ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4207/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4207/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Cu privire la

recursul penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 30/F din

16 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-au reținut

următoarele:

I. În baza

art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, a fost condamnat inculpatul

I.F., la o pedeapsă de 2 ani și 10 luni închisoare.

În baza art. 65

C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea

pedepsei principale.

În baza art. 26

raportat la art. 215 alin. (1), (2), și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 C. pen., a fost condamnat același inculpat

la o pedeapsă de 8 ani închisoare.

În baza art. 65

C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea

pedepsei principale.

În baza art. 67

alin. (1) și (3) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a degradării

militare.

S-a constatat

că faptele deduse prezentei judecăți sunt concurente cu cele pentru care inculpatul

a fost condamnat prin sentințele penale nr. 181 din 26 noiembrie 2002, nr. 201

din 10 decembrie 2002, nr. 165 din 12 noiembrie 2003, nr. 129 din 23 iulie 2003,

nr. 144 din 18 septembrie 2003, nr. 111 din 3 mai 2004, nr. 72 din 22 aprilie 2004,

nr. 78 din 30 aprilie 2004, nr. 79 din 30 aprilie 2004, nr. 131 din 18

octombrie 2005 ale Tribunalului Militar Teritorial București, ce au făcut obiectul

sentinței de contopire nr. 93 din 12 septembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Militar

Teritorial București, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 39

din 30 noiembrie 2006 a Curții Militare de Apel București, definitivă prin nerecurare.

S-au descontopit

pedepsele contopite prin sentința penală nr. 93 din 12 septembrie 2006 pronunțată

de Tribunalul Militar Teritorial București, astfel cum a fost modificată prin decizia

penală nr. 39 din 30 noiembrie 2006 a Curții Militare de Apel București, definitivă

prin nerecurare, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea

lor.

În baza art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta

cu pedepsele astfel descontopite și negrațiate, inculpatul I.F. urmând a executa

pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, sporită cu 1 an, în final 9 ani închisoare.

În baza art. 35

alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 5 ani după

executarea pedepsei principale rezultante, precum și pedeapsa complementară a degradării

militare.

În baza art. 71

alin. (1) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art.

64 lit. a), b) și c) C. pen. pe durata executării pedepsei principale rezultante.

În baza art. 36

C. pen., s-a dedus perioada executată de la 21 februarie 2001 la 24 februarie 2006

și de la 20 iunie 2006 la 30 noiembrie 2006.

S-a menținut liberarea

condiționată dispusă prin sentința penală nr. 101 din 10 ianuarie 2006 a Judecătoriei

sector 5 București, modificată prin decizia penală nr. 525 din 24 februarie 2006

a Tribunalului București.

II. În baza

art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, a fost condamnat inculpatul

L.G., la o pedeapsă de 2 ani 2 luni închisoare.

În baza art. 65

C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea

pedepsei principale.

În baza art. 26

rap. la art. 215 alin. (1), (2), și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 C. pen., a fost condamnat același inculpat

la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 65

C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea

pedepsei principale.

S-a constatat

că faptele din prezenta sunt concurente cu faptele pentru care inculpatul a fost

condamnat prin sentințele penale nr. 165 din 12 noiembrie 2003, nr. 201 din 10

decembrie 2002, nr. 181 din 26 noiembrie 2002, nr. 129 din 23 iulie 2003, nr.

144 din 18 septembrie 2003, nr. 111 din 03 iunie 2004, nr. 72 din 22 aprilie 2004,

nr. 131 din 18 octombrie 2005, nr. 78 din 30 aprilie 2004, nr. 79 din 30

aprilie 2004, ale Tribunalului Militar Teritorial.

În baza art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele concurente și negrațiate,

inculpatul L.G. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, sporită

cu 2 ani, în final 10 ani închisoare.

În baza art. 35

alin. (2) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 5 ani după

executarea pedepsei rezultante principale.

În baza art. 71

alin. (1) C. pen. aplică inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit.

a), b) și c) C. pen. pe durata executării pedepsei principale rezultante.

În baza art. 36

C. pen. s-a dedus perioada executată de la 16 februarie 2001 la 12 noiembrie 2007.

III. În baza

art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, art. 74 alin. (1)

lit. a) C. pen. și art. 80 C. pen., a fost condamnată inculpata O.C.M., la o pedeapsă

de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 65

C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe o durată de 2

ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26

C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., art. 76 C. pen. și art. 80

C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

În baza art. 65

C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe o durată de 3

ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei

în prezenta cauză, inculpata O.C.M. urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 5

ani închisoare.

În baza art. 35

alin. (3) C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe o

durată de 3 ani după executarea pedepsei principale rezultante.

În baza art. 71

alin. (1) C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedepsele accesorii prev. de art. 64

lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe durata executării pedepsei principale

rezultante.

IV. În baza

art. 254 alin. (3) C. pen. rap. la art. 118 lit. d) C. pen. s-a confiscat de la

inculpatul I.F. suma de 64.442 RON.

În baza art. 254

alin. (3) C. pen. rap. la art. 118 lit. d) C. pen. s-a confiscat de la inculpatul

L.G. suma de 420 RON.

În baza art. 254

alin. (3) C. pen. rap. la art. 118 lit. d) C. pen. s-a dispus confiscarea de la

inculpata O.C. suma de 1560 RON.

În baza art. 348

C. proc. pen. și 445 C. proc. pen. s-a dispus anularea adeverințelor DIM, deciziilor

DGMPS, deciziilor Oficiului de Pensii, permiselor RATB, legitimațiilor M. și deciziilor

de scutire de la plata impozitului eliberate pe numele beneficiarilor acestor facilități.

V. În baza

art. 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 14 C. proc. pen., art. 998 și urm.

