ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 978/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 978/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursurilor
de față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 542/F din 18 iunie
2012 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 8
raportat la art. 2 lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003 și art. 320
1
C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul G.M., la 8 ani închisoare.
În baza art. 13 alin.
(1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din
Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. raportat și art. 320
1
C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul la 12 ani închisoare. În baza art.
65 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a),
b), d), e) C. pen., pe o durată de 10 ani. În baza art. 67 alin. (2) C. pen., i
s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a degradării militare. În baza
art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului
pedeapsa cea mai grea, de 12 ani, sporită cu 3 ani, în final urmând a executa o
pedeapsă rezultantă de 15 ani închisoare. În baza art. 35 C. pen., i s-a
aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o
durată de 10 ani și pedeapsa degradării militare. S-a făcut aplicarea art. 71 -
64 lit. a), b), d), e) C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului. S-a
dedus reținerea și arestul preventiv de la 27 martie 2012 la zi.
În baza art. 13 alin.
(1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din
Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320
1
C. proc. pen., a fost condamnată inculpata I.A., la pedeapsa de 12 ani
închisoare. În baza art. 65 C. pen., i s-au interzis inculpatei drepturile
prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o durată de 10 ani. S-a făcut
aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen. A fost menținută starea de
arest a inculpatei. S-a dedus reținerea și arestul preventiv de la 27 martie
2012 la zi.
În baza art. 8
raportat la art. 2 lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003 și art. 320
1
C. proc. pen., a fost condamnată inculpata P.A., la 4 ani închisoare. În baza
art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin.
(2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art.
320
1
C. proc. pen., a fost condamnată inculpata la 8 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen., i s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64
lit. a), b), d), e) C. pen. pe o durată de 10 ani. În baza art. 33 lit. a) C.
pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea
mai grea, de 8 ani închisoare. În baza art. 35 C. pen., i s-a aplicat
inculpatei, pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o durată de 10 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen. A fost menținută
starea de arest a inculpatei. S-a dedus reținerea și arestul preventiv de la 27
martie 2012 la zi.
În baza art. 8
raportat la art. 2 lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003 și art. 320
1
C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul P.C., la 4 ani închisoare. În baza
art. 13 alin. (1), (2), și (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin.
(2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art.
320
1
C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul la 8 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.
64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o durată de 10 ani. În baza art. 33 lit. a)
C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa
cea mai grea, de 8 ani închisoare. În baza art. 35 C. pen., i s-a aplicat
inculpatului, pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o
durată de 10 ani. S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen.
S-a menținut starea de arest a inculpatului. S-a dedus reținerea și arestul
preventiv de la 27 martie 2012 la zi.
În baza art. 8 rap.
la art. 2 lit. b) pct 12 din Legea nr. 39/2003 și art. 320
1
C. proc.
pen., a fost condamnat inculpatul P.R., la 4 ani închisoare. În baza art. 13
alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (2) lit. a)
din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320
1
C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul la 8 ani închisoare. În baza art. 65
C. pen. i s-au interzis inculpatul drepturile prev. de art. 64 lit. a), b), d),
e) C. pen. pe o durată de 10 ani. În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la
art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 8
ani închisoare. În baza art. 35 C. pen., i s-a aplicat inculpatului, pe lângă
pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de
art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. pe o durată de 10 ani. S-a făcut
aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen. S-a menținut starea de arest
a inculpatului. S-a dedus reținerea și arestul preventiv de la 27 martie 2012
la zi.
În baza art. 8
raportat la art. 2 lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003 și art. 320
1
C. proc. pen., a fost condamnată inculpata C.G. la 4 ani închisoare. În baza
art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin.
(2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art.
320
1
C. proc. pen., a fost condamnată inculpata la 8 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. i s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64
lit. a), b), d) și e) C. pen. pe o durată de 10 ani. În baza art. 33 lit. a) C.
pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea
mai grea, de 8 ani închisoare. În baza art. 35 C. pen., i s-a aplicat
inculpatei, pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o durată de 10 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen. În baza art. 19
alin. (2) din Legea nr. 678/2001 s-a dispus confiscarea imobilelor situate în
com. C., jud. Ilfov și București, str. V.P. În baza art. 163 C. proc. pen., s-a
dispus instituirea sechestrului asigurător asupra acestor imobile în vederea
confiscării speciale.
