ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 978/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 978/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 542/F din 18 iunie

2012 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 8

raportat la art. 2 lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003 și art. 320

1

C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul G.M., la 8 ani închisoare.

În baza art. 13 alin.

(1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. raportat și art. 320

1

C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul la 12 ani închisoare. În baza art.

65 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a),

b), d), e) C. pen., pe o durată de 10 ani. În baza art. 67 alin. (2) C. pen., i

s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a degradării militare. În baza

art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului

pedeapsa cea mai grea, de 12 ani, sporită cu 3 ani, în final urmând a executa o

pedeapsă rezultantă de 15 ani închisoare. În baza art. 35 C. pen., i s-a

aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o

durată de 10 ani și pedeapsa degradării militare. S-a făcut aplicarea art. 71 -

64 lit. a), b), d), e) C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului. S-a

dedus reținerea și arestul preventiv de la 27 martie 2012 la zi.

În baza art. 13 alin.

(1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen., a fost condamnată inculpata I.A., la pedeapsa de 12 ani

închisoare. În baza art. 65 C. pen., i s-au interzis inculpatei drepturile

prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o durată de 10 ani. S-a făcut

aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen. A fost menținută starea de

arest a inculpatei. S-a dedus reținerea și arestul preventiv de la 27 martie

2012 la zi.

În baza art. 8

raportat la art. 2 lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003 și art. 320

1

C. proc. pen., a fost condamnată inculpata P.A., la 4 ani închisoare. În baza

art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin.

(2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art.

320

1

C. proc. pen., a fost condamnată inculpata la 8 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., i s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64

lit. a), b), d), e) C. pen. pe o durată de 10 ani. În baza art. 33 lit. a) C.

pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea

mai grea, de 8 ani închisoare. În baza art. 35 C. pen., i s-a aplicat

inculpatei, pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o durată de 10 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen. A fost menținută

starea de arest a inculpatei. S-a dedus reținerea și arestul preventiv de la 27

martie 2012 la zi.

În baza art. 8

raportat la art. 2 lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003 și art. 320

1

C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul P.C., la 4 ani închisoare. În baza

art. 13 alin. (1), (2), și (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin.

(2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art.

320

1

C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul la 8 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.

64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o durată de 10 ani. În baza art. 33 lit. a)

C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa

cea mai grea, de 8 ani închisoare. În baza art. 35 C. pen., i s-a aplicat

inculpatului, pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o

durată de 10 ani. S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

S-a menținut starea de arest a inculpatului. S-a dedus reținerea și arestul

preventiv de la 27 martie 2012 la zi.

În baza art. 8 rap.

la art. 2 lit. b) pct 12 din Legea nr. 39/2003 și art. 320

1

C. proc.

pen., a fost condamnat inculpatul P.R., la 4 ani închisoare. În baza art. 13

alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (2) lit. a)

din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul la 8 ani închisoare. În baza art. 65

C. pen. i s-au interzis inculpatul drepturile prev. de art. 64 lit. a), b), d),

e) C. pen. pe o durată de 10 ani. În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la

art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 8

ani închisoare. În baza art. 35 C. pen., i s-a aplicat inculpatului, pe lângă

pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de

art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. pe o durată de 10 ani. S-a făcut

aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen. S-a menținut starea de arest

a inculpatului. S-a dedus reținerea și arestul preventiv de la 27 martie 2012

la zi.

În baza art. 8

raportat la art. 2 lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003 și art. 320

1

C. proc. pen., a fost condamnată inculpata C.G. la 4 ani închisoare. În baza

art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin.

(2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art.

320

1

C. proc. pen., a fost condamnată inculpata la 8 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. i s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64

lit. a), b), d) și e) C. pen. pe o durată de 10 ani. În baza art. 33 lit. a) C.

pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea

mai grea, de 8 ani închisoare. În baza art. 35 C. pen., i s-a aplicat

inculpatei, pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o durată de 10 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen. În baza art. 19

alin. (2) din Legea nr. 678/2001 s-a dispus confiscarea imobilelor situate în

com. C., jud. Ilfov și București, str. V.P. În baza art. 163 C. proc. pen., s-a

dispus instituirea sechestrului asigurător asupra acestor imobile în vederea

confiscării speciale.

