ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1923/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 809 din data de 25 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 71181/3/2011 s-a dispus respingerea cererii formulată de inculpatul M.M. privind schimbarea încadrării juridice a faptelor ca neîntemeiată. În baza art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.M. la 18 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. În baza art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe același inculpat la 2 ani închisoare. În baza art. 89 din O.U.G.

nr. 195/2002 cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe același inculpat la 3 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului acesta executând pedeapsa cea mai grea respectiv 18 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe care sporit-o cu 6 luni, inculpatul având de executat 18 ani și 6 luni închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. S-a făcut aplic, art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen. În baza art. 67 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a degradării militare. În baza art. 88 C. pen.

s-a computat prevenția inculpatului de la 17 mai 2011 până la 25 septembrie 2012. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen. combinat cu art. 998 C. civ. anterior a fost obligat inculpatul să plătească părții civile C.F. suma totală de 56.689,63 RON (din care 6.689,63 RON reprezintă daune materiale, iar 50.000 RON daune morale) cu titlu de despăgubiri civile. A obligat pe inculpat să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgență „Sf. P." - București suma totală de 616,29 RON cu dobânda legală aferentă acestei sume (calculată de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la achitarea integrală a debitului) cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpat să plătească suma de 4.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. În baza art. 193 C. proc. pen. a fost obligat inculpat să plătească părții civile C.F. suma de 2.850 RON cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin rechizitoriul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București înregistrat la data de 07 noiembrie 2011 cu nr. 2646/P/2011, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului M.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat, conducerea unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere și părăsirea locului accidentului, în stare de recidivă, prev. de art. 174-175 lit. i) C. pen.

și art. 86 alin. (1) și respectiv art. 89 din O.U.G nr. 195/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. În actul de sesizare, în esență, s-a reținut că, în data de 14 mai 2011, inculpatul, a lovit-o intenționat pe victima C.L.N. cu autovehiculul pe care îl conducea, pe drumurile publice, fără a poseda permis de conducere pentru nici o categorie de vehicule, după care a părăsit în cel mai scurt timp locul accidentului.

Ca urmare a leziunilor suferite, victima a decedat la data de 15 mai 2011. Actul de inculpare a fost probat cu: procesul-verbal de cercetare a locului faptei, schiță și planșă foto întocmite de Brigada Poliției Rutiere; procesul-verbal proces-verbal de cercetare a locului faptei și planșe foto; raportul de constatare tehnico-științifică din 2011; procesele-verbale de transcriere a unor convorbiri telefonice;raportul de expertiză criminalistică din 04 noiembrie 2011; raportul medico-legal de necropsie din 2011; acte medicale privind asistența medicală acordată victimei; procesele-verbale de constatare și planșă foto; procesul-verbal de conducere în teren și planșe foto; declarațiile părții civile; declarațiile martorilor; declarațiile inculpatului.

În cursul cercetării judecătorești a fost ascultat inculpatul care și-a menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale. Inculpatul a recunoscut că a condus autoturismul marca D. pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere și a susținut că atunci când a ajuns a doua oară la fabrica M. a aflat că la fața locului au venit organele de poliție și lucrători ai B.G.S., context în care, pentru că nu avea voie să ia fier vechi din acea zonă a luat hotărârea să se întoarcă acasă circulând cu autoturismul pe un câmp pentru a nu fi prins că nu are permis de conducere.

Inculpatul a mai susținut că în timp deplasării a ajuns într-o zonă de drum betonat și după ce o persoană i-a aruncat o piatră în parbriz a frânat autoturismul, s-a dat jos și a constatat că lovise o persoană cu partea laterală a autoturismului, persoană care era căzută și se văita, după care s-a urcat înapoi în autoturism și a părăsit zona întrucât la fața locului au apărut niște persoane care l-au lovit cu pietre. Inculpatul a mai susținut de asemenea că, ulterior a dezasamblat autoturismul pe care îl condusese pentru ca B.G.S.-ul să nu îl găsească. S-au luat declarații, părții vătămate C.F. și martorilor M.S., V.Ș.A., N.C., N.S.M., M.I., D.M., N.M., N.Ș., S.N.C., S.V.D., D.C.A., D.M.D., B.M.A., C.R.C., B.A., C.E.G., Ș.D., D.A., I.Ș., G.V., S.G., B.M., care și-au menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale.

Au fost audiați, sub aspectul situației de fapt, martorul I.M. (care a arătat că nu cunoaște nimic în legătură cu acuzațiile aduse inculpatului), iar în dovedirea laturii civile a cauzei martorii T.A.M. și C.M.. Martora T.A.M. a arătat că partea civilă C.F. după decesul soțului acesteia conduita sa profesională s-a schimbat fiind retrogradată din funcție, aceasta modificându-și temperamentul nemaifiind calmă și sociabilă ca înainte și confruntându-se cu pierderi de memorie. Martora a mai arătat câ partea civilă după decesul soțului său a efectuat cheltuieli dar nu cunoaște cuantumul acestora. Martorul C.M. a arătat că partea civilă a suferit mult după decesul soțului său, devenind mai puțin comunicativa ca înainte.

Martorul a mai arătat că partea civilă a cheltuit o sumă considerabilă cu înmormântarea soțului său și cu pomenirile ulterioare. S-a administrat proba cu acte. Examinând și coroborând materialul probator administrat atât în faza de cercetare penală cât și în faza de cercetare judecătorească tribunalul a reținut următoarele: Inculpatul M.M., la fel ca multe alte persoane din com. G. jud. Ilfov se ocupa cu recuperarea de materiale refolosibile, pe care le preda centrelor specializate. În data de 14 mai 2011 inculpatul împreună cu alte persoane, ca de altfel și alte persoane, care formau grupuri distincte, recuperau deșeuri metalice rezultate din dezafectarea unor clădiri ale fostei Fabrici M. București.