C. civ. au fost obligați inculpații I.F., L.G. și O.C.M., în solidar, cu părțile

responsabile civilmente Agenția pentru Prestații Sociale a Municipiului București

și Ministerul Justiției, la plata de despăgubiri civile, după cum urmează:

- 521.289,23 RON

către partea civilă Regia Autonomă de Transport - București;

- 12.858,24 RON

către partea civilă Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale sector 1 București;

- 116.430 RON

către partea civilă SC de Transport cu M. București M. SA;

- 1.935.575,09

RON către partea civilă Casa de Pensii a Municipiului București;

- 402 RON către

partea civilă Consiliul Local sector 6 - Serviciul Public pentru Finanțe Publice

Locale;

- 8438 RON către

partea civilă Consiliul Local sector 2 - Direcția de Venituri Buget - Local sector

2;

- 14841,68 RON

către partea civilă Consiliul Local sector 3 - Direcția de Impozite și Taxe Locale

sector 3.

S-a luat act că

partea vătămată Societatea Națională de Transport Feroviar Călători CFR Călători

nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.

A fost menținut

sechestrul asigurător instituit prin ordonanța procurorului din data de 13

iulie 2009 dată în dosarul penal nr. 215/P/2007.

În baza art. 353

raportat la art. 163 C. proc. pen. s-a dispus instituirea unui sechestru asigurător

asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, ale inculpaților

I.F., L.G. și O.C. până la concurența sumelor supuse confiscării și a despăgubirilor

civile acordate părților civile.

În baza art. 191

C. proc. pen. a fost obligat fiecare dintre inculpați la plata a câte 2500 RON,

cheltuieli judiciare către stat, inculpatul I.F. în solidar cu partea responsabilă

civilmente Ministerul Justiției - Direcția Juridică, iar inculpații L.G. și O.C.,

fiecare în solidar cu partea responsabilă civilmente Agenția pentru Prestații Sociale

a Municipiului București.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 215/P/2007

din data de 21 decembrie 2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție - Direcția Națională Anticorupție s-a dispus trimiterea în judecată,

în stare de libertate, a inculpaților:

I.F., pentru săvârșirea

infracțiunilor de:

- luare de mită

- prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (1221

fapte);

- complicitate

la înșelăciune în formă agravantă - prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin.

(1), (2) și (5) C. pen., 1244 fapte., ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 33 lit. a) C. pen.;

L.G., pentru săvârșirea

infracțiunilor de:

- luare de mită

- prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (79

fapte);

- complicitate

la înșelăciune în formă agravantă - prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin.

(1), (2) și (5) C. pen. (530 fapte), ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 33 lit. a) C. pen.;

O.C.M., pentru

săvârșirea infracțiunilor de:

- luare de mită

- prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (290

fapte);

- complicitate

la înșelăciune în formă agravantă - prev.de art. 26 C. pen. rap. la art. 215

alin. (1), (2) și (5) C. pen., (276 fapte), ambele cu aplic. art. 41 alin. (2)

C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, prin

actul de trimitere în judecată, s-a reținut, în esență următoarele:

Inculpatul I.F.,

în calitatea sa de ajutor al șefului Biroului Arhivă Specială - aferent Tribunalului

Militar Teritorial din cadrul Direcției Instanțelor Militare - Ministerul Justiției,

printr-o rezoluție unică, a pretins și primit, în perioada noiembrie 1998 - iunie

2000, diferite sume de bani, în total 64.442 RON, echivalentul a 22.848,05 euro,

în scopul de a face un act contrar îndatoririlor de serviciu (obligația de serviciu

era de a primi cererea petentului, de a o înregistra, de a studia și evalua „fondul-penal"

și în final să redacteze o adresă de răspuns), în sensul emiterii în fals a adeverințelor

de strămutat (1221 fapte).

S-a mai reținut

că același inculpat a ajutat un număr de 1244 de învinuiți beneficiari, prin emiterea

și remiterea (fie direct, fie prin intermediari) a documentelor oficiale false (adeverințe

DIM și respectiv decizii DGMPS), în scopul ca învinuiții beneficiari să inducă în

eroare instituțiile care acordau drepturi ori facilități prevăzute de Decretul-Lege

nr. 118/1990 prin folosirea documentelor oficiale false. În acest fel, inculpatul

I.F., printr-o singură rezoluție infracțională, în perioada 1998 - iunie 2000, a

ajutat pe învinuiții beneficiari să obțină foloase materiale injuste (pensii, scutiri

impozite, etc), care însumate au creat un prejudiciu real total de 1.389.918 RON,

echivalentul a 492.089,41 euro. În același timp, inculpatul a urmărit și obținut

un folos material injust, pentru sine, prin comiterea celorlalte infracțiuni (1244

fapte).

Cu privire la

inculpatul L.G. s-a reținut că, în calitate de funcționar în cadrul DGMPS și membru

al Comisiei de aplicare a Decretul-Lege nr. 118/1990, în baza unei rezoluțiuni unice,

în perioada august 1998 - iunie 2000, a primit bani ori produse în cuantum total

de 420 RON pentru a nu-și îndeplini îndatoririle de serviciu (constând în primirea

dosarelor beneficiarilor, prezentarea lor la conducerea DGMPS pentru vsemnarea și

aplicarea ștampilei rotunde, aplicarea ștampilei dreptunghiulare și semnare pentru

„definitiv", remiterea a două exemplare ale deciziilor false către beneficiari

sau intermediari pentru a fi înmânate subintermediarilor ori beneficiarilor) - 79

fapte.

S-a mai reținut

că același inculpat a falsificat deciziile DGMPS, apoi le-a remis (direct ori prin

intermediari) către „titulari" pentru ca aceștia să inducă în eroare instituțiile

statului care acordau drepturile și facilitățile prev. de Decretul-Lege nr. 118/1990,

folosind documentele false, ajutând astfel printr-o singură rezoluțiune infracțională

în perioada august 1998 - iunie 2000, ca învinuiții beneficiari să obțină foloase

materiale injuste (indemnizații lunare, permise de călătorie gratuite, etc), care

însumate au creat un prejudiciu real și total de 1.387.918 RON, echivalentul a 492.089,41

euro (530 fapte).