În baza art. 14 și

346 C. proc. pen., au fost obligați toți inculpații în solidar la plata a câte

20.000 euro în echivalent în lei la data plații în favoarea fiecăreia dintre

părțile civile N.A. și D.M.I. cu titlul de despăgubiri civile.

În baza art. 163

alin. (1) și (6) C. proc. pen., s-a instituit măsura sechestrului asigurător

asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpaților până la concurența

sumei de 40.000 euro în echivalent în lei în favoarea parților civile N.A. și

D.M.I.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut că în luna mai 2009, partea

vătămată N.A., în vârstă de 13 ani, s-a deplasat împreună cu prietena sa,

D.I.M., în vârstă de 14 ani pe raza comunei B. Acestea au fost acostate de

numita C.F., zisă "A.", cunoștința numitei D.I.M. Numita C.F. le-a

invitat pe cele două victime minore acasă la ea să le prezinte niște haine,

minorele acceptând propunerea. A doua zi, făptuitoarea majoră le-a propus celor

două minore să se deplaseze la domiciliul unor cunoștințe (inculpații G.M. zis

Z. și I.A.), urmând să le conducă acasă ulterior. Văzând cele două victime

minore la domiciliul său, inculpatul Z. le-a spus că trebuie să întrețină

relații sexuale contra unor sume de bani și că de acum înainte "el va fi

cel ce va avea grija de ele". Ca urmare a refuzului victimelor, le-a

agresat fizic și le-a amenințat, de față fiind și inculpata I.A. Aceasta nu

numai că nu a schițat niciun gest de împotrivire față de activitatea

inculpatului, ci a reprezentat o puternică încurajare pentru acesta pe întreaga

activitate infracțională, participând în mod direct la exploatarea sexuală a

celor două victime. Din declarația părții vătămate N.A., a rezultat că timp de

două săptămâni, atât pentru ea cât și pentru prietena sa, au fost aduși

aproximativ 10 clienți pe zi, cu care erau obligate să întrețină relații

sexuale ori la domiciliul lui Z., ori pe câmp, ori în mașina clienților.

Victimele erau în permanență păzite ori de inculpatul Z., ori de către numita

I.A., după cum rezultă din declarația părții vătămate. Nu aveau posibilitatea

de a fugi deoarece erau în permanență sub supravegherea celor doi și se aflau

într-o comunitate de romi, după cum a declarat partea vătămată, care erau în

relații de prietenie sau rudenie cu inculpații. Partea vătămată a arătat că

după o perioadă de două săptămâni în zonă au început să fie făcute percheziții

de către organele de urmărire penală în vederea identificării de traficanți de

persoane. Inculpatul Z. le-a închis pe fete în casă și ulterior le-a

transportat în comuna C., jud. Ilfov, la locuința inculpaților P.R., P.C., P.A.

și C.G. Văzând ca profiturile obținute în urma exploatării celor două minore

sunt considerabile, inculpatul Z. a luat hotărârea de a mai racola încă o minoră,

prietena a victimei N.A. I-a spus acesteia să o sune pe prietena sa D.M.I.,

persoana suferind de un sever handicap psihic. N.A. a fost condusă cu un

autoturism C. de culoare albastră (nu a fost identificat în mod complet pentru

a putea fi confiscat) de către inculpații Z. și P.R., dar și de numita I.S.

până în apropierea locuinței victimei D.M.I.

