inculpații P.M., P.A., P.C. și P.S. nu au antecedente penale. Efectul

circumstanțelor atenuante, în privința inculpaților P.M., P.A. și P.C.,

coborârea sancțiunilor sub minimul special, nu este însă obligatoriu, având în

vedere reținerea circumsatnței agravante a săvârșirii faptei împreună cu un minor.

Având în vedere, astfel cum rezultă din probele administrate, rolurile lui P.C.

și P.M. în cadrul grupului infracțional organizat, instanța va face aplicarea

art. 80 alin. (2) și nu va coborî pedeapsa sub minimul special, de 5 ani. Va

stabili pentru cei doi inculpați pedepse orientate spre acest minimum, având în

vedere forma tipică a infracțiunii și durata de timp.

În ceea ce privește infracțiunea de trafic de minori, instanța

va stabili pedepse sub minimul prevăzut de lege, de 10 ani, față de toți inculpații,

în raport cu rolul avut în traficarea victimelor și durata de timp în care

acestea au fost traficate.

Cu privire la modaliatea de executare a pedepsei, instanța de

recurs, în considerarea strictă a faptului că P.A. are doi copii cu un grad de

handicap în întreținere, va dispune față de aceasta suspendarea executării

pedepsei sub supraveghere.

În condițiile pedepselor rezultante aplicate inculpaților

P.C.

de 6

ani

și respectiv 5 ani închisoare pentru P.M.

,

condamnații se pot libera condiționat după executarea efectivă a minimum

jumătate din pedeapsă, 3 ani respectiv 2 ani și jumătate. În ceea ce îl

privește pe P.S., liberarea condiționată poate interveni după executarea unei

treimi din pedeapsa de 4 ani închisoare.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și

Justiție a admis recursurile declarate de

inculpații P.M., P.C.,

P.S. și P.A. împotriva deciziei nr. 187/A din 14 iunie 2012 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală, a casat decizia penală recurată și în parte

sentința nr. 32 din 15 martie 2012 a Tribunalului Teleorman, Secția penală și

rejudecând:

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a

faptelor pentru care au fost trimiși inculpații în judecată din art. 13 alin

(1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 și art. 329 alin. (1), (2) și (3) C.

pen. în două infracțiuni prevăzute în art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea

nr. 678/2001, pentru toți inculpații.

I. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 75

alin. (1) lit. c), art. 74 alin. (2) și art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul P.C. la pedeapsa de 6 ani închisoare, iar în baza art. 13 alin.

(1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76

și art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., a condamnat pe același inculpat la două

pedepse de câte 6 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1)

lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta

să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare. A interzis inculpatului

drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., în condițiile art. 71 C. pen.

II. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 75

alin. (1) lit. c), art. 76 și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe

inculpatul P.M. la pedeapsa de 5 ani închisoare, iar în baza art. 13 alin. (1),

(2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c), art.

76 și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la

două pedepse de câte 5 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art.

34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare. A interzis

inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

III. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 75

alin. (1) lit. c), art. 76 și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe

inculpata P.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare; în baza art. 13 alin. (1), (2)

și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c), art. 76

și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe aceeași inculpată la două

pedepse de câte 3 ani închisoare, iar în baza art. 261 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. și art. 76,  art. 74 alin. (1)

lit. a) C. pen., a condamnat pe aceeași inculpată și la pedeapsa de 6 luni

închisoare. În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 alin. (1) lit. b) C.

pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpata să execute pedeapsa

cea mai grea, de 3 ani închisoare. A interzis inculpatei drepturile prevăzute

în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art.

71 C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen., a dispus suspendarea sub

supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare pe durata termenului de

încercare de 8 ani de zile.

A făcut aplicarea art. 86

3

alin. (1) lit. a) - d) C.

pen.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de

încercare a suspendat executarea pedepsei accesorii prevăzute în art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

IV. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 99

și urm. C. pen. și cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., a condamnat pe

inculpatul P.S. la pedeapsa de 2 ani închisoare, iar în baza art. 13 alin. (1),

(2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și cu

aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., a condamnat pe același inculpat la două

pedepse de câte 4 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34

alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul

să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare. A interzis inculpatului

drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., în condițiile art. 71 C. pen.

Notă: Potrivit

Legii nr. 2/2013, dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. se abrogă, iar dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. se modifică după cum urmează: „14. s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele

prevăzute de lege”.