Referitor la inculpata

O.C.M., s-a reținut că, în calitate de funcționară a DGMPS București și membră în

comisia de aplicare a Decretul-Lege nr. 118/1990, constituită la nivelul mun. București,

printr-o rezoluție unică, în perioada aprilie 1998-iunie 2000, nu a respins, a accepta

promisiunea, a pretins și a primit bani ori alte foloase ce nu i se cuveneau, în

sumă totală de 1.560 RON de la învinuiții intermediari, dar și direct de la învinuiții

beneficiari, în scopul de a face un act contrar îndatoririlor de serviciu (prevăzute

în decizia nr. 54/1998 și normele de aplicare). În acest sens inculpata a eliberat

decizii false prin care atesta calitatea de persecutat politic prin strămutare (290

fapte).

Aceeași inculpată

a falsificat deciziile emise în calitate de membră a Comisiei de aplicare a Decretului-Lege

nr. 118/1990, pe care le-a remis (direct ori prin intermediari) către învinuiții

beneficiari pentru ca aceștia să inducă în eroare instituțiile care acordau drepturile

ori facilitățile prev. de Decretul-Lege nr. 118/1990, folosind acele documente oficiale

false. În acest fel, inculpata a ajutat, printr-o singură rezoluție infracțională,

ca învinuiții beneficiari să obțină foloase materiale injuste (indemnizații lunare,

scutiri, etc), care însumate au creat un prejudiciu real total de 1.387.918 RON,

echivalentul a 492.089,41 euro, inculpata urmărind și obținând un folos material

injust pentru sine (276 fapte).

În cursul cercetării

judecătorești, instanța de fond a procedat la audierea inculpaților și a unor martori

propuși prin rechizitoriu, făcând cu privire la ceilalți martori neaudiați aplicarea

dispozițiilor art. 329 alin. (3) C. proc. pen.

Analizând ansamblul

materialului probatoriu administrat în ambele faze ale procesului penal, tribunalul

a reținut următoarea situație de fapt:

Dosarul de urmărire

penală s-a format în urma disjungerii urmăririi penale prin rechizitoriul nr. 65/P/2005

din 31 martie 2006 al Direcției Naționale Anticorupție - secția de combatere a infracțiunilor

de corupție săvârșite de către militari.

Astfel, prin rechizitoriul

nr. 65/P/2005 din 31 martie 2006 al D.N.A. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

I.F. - (aflat în libertate), pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de:

- art. 254

alin. (1) C. pen., cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen. (734 fapte);

- art. 286

alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (734 fapte);

- art. 287

alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (734 fapte);

- art. 289

alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (734 fapte);

- art. 26 C.

pen. rap art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (734 fapte);

- art. 26 C.

pen. rap. la art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (734 fapte);

- art. 26 C.

pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen.; (734 fapte), toate faptele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

L.G. - aflat în executarea unei pedepse privative de libertate, pentru comiterea

infracțiunilor prev. și ped. de:

- art. 26 rap.

la art. 254 alin. (1) C. pen., cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. (565 fapte);

- art. 289

alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (565 fapte);

- art. 26 C.

pen. rap art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (565 fapte);

- art. 290 C.

pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (151 fapte);

- art. 26 C.

pen. rap. la art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (565 fapte);

- art. 26 C.

pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen.; (565 fapte), toate faptele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de:

- art. 254

alin. (1) C. pen., cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 , cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen. (211 fapte);

- art. 289

alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (211 fapte);

- art. 26 C.

pen. rap art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (211 fapte)

- art. 290 C.

pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (211 fapte);

- art. 26 C.

pen. rap. la art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (211 fapte);

- art. 26 C.

pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen. (211 fapte), toate faptele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Prin rechizitoriul

nr. 65/P/2005 din 31 martie 2006, s-a reținut în sarcina inculpaților următoarea

situație de fapt:

Inculpatul I.F.

- în calitatea sa de ajutor al șefului Biroului Arhivă Specială - pendinte de Tribunalul

Militar Teritorial din cadrul Direcției Instanțelor Militare - Ministerul Justiției,

printr-o rezoluție unică, a pretins și primit, în perioada noiembrie 1998 - iunie

2000, diferite sume de bani, de la persoane intermediare sau beneficiari, în scopul

de a face un act contrar îndatoririlor de serviciu (obligația de serviciu era de

a primi cererea petentului, de a o înregistra, de a studia și evalua „fondul-penal

și în final să redacteze o adresă de răspuns) să emită în fals adeverințele de strămutat,

din care rezulta în mod neadevărat că cei în cauză au suferit persecuții politice

prin strămutare, știind ori acceptând că pot fi folosite la DGMPS, în vederea obținerii

deciziilor false de strămutat ori la alte instituții care emiteau de asemenea, decizii

false de stabilire a unor drepturi sau facilități prev. prin Decretul-Lege nr. 118/1990.

Ajutorul dat de inculpatul I.F. învinuiților beneficiari (734 fapte) prin emiterea

și remiterea (prin intermediari) a documentelor oficiale false (adeverințe DIM și

respectiv decizii DGMPS) a fost în scopul ca învinuiții beneficiari să inducă în

eroare instituțiile care acordau drepturi ori facilități prevăzute de Decretul-Lege

nr. 118/1990, folosind acele documente oficiale false, astfel că „beneficiarii"

au obținut foloase materiale injuste (pensii, scutiri impozite, etc).