În baza art. 14 și
346 C. proc. pen., au fost obligați toți inculpații în solidar la plata a câte
20.000 euro în echivalent în lei la data plații în favoarea fiecăreia dintre
părțile civile N.A. și D.M.I. cu titlul de despăgubiri civile.
În baza art. 163
alin. (1) și (6) C. proc. pen., s-a instituit măsura sechestrului asigurător
asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpaților până la concurența
sumei de 40.000 euro în echivalent în lei în favoarea parților civile N.A. și
D.M.I.
Pentru a pronunța
această sentință, instanța de fond a reținut că în luna mai 2009, partea
vătămată N.A., în vârstă de 13 ani, s-a deplasat împreună cu prietena sa,
D.I.M., în vârstă de 14 ani pe raza comunei B. Acestea au fost acostate de
numita C.F., zisă "A.", cunoștința numitei D.I.M. Numita C.F. le-a
invitat pe cele două victime minore acasă la ea să le prezinte niște haine,
minorele acceptând propunerea. A doua zi, făptuitoarea majoră le-a propus celor
două minore să se deplaseze la domiciliul unor cunoștințe (inculpații G.M. zis
Z. și I.A.), urmând să le conducă acasă ulterior. Văzând cele două victime
minore la domiciliul său, inculpatul Z. le-a spus că trebuie să întrețină
relații sexuale contra unor sume de bani și că de acum înainte "el va fi
cel ce va avea grija de ele". Ca urmare a refuzului victimelor, le-a
agresat fizic și le-a amenințat, de față fiind și inculpata I.A. Aceasta nu
numai că nu a schițat niciun gest de împotrivire față de activitatea
inculpatului, ci a reprezentat o puternică încurajare pentru acesta pe întreaga
activitate infracțională, participând în mod direct la exploatarea sexuală a
celor două victime. Din declarația părții vătămate N.A., a rezultat că timp de
două săptămâni, atât pentru ea cât și pentru prietena sa, au fost aduși
aproximativ 10 clienți pe zi, cu care erau obligate să întrețină relații
sexuale ori la domiciliul lui Z., ori pe câmp, ori în mașina clienților.
Victimele erau în permanență păzite ori de inculpatul Z., ori de către numita
I.A., după cum rezultă din declarația părții vătămate. Nu aveau posibilitatea
de a fugi deoarece erau în permanență sub supravegherea celor doi și se aflau
într-o comunitate de romi, după cum a declarat partea vătămată, care erau în
relații de prietenie sau rudenie cu inculpații. Partea vătămată a arătat că
după o perioadă de două săptămâni în zonă au început să fie făcute percheziții
de către organele de urmărire penală în vederea identificării de traficanți de
persoane. Inculpatul Z. le-a închis pe fete în casă și ulterior le-a
transportat în comuna C., jud. Ilfov, la locuința inculpaților P.R., P.C., P.A.
și C.G. Văzând ca profiturile obținute în urma exploatării celor două minore
sunt considerabile, inculpatul Z. a luat hotărârea de a mai racola încă o minoră,
prietena a victimei N.A. I-a spus acesteia să o sune pe prietena sa D.M.I.,
persoana suferind de un sever handicap psihic. N.A. a fost condusă cu un
autoturism C. de culoare albastră (nu a fost identificat în mod complet pentru
a putea fi confiscat) de către inculpații Z. și P.R., dar și de numita I.S.
până în apropierea locuinței victimei D.M.I.