Aici, N.A. a sunat-o

la telefon și i-a propus victimei să iasă la un suc. P.R. conducea mașina, iar

inculpatul Z. se afla în spate, după cum rezultă din declarațiile victimei

D.M.I. Având încredere în prietena sa, victima D.M.I. s-a urcat în mașina

inculpaților și a fost dusă la rândul său la imobilul din com. C. unde a fost

obligată să se prostitueze contra unor sume derizorii, de 10 - 20 lei, banii

revenindu-i lui Z. Inculpatul Z. se ocupa și cu racolarea de clienți, iar

inculpatul P.R., împreună cu inculpatul Z., transporta victimele la locul de

întâlnire cu clienții. Martorii C.R. și V.I. au declarat că au negociat cu

inculpatul Z. pentru a întreține relații sexuale cu fetele plătind sume variind

între 20 și 50 lei, o parte din bani fiind dați nu numai inculpatului Z., dar

și inculpatei I.A. (declarația din 19 aprilie 2012). Martorul V.I. a arătat cu

deosebită claritate faptul că victimele nu au dorit sa întrețină relații

sexuale cu el de bună voie ci au făcut acest lucru când alertat de refuzul

fetelor a intervenit inculpatul P.C. și le-a zis să întrețină acte sexuale,

victimele executându-se imediat. De menționat este că inculpatul P.C. este cel

care i-a propus martorului să-i dea două fete pentru a întreține acte sexuale

contra cost, spunându-i că cele două se prostituează. Martorul S.C.C. a arătat

la rândul său că a negociat cu inculpații P.C. și P.R. să întrețină relații

sexuale cu cele două victime minore contra sumei de 150 lei. Martorul I.G. a

relatat aceeași situație de fapt, precizând că a negociat cu inculpații

sus-amintiți pentru a primi serviciile sexuale ale celor două minore.Victimele

erau în permanență însoțite, iar telefoanele mobile le-au fost luate la

momentul sosirii în casa inculpaților. La domiciliu erau supravegheate de

inculpatele P.A. și C.G. iar la locurile de întâlnire cu clienții de inculpații

Z., P.R. și P.C. Partea vătămată D.M.I. a fost obligată să întrețină relații

sexuale și cu inculpatul P.C., împotriva dorinței sale. În cazul în care își

exprima refuzul de a întreține relații sexuale cu clienții, inculpatul Z. lovea

victima cu pumnii sau diferite obiecte. De menționat că victima D.M.I. a fost

dezvirginată în acest mod abject, până la activitatea infracțională a

inculpaților, aceasta neîncepându-și viața sexuală. D.M.I., după întreținerea

relațiilor sexuale cu P.C., a fost agresată fizic în semn de răzbunare de

concubina acestuia, fiind lovită cu pumnii și o mătură, după cum a rezultat din

declarația părții vătămate N.A. Inculpata P.A., într-o discuție cu inculpații

Z. și P.C. a sugerat celor doi să facă acte fetelor pentru a putea să le

trimită să se prostitueze în străinătate. Cele două fete au fost exploatate

sexual o perioadă de o lună și jumătate. Au fost lăsate să plece abia în

momentul în care mama părții vătămate N.A. s-a adresat cu rugăminți unei

persoane cu autoritate în comunitatea din care provin inculpații, cunoscută sub

numele de "M.". Victimele au fost aduse acasă în data de 20 iunie

2009 de inculpații P.R. și Z.

În drept, faptele

inculpatului G.M. zis "Z." care în perioada 26 aprilie - 20 iunie

2009, a inițiat constituirea unui grup infracțional care a avut ca principală

preocupare traficul de minori, prin acțiuni de racolare și găzduire a părților

vătămate minore N.A. și D.M.I. și pe care le-a exploatat prin obligare la

practicarea prostituției în folosul său și a rudelor sale, întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunilor prevăzute de dispozițiile art. 8 cu referire la

art. 2 lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003 și art. 13 alin. (1), (2) și (3)

din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr.

678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic. 33 lit. a) C.

pen.

- Faptele inculpatei

I.A. care începând cu data de 26 aprilie 2009, timp de aproximativ două

săptămâni a găzduit-o la locuința proprietate a sa din București, str. V.P. și

a supravegheat-o pe partea vătămată N.A., exploatând-o pe aceasta prin

obligarea la practicarea prostituției în folosul său și a concubinului său G.M.

zis "Z.", iar ulterior în luna iunie a reținut-o la domiciliul său în

același scop timp de o noapte, întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea

nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

- Faptele

inculpatului P.R. care în perioada mai - iunie 2009, împreună cu G.M. și P.C.

au constituit un grup infracțional care a avut ca principală preocupare

traficul de minori, exploatându-le prin obligarea la practicarea prostituției

în folosul său și a rudelor sale pe părțile vătămate minore N.A. și D.M.I.,

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de dispozițiile

art. 8 cu referire la art. 2 lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003 și art. 13

alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (2) lit. a)

din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic. 33

lit. a) C. pen.