Inculpatul L.G.,

în calitatea sa de funcționar în cadrul DGMPS și membru al Comisiei de aplicare

al Decretul-Lege nr. 118/1990, în baza unei rezoluții unice, în perioada august

1998 - iunie 2000, a primit bani ori produse pentru a nu-și îndeplini îndatoririle

de serviciu (constând în primirea dosarelor beneficiarilor, prezentarea lor la conducerea

DGMPS pentru semnarea și aplicarea ștampilei rotunde, aplicarea ștampilei dreptunghiulare

și semnare pentru „definitiv", remiterea a două exemplare ale deciziilor false

către intermediari pentru a fi înmânate subintermediarilor ori beneficiarilor) acte

materiale de falsificare a unor înscrisuri oficiale (deciziile de strămutat) prin

atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare realității (cum ar fi: înregistrarea

cererilor solicitanților, deși acestea nu erau completate și semnate, autentificarea

copiilor fără a avea originalul, aplicarea ștampilei dreptunghiulare și semnarea

ca „definitivă" a deciziilor, precum și înmânarea acestor decizii intermediarilor

și nu „titularilor" cum era legal, etc).

Inculpata O.C.M.

în calitate de funcționară a DGMPS București și membră la comisia de aplicare a

Decretul-Lege nr. 118/1990, constituită la nivelul mun. București, printr-o rezoluție

unică în perioada aprilie 1998 - iunie 2000, de a nu respinge, de a accepta promisiunea,

ori de a pretinde și primi bani ori foloase ce nu i se cuveneau, în sumă totală

de 10.550.000 ROL (1055 RON) de la învinuiții intermediari, dar și direct de la

învinuiții beneficiari, în scopul de a face un act contrar îndatoririlor de serviciu

(prevăzute în decizia nr. 54/1998 și normele de aplicare) și a elibera decizii false

prin care se atesta calitatea de persecutat politic prin strămutare unor persoane

care în realitate nu ar fi avut vocația să beneficieze de prevederile Decretului-Lege

nr. 118/1990.

Astfel, urmare

a disjungerii cauzei prin rechizitoriul nr. 65/P/2005 din 31 martie 2006 al Direcției

Naționale Anticorupție - secția de combatere a infracțiunilor de corupție săvârșite

de către militari, s-au format mai multe dosare, respectiv, Dosarul nr. 30/P/2006

vizând activitatea infracțională detaliată anterior, în raport cu 1385 învinuiți

beneficiari, Dosarul nr. 97/P/2006 vizând activitatea infracțională detaliată anterior,

în raport cu 860 învinuiți beneficiari, precum și Dosarul nr. 98/P/2006 vizând activitatea

infracțională detaliată anterior, în raport cu 878 învinuiți beneficiari.

Prin rezoluția

din 01 februarie 2007, s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul

l.F., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- luare de mită

- prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000;

- complicitate

la înșelăciune în formă agravată - prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1),

(2) și (5) C. pen.;

- fals intelectual

- prev. de art. 289 C. pen.;

- complicitate

la uz de fals - prev. de art. 26 rap. la art. 291 C. pen.;

- complicitate

la fals intelectual - prev. de art. 26 rap. la art. 289 C. pen.;

- falsificare

a instrumentelor oficiale - prev. de art. 286 alin. (1) C. pen.;

- folosire a instrumentelor

oficiale false - prev. de art. 287 alin. (1) C. pen., toate cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

Prin rezoluția

din 01 februarie 2007, s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul

L.G. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- luare de mită

- prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000;

- complicitate

la înșelăciune în formă agravată - prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1),

(2) și (5) C. pen.;

- fals intelectual

- prev. de art. 289 C. pen.;

- complicitate

la uz de fals - prev. de art. 26 rap. la art. 291 C. pen.;

- complicitate

la fals intelectual - prev. de art. 26 rap. la art. 289 C. pen.; toate cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

Prin rezoluția

din 01 februarie 2007, s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpata O.C.M.

pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- luare de mită

- prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000;

- complicitate

la înșelăciune în formă agravantă - prev.de art. 26 C. pen. rap. la art. 215

alin. (1), (2), (59 C. pen.;

- fals intelectual

- prev. de art. 289 C. pen.;

- complicitate

la fals intelectual - prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 289 C. pen.;

- complicitate

la uz de fals - prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 291 C. pen.;

- fals în înscrisuri

sub semnătură privată - prev. de art. 290 C. pen., toate cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.;

La data de 03

august 2007, prin ordonanță, urmare a Deciziei Curții Constituționale nr. 610 din

20 iunie 2007, s-a dispus declinarea competenței în Dosarul nr. 30/P/2006 de către

secția de combatere a infracțiunilor de corupție săvârșite de militari, din cadrul

Direcției Naționale Anticorupție, în favoarea secției de combatere a infracțiunilor

conexe infracțiunilor de corupție din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, formându-se

astfel prezentul Dosar cu nr. 215/P/2007.

La data de 10

august 2007, prin ordonanță, urmare a Decizie Curții Constituționale nr. 610 din

20 iunie 2007, s-a dispus declinarea competenței în Dosarul nr. 97/P/2006 de către

secția de combatere a infracțiunilor de corupție săvârșite de militari, din cadrul

Direcției Naționale Anticoruptie, în favoarea secției de combatere a infracțiunilor

conexe infracțiunilor de corupție din cadrul Direcției Naționale Anticoruptie, formându-se

astfel Dosarul cu nr. 219/P/2007.

La data de 10

august 2007, prin ordonanță, urmare a Decizie Curții Constituționale nr. 610 din

20 iunie 2007, s-a dispus declinarea competenței în Dosarul nr. 98/P/2006 de către

secția de combatere a infracțiunilor de corupție săvârșite de militari, din cadrul

Direcției Naționale Anticoruptie, în favoarea secției de combatere a infracțiunilor

conexe infracțiunilor de corupție din cadrul Direcției Naționale Anticoruptie, formându-se

astfel Dosarul cu nr. 220/P/2007.