Aici, N.A. a sunat-o
la telefon și i-a propus victimei să iasă la un suc. P.R. conducea mașina, iar
inculpatul Z. se afla în spate, după cum rezultă din declarațiile victimei
D.M.I. Având încredere în prietena sa, victima D.M.I. s-a urcat în mașina
inculpaților și a fost dusă la rândul său la imobilul din com. C. unde a fost
obligată să se prostitueze contra unor sume derizorii, de 10 - 20 lei, banii
revenindu-i lui Z. Inculpatul Z. se ocupa și cu racolarea de clienți, iar
inculpatul P.R., împreună cu inculpatul Z., transporta victimele la locul de
întâlnire cu clienții. Martorii C.R. și V.I. au declarat că au negociat cu
inculpatul Z. pentru a întreține relații sexuale cu fetele plătind sume variind
între 20 și 50 lei, o parte din bani fiind dați nu numai inculpatului Z., dar
și inculpatei I.A. (declarația din 19 aprilie 2012). Martorul V.I. a arătat cu
deosebită claritate faptul că victimele nu au dorit sa întrețină relații
sexuale cu el de bună voie ci au făcut acest lucru când alertat de refuzul
fetelor a intervenit inculpatul P.C. și le-a zis să întrețină acte sexuale,
victimele executându-se imediat. De menționat este că inculpatul P.C. este cel
care i-a propus martorului să-i dea două fete pentru a întreține acte sexuale
contra cost, spunându-i că cele două se prostituează. Martorul S.C.C. a arătat
la rândul său că a negociat cu inculpații P.C. și P.R. să întrețină relații
sexuale cu cele două victime minore contra sumei de 150 lei. Martorul I.G. a
relatat aceeași situație de fapt, precizând că a negociat cu inculpații
sus-amintiți pentru a primi serviciile sexuale ale celor două minore.Victimele
erau în permanență însoțite, iar telefoanele mobile le-au fost luate la
momentul sosirii în casa inculpaților. La domiciliu erau supravegheate de
inculpatele P.A. și C.G. iar la locurile de întâlnire cu clienții de inculpații
Z., P.R. și P.C. Partea vătămată D.M.I. a fost obligată să întrețină relații
sexuale și cu inculpatul P.C., împotriva dorinței sale. În cazul în care își
exprima refuzul de a întreține relații sexuale cu clienții, inculpatul Z. lovea
victima cu pumnii sau diferite obiecte. De menționat că victima D.M.I. a fost
dezvirginată în acest mod abject, până la activitatea infracțională a
inculpaților, aceasta neîncepându-și viața sexuală. D.M.I., după întreținerea
relațiilor sexuale cu P.C., a fost agresată fizic în semn de răzbunare de
concubina acestuia, fiind lovită cu pumnii și o mătură, după cum a rezultat din
declarația părții vătămate N.A. Inculpata P.A., într-o discuție cu inculpații
Z. și P.C. a sugerat celor doi să facă acte fetelor pentru a putea să le
trimită să se prostitueze în străinătate. Cele două fete au fost exploatate
sexual o perioadă de o lună și jumătate. Au fost lăsate să plece abia în
momentul în care mama părții vătămate N.A. s-a adresat cu rugăminți unei
persoane cu autoritate în comunitatea din care provin inculpații, cunoscută sub
numele de "M.". Victimele au fost aduse acasă în data de 20 iunie
2009 de inculpații P.R. și Z.
În drept, faptele
inculpatului G.M. zis "Z." care în perioada 26 aprilie - 20 iunie
2009, a inițiat constituirea unui grup infracțional care a avut ca principală
preocupare traficul de minori, prin acțiuni de racolare și găzduire a părților
vătămate minore N.A. și D.M.I. și pe care le-a exploatat prin obligare la
practicarea prostituției în folosul său și a rudelor sale, întrunesc elementele
constitutive ale infracțiunilor prevăzute de dispozițiile art. 8 cu referire la
art. 2 lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003 și art. 13 alin. (1), (2) și (3)
din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr.
678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic. 33 lit. a) C.
pen.
- Faptele inculpatei
I.A. care începând cu data de 26 aprilie 2009, timp de aproximativ două
săptămâni a găzduit-o la locuința proprietate a sa din București, str. V.P. și
a supravegheat-o pe partea vătămată N.A., exploatând-o pe aceasta prin
obligarea la practicarea prostituției în folosul său și a concubinului său G.M.
zis "Z.", iar ulterior în luna iunie a reținut-o la domiciliul său în
același scop timp de o noapte, întrunesc elementele constitutive ale
infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea
nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu
aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
- Faptele
inculpatului P.R. care în perioada mai - iunie 2009, împreună cu G.M. și P.C.
au constituit un grup infracțional care a avut ca principală preocupare
traficul de minori, exploatându-le prin obligarea la practicarea prostituției
în folosul său și a rudelor sale pe părțile vătămate minore N.A. și D.M.I.,
întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de dispozițiile
art. 8 cu referire la art. 2 lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003 și art. 13
alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (2) lit. a)
din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic. 33
lit. a) C. pen.