- Faptele

inculpatului P.C. care în perioada mai - iunie 2009, împreună cu G.M. și P.R.

au constituit un grup infracțional care a avut ca principală preocupare

traficul de minori, exploatându-le prin obligarea la practicarea prostituției

în folosul său și a rudelor sale pe părțile vătămate minore N.A. și D.M.I.,

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de dispozițiile

art. 8 cu referire la art. 2 lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003 și art. 13

alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (2) lit. a)

din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic. 33

lit. a) C. pen.

- Faptele inculpatei

P.A. care în perioada mai - iunie 2009, a aderat la grupul infracțional

constituit de inculpații G.M., P.R. și P.C., grup infracțional care a avut ca

principală preocupare traficul de minori, găzduindu-le și prin supravegherea

acestora, împiedicându-le să se deplaseze conform propriei voințe, în scopul

exploatării prin obligarea la practicarea prostituției în folosul său și a

rudelor sale pe părțile vătămate minore N.A. și D.M.I., întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunilor prevăzute de dispozițiile art. 8 cu referire la

art. 2 lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003 și art. 13 alin. (1), (2) și (3)

din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr.

678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic. 33 lit. a) C.

pen.

- Faptele învinuitei

C.G. zisă "M." care în perioada mai - iunie 2009, a sprijinit grupul

infracțional constituit de inculpații G.M., P.R. și P.C., la care aderase și

inculpata P.A., grup infracțional care a avut ca principală preocupare traficul

de minori, iar prin supravegherea părților vătămate minore N.A. și D.M.I.,

aceasta le-a împiedicat să se deplaseze conform propriei voințe, acționând în

scopul exploatării lor de către rudele sale prin obligarea la practicarea

prostituției, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de

dispozițiile art. 8 cu referire la art. 2 lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003

și art. 26 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001

rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen., totul cu aplic. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea

pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond a ținut seama de criteriile

de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și anume gradul deosebit de

ridicat al faptelor comise, periculozitate acestor inculpați; niciunul dintre

aceștia nu au recunoscut faptele în faza de urmărire penală.

În faza de cercetare

judecătorească, inculpații au solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

În baza art. 19 alin.

(2) din Legea nr. 678/2001, s-a dispus confiscarea imobilelor situate în com.

C., jud. Ilfov și București, str. V.P., deoarece în aceste locații au fost

găzduite victimele minore și forțate să se prostitueze.

În baza art. 14 și

346 C. proc. pen., au fost obligați toți inculpații în solidar la plata a câte

20.000 euro în echivalent în lei la data plății în favoarea fiecăreia dintre

părțile civile N.A. și D.M.I. cu titlul de despăgubiri civile și s-a impus

acordarea acestor sume de bani, având în vedere traumele fizice și psihice

suferite de victimele minore prin racolarea și obligarea de a practica prostituția

în favoarea inculpaților.

A fost instituită

măsura sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor inculpaților, în

favoarea celor două părți civile până la concurența sumei de 40.000 euro. Nu a

rezultat cu claritate sumele obținute de inculpați în urma traficării

minorelor, instanța de fond a apreciat că se află în imposibilitate de a

dispune confiscarea specială a banilor obținuți.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apeluri inculpații G.M., I.A., P.R., P.C., P.A. Și C.G.

care au solicitat reducerea pedepselor aplicate de instanța de fond.

În motivarea

apelurilor, inculpații au arătat că pedepsele sunt prea aspre și nu s-a ținut

cont de circumstanțele lor personale, de atitudinea lor procesuală și de

dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

Analizând apelurile

declarate de către inculpați în raport de dispozițiile invocate cât și din

oficiu, s-au constatat următoarele:

Situația de fapt a

fost corect reținută și se întemeiază pe probele administrate în cauză, iar

inculpații au recunoscut comiterea infracțiunilor, și-au însușit materialul

probator administrat în faza de urmărire penală și au solicitat să fie judecați

potrivit procedurii simplificate potrivit art. 320

1

C. proc. pen.

Referitor la

solicitarea inculpaților de a se reduce pedepsele ce au fost aplicate, instanța

a apreciat că nu este întemeiată această solicitare, pedepsele aplicate fiind

corect stabilite și ținându-se cont de prevederile art. 72 C. pen.