La data de 14

iulie 2009, întrucât între cele trei dosare enumerate există legătură, efectuându-se

cercetări cu privire la aceiași învinuiți și la aceiași situație de fapt, pentru

o mai bună înfăptuire a urmăririi penale, prin rezoluție s-a dispus conexarea dosarelor

penale nr. 219/P/2007 și 220/P/2007, la Dosarul nr. 215/P/2007 al secției de combatere

a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție din cadrul Direcției Naționale

Anticoruptie, urmând ca urmărirea penală să fie efectuată în continuare în Dosarul

cu nr. 215/P/2007.

Având în vedere

că în dosarul astfel format, nr. 215/P/2007, urmărirea penală viza activitatea infracțională

a peste 3.000 persoane/învinuiți ce au beneficiat ilegal de prevederile Decretului-Lege

nr. nr. 118/1990, pentru a se eficientiza cercetările, activitatea de urmărire penală

ce face obiectul analizei prezentului rechizitoriu s-a rezumat la numai 1245 de

persoane/învinuiți care au beneficiat ilegal de prevederile Decretului-Lege nr.

118/1990 cu raportare la activitatea infracțională a învinuiților l.F., L.G. și

O.C.M.

Ulterior, pe parcursul

efectuării urmăririi penale în Dosarul cu nr. 215/P/2007 al secției de combatere

a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, s-a constatat că 195 de învinuiți

beneficiari au decedat, iar în ceea ce-l privește pe învinuitul beneficiar N.D.,

s-a apreciat că cercetările trebuiesc aprofundate, astfel că analiza s-a circumscris

activității infracționale principale, desfășurată de inculpații l.F., L.G. și O.C.M.,

precum și activității infracționale a beneficiarilor învinuiți în număr de 1244,

unii dintre aceștia decedând între timp.

Tribunalul a reținut

că, în cursul anului 1990 a fost adoptat și promulgat Decretul-Lege nr. 118/1990

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura

militară instaurată în anul 1940 și continuată de dictatura comunistă. Decretul-Lege

nr. 118/1990 a fost publicat în M. Of. nr. 50/09.04.1990 și a fost republicat în

anul 1998.

Prin Legea

nr. 18 din 09 martie 2000, privind aprobarea O.U.G. nr. 9/1999, pentru modificarea

Decretului-Lege nr. 118/1990, publicată în M. Of. nr. 106/10.03.2000, art. 8

alin. (3) din Decretul-Lege nr. 118/1990, republicat, a fost modificat, stabilindu-se

data de 15 martie 2000, ca dată limită de depunere a cererilor.

Tribunalul a reținut

că inculpatul I.F. și-a exercitat activitatea în calitate de funcționar în Biroul

Arhivă din cadrul Tribunalului Militar Teritorial București.

Inculpatul, alături

de alți funcționari ai amintitului birou se prezenta, o dată pe săptămână la Ministerul

Justiției - Direcția Instanțelor Militare, în vederea soluționării, prin audiențe

planificate, a petițiilor adresate instituției de către cei în drept să beneficieze

de prevederile Decretului-Lege nr. 118/1990.

În respectiva

arhivă se află și un fond documentar referitor la persoanele persecutate pe motive

politice după anul 1945, inclusiv cele strămutate într-o altă localitate.

Personalul arhivei,

inclusiv inculpatul I.F., era abilitat și avea ca atribuțiuni de serviciu să înregistreze

cererile petiționarilor în registrul de intrare-ieșire al biroului, să evalueze

situația prin studiul dosarului „fond penal" și/sau altor documente referitoare

la situația juridică invocată de petiționar și apoi, să redacteze în dublu exemplar

adeverința doveditoare a situației, cu numărul de înregistrare efectuat.

După redactare,

întregul material era prezentat șefului Biroului Arhivă, It. col. T.I., care semna

pe exemplarul doi pentru conformitatea datelor inserate.

În final, adeverințele

erau semnate de către directorul Direcției Instanțelor Militare sau adjunctul acestuia

ori inspectorii generali judecătorești, după care se aplica ștampila instituției

și se făcea expedierea exemplarului unu către petiționar.

La sfârșitul anului

1998, inculpatul I.F. a fost chemat la Spitalul Militar Central de către colegul

său, salariatul civil C.V., bolnav în fază terminală. Acesta i-a adus la cunoștință

că se află de mai multă vreme în legătură cu persoane din afara instituției cărora,

la comandă, contra unor sume de bani, le eliberează adeverințe prin care atestă

mincinos calitatea de „strămutat" în favoarea unor persoane racolate de aceștia.

În aceste condiții

inculpatul I.F. a continuat activitatea infracțională a numitului C.V., adoptând

un alt „modus operandi" prin eliminarea din „ecuație" a verigii administrative

de control ce consta în verificarea, vizarea, semnarea și ștampilarea acestor adeverințe,

eliberând în acest fel un număr foarte mare de adeverințe.

Fără a primi și

înregistra vreo cerere și fără a verifica fondul documentar, inculpatul concepea

și dactilografia adeverința cu următoarele mențiuni false: număr de înregistrare,

perioada de strămutare, localitatea în care persoana în cauză a fost strămutată,

temeiul în baza căruia a avut loc strămutarea, temeiul și data la care au fost ridicate

restricțiile domiciliare.

Singurele mențiuni

reale din adeverință erau numele și prenumele persoanei în cauză, datele de stare

civilă și domiciliul.

La rubrica „Director",

învinuitul semna cu mențiunea „Pentru" și inițialele „mt". Adeverința

o întocmea într-un singur exemplar pe care o remitea intermediarului sau - în puține

cazuri - beneficiarului.