- Faptele
inculpatului P.C. care în perioada mai - iunie 2009, împreună cu G.M. și P.R.
au constituit un grup infracțional care a avut ca principală preocupare
traficul de minori, exploatându-le prin obligarea la practicarea prostituției
în folosul său și a rudelor sale pe părțile vătămate minore N.A. și D.M.I.,
întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de dispozițiile
art. 8 cu referire la art. 2 lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003 și art. 13
alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (2) lit. a)
din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic. 33
lit. a) C. pen.
- Faptele inculpatei
P.A. care în perioada mai - iunie 2009, a aderat la grupul infracțional
constituit de inculpații G.M., P.R. și P.C., grup infracțional care a avut ca
principală preocupare traficul de minori, găzduindu-le și prin supravegherea
acestora, împiedicându-le să se deplaseze conform propriei voințe, în scopul
exploatării prin obligarea la practicarea prostituției în folosul său și a
rudelor sale pe părțile vătămate minore N.A. și D.M.I., întrunesc elementele
constitutive ale infracțiunilor prevăzute de dispozițiile art. 8 cu referire la
art. 2 lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003 și art. 13 alin. (1), (2) și (3)
din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr.
678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic. 33 lit. a) C.
pen.
- Faptele învinuitei
C.G. zisă "M." care în perioada mai - iunie 2009, a sprijinit grupul
infracțional constituit de inculpații G.M., P.R. și P.C., la care aderase și
inculpata P.A., grup infracțional care a avut ca principală preocupare traficul
de minori, iar prin supravegherea părților vătămate minore N.A. și D.M.I.,
aceasta le-a împiedicat să se deplaseze conform propriei voințe, acționând în
scopul exploatării lor de către rudele sale prin obligarea la practicarea
prostituției, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de
dispozițiile art. 8 cu referire la art. 2 lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003
și art. 26 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001
rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41
alin. (2) C. pen., totul cu aplic. 33 lit. a) C. pen.
La individualizarea
pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond a ținut seama de criteriile
de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și anume gradul deosebit de
ridicat al faptelor comise, periculozitate acestor inculpați; niciunul dintre
aceștia nu au recunoscut faptele în faza de urmărire penală.
În faza de cercetare
judecătorească, inculpații au solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen.
În baza art. 19 alin.
(2) din Legea nr. 678/2001, s-a dispus confiscarea imobilelor situate în com.
C., jud. Ilfov și București, str. V.P., deoarece în aceste locații au fost
găzduite victimele minore și forțate să se prostitueze.
În baza art. 14 și
346 C. proc. pen., au fost obligați toți inculpații în solidar la plata a câte
20.000 euro în echivalent în lei la data plății în favoarea fiecăreia dintre
părțile civile N.A. și D.M.I. cu titlul de despăgubiri civile și s-a impus
acordarea acestor sume de bani, având în vedere traumele fizice și psihice
suferite de victimele minore prin racolarea și obligarea de a practica prostituția
în favoarea inculpaților.
A fost instituită
măsura sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor inculpaților, în
favoarea celor două părți civile până la concurența sumei de 40.000 euro. Nu a
rezultat cu claritate sumele obținute de inculpați în urma traficării
minorelor, instanța de fond a apreciat că se află în imposibilitate de a
dispune confiscarea specială a banilor obținuți.
Împotriva acestei
sentințe au declarat apeluri inculpații G.M., I.A., P.R., P.C., P.A. Și C.G.
care au solicitat reducerea pedepselor aplicate de instanța de fond.
În motivarea
apelurilor, inculpații au arătat că pedepsele sunt prea aspre și nu s-a ținut
cont de circumstanțele lor personale, de atitudinea lor procesuală și de
dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen.