S-a reținut că,

faptele comise de inculpați sunt de o gravitate deosebită, cu urmări grave asupra

părților vătămate minore, iar inculpații au desconsiderat cele mai elementare

norme de conviețuire socială și au nesocotit valori umane privind demnitatea

umană și libertatea persoanei.

Vinovăția

inculpaților, s-a reținut că este cu atât mai mare dacă se are în vedere că

victimele erau minore, iar partea vătămată D.M.I. avea un handicap psihic,

fiind și virgină. La toate aceste aspecte, se manifestă violența inculpaților

care, într-un mod brutal, au folosit violența față de părțile vătămate, le-au lovit

cu pumnii, precum și cu obiecte contondente.

Toate aceste aspecte,

s-a apreciat că justifică pedepsele aplicate inculpaților și au rolul de a

ajuta atât la reeducarea inculpaților, dar și de mijloc de constrângere, așa

cum prevede art. 52 C. pen.

Motivele invocate de

către apelanții inculpați privind reducerea pedepselor au fost avute în vedere

și de către instanța de fond care le-a dat eficiența cuvenită și a arătat de ce

se impune aplicarea acestor pedepse.

S-a constatat că este

întemeiată solicitarea parchetului, ca inculpata I.A. să nu fie obligată în

solidar cu ceilalți inculpați la daune către partea civilă D.M.I., deoarece

activitatea acestei inculpate nu are legătură cu faptele comise asupra victimei

D.M.I.

De asemenea, instanța

a apreciat că nu se impune confiscarea imobilelor aparținând inculpaților,

deoarece sunt aplicabile dispozițiile art. 118 alin. (6) C. pen., aceste bunuri

făcând parte din mijloacele de existență ale familiilor inculpaților.

S-a reținut ca reală,

împrejurarea că instanța de fond când a dispus confiscarea acestor imobile, a

avut în vedere dispozițiile legale prevăzute în art. 19 alin. (2) din Legea nr.

678/2001, dar există posibilitatea pentru instanța de judecată să nu dispună

confiscarea acelor bunuri care fac parte din mijloacele de existență ale

inculpatului.

Față de cele

menționate, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise

apelurile declarate de către inculpați, a fost casată în parte sentința penală

apelată și rejudecând, a fost înlăturată obligarea inculpatei I.A. la plata de

despăgubiri civile către partea vătămată D.M.I.

S-a înlăturat măsura

confiscării imobilelor situate în comuna C., județul Ilfov și în București,

str. V.P.

S-a menținut starea

de arest a inculpaților și s-a dedus arestarea preventivă de la 27 martie 2012

la zi, s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs inculpații G.M., I.A., P.R., P.C., P.A. și C.G.

La termenul de

judecată din 13 martie 2013, inculpații G.M., P.A. și I.A. au solicitat a fi

reaudiați de instanța de recurs, iar Înalta Curte a procedat la audierea

acestora și la consemnarea poziției procesuale, prin care au retractat

declarația de recunoaștere privind săvârșirea faptelor reținute în actul de

sesizare a instanței.

Inculpații G.M. și

I.A., prin apărător desemnat din oficiu, au criticat decizia recurată prin

prisma cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 și pct. 14 C.

proc. pen., solicitând în principal achitarea inculpaților în baza art. 11 pct.

2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. și în subsidiar să se dea o mai

mare eficiență circumstanțelor atenuante și schimbarea modalității de executare

prin aplicarea suspendării sub supraveghere prev. de art. 86

1

C.

pen., având în vedere împrejurarea că inculpații au patru copii minori în

întreținere.