La Biroul Arhivă

se afla o ștampilă rotundă la care aveau acces toți angajații și era folosită pentru

a certifica originalitatea copiilor unor acte xerografiate din fondul documentar.

Ștampila avea

următoarele impresiuni concentrice: „România, Ministerul Justiției, Direcția Instanțelor

Militare, Biroul Arhivă".

Pentru a crea

aparența că este vorba de ștampila directorului instituției, inculpatul a lipit

o fâșie îngustă de folie scotch pe impresiunea „Biroul Arhivă", așa încât odată

cu aplicarea acesteia erau reproduse toate mențiunile, mai puțin cea acoperită,

impresiunea rezultată fiind identică cu ștampila instituției.

Pe locul liber

aplica semnătura olografă „mt" conform celor declarate de inculpatul I.F.

Tribunalul a reținut

că activitatea infracțională a inculpatului I.F. a fost făcut cu scopul obținerii

de venituri pentru el însuși, deși acesta a prevăzut și a acceptat că prin faptele

sale poate prejudicia în mod grav autoritățile, care recunoșteau falșilor strămutați

drepturile prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990.

Cu privire la

inculpații L.G. și O.C.M., tribunalul a reținut că începând cu data de 16

aprilie 1998, prin decizia cu nr. 54/1998 a directorului general al D.G.M.P.S. a

Municipiului București, cei doi învinuiți, L.G. și O.C. au fost numiți membri în

Comisia pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate pe motive politice,

conform Decretului-Lege nr. 118/1990, republicat.

Pentru a pune

în aplicare atribuțiile lor, membrii comisiei, din proprie inițiativă, au luat unele

măsuri operative de lucru,

Între care și

înființarea unui registru special cu ajutorul căruia s-a ținut evidența beneficiarilor

Decretul-Lege nr. 118/1990, sub aspectul identificării acestora, a cererilor lor,

temeiul juridic de încadrare în dispozițiile decretului, evidența deciziilor și

data emiterii lor, soluția adoptată de comisie, modul de comunicare a deciziilor

către titulari, mențiuni privind rămânerea definitivă a deciziilor și altele.

Potrivit nr. 54/1998,

membrii comisiei aveau ca atribuții să analizeze cererile petentilor, să redacteze

și să semneze încheierea de ședință în care se arăta, motivat, hotărârea luată.

Dosarul format

la DGMPS, primea mai întâi număr de înregistrare și trebuia să conțină următoarele

documente: cererea petentului (eventual formular tipizat) prin care solicita stabilirea

calității de strămutat; acte doveditoare (adeverință emisă de Direcția Instanțelor

Militare, acte de stare civilă în xerocopie, alte acte după caz), care conform procedurii

administrative trebuiau datate și autentificate prin semnătură de către funcționarul

public, pentru conformitate cu originalele.

După soluționarea

cererilor, Comisia emitea decizii, pe care le înainta conducerii D.G.M.P.S. pentru

semnare.

Pe decizia astfel

semnată de conducerea unității și înregistrată în registrul special (numărul trecut

pe coperta fiecărui dosar), secretara comisiei aplica ștampila D.G.M.P.S. Conform

metodologiei doar secretara comisiei avea acces la calculator pentru procesarea

deciziilor sau altor adrese și comunicări.

Decizia semnată

și ștampilată (un exemplar) era restituită petentului care semna pentru primirea

ei. În același timp inculpatul L.G. aplica o ștampilă de formă dreptunghiulară în

care consemna data și semna în afara ștampilei dreptunghiulare, ceea ce îi conferea

acelei decizii caracter definitiv, și în consecință, producea efecte juridice.

Comisia a funcționat

în baza deciziei nr. 54/1998 până la data de 21 august 2000, când s-au declanșat

anchete administrative și apoi, penale, privind membrii comisiei și modul de eliberare

a deciziilor.

Contrar metodologiei

descrise mai sus inculpatul L.G. și O.C. erau contactați de beneficiar sau de către

intermediar, de la care primeau documentele necesare emiterii deciziei de strămutat

conform Decretul-Lege nr. 118/1990.

Cei doi învinuiți,

încălcând metodologia nu primeau cererile completate ori semnate de petent, nu certificau

pentru conformitate actele doveditoare ori de stare civilă depuse, nu întocmeau

încheierile de ședință ale comisiei, nu restituiau un exemplar original al deciziei

D.G.M.P.S. direct petentului, ori în cazul în care înmânau decizia altei persoane,

o făceau fără să pretindă procură specială care să rămână în original la dosar.

Inculpatul L.G.

era cel care proceda la tehnoredactarea pe formular tipizat sau procesarea pe calculator

a deciziei, consemnând în dispozitivul acesteia că persoana în cauză se încadrează

în categoria celor persecutate politic pe motiv că a fost strămutată în altă localitate.

Referitor la inculpata

O.C., tribunalul a reținut că activitatea de primire, înregistrare și verificare

a dosarelor depuse de beneficiari ori de intermediari a continuat și după ce aceasta

a fost numită la A.N.O.A.F. București (din 01 ianuarie 1999), care avea sediul în

altă locație (în Piața V.M.) decât D.G.M.P.S. (amplasată în Piața A., sector 1),

ceea ce demonstrează că aceasta și-a îndeplinit în fapt, dar și în drept atribuțiile

de membru al Comisiei de aplicare a Decretului-Lege nr. 118/1990 până la data de

21 august 2000, când decizia nr. 54/1998 a fost anulată.

Spre deosebire

de inculpatul L.G., inculpata O.C. completa deciziile tipizate (primite de la L.G.,

pe care, ulterior, le multiplica) prin dactilografiere cu mașinile de scris personale,

ridicate pe parcursul urmăririi penale, după care le ducea la sediul D.G.M.P.S.,

pentru a fi semnate și ștampilate.