Analizând apelurile
declarate de către inculpați în raport de dispozițiile invocate cât și din
oficiu, s-au constatat următoarele:
Situația de fapt a
fost corect reținută și se întemeiază pe probele administrate în cauză, iar
inculpații au recunoscut comiterea infracțiunilor, și-au însușit materialul
probator administrat în faza de urmărire penală și au solicitat să fie judecați
potrivit procedurii simplificate potrivit art. 320
1
C. proc. pen.
Referitor la
solicitarea inculpaților de a se reduce pedepsele ce au fost aplicate, instanța
a apreciat că nu este întemeiată această solicitare, pedepsele aplicate fiind
corect stabilite și ținându-se cont de prevederile art. 72 C. pen.
S-a reținut că,
faptele comise de inculpați sunt de o gravitate deosebită, cu urmări grave asupra
părților vătămate minore, iar inculpații au desconsiderat cele mai elementare
norme de conviețuire socială și au nesocotit valori umane privind demnitatea
umană și libertatea persoanei.
Vinovăția
inculpaților, s-a reținut că este cu atât mai mare dacă se are în vedere că
victimele erau minore, iar partea vătămată D.M.I. avea un handicap psihic,
fiind și virgină. La toate aceste aspecte, se manifestă violența inculpaților
care, într-un mod brutal, au folosit violența față de părțile vătămate, le-au lovit
cu pumnii, precum și cu obiecte contondente.
Toate aceste aspecte,
s-a apreciat că justifică pedepsele aplicate inculpaților și au rolul de a
ajuta atât la reeducarea inculpaților, dar și de mijloc de constrângere, așa
cum prevede art. 52 C. pen.
Motivele invocate de
către apelanții inculpați privind reducerea pedepselor au fost avute în vedere
și de către instanța de fond care le-a dat eficiența cuvenită și a arătat de ce
se impune aplicarea acestor pedepse.
S-a constatat că este
întemeiată solicitarea parchetului, ca inculpata I.A. să nu fie obligată în
solidar cu ceilalți inculpați la daune către partea civilă D.M.I., deoarece
activitatea acestei inculpate nu are legătură cu faptele comise asupra victimei
D.M.I.
De asemenea, instanța
a apreciat că nu se impune confiscarea imobilelor aparținând inculpaților,
deoarece sunt aplicabile dispozițiile art. 118 alin. (6) C. pen., aceste bunuri
făcând parte din mijloacele de existență ale familiilor inculpaților.
S-a reținut ca reală,
împrejurarea că instanța de fond când a dispus confiscarea acestor imobile, a
avut în vedere dispozițiile legale prevăzute în art. 19 alin. (2) din Legea nr.
678/2001, dar există posibilitatea pentru instanța de judecată să nu dispună
confiscarea acelor bunuri care fac parte din mijloacele de existență ale
inculpatului.
Față de cele
menționate, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise
apelurile declarate de către inculpați, a fost casată în parte sentința penală
apelată și rejudecând, a fost înlăturată obligarea inculpatei I.A. la plata de
despăgubiri civile către partea vătămată D.M.I.
S-a înlăturat măsura
confiscării imobilelor situate în comuna C., județul Ilfov și în București,
str. V.P.
S-a menținut starea
de arest a inculpaților și s-a dedus arestarea preventivă de la 27 martie 2012
la zi, s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Împotriva acestei
decizii au declarat recurs inculpații G.M., I.A., P.R., P.C., P.A. și C.G.
La termenul de
judecată din 13 martie 2013, inculpații G.M., P.A. și I.A. au solicitat a fi
reaudiați de instanța de recurs, iar Înalta Curte a procedat la audierea
acestora și la consemnarea poziției procesuale, prin care au retractat
declarația de recunoaștere privind săvârșirea faptelor reținute în actul de
sesizare a instanței.
Inculpații G.M. și
I.A., prin apărător desemnat din oficiu, au criticat decizia recurată prin
prisma cazului de casare prev. de art. 385
9
pct. 18 și pct. 14 C.
proc. pen., solicitând în principal achitarea inculpaților în baza art. 11 pct.
2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. și în subsidiar să se dea o mai
mare eficiență circumstanțelor atenuante și schimbarea modalității de executare
prin aplicarea suspendării sub supraveghere prev. de art. 86
1
C.
pen., având în vedere împrejurarea că inculpații au patru copii minori în
întreținere.