Inculpații P.R. și

P.A., prin apărător desemnat din oficiu, au criticat decizia recurată prin

prisma cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 și pct. 14 C.

proc. pen., solicitând, cu privire la inculpatul P.R., redozarea pedepsei și

reținerea circumstanțelor personale ale acestuia, în sensul că are doi copii

minori în întreținere și soția grav bolnavă. Considerând că se impune aplicarea

prevederilor art. 320

1

C. proc. pen., în conformitate cu poziția sa

clară de recunoaștere a faptelor. Ca modalitate concretă de executare a

pedepsei, a solicitat suspendarea condiționată în conformitate cu disp. art. 81

C. pen., menționând că inculpatul are un loc de muncă stabil, așa cum rezultă

din actele în circumstanțiere depuse la dosar, că a petrecut o perioadă

suficient de lungă în arest preventiv, că scopul pedepsei poate fi atins și

prin suspendarea condiționată a executării acesteia, solicitând de asemenea și

reducerea cuantumului pedepsei spre minimul special Cu privire la inculpata

P.A., a solicitat instanței de recurs să țină cont de poziția procesuală a

inculpatei, arătând că, chiar dacă, la termenul de astăzi aceasta și-a nuanțat

implicarea în fapte, sunt totuși aplicabile disp. art. 320

1

C. proc.

pen. deoarece trebuie să se facă aplicarea legii penale mai favorabile. De

asemenea, a solicitat redozarea pedepsei aplicate inculpatei, iar ca modalitate

concretă de executare a solicitat suspendarea executării pedepsei.

Inculpații P.C. și

C.G. prin apărător ales au criticat decizia recurată prin prisma cazului de

casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând

reindividualizarea cuantumului pedepselor. Cu privire la inculpatul P.C., a

solicitat reținerea în favoarea sa cu titlu de circumstanțe atenuante a

faptului că nu are antecedente penale și a avut o conduită procesuală corectă

de-a lungul procesului penal, menționând că acesta este singurul întreținător

al familiei sale, iar în baza disp. art. 74 - 76 C. pen. solicitând reducerea

pedepsei care a fost aplicată inculpatului de instanța de fond și menținută în

apel. Cu privire la inculpata C.G., a solicitat reținerea în favoarea acesteia

a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 C. pen., respectiv conduita

corespunzătoare a inculpatei înainte de săvârșirea acestei infracțiuni și

reducerea cuantumului pedepsei de 8 ani închisoare. A mai arătat că inculpata a

fost prezentă la toate termenele de judecată și nu s-a dezis nicio secundă de

la ceea ce a afirmat în primă instanță. A mai solicitat aplicarea în cazul

inculpatei C.G. a dispozițiilor suspendării sub supraveghere, prev. de art. 86

1

C. pen., cu stabilirea celui mai lung termen de încercare pe care instanța de

recurs îl consideră necesar, precizând că inculpata C.G. a fost cercetată în

stare de libertate fiind însărcinată, că este singurul întreținător al familiei

și are copii minori în întreținere.

Examinând temeinicia

deciziei recurate, în raport de criticile formulate, prin prisma cazului de

casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte

constată recursurile declarate de inculpații G.M., I.A., P.R., P.C., P.A. și

C.G., ca fiind nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta:

În urma aplicării

dispozițiilor art. 320

1

din Legea nr. 202/2010 privind reducerea

limitelor de pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită cu 1/3, instanța de fond a

avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen.,

gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite de inculpați,

modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, gradul de participație al

fiecărui inculpat la săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor.

Astfel, la

individualizarea pedepselor s-a avut în vedere gradul de pericol social al

faptei săvârșite de fiecare inculpat în parte, persoana făptuitorilor și circumstanțele

atenuante sau agravante.

De asemenea, având în

vedere gravitatea faptelor și pericolul creat, tribunalul a apreciat că

circumstanțele personale ale inculpaților, infractori primari, cunoscuți în

familie și societate ca persoane ce nu au mai săvârșit fapte antisociale nu

poate determina aplicarea unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege, cu

atât mai mult cu cât acest minim a fost redus cu o treime ca urmare a aplicării

dispoz. art. 320

1

C. proc. pen.

Recunoașterea unor

date și împrejurări ale realității, ca circumstanțe atenuante, nu este posibilă

decât dacă circumstanțele avute în vedere de instanță reduc în asemenea măsură

gravitatea faptei în ansamblu, sau îl caracterizează de o asemenea manieră pe

inculpat, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de

lege pentru infracțiunea săvârșită în concret satisface imperativul justei

individualizări a pedepsei.