Grupul inculpatului adunase deja o anumită cantitate de metal pe care acesta urma să o transporte la unul din centrele din apropiere. Pe strada X., fără a avea cunoștință de grupurile care căutau metale refolosibile, a venit martorul S.V.D. împreună cu prietena sa C.E.G., utilizând autoturismul acesteia marca „F.". Mai multe persoane dintre cele care recuperau fier vechi, având asupra lor fragmente de metal, au avut o altercație verbală cu martorii S.V.D. și C.E.G., atitudinea amenințătoare a acestora determinându-i pe cei doi să părăsească foarte repede zona. Martorul S.V.D., având în vedere că acest conflict nu s-a terminat dar și că numărul persoanelor care încercau să recupereze deșeuri și materiale metalice este mult mai mic, a apelat telefonic pe unii dintre prietenii săi, solicitându-le ajutorul.

Ulterior martorul S.V.D. s-a întâlnit cu prietenii săi, respectiv martorii D.C.A., D.M.D., C.R.C. și victima C.L.N., și împreună s-au deplasat pe str. X., situată în Municipiul București, sector 3, cu autoturismele marca F., marca W. și marca D.L. cu intenția vădită de a-i identifica pe cei cu care acesta și prietena sa se certaseră mai devreme, și atunci când au ajuns în aproprierea zonei unde a avut loc altercația despre care s-a făcut referire au tăiat anvelopele unui autoturism D.S. aparținând martorului N.C. care colecta de asemenea fier vechi.

Apoi au coborât din autoturisme și au pătruns în incinta fabricii dezafectate, unde persoanele din grupul celor care colectau deșeuri metalice au aruncat cu pietre în direcția acestora, fără a putea fi observate, în mod direct, deoarece stăteau ascunse după vegetația din aria respectivă.în aceste împrejurări, persoanele din ambele grupuri au aruncat cu pietre, niciuna dintre acestea nefiind vătămate, producându-se doar mici avarii ale autoturismului „F." aparținând martorei C.E.G. În condițiile în care numărul persoanelor care făceau parte din grupul celor care colectau deșeuri metalice era mai mare, cei din grupul din care făcea parte și victima C.L.N. au intenționat să se refugieze în incinta SC C.G.

SA, martorul S.V.D. urcându-se în mașina prietenei sale, iar martorul C.R.C. în autoturismul martorului D.C.A.. În timpul deplasării, pe strada X. - intrarea SC C.G. SA, la o distanță de aproximativ 100 metri de poarta de acces în societate, martorul D.C.A. a observat că victima C.L.N. se deplasa pe jos și în acest context, după ce autoturismul a fost oprit, a coborât continuându-și deplasarea pe jos, în fugă, alături de victimă, pe partea dreaptă a drumului. La un moment dat în urma celor doi a apărut autoturismul marca D. condus de inculpatul M.M. (inculpatul nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule) care s-a îndreptat în mod vizibil spre aceștia, printr-o manevră de modificare a direcției de rulare spre dreapta direcției de mers.

În aceste împrejurări, victima C.L.N. a fost lovită în plin de autoturismul menționat, fiind proiectat în aer, proiectare care a determinat căderea acesteia și lovirea de planuri dure denivelate. După impact inculpatul a oprit autoturismul, a coborât și a observat victima căzută la pământ, care se văieta, și după ce martorul D.M.D., care venise la fața locului i-a spus „băi l-ai omorât pe acesta", s-a urcat în autoturism și a părăsit locul săvârșirii faptei. Apoi, martorul D.C.A. a sunat la numărul de urgențe 112, victima fiind transportată la Spitalul de Urgență „Sf. P." unde i s-a stabilit următorul diagnostic: „politraumatism prin accident rutier, traumatism cranio-cerebral grav și contuzie hemoragică parenchimatoasă". Ca urmare a leziunilor suferite, în pofida tratamentului acordat în regim de urgență, victima C.L.N.

a decedat la data de 15 mai 2011. După săvârșirea faptei, inculpatul s-a deplasat la locuința situată în comuna G., județul Ilfov, iar a doua zi a dezmembrat autoturismul, aruncând plăcuțele de înmatriculare în WC-ul aflat în curtea imobilului său și ascunzând părțile componente ale autoturismului în vegetația de pe un teren viran, situat în aproprierea satului B.. Potrivit concluziilor raportului de necropsie din 2011 moartea numitului C.L.N. a fost violentă și s-a datorat contuziei cerebrale, hemoragiei meningeale cu hematom subdural de emisfer stâng și drept consecința unui traumatism cranio-cerebral soldat cu fractura cominutivă cu înfundare de boltă craniană iradiată cominutiv la baza craniului.

S-a stabilit că, între leziunile cranio-cerebrale și deces există legătură de cauzalitate directă necondiționată. La autopsie s-au constatat următoarele leziuni traumatice:- echimoze și excoriații faciale care s-au putut produce prin lovire cu corp dur fără legătură de cauzalitate cu tanatogeneza,- leziunile traumatice obiectivate prin excoriații și plagă contuză picior stâng, fractură bimaleolară închisă picior stâng; excoriații și plagă contuză gamba stângă prin lovire cu corp dur urmată de lovire și proiectarea de plan dur a victimei cu producerea excoriațiilor și plăgilor de la nivelul ambelor antebrațe 1/3 superioară și marginea posterioară a cotului, a excoriațiilor scapular stângi, a plăgilor contuze și a excoriațiilor fesier stâng și lombar precum și a leziunilor complexe cranio-cerebrale.

S-a concluzionat că aceste leziuni traumatice consemnate la pct. 2 pot avea ca mecanism de producere lovirea cu corp dur-proiectarea și lovirea victimei de plan dur în condițiile unui accident rutier și că leziunile traumatice în totalitate pot data din 14 mai 2011. S-a stabilit, de asemenea că sângele recoltat aparține grupei „A", alcoolemie zero și că moartea victimei poate data din 15 mai 2011. Potrivit concluziilor raportului de expertiză criminalistică (auto) întocmit în cauză viteza de deplasare a autoutilitarei marca D. - urmărire penală în momentul impactului a fost de 44 km/h, iar direcția de deplasare a fost spre gardul incintei societății comerciale SC C.G. SA. Locul impactului s-a situat cu cea.