Inculpații P.R. și
P.A., prin apărător desemnat din oficiu, au criticat decizia recurată prin
prisma cazului de casare prev. de art. 385
9
pct. 18 și pct. 14 C.
proc. pen., solicitând, cu privire la inculpatul P.R., redozarea pedepsei și
reținerea circumstanțelor personale ale acestuia, în sensul că are doi copii
minori în întreținere și soția grav bolnavă. Considerând că se impune aplicarea
prevederilor art. 320
1
C. proc. pen., în conformitate cu poziția sa
clară de recunoaștere a faptelor. Ca modalitate concretă de executare a
pedepsei, a solicitat suspendarea condiționată în conformitate cu disp. art. 81
C. pen., menționând că inculpatul are un loc de muncă stabil, așa cum rezultă
din actele în circumstanțiere depuse la dosar, că a petrecut o perioadă
suficient de lungă în arest preventiv, că scopul pedepsei poate fi atins și
prin suspendarea condiționată a executării acesteia, solicitând de asemenea și
reducerea cuantumului pedepsei spre minimul special Cu privire la inculpata
P.A., a solicitat instanței de recurs să țină cont de poziția procesuală a
inculpatei, arătând că, chiar dacă, la termenul de astăzi aceasta și-a nuanțat
implicarea în fapte, sunt totuși aplicabile disp. art. 320
1
C. proc.
pen. deoarece trebuie să se facă aplicarea legii penale mai favorabile. De
asemenea, a solicitat redozarea pedepsei aplicate inculpatei, iar ca modalitate
concretă de executare a solicitat suspendarea executării pedepsei.
Inculpații P.C. și
C.G. prin apărător ales au criticat decizia recurată prin prisma cazului de
casare prev. de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen., solicitând
reindividualizarea cuantumului pedepselor. Cu privire la inculpatul P.C., a
solicitat reținerea în favoarea sa cu titlu de circumstanțe atenuante a
faptului că nu are antecedente penale și a avut o conduită procesuală corectă
de-a lungul procesului penal, menționând că acesta este singurul întreținător
al familiei sale, iar în baza disp. art. 74 - 76 C. pen. solicitând reducerea
pedepsei care a fost aplicată inculpatului de instanța de fond și menținută în
apel. Cu privire la inculpata C.G., a solicitat reținerea în favoarea acesteia
a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 C. pen., respectiv conduita
corespunzătoare a inculpatei înainte de săvârșirea acestei infracțiuni și
reducerea cuantumului pedepsei de 8 ani închisoare. A mai arătat că inculpata a
fost prezentă la toate termenele de judecată și nu s-a dezis nicio secundă de
la ceea ce a afirmat în primă instanță. A mai solicitat aplicarea în cazul
inculpatei C.G. a dispozițiilor suspendării sub supraveghere, prev. de art. 86
1
C. pen., cu stabilirea celui mai lung termen de încercare pe care instanța de
recurs îl consideră necesar, precizând că inculpata C.G. a fost cercetată în
stare de libertate fiind însărcinată, că este singurul întreținător al familiei
și are copii minori în întreținere.
Examinând temeinicia
deciziei recurate, în raport de criticile formulate, prin prisma cazului de
casare prev. de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte
constată recursurile declarate de inculpații G.M., I.A., P.R., P.C., P.A. și
C.G., ca fiind nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta:
În urma aplicării
dispozițiilor art. 320
1
din Legea nr. 202/2010 privind reducerea
limitelor de pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită cu 1/3, instanța de fond a
avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen.,
gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite de inculpați,
modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, gradul de participație al
fiecărui inculpat la săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor.
Astfel, la
individualizarea pedepselor s-a avut în vedere gradul de pericol social al
faptei săvârșite de fiecare inculpat în parte, persoana făptuitorilor și circumstanțele
atenuante sau agravante.
De asemenea, având în
vedere gravitatea faptelor și pericolul creat, tribunalul a apreciat că
circumstanțele personale ale inculpaților, infractori primari, cunoscuți în
familie și societate ca persoane ce nu au mai săvârșit fapte antisociale nu
poate determina aplicarea unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege, cu
atât mai mult cu cât acest minim a fost redus cu o treime ca urmare a aplicării
dispoz. art. 320
1
C. proc. pen.
Recunoașterea unor
date și împrejurări ale realității, ca circumstanțe atenuante, nu este posibilă
decât dacă circumstanțele avute în vedere de instanță reduc în asemenea măsură
gravitatea faptei în ansamblu, sau îl caracterizează de o asemenea manieră pe
inculpat, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de
lege pentru infracțiunea săvârșită în concret satisface imperativul justei
individualizări a pedepsei.