Deciziile false

emise în prezenta cauză au fost semnate și datate pentru formula „definitiv"

atât de inculpatul L.G., cât și de inculpata O.C.M.

În privința modalității

de semnare și ștampilare a deciziilor false, inculpatul L.G. fie prezenta deciziile

la conducere în vederea semnării și ștampilării (puține cazuri), fie xerografîa

semnătura directorului peste care aplica apoi ștampila instituției (D.G.M.P.S.)

și o înmâna persoanelor interesate.

Din verificarea

datelor din registrul Comisiei de Aplicare Decretul-Lege nr. 118/1990 și din condica

de la registratura generală rezultă că numerele de înregistrare a cererilor erau

date în ordine crescătoare, atât în registru, cât și în condica de la registratura

generală, fiind menționată și data înregistrării.

Din conținutul

registrului s-a constatat că, înregistrările efectuate din aprilie 1998 până în

aprilie 1999, aparțin secretarei Comisiei, numita A.L.

După aprilie 1999

înregistrările sunt făcute de membrii Comisiei, respectiv O.C. și L.G.

Din cercetările

efectuate a rezultat că, de regulă, inculpatul care înregistra dosarele era cel

care le și lucra, în sensul că: primea actele, le verifica prin confruntarea cu

cele originale, semnând pentru conformitate, redacta proiectul de decizie, prezenta

acest proiect spre semnare unuia dintre directorii generali - adjuncți spre semnare,

preda deciziile beneficiarilor ori intermediarilor (două exemplare din cele patru)

urmând ca, ulterior să completeze și celelalte rubrici ale Registrului.

Din analiza datelor

înscrise în registru se pot identifica grupuri de beneficiari, de la 2-3 persoane

până la 20-30, avându-se în vedere succesiunea numerelor de înregistrare, a cererilor

și a datei comunicării deciziilor. în aceste situații, beneficiarii din asemenea

grupuri au cereri înregistrate una după alta, în aceeași zi, deciziile fiind eliberate

în numele acestora și predate tot într-o singură zi, unei singure persoane (intermediar).

Ca și inculpatul

I.F., în schimbul emiterii deciziilor ce atestau în fals calitatea de strămutat

și recunoșteau drepturile acordate de Decretul-Lege nr. 118/1990, inculpații L.G.

și O.C., separat, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale,

au primit sumele sau diverse alte bunuri (țigări, cafea, băutură, produse cosmetice

sau alimentare), direct de la învinuiții beneficiari sau le erau înmânate de către

diferiți intermediari odată cu depunerea dosarelor de solicitare a deciziilor de

strămutați.

Tribunalul a mai

reținut că inculpații L.G. și O.C. au prevăzut și a acceptat că prin faptele lor

poate prejudicia în mod grav autoritățile, care acordau falșilor strămutați drepturile

prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990.

În ceea ce privește

pe beneficiarii adeverințelor și deciziilor de strămutați, din probele administrate

în cauză în ambele faze ale procesului penal, tribunalul a reținut că aceștia erau

racolați de intermediarii cercetați în legătură cu infracțiunile deduse judecății

din interiorul cercului dintre cunoscuți, vecini, rude, etc, sau pur și simplu oameni

cu care intermediarii intrau întâmplător în vorbă. Acești intermediari solicitau

beneficiarilor -martori în prezenta cauză - copii ale actelor de identitate și sume

de bani, din care o parte erau destinate inculpaților ce întocmeau actele false,

iar restul revenea intermediarilor, care luau mai întâi legătura cu inculpatul I.F.,

care întocmea adeverințele false, iar ulterior cu inculpații L.G. sau O.C.

În această modalitate

au fost eliberate adeverințe și decizii, prin care era atestată în mod fals calitatea

de strămutat pentru 1244 de persoane.

Prin săvârșirea

faptelor mai sus expuse, inculpații I.F., L.G. și O.C. au ajutat pe cei 1244 de

beneficiarii ai adeverințelor și deciziilor de strămutați la cauzarea unui prejudiciu

evaluat în cursul urmăririi penale la suma de 1.387.918 RON, prejudiciu constând

în indemnizația de deportat, scutirea de taxe și impozite, gratuitate la transport

București.

Până la soluționarea

prezentei cauze, unele din aceste persoane au achitat integral sau parțial, sumele

de bani datorate părților civile.

În cursul judecății,

tribunalul a solicitat relații de la autoritățile prejudiciate cu privire la debitele

restante neachitate de cei 1244 de beneficiari ilegali ai drepturilor acordate de

Decretul-Lege nr. 118/1990, situația prezentându-se în felul următor:

- 521.289,23 RON

prejudiciul actualizat la data de 31 mai 2011 cauzat părții vătămate Regia Autonomă

de Transport București;

- 12.858,24 RON

prejudiciul actualizat la data de 12 octombrie 2011 cauzat părții vătămate Direcția

Generală de Impozite și Taxe Locale sector 1 București;

- 116.430,00 RON

prejudiciul actualizat la data de 30 iunie 2011 cauzat părții vătămate civilă SC

de Transport cu M. București M. SA;

- 1.935.575,09

RON prejudiciul actualizat cauzat părții vătămate Casa de Pensii a Municipiului

București;

- 402 RON prejudiciul

cauzat părții vătămate Consiliul Local sector 6 - Serviciul Public pentru Finanțe

Publice Locale;

- 8438,00 RON

prejudiciul actualizat la data de 14 octombrie 2011 cauzat părții vătămate Consiliul

Local sector 2 - Direcția de Venituri Buget - Local sector 2;

- 14841,68 RON

prejudiciul cauzat părții vătămate Consiliul Local sector 3 - Direcția de Impozite

și Taxe Locale sector 3.