2 m înainte de debutul urmelor de frânare și la cea. 9 m de la marginea din stânga a drumului. în momentul impactului autoturismul avea o poziție aproximativ paralelă cu direcția drumului, fiind orientat cu frontala către gardul SC C.G. SA, victima fiind orientată cu spatele spre autoturism. Victima a fost lovită cu partea frontală a autoturismului D., la o distanță de circa 0,35 m de limita de gabarit din dreapta acestuia.

Expertul a apreciat ca foarte probabil caracterul intenționat al acțiunii de lovire, cu autovehiculul, a victimei, întreprinsă de inculpat, iar în condițiile în care această acțiune nu a fost precedată de generarea unei stări de pericol determinată de acțiunile întreprinse de victimă, a concluzionat că nu pot fi analizate posibilitățile de evitare a evenimentului.Tribunalul a reținut această situație de fapt având în vedere mijloacele de probă la care s-a făcut referire mai sus din care rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului în săvârșirea faptelor. Tribunalul a înlăturat, ca nesincere, atât susținerile inculpatului cât și cele ale martorilor N.Ș. și N.M.

în sensul că asupra autoturismului s-a aruncat cu o piatră în parbriz - de către victimă după susținerile martorului N.Ș., care a arătat că acest lucru i l-a spus inculpatul - și din acest motiv inculpatul a oprit autoturismul, nesesizând la timp prezența unei persoane pe carosabil, în condițiile în care, în raport cu probatoriul administrat s-a dovedit că, persoane din ambele grupuri au aruncat cu pietre unele spre altele - fără ca vreuna din ele să fie lovită, fiind avariat doar autoturismul aparținând martorului C.E.G. - atunci când persoanele din grupul victimei C.L.N. se aflau în incinta fabricii dezafectate, iar persoanele din celor care colectau deșeuri metalice se aflau ascunse după vegetația din aria respectivă, deci mai înainte ca inculpatul să apară cu autoturismul în spatele victimei și a martorului D.C.A.

și că, așa cum s-a arătat viteza de deplasare a autoturismului, condus de inculpat, în momentul impactului a fost de 44 km/h. De asemenea, tribunalul a înlăturat și susținerea inculpatului, în sensul că victima i-a apărut brusc, din partea dreaptă, în fața autoturismului fără a o putea evita, aceasta fiind infirmată de concluziile expertizei criminalistice auto și declarațiile martorilor D.M.D., B.M.A., C.R.C. și D.C.A., din coroborarea cărora a rezultat că inculpatul conducea, cu viteză, autoturismul în direcția de deplasare către gardul incintei SC C.G.

SA, aflându-se în spatele victimei și a martorului D.C.A., acțiunea de lovire a victimei cu autoturismul nefiind precedată de generarea unei stări de pericol determinată de acțiunea întreprinsă de aceasta și realizându-se printr-o manevră de modificare a direcției de rulare spre dreapta direcției de mers cu îndreptarea autoturismului în mod vizibil spre victimă.în sfârșit, tribunalul a înlăturat și susținerea inculpatului, în sensul că a părăsit locul accidentului de teama de a nu fi agresat de persoanele din grupul victimei, în condițiile în care, pe de o parte, mai înainte de lovirea victimei cu autoturismul, acesta și persoanele din grupul celor care colectau deșeuri metalice și au aruncat cu pietre către persoanele din celălalt grup - din care făcea parte și victima - se aflau în urmărirea acestora din urmă care încercau să se refugieze în incinta SC C.G.

SA, iar pe de altă parte, în momentul în care inculpatul a coborât din autoturism, după lovirea victimei și a observat-o pe aceasta căzută la pământ, la fața locului se aflau doar martorii D.C.A. și D.M.D., inculpatul urcându-se înapoi în autoturism și părăsind locul accidentului după ce martorul D.M.D. i-a spus acestuia că a „omorât-o" pe victimă, împrejurări ce rezultă din coroborarea declarațiilor martorilor D.C.A., D.M.D., C.R.C., B.M.A. și S.V.D..în lumina considerentelor expuse mai sus, vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii faptei de părăsirea locului accidentului este dovedită cu certitudine, solicitarea acestuia de achitare, în temeiul ari. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., fiind neîntemeiată, susținerile safe, fa care s-a făcut referire, având drept scop înlăturarea răspunderii penale. Fapta săvârșită de inculpat așa cum a fost descrisă mai sus (constând în aceea că, în data de 14 mai 2011 a condus un autoturism pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.Fapta săvârșită de același inculpat, așa cum a fost descrisă mai sus (constând în aceea că, în data de 14 mai 2011, după ce a condus pe drumurile publice autoutilitara marca D. și a lovit-o intenționat, cu acest autovehicul, pe victima C.L.N.

- care în urma leziunilor suferite a decedat la data de 15 mai 2011- a părăsit locul accidentului) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de părăsire a locului accidentului prev. art. 89 din O.U.G nr. 195/2002.Fapta săvârșită de inculpat așa cum a fost descrisă mai sus (constând în aceea că, în data de 14 mai 2011, în timp ce conducea pe drumurile publice autoutilitara marca D., a lovit-o intenționat, cu acest autovehicul, pe victima C.L.N. care în urma leziunilor suferite a decedat la data de 15 mai 2011) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. i) C. pen. Pe plan subiectiv în raport cu probatoriul administrat a rezultat în mod indubitabil că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide victima.

Astfel, în condițiile în care inculpatul, nu a avut permis de conducere pentru nici o categofie de autovehicule și a condus autoutilitara pe drumurile publice, care avea o stare tehnică precară și un grad de uzură avansat, nefiind verificată periodic din punct de vedere tehnic, îndreptând-o în mod vizibil spre victimă printr-o manevră de modificare a direcției de rulare spre dreapta direcției de mers în contextul în care lățimea drumului pe care circula (proiectat inițial pentru transporturi uzinale/agabaritice) îi permitea efectuarea oricărei manevre de evitare, acesta a avut în mod clar reprezentarea consecințelor faptei sale și a realizat urmările unei astfel de acfiuni ilicite, chiar dacă inculpatul este o persoană de instruire.