În plus față de

instanțele anterioare, Înalta Curte reține că gradul de pericol social concret

al faptelor comise de către inculpați este unul foarte ridicat, având în vedere

pluralitatea de infracțiuni și de inculpați pe de-o parte, iar pe de altă parte

instanța are în vedere atingerea importantă adusă valorilor sociale ocrotite de

legea penală, modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, așa cum au fost

descrise mai sus, împrejurările în care faptele au fost comise și, nu în

ultimul rând, urmările produse, respectiv, încălcarea integrității corporale și

a libertății de mișcare a două părți vătămate minore, dintre care, una, în

vârstă de nu mai mult de 13 ani, a reperelor morale care trebuie să lumineze

viața unui copil, atingerea adusă dezvoltării fizice și psihice a victimelor

minore. Prin raportare mai ales la vârsta părților vătămate, se poate afirma că

această experiență și-a pus amprenta asupra dezvoltării psihice a acestora,

asupra echilibrului socio-afectiv al minorelor, mai ales că partea vătămată

D.M.I. avea și un handicap psihic, fiind și virgină.

Înalta Curte reține

că în speța de față s-a efectuat o corectă adecvare cauzală a criteriilor

generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont atât de gradul de

pericol social în concret al faptelor săvârșite de inculpați, dar și de

circumstanțele personale ale acestora, ceea ce a determinat aplicarea unor pedepse

juste și corecte, atât sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate,

cât și din punctul de vedere al nevoii de reeducare a inculpaților.

Pedepsele aplicate în

cauză reflectă o justă și completă valorificare a tuturor criteriilor de

individualizare prev. de art. 72 C. pen., cuantumul acestora ce a fost redus cu

1/3 în urma aplicării dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., fiind

de natură să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este

reglementat prin dispozițiile art. 52 C. pen. Înalta Curte apreciază că,

susținerile prezentate în circumstanțierea inculpaților nu sunt apte să

antameze reținerea vreunei circumstanțe atenuante raportat la caracterul

abominabil al faptelor acestora.

De asemenea,

criteriile de individualizare au fost luate în considerare și la

individualizarea regimului de executare, astfel, raportându-se la persoana

inculpaților, la lipsa conștientizării de către aceștia a consecințelor

negative ale faptelor săvârșite, la perspectiva de reintegrare socială, precum

și la particularitățile dezvoltării psiho-sociale a inculpaților și

împrejurările cauzei, instanța consideră că scopul educativ, represiv și

preventiv al pedepsei poate fi atins numai prin executarea efectivă a

pedepselor privative de libertate, astfel că dispozițiile privind suspendarea

executării pedepselor nu au incidență în cauză.

Cu privire la critica

vizând retractarea declarației de vinovăție formulată de inculpații G.M., P.A.

și I.A. cu prilejul dezbaterilor recursurilor, instanța de recurs reține că și

aceasta este nefondată.

Astfel, la termenul

de judecată din data de 8 iunie 2012 de la instanța de fond, inculpații P.R.,

P.C., P.A. și C.G., având pe rând cuvântul, au arătat că doresc să beneficieze

de aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., și în

conformitate cu dispozițiile art. 320

1

alin. (3) C. proc. pen., s-a

procedat la ascultarea inculpaților P.R., P.C., P.A. și C.G., declarațiile

acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei după citire și semnare.

Inculpații G.M. zis

"Z." și I.A., au arătat că nu doresc să beneficieze de aplicarea

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., însă ulterior în cadrul

aceleiași ședințe de judecată, au revenit asupra acestui aspect, și au arătat

că doresc să beneficieze de aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C.

proc. pen.