În plus față de
instanțele anterioare, Înalta Curte reține că gradul de pericol social concret
al faptelor comise de către inculpați este unul foarte ridicat, având în vedere
pluralitatea de infracțiuni și de inculpați pe de-o parte, iar pe de altă parte
instanța are în vedere atingerea importantă adusă valorilor sociale ocrotite de
legea penală, modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, așa cum au fost
descrise mai sus, împrejurările în care faptele au fost comise și, nu în
ultimul rând, urmările produse, respectiv, încălcarea integrității corporale și
a libertății de mișcare a două părți vătămate minore, dintre care, una, în
vârstă de nu mai mult de 13 ani, a reperelor morale care trebuie să lumineze
viața unui copil, atingerea adusă dezvoltării fizice și psihice a victimelor
minore. Prin raportare mai ales la vârsta părților vătămate, se poate afirma că
această experiență și-a pus amprenta asupra dezvoltării psihice a acestora,
asupra echilibrului socio-afectiv al minorelor, mai ales că partea vătămată
D.M.I. avea și un handicap psihic, fiind și virgină.
Înalta Curte reține
că în speța de față s-a efectuat o corectă adecvare cauzală a criteriilor
generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont atât de gradul de
pericol social în concret al faptelor săvârșite de inculpați, dar și de
circumstanțele personale ale acestora, ceea ce a determinat aplicarea unor pedepse
juste și corecte, atât sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate,
cât și din punctul de vedere al nevoii de reeducare a inculpaților.
Pedepsele aplicate în
cauză reflectă o justă și completă valorificare a tuturor criteriilor de
individualizare prev. de art. 72 C. pen., cuantumul acestora ce a fost redus cu
1/3 în urma aplicării dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen., fiind
de natură să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este
reglementat prin dispozițiile art. 52 C. pen. Înalta Curte apreciază că,
susținerile prezentate în circumstanțierea inculpaților nu sunt apte să
antameze reținerea vreunei circumstanțe atenuante raportat la caracterul
abominabil al faptelor acestora.
De asemenea,
criteriile de individualizare au fost luate în considerare și la
individualizarea regimului de executare, astfel, raportându-se la persoana
inculpaților, la lipsa conștientizării de către aceștia a consecințelor
negative ale faptelor săvârșite, la perspectiva de reintegrare socială, precum
și la particularitățile dezvoltării psiho-sociale a inculpaților și
împrejurările cauzei, instanța consideră că scopul educativ, represiv și
preventiv al pedepsei poate fi atins numai prin executarea efectivă a
pedepselor privative de libertate, astfel că dispozițiile privind suspendarea
executării pedepselor nu au incidență în cauză.
Cu privire la critica
vizând retractarea declarației de vinovăție formulată de inculpații G.M., P.A.
și I.A. cu prilejul dezbaterilor recursurilor, instanța de recurs reține că și
aceasta este nefondată.
Astfel, la termenul
de judecată din data de 8 iunie 2012 de la instanța de fond, inculpații P.R.,
P.C., P.A. și C.G., având pe rând cuvântul, au arătat că doresc să beneficieze
de aplicarea dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen., și în
conformitate cu dispozițiile art. 320
1
alin. (3) C. proc. pen., s-a
procedat la ascultarea inculpaților P.R., P.C., P.A. și C.G., declarațiile
acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei după citire și semnare.
Inculpații G.M. zis
"Z." și I.A., au arătat că nu doresc să beneficieze de aplicarea
dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen., însă ulterior în cadrul
aceleiași ședințe de judecată, au revenit asupra acestui aspect, și au arătat
că doresc să beneficieze de aplicarea dispozițiilor art. 320
1
C.
proc. pen.
În conformitate cu
dispozițiile art. 320
1
alin. (3) C. proc. pen., la același termen
s-a procedat la ascultarea inculpaților G.M. zis "Z." și I.A.,
declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei după citire
și semnare.