Pe același plan al laturii subiective sunt semnificative, faptul că după ce inculpatul a lovit victima cu autoturismul a coborât și după ce a observat victima căzută la pământ și l-a auzit pe martorul D.M.D. spunând „băi l-ai omorât", s-a urcat în autovehicul și a fugit de la fața locului, precum și împrejurarea că a doua zi după comiterea faptei inculpatul a dezmembrat autoutilitara și a ascuns componentele acesteia, încercând să distrugă una din principalele probe materiale incriminatoare, ceea ce conduce la concluzia că acesta a realizat posibil al faptei sale, rezultat pe care, chiar dacă nu l-a urmărit l-a acceptat, consecințele faptei sale.

Tribunalul, concluzionând, a reținut că inculpatul a prevăzut rezultatul situație în care nu poate fi primită susținerea inculpatului, în sensul că fapta pe care comis-o, constând în lovirea victimei cu autoturismul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen. În consecință, tribunalul a respins cererea formulată de inculpat, privind schimbarea încadrării juridice a faptelor în sensul învederat mai sus. Din fișa de cazier a rezultat că prin sentința penală nr. 1181 din 28 iulie 2003 pronunțată de Judecătoria Buftea rămasă definitivă prin decizia penală nr. 78/2004 pronunțată de Curtea de Apel București, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea unei infracțiuni de complicitate la furt calificat.

Inculpatul a fost arestat la data de 19 februarie 2004 și liberat condiționat la data de 03 februarie 2006 având un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 380 de zile. În raport cu această condamnare inculpatul a săvârșit faptele deduse judecății în stare de recidivă postexecutorie, tribunalul a făcut aplicarea disp. art. 37 lit. b)C. pen. La individualizarea pedepselor tribunalul a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social și modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, precum și persoana inculpatului care are un grad de instruire redus și este cunoscut cu antecedente penale, manifestând perseverență infracțională, având un comportament relativ sincer pe parcursul procesului penal.

În raport cu criteriile arătate mai sus, tribunalul s-a orientat la o pedeapsă de 18 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere și 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului. Având în vedere că faptele comise de inculpat se află în concurs real, tribunalul a făcut aplicarea prevederilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și 35 lit. a) C. pen.

și a procedat la contopirea pedepselor, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, respectiv 18 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe care, față de perseverența infracțională a inculpatiritri a sporit-o cu 6 luni, apreciind că această pedeapsă este de natură a asigura atingerea scopului preventiv prevăzut de art. 52 C. pen. În baza art. 71 C. pen., tribunalul a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.în baza art. 67 alin. (2) C. pen., tribunalul a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a degradării militare. În baza art. 88 C. pen. tribunalul a computat prevenția inculpatului, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen. s-a menținut starea de arest a acestuia apreciind că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate. În ceea ce privește latura civilă a cauzei tribunalul a constatat că partea vătămată C.F. (soția victimei C.L.N.) s-a constituit parte civilă în cauză cu echivalentul în RON al sumei de 100.000 euro la cursul Băncii Naționale a României de la data efectuării plății, din care 30% reprezentând daune materiale, iar 70% reprezentând daune morale. De asemenea partea civilă a solicitat obligarea inculpatului și la plata cheltuielilor judiciare pe care Ie-a avansat pe parcursul judecării cauzei. La data de 09 aprilie 2012 partea civilă C.F. a depus la dosar un înscris prin care a precizat că totalul cheltuielilor cu titlu de daune materiale este în cuantum de 9.539,63 RON.

Tribunalul a mai constatat că Spitalul Clinic de Urgență Sf. P. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma totală de 616,29 RON cu dobânda legală aferentă sumei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea victimei C.L.N. În ceea ce privește daunele materiale solicitate de partea civilă C.F. tribunalul ținând cont de declarațiile martorilor T.A.M. și C.M., precum și de înscrisurile depuse la dosar a apreciat că acestea au fost probate în parte doar până la cuantumul echivalentului în RON a sumei de 6.689,63 RON. Sub aspectul învederat mai sus tribunalul a avut în vedere că din totalul de 9.539,63 RON, menționat de partea civilă ca fiind cuantumul daunelor materiale în raport cu înscrisurile la care s-a făcut referire, suma de 2850 RON reprezintă cheltuielile judiciare avansate de această parte.

În ceea ce privește daunele morale, solicitate de aceeași parte civilă, tribunalul s-a orientat la suma de 50.000 RON apreciind că această sumă este rezonabilă și de natură a asigura o justă reparație a prejudiciului moral suferit.în ceea ce privește despăgubirile civile solicitate de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Sf. P., tribunalul ținând cont de înscrisurile aflate la dosar, Ie-a apreciat ca fiind întemeiate în integralitatea lor, urmând ca la suma solicitată de această parte să fie adăugată și dobânda aferentă calculată de la data rămânerii definitive a prezentei sentinței și până la achitarea integrală a debitului. În consecință, constatând că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale a inculpatului, tribunalul în baza art. 14 rap.

la art. 346 C. proc. pen. combinat cu art. 998 C. civ. anterior l-a obligat pe inculpat la plata sumelor la care s-a făcut referire mai sus de către părțile civile cu titlu de despăgubiri civile. în baza art. 191 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. În baza art. 193 C. proc. pen. tribunalul ținând cont de înscrisurile depuse la dosar l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile C.F. suma de 2.850 RON cu titlu de cheltuieli judiciare. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul M.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că nu a avut intenția să ucidă victima, fapta săvârșind-o din culpă. În fața Curții, prin apărător, inculpatul a mai solicitat, reducerea daunelor morale acordate părții vătămate, precum și, în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, dar și sub toate aspectele de drept și de fapt, Curtea a constatat următoarele:

I. SITUAȚIA DE

FAPT a)în fapt, inculpatul M.M. se ocupa cu recuperarea de materiale refolosibile, pe care le preda centrelor specializate. În data de 14 mai 2011 inculpatul împreună cu alte persoane, ca de altfel și alte persoane, care formau grupuri distincte, recuperau deșeuri metalice rezultate din dezafectarea unor clădiri ale fostei Fabrici M. București. Grupul inculpatului adunase deja o anumită cantitate de metal pe care acesta urma să o transporte la unul din centrele din apropiere. Pe strada X., fără a avea cunoștință de grupurile care căutau metale refolosibile, a venit martorul S.V.D. împreună cu prietena sa C.E.G., utilizând autoturismul acesteia marca „F.". Mai multe persoane dintre cele care recuperau fier vechi, având asupra lor fragmente de metal, au avut o altercație verbală cu martorii S.V.D.

și C.E.G., atitudinea amenințătoare a acestora determinându-i pe cei doi să părăsească foarte repede zona. Martorul S.V.D., având în vedere că acest conflict nu s-a terminat dar și că numărul persoanelor care încercau să recupereze deșeuri și materiale metalice este mult mai mic, a apelat telefonic pe unii dintre prietenii săi, solicitându-le ajutorul. Ulterior martorul S.V.D. s-a întâlnit cu prietenii săi, respectiv martorii D.C.A., D.M.D., C.R.C. și victima C.L.N., și împreună s-au deplasat pe str. X., situată în Municipiul București, sector 3, cu autoturismele marca F., marca W. și marca D.L. cu intenția vădită de a-i identifica pe cei cu care acesta și prietena sa se certaseră mai devreme, și atunci când au ajuns în aproprierea zonei unde a avut loc altercația despre care s-a făcut referire au tăiat anvelopele unui autoturism D.S.

aparținând martorului N.C. care colecta de asemenea fier vechi. Apoi au coborât din autoturisme și au pătruns în incinta fabricii dezafectate, unde persoanele din grupul celor care colectau deșeuri metalice au aruncat cu pietre în direcția acestora, fără a putea fi observate, în mod direct, deoarece stăteau ascunse după vegetația din aria respectivă. În aceste împrejurări, persoanele din ambele grupuri au aruncat cu pietre, niciuna dintre acestea nefiind vătămate, producându-se doar mici avarii ale autoturismului „F." aparținând martorei C.E.G. În condițiile în care numărul persoanelor care făceau parte din grupul celor care colectau deșeuri metalice era mai mare, cei din grupul din care făcea parte și victima C.L.N.

au intenționat să se refugieze în incinta societății comerciale SC C.G. SA, martorul S.V.D. urcându-se în mașina prietenei sale, iar martorul C.R.C. în autoturismul martorului D.C.A. În timpul deplasării, pe strada X. - intrarea SC C.G. SA, la o distanță de aproximativ 100 metri de poarta de acces în societate, martorul D.C.A. a observat că victima C.L.N. se deplasa pe jos și în acest context, după ce autoturismul a fost oprit, a coborât continuându-și deplasarea pe jos, în fugă, alături de victimă, pe partea dreaptă a drumului. La un moment dat în urma celor doi a apărut autoturismul marca D. condus de inculpatul M.M. (inculpatul nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule) care s-a îndreptat în mod vizibil spre aceștia, printr-o manevră de modificare a direcției de rulare spre dreapta direcției de mers.

În aceste împrejurări, victima C.L.N. a fost lovită în plin de autoturismul menționat, fiind proiectat în aer, proiectare care a determinat căderea acesteia și lovirea de planuri dure denivelate. După impact inculpatul a oprit autoturismul, a coborât și a observat victima căzută la pământ, care se văieta, și după ce martorul D.M.D., care venise la fața locului i-a spus „băi l-ai omorât pe acesta", s-a urcat în autoturism și a părăsit locul săvârșirii faptei. Apoi, martorul D.C.A. a sunat la numărul de urgențe 112, victima fiind transportată la Spitalul de Urgență„Sf. P." unde i s-a stabilit următorul diagnostic: „politraumatism prin accident rutier, traumatism cranio-cerebral grav și contuzie hemoragică parenchimatoasă". Ca urmare a leziunilor suferite, în pofida tratamentului acordat în regim de urgență, victima C.L.N.

a decedat la data de 15 mai 2011. După săvârșirea faptei, inculpatul s-a deplasat la locuința situată în comuna G., sat B., județul Ilfov, iar a doua zi a dezmembrat autoturismul, aruncând plăcuțele de înmatriculare în WC-ul aflat în curtea imobilului său și ascunzând părțile componente ale autoturismului în vegetația de pe un teren viran, situat în aproprierea satului B. Potrivit concluziilor raportului de necropsie din 2011 moartea numitului C.L.N. a fost violentă și s-a datorat contuziei cerebrale, hemoragiei meningeale cu hematom subdural de emisfer stâng și drept, consecința unui traumatism cranio-cerebral soldat cu fractura cominutivă cu înfundare de boltă craniană iradiată cominutiv la baza craniului.

S-a stabilit că, între leziunile cranio-cerebrale și deces există legătură de cauzalitate directă necondiționată. La autopsie s-au constatat următoarele leziuni traumatice:- echimoze și excoriații faciale care s-au putut produce prin lovire cu corp dur fără legătură de cauzalitate cu tanatogeneza,- leziunile traumatice obiectivate prin excoriații și plagă contuză picior stâng, fractură bimaleolară închisă picior stâng; excoriații și plagă contuză gamba stângă prin lovire cu corp dur urmată de lovire și proiectarea de plan dur a victimei cu producerea excoriațiilor și plăgilor de la nivelul ambelor antebrațe 1/3 superioară și marginea posterioară a cotului, a excoriațiilor scapular stângi, a plăgilor contuze și a excoriațiilor fesier stâng și lombar precum și a leziunilor complexe cranio-cerebrale.