În conformitate cu

dispozițiile art. 320

1

alin. (3) C. proc. pen., la același termen

s-a procedat la ascultarea inculpaților G.M. zis "Z." și I.A.,

declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei după citire

și semnare.

Toți inculpații, au

solicitat, conform art. 320

1

C. proc. pen., ca judecata să se facă

numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care

le cunosc și le însușesc. Înalta Curte reține că, inculpații au fost asistați

de apărător ales și apărători desemnați din oficiu.

Având în vedere

această declarație și dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. introdus

prin Legea nr. 202/2010 pentru accelerarea soluționării cauzelor, text potrivit

căruia, "Până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate

declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor

reținute în actul de sesizare a instanței și solicita ca judecata să se facă în

baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Judecata poate avea

loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci

când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul

de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția

înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de

judecată.

La termenul de

judecată, instanța a întrebat pe fiecare dintre inculpați dacă solicită ca

judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

pe care le cunosc și le însușesc, procedează la audierea acestora și apoi

acordă cuvântul procurorului și celorlalte părți.

Instanța de judecată

soluționează latura penală atunci când, din probele administrate, rezultă că

faptele inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la

persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse.

Dacă pentru

soluționarea acțiunii civile se impune administrarea de probe în fața

instanței, se va dispune disjungerea acesteia.

În caz de soluționare

a cauzei prin aplicarea alin. (1), dispozițiile art. 334 și 340 - 344 se aplică

în mod corespunzător.

Instanța va pronunța

condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor

de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu

o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.

Dispozițiile alin. (1) - (6) nu se aplică în cazul în care acțiunea penală

vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață.

În caz de respingere

a cererii, instanța continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept

comun".

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că Tribunalul București a constatat că

este competent și legal sesizat să judece cauza de față, inculpații nu sunt

acuzați de săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea penală prevede

pedeapsa detențiunii pe viață, inculpații au declarat personal înainte de

citirea actului de sesizare că recunosc săvârșirea faptelor reținute în

rechizitoriu și au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală.

De asemenea, instanța

a mai reținut că probele administrate în cursul urmăririi penale sunt legal

administrate.

Din probe a rezultat

că starea de fapt corespunde cu cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută

de inculpați.

Pe de altă parte, în

situația în care instanța de recurs ar trece peste aceste aspecte, există

riscul ca în soluționarea cauzei în procedura obișnuită, inculpaților să le fie

încălcat principiul non reformatio in pejus, ceea ce nu este permis.

Așadar, rezultă că,

instanța de fond la soluționarea cauzei a respectat exigențele impuse de

dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., acordul de voință al

inculpaților a fost liber exprimat în prezența apărătorilor și în raport de

aceste precizări, Înalta Curte reține că la acest moment procesual, respectiv

în recurs, inculpații nu mai pot retracta declarația de vinovăție care are

caracter irevocabil.

Față de aceste

considerente, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se

vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații G.M., I.A., P.R.,

P.C., P.A. și C.G. împotriva Deciziei penale nr. 268/A din 27 septembrie 2012 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Se va deduce din

pedepsele aplicate recurenților inculpați G.M., I.A., P.R., P.C. și P.A.,

durata reținerii și arestării preventive de la 27 martie 2012, la 20 martie

2013.

Vor fi obligați

recurenții inculpați G.M., I.A., P.R. și P.A. la plata sumei de câte 600 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 lei,

reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Va obliga pe

recurenții inculpați P.C. și C.G. la plata sumei de câte 400 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând

onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu până la

prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații G.M., I.A., P.R., P.C., P.A. și

C.G. împotriva Deciziei penale nr. 268/A din 27 septembrie 2012 a Curții de

Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedepsele

aplicate recurenților inculpați G.M., I.A., P.R., P.C. și P.A., durata

reținerii și arestării preventive de la 27 martie 2012, la 20 martie 2013.

Obligă pe recurenții

inculpați G.M., I.A., P.R. și P.A. la plata sumei de câte 600 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 lei, reprezentând

onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Obligă pe recurenții

inculpați P.C. și C.G. la plata sumei de câte 400 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariile

parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea

apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 20 martie 2013.

Procesat de GGC - GV