Toți inculpații, au
solicitat, conform art. 320
1
C. proc. pen., ca judecata să se facă
numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care
le cunosc și le însușesc. Înalta Curte reține că, inculpații au fost asistați
de apărător ales și apărători desemnați din oficiu.
Având în vedere
această declarație și dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen. introdus
prin Legea nr. 202/2010 pentru accelerarea soluționării cauzelor, text potrivit
căruia, "Până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate
declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor
reținute în actul de sesizare a instanței și solicita ca judecata să se facă în
baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Judecata poate avea
loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci
când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul
de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția
înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de
judecată.
La termenul de
judecată, instanța a întrebat pe fiecare dintre inculpați dacă solicită ca
judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală,
pe care le cunosc și le însușesc, procedează la audierea acestora și apoi
acordă cuvântul procurorului și celorlalte părți.
Instanța de judecată
soluționează latura penală atunci când, din probele administrate, rezultă că
faptele inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la
persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse.
Dacă pentru
soluționarea acțiunii civile se impune administrarea de probe în fața
instanței, se va dispune disjungerea acesteia.
În caz de soluționare
a cauzei prin aplicarea alin. (1), dispozițiile art. 334 și 340 - 344 se aplică
în mod corespunzător.
Instanța va pronunța
condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor
de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu
o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.
Dispozițiile alin. (1) - (6) nu se aplică în cazul în care acțiunea penală
vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață.
În caz de respingere
a cererii, instanța continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept
comun".
Din examinarea
actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că Tribunalul București a constatat că
este competent și legal sesizat să judece cauza de față, inculpații nu sunt
acuzați de săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea penală prevede
pedeapsa detențiunii pe viață, inculpații au declarat personal înainte de
citirea actului de sesizare că recunosc săvârșirea faptelor reținute în
rechizitoriu și au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor
administrate în faza de urmărire penală.
De asemenea, instanța
a mai reținut că probele administrate în cursul urmăririi penale sunt legal
administrate.
Din probe a rezultat
că starea de fapt corespunde cu cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută
de inculpați.
Pe de altă parte, în
situația în care instanța de recurs ar trece peste aceste aspecte, există
riscul ca în soluționarea cauzei în procedura obișnuită, inculpaților să le fie
încălcat principiul non reformatio in pejus, ceea ce nu este permis.
Așadar, rezultă că,
instanța de fond la soluționarea cauzei a respectat exigențele impuse de
dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen., acordul de voință al
inculpaților a fost liber exprimat în prezența apărătorilor și în raport de
aceste precizări, Înalta Curte reține că la acest moment procesual, respectiv
în recurs, inculpații nu mai pot retracta declarația de vinovăție care are
caracter irevocabil.
Față de aceste
considerente, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se
vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații G.M., I.A., P.R.,
P.C., P.A. și C.G. împotriva Deciziei penale nr. 268/A din 27 septembrie 2012 a
Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Se va deduce din
pedepsele aplicate recurenților inculpați G.M., I.A., P.R., P.C. și P.A.,
durata reținerii și arestării preventive de la 27 martie 2012, la 20 martie
2013.
Vor fi obligați
recurenții inculpați G.M., I.A., P.R. și P.A. la plata sumei de câte 600 lei cu
titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 lei,
reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din
fondul Ministerului Justiției.
Va obliga pe
recurenții inculpați P.C. și C.G. la plata sumei de câte 400 lei cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând
onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu până la
prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondate, recursurile declarate de inculpații G.M., I.A., P.R., P.C., P.A. și
C.G. împotriva Deciziei penale nr. 268/A din 27 septembrie 2012 a Curții de
Apel București, secția a II-a penală.
Deduce din pedepsele
aplicate recurenților inculpați G.M., I.A., P.R., P.C. și P.A., durata
reținerii și arestării preventive de la 27 martie 2012, la 20 martie 2013.
Obligă pe recurenții
inculpați G.M., I.A., P.R. și P.A. la plata sumei de câte 600 lei cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 lei, reprezentând
onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Obligă pe recurenții
inculpați P.C. și C.G. la plata sumei de câte 400 lei cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariile
parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea
apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 20 martie 2013.
Procesat de GGC - GV