S-a concluzionat că aceste leziuni traumatice consemnate la pct. 2 pot avea ca mecanism de producere lovirea cu corp dur-proiectarea și lovirea victimei de plan dur în condițiile unui accident rutier și că leziunile traumatice în totalitate pot data din 14 mai 2011. S-a stabilit, de asemenea că sângele recoltat aparține grupei „A", alcoolemie zero și că moartea victimei poate data din 15 mai 2011. Potrivit concluziilor raportului de expertiză criminalistică (auto) întocmit în cauză viteza de deplasare a autoutilitarei marca D.-urmărire penală în momentul impactului a fost de 44 km/h, iar direcția de deplasare a fost spre gardul incintei societății comerciale SC C.G. SA. Locul impactului s-a situat cu cea.

2 m înainte de debutul urmelor de frânare și la cea. 9 m de la marginea din stânga a drumului. în momentul impactului autoturismul avea o poziție aproximativ paralelă cu direcția drumului, fiind orientat cu frontala către gardul SC C.G. SA, victima fiind orientată cu spatele spre autoturism. Victima a fost lovită cu partea frontală a autoturismului D., la o distanță de circa 0,35 m de limita de gabarit din dreapta acestuia. Expertul a apreciat ca foarte probabil caracterul intenționat al acțiunii de lovire, cu autovehiculul, a victimei, întreprinsă de inculpat, iar în condițiile în care această acțiune nu a fost precedată de generarea unei stări de pericol determinată de acțiunile întreprinse de victimă, a concluzionat că nu pot fi analizate posibilitățile de evitare a evenimentului.

b) Analiza mijloacelor de probă: Fiind audiat, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, inculpatul a susținut constant că nu a avut intenția să ucidă victima, nefiind vinovat sub acest aspect. Inculpatul a mai arătat că a părăsit locul săvârșirii faptei întrucât i-a fost teamă de persoanele din grupul victimei, care au început să arunce cu pietre către autoturismul său, admițând că a condus pe drumurile publice un autoturism fără a poseda permis de conducere. În fața Curții, inculpatul a declarat că în timp ce conducea în zona respectivă, o piatră a lovit parbrizul autoturismului în partea dreaptă, motiv pentru care s-a speriat, a frânat, a simțit că a lovit ceva, a coborât și a observat victima, după care observând 6-7 persoane care se deplasau către el a urcat la volan și a plecat.

Curtea a apreciat că declarațiile inculpatului nu exprimă adevărul, deoarece nu se coroborează cu nicio împrejurare ce rezultă din celelalte mijloace de probă administrate în cauză. Astfel, pentru a reține situația de fapt sus-menționată, Curtea a avut în vedere mijloacele de probă administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății,respectiv procesul-verbal de cercetare a locului faptei, schiță și planșă foto întocmite de Brigada Poliției Rutiere; procesul-verbal proces-verbal de cercetare a locului faptei și planșe foto; raportul de constatare tehnico-științifică din 2011; procesele-verbale de transcriere a unor convorbiri telefonice; raportul de expertiză criminalistică din 04 noiembrie 2011; raportul medico-legal de necropsie din 2011; acte medicale privind asistența medicală acordată victimei; procesele-verbale de constatare și planșă foto; procesul-verbal de conducere în teren și planșe foto, declarațiile părții vătămate C.F.

și martorilor M.S., V.Ș.A., N.C., N.S.M., M.I., D.M., N.M., N.Ș., S.N.C., S.V.D., D.C.A., D.M.D., B.M.A., C.R.C., B.A., C.E.G., Ș.D., D.A., I.Ș., G.V., S.G., B.M. Astfel, din declarațiile martorilor audiați a rezultat cu certitudine că la data respectivă s-a desfășurat un conflict între două grupuri, unul din care făcea parte victima, altul din care făcea parte inculpatul. în cursul conflictului membrii grupurilor au aruncat cu pietre unii în alții, fără să fie rănită vreo persoană. După cum s-a menționat mai sus, inculpatul a arătat că nu a intenționat să lovească victima, întrucât aceasta a aruncat cu o piatră în parbriz, împrejurare în care s-a speriat și, practic, nu a observat ce s-a întâmplat în continuare.

Majoritate martorilor ce făceau parte din grupul inculpatului, audiați în cauză, nu au observat momentul săvârșirii faptei, astfel încât aceștia nu oferă detalii relevante cu privire la cele întâmplate. Singurii martori care susțin varianta inculpatului sunt martorii M.S. și N.M., în condițiile în care ambii au arătat că nu au observat momentul impactului, deoarece se uitau în altă parte. Ambii au arătat că victima C.L.N. ar fi aruncat cu o piatră în parbrizul autoturismului inculpatului. Martorul M.S. a detaliat această afirmație, arătând că victima ar fi ieșit din spatele unei grămezi de moloz, a lovit cu piatra parbrizul, iar în momentele imediat premergătoare impactului s-ar fi aflat cu fața către autoturism.

Curtea, pentru argumentele ce au fost expuse în continuare a apreciat că declarațiile celor doi martori nu corespund adevărului, aceștia din considerente subiective, fiind apropiați ai inculpatului (M.S. este nepot al acestuia), declarând împrejurări neadevărate. Astfel, sub un prim aspect Curtea a constatat că declarațiile martorilor sus-menționați sunt vagi, aceștia neoferind multe detalii semnificative în legătură cu desfășurarea evenimentelor. De asemenea, declarațiiie acestora sunt contrazise de împrejurări ce rezultă cu claritate din administrarea celorlalte mijloace de probă. Martorul D.C.A., care s-a aflat chiar lângă victimă la momentul săvârșirii faptei, a arătat că în timp ce împreună cu victima a încercat să se refugieze în incinta fabricii, aflându-se pe partea dreaptă a drumului de acces, au observat un autoturism care se deplasa către ei, au încercat să fugă, însă victima a fost lovită din spate.

Aspecte relevante sunt oferite și de martorul D.M.D., care a arătat cu claritate că a observat că autoturismul a părăsit direcția de mers, virând ușor dreapta, îndreptându-se direct către victimă și D.C.A., lovind din spate victima. De asemenea, martorul C.R.C. a observat că victima și martorul D.C.A., auzind zgomotul motorului, s-au deplasat spre dreapta drumului, iar autoturismul condus de inculpat a intrat direct în victimă, martorul nefiind atins. Toți cei trei martori, cât și martorul B.M.A. Au mai relatat un detaliu semnificativ.respectiv că aceștia împreună cu victima se îndreptau către incinta SC C.G. SA întrucât doreau să se refugieze din fața grupului din care făcea parte și inculpatul, persoanele respectiv urmărindu-i și aruncând cu pietre, iar persoanele din grupul victimei nu mai aveau cale de a părăsi zona, pe care nu o cunoșteau.

Detaliul este relevant.având în vedere că inculpatul și martorii M.S. și N.M. au arătat că se aflau în zona respectivă deoarece ar fi aflat că în zonă ar fi apărut lucrători B.G.S., iar cei trei ar fi încercat sa fugă întrucât sustrăseseră fier vechi, iar inculpatul nu avea permis de conducere. Sub acest aspect, este evident că îndreptându-se către incinta SC C.G. SA cei trei nu doreau să părăsească zona, ci dimpotrivă se aflau în urmărirea victimei și a persoanelor din grupul acesteia. întrucât strada X. (după cum se poate observa din fotografiile efectuate la locul săvârșirii faptei, precum și din schițele aflate la dosarul de urmărire penală), se termină în zona incintei SC C.G. SA, iar victima și martorii din grupul acestuia nu cunoșteau zona și nu au mai găsit altă cale de ieșire, este cert că la momentul săvârșirii faptei aceștia se refugiau din fața grupului inculpatului, acesta din urmă urmărindu-i la volanul autoturismului.

Aceste aspecte au fost susținute și de concluziile raportului de expertiză criminalistică din 04 noiembrie 2011, din care rezultă mai multe aspecte relevante. Astfel, locul impactului s-a aflat la 2 m înainte de debutul urmelor de frânare, astfel încât este clar că autoturismul mai întâi a lovit victima, abia apoi inculpatul acționând frâna. Relevant mai este și faptul că s-a stabilit că, în momentele imediat premergătoare impactului, victima era orientată cu spatele spre autoturism, ceea ce contrazice declarațiile inculpatului și martorilor M.S. și N.M.

Curtea a mai constatat din procesul verbal de cercetare la fața locului, precum și din planșele foto atașate, că de la locul producerii accidentului până la vegetația la care s-a referit inculpatul este o distanță suficient de mare, astfel încât nu afirmația acestuia că a fost surprins de apariția intempestivă a victimei nu este susținută; dacă victima ar fi ieșit într-adevăr din vegetația respectivă, inculpatul ar fi avut suficient timp s-o observe. Curtea a apreciat că împrejurări relevante constituie și acțiunile ulterioare ale inculpatului, care a fugit de la locul săvârșirii faptei, iar a doua zi a încercat să ascundă urmele săvârșirii faptei, autoturismul folosit la săvârșirea faptei fiind dezmembrat, iar componentele ascunse.

Față de toate aceste considerente, Curtea a reținut situația de fapt expusă anterior, apreciind că inculpatul M.M. a acționat cu intenție indirectă, în sensul că, pe fondul unui conflict și intenționând să provoace leziuni fizice, deși nu a urmărit să ucidă pe C.L.N., a prevăzut și acceptat împrejurarea că lovind victima cu autoturismul ce avea o viteză suficient de ridicată pentru a provoca leziuni serioase unei persoane, acest rezultat se putea produce. Curtea constată că urmările pe care le poate produce impactul dintre un autoturism în viteză și corpul uman sunt evidente, neavând relevanță sub acest aspect împrejurarea că inculpatul nu poseda permis de conducere și are un grad de instrucție scăzut.Inculpatul a acționat cu intenție directă în privința săvârșirii celorlalte infracțiuni, respectiv de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis, precum și părăsirea locului accidentului.

II.ÎNCADRARE JURIDICĂ: în drept, fapta inculpatului M.M. care, la data de 14 mai 2011 a condus un autoturism pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule, s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002. Fapta săvârșită de același inculpat, constând în aceea că, în data de 14 mai 2011, după ce a condus pe drumurile publice autoutilitara marca D. și a lovit-o intenționat, cu acest autovehicul, pe victima C.L.N. - care în urma leziunilor suferite a decedat la data de 15 mai 2011- a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de părăsire a locului accidentului prev. art. 89 din O.U.G.

nr. 195/2002. Fapta inculpatului M.M. constând în aceea că, în data de 14 mai 2011, în timp ce conducea pe drumurile publice autoutilitara marca D., a lovit-o intenționat, cu acest autovehicul, pe victima C.L.N. care în urma leziunilor suferite a decedat la data de 15 mai 2011, s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. i) C. pen. Inculpatul a săvârșit fapta pe un drum public, ceea ce s-a apreciat că atrage incidența art. 175 lit. i) C. pen. Elementul material al laturii obiective a infracțiunii de omor constă în acțiunea inculpatului care a condus autoturismul, direcționându-i intenționat către victima ce încerca să fugă, prevăzând și acceptând că acționând în acest mod viața victimei poate fi suprimată.

Practic, obiectul vulnerant folosit de inculpat în cauză l-a reprezentat autoturismul pe care îl conducea. Urmarea imediată o constituie rezultatul produs, decesul victimei, între acțiunea inculpatului și urmarea imediată existând legătură de cauzalitate. III.INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A PEDEPSEI Șl MODALITATEA DE EXECUTARE. Curtea a apreciat că prima instanță a aplicat în mod corect dispozițiile art. 72 C. pen. Astfel, infracțiunea de omor calificat săvârșită de către inculpat are un grad de pericol social extrem de ridicat, având în vedere și modalitatea în care a acționat, lovind cu intenție cu un autoturism victima, aceasta pierzându-și viața. Pericol social ridicat au și celelalte două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului.

Curtea a mai constatat că inculpatul M.M. a săvârșit toate cele trei infracțiuni în stare de recidivă postexecutorie, față de pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea unei infracțiuni de complicitate la furt calificat sentința penală nr. 1181 din 28 iulie 2003 pronunțată de Judecătoria Buftea rămasă definitivă prin decizia penală nr. 78/2004 pronunțată de Curtea de Apel București, din executarea căreia inculpatul a liberat condiționat la data de 03 februarie 2006 având un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 380 de zile. Prin urmare, s-a apreciat că inculpatul dă dovadă de perseverență infracțională, întrucât după executarea unei pedepse cu închisoare, acesta a săvârșit alte infracțiuni intenționate, dintre care cea de omor este cu mult mai gravă.

De asemenea, s-a reținut că inculpat a negat constant săvârșirea faptei de omor, în ciuda existenței unor probe concludente de vinovăție, oferind explicații neplauzibile, neasumându-și în nici un mod săvârșirea faptei în urma căreia a decedat o persoană, dovedind dispreț față de valoarea socială fundamentală care este viața omului, împrejurări de naturi să sublinieze o dată în plus periculozitatea acestuia. Mai mult, inculpatul a fugit de la locul faptei și a distrus autoturismul folosit, în încercare de a scăpa de tragerea la răspundere penală. Față de aceste aspecte, aplicarea față de inculpat a unei pedepse cu închisoarea în cuantum de 18 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

timp de 8 ani, pentru infracțiunea de omor calificat, s-a apreciat că apare ca fiind pe deplin justificată. în aceiași sens, s-a apreciat că sunt pe deplin justificate și pedepsele de 2 ani închisoare pentru art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, precum și de 3 ani închisoare pentru art. 89 din O.U.G. nr. 195/2002. Curtea a apreciat că în cauză se impune, atât cu referire la pedeapsa complementară, cât și cu privire la pedeapsa accesorie, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. în acord cu prima instanță, Curtea a apreciat că față de gravitatea infracțiunilor săvârșite, mai cu seamă cea de omor calificat, inculpatul a devenit nedemn de a-și mai exercita dreptul de a alege, dând dovadă de lipsă de respect vădită față de valori sociale fundamentale, cum este viața omului.

În mod justificat prima instanță, în aplicarea art. 33 lit. a) rap.la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit cele trei pedepse, inculpatul M.M. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 18 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. timp de 8 ani, la pedeapsa principală aplicând un spor de 6 luni închisoare. Sporul aplicat s-a apreciat că reflectă în mod just gravitatea întregii activități infracționale a inculpatului, care a săvârșit trei infracțiuni în stare de recidivă postexecutorie, fiind nevoie de o perioadă mai mare de timp pentru a se asigura atingerea scopului pedepsei, respectiv prevenirea săvârșirii altor infracțiuni, dar și pentru ca inculpatul să-și formeze o atitudine corectă față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, în condițiile în care acesta a încălcat reguli fundamentale, respectiv cele referitoare la protejarea vieții omului.

Curtea a apreciat că se justifică în cauză și aplicarea pedepsei complementare a degradării militare. Cu privire la modalitatea de executare, Curtea a constatat că pedeapsa astfel aplicată nu poate fi decât cu executare efectivă. IV.LATURA CIVILĂ: Curtea a constatat că în mod justificat prima instanță, în baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen. combinat cu art. 998 C. civ. anterior a obligat inculpatul să plătească părții civile C.F. suma totală de 56.689,63 RON (din care 6.689,63 RON reprezintă daune materiale, iar 50.000 RON daune morale) cu titlu de despăgubiri civile. Cu privire la daunele materiale, Curtea a constatat că acestea sunt dovedite prin înscrisurile depuse la dosar de partea civilă.

Daunele morale au fost cuantificate în mod just de către prima instanță, având în vedere suferințele încercate de partea civilă, soția victimei C.L.N., în urma decesului acesteia. Aspecte relevante au fost oferite și de martora T.A.M., care a arătat că partea civilă C.F., după decesul soțului, și-a modificat conduita profesională, fiind retrogradată din funcție, aceasta modificându-și temperamentul, nemaifiind calmă și sociabilă ca înainte și confruntându-se cu pierderi de memorie. Martorul C.M. a mai arătat că partea civilă a suferit mult după decesui soțului său, devenind mai puțin comunicativa ca înainte. Prin urmare, suma stabilită cu titlu de daune morale s-a apreciat că reprezintă o reparație justă a prejudiciului nepatrimonial suferit de partea vătămată, criticile inculpatului nefiind temeinice nici sub acest aspect.

De asemenea, s-a apreciat că este justă obligarea inculpatului să plătească părții civile C.F. suma de 2.850 RON cu titlu de cheltuieli judiciare. V. ALTE ASPECTE: Curtea a menținut măsura arestării preventive luată anterior în cauză față de inculpat, s-a apreciat că în cauză sunt îndeplinite în continuare condițiile art. 143 C. proc. pen. și art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. Astfel, lăsarea în libertate a inculpatului s-a apreciat că prezintă pericol concret pentru ordinea publică, față de gravitatea deosebită a infracțiunii de omor calificat săvârșite, de natură să producă o intensă tulburare în cadrul comunității.

De asemenea, în condițiile în care inculpatul este recidivist, suferind anterior și alte condamnări pentru săvârșire a unor infracțiuni de furt calificat ori chiar a unor infracțiuni violente, de tâlhărie, Curtea a apreciat ca fiind extrem de ridicat riscul ca inculpatul să reitereze comportamentul infracțional, măsura arestării fiind în acest caz proporțională cu scopul urmărit, acela al protejării comunității împotriva unor fapte violente grave. Mai mult, în speță măsura s-a apreciat că este justificată și de imperativul asigu