Din probele administrate

în cauză, a rezultat că inculpatul I.F. a pretins și primit, prin intermediar, de

la 1221 de beneficiarii, evidențiați punctual, suma totală de 64.442 RON, în scopul

de a face un act contrar îndatoririlor de serviciu, în sensul emiterii în fals a

adeverințelor de strămutat. Tribunalul a mai reținut că în mod corect procurorul

a determinat sumele primite cu titlu de mită de inculpatul I.F. în funcție de declarațiile

beneficiarilor adeverințelor, declarațiile intermediarilor și declarațiile inculpatului

I., în care acesta arată suma pe care o primea pentru fiecare an de deportare, sumă

ce a variat în funcție de cuantumul în timp a indemnizației acordate conform Decretul-Lege

nr. 118/1990. De asemenea, în mod corect din suma inițial calculată de 64.462 RON,

ca fiind obiectul mitei primit de inculpatul I.F. a fost scăzută suma de 20 RON,

presupusă a fi remisă de învinuitului - beneficiar N.D. față de care sa dispus disjungerea

cauzei în vederea continuării cercetărilor.

În ceea ce privește

pe inculpatul L.G., tribunalul a reținut că, în calitate de funcționar în cadrul

DGMPS și membru al Comisiei de aplicare a Decretul-Lege nr. 118/1990, acesta a primit

de la un număr de 79 de beneficiari, bani ori produse în cuantum total de 420 RON,

această sumă fiind calculată în detaliu de procuror conform declarațiilor beneficiarilor

adeverințelor, declarațiilor intermediarilor și propriilor declarații ale inculpatului

L.

De asemenea, în

mod corect procurorul a stabilit că, în schimbul încălcării atribuțiilor de serviciu,

inculpata O.C. a primit prin intermediari de la un număr de 290 de beneficiari,

diverse bunuri - flori, cafea, bomboane - în cuantum total de 1560 RON, această

sumă fiind calculată în detaliu de procuror conform declarațiile beneficiarilor

adeverințelor, declarațiile intermediarilor și propriilor declarații ale inculpatei

O.

Situația de fapt

mai sus expusă a rezultat din materialul probatoriu administrat în ambele faze ale

procesului penal, respectiv: declarațiile inculpaților I.F., L.G. și O.C., care,

în cursul urmăririi penale, au recunoscut în totalitate faptele imputate și au relatat

în detaliu desfășurarea activității infracționale, permițând stabilirea cu exactitate

a situației actelor falsificate și a faptelor și contribuției celorlalte persoane

- inculpați și învinuiți – cercetate nu doar în cauza de față ci și în alte dosare,

din care s-a disjuns cauza de față, poziție ce a fost menținută în mare măsură în

timpul judecății; procesul verbal din 24 septembrie 2009 de identificare a intermediarilor

și beneficiarilor ilegali ai calității de strămutat precum și identificarea persoanelor

decedate dintre aceștia, stabilirea numărului de beneficiari învinuiți pentru care

intermediarii au obținut adeverințe false; situația centralizată a învinuiților

beneficiari cărora inculpatul L.G. le-a eliberat decizii D.G.M.P.S. false, precum

și sume de bani, foloase materiale (ori echivalentul bănesc al acestora) primite

și/sau recunoscute de inculpatul L.G.; situația centralizată a învinuiților beneficiari

cărora învinuita O.C. le-a eliberat decizii false, precum și sumele de bani, foloase

materiale (ori echivalentul bănesc al acestora) primite și/sau recunoscute de această

inculpată; rechizitoriul emis în Dosarul nr. 65/P/2005; declarațiile și documentele

depuse de beneficiarii ilegali ai Decretului-Lege nr. 118/1990 în vederea emiterii

deciziei pentru recunoașterea calității de strămutat; adeverințele de strămutat

emise de inculpatul I.F. în numele Ministerului Justiției - Direcția Instanțelor

Militare; deciziile întocmite și eliberate de inculpații O.C. și L.G. în numele

D.G.M.P.S. privind recunoașterea calității de strămutat și a perioadei de strămutare;

deciziile privind stabilirea pensiei de asigurări sociale, prin luarea în considerare

ca stagiu de cotizare a perioadei de strămutare recunoscută în temeiul deciziilor

emise ilegal în numele D.G.M.P.S.; permisele de călătorie RATB, CFR, M.; celelalte

documente depuse pentru acordarea drepturilor prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990,

precum și documentele doveditoare a acoperirii în tot sau în parte a prejudiciilor

cauzate depuse în ambele faze ale procesului penal; declarațiile martorilor audiați

în prezenta cauză, precum și celelalte probe și înscrisuri aflate la dosarul cauzei.

Tribunalul a mai

constatat că inculpatul I.F. a fost audiat de mai multe ori de către procuror, poziția

acestuia fiind de recunoaștere integrală a faptelor deduse judecății.

În condițiile

în care inculpatul I.F. nu a contestat emiterea vreuneia dintre adeverințele aflate

la dosarul cauzei, iar cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală nu

a avut nicio obiecție referitor la probele administrate în cauză, tribunalul a reținut

că sunt vădit neîntemeiate apărările inculpatului în sensul că unele dintre adeverințe

ar fî fost emise de alte persoane.

În ceea ce privește

pe inculpata O.C., tribunalul a reținut că deși susține că nu a cunoscut caracterul

fals al adeverințelor de strămutat și că foarte târziu a avut anumite bănuieli cu

privire la realitatea și legalitatea acestor adeverințe, apărările inculpatei sunt

vădit neîntemeiate și contrare probelor administrate în cauză.

Astfel, tribunalul

a constatat că inculpata este judecată în mai multe dosare pentru falsificarea unui

număr extrem de mare de decizii de strămutat prin inserarea de mențiuni nereale,

cu încălcarea gravă a atribuțiilor sale de serviciu.

Faptul că deciziile

erau emise în lipsa unor cereri scrise din partea beneficiarilor, faptul că, în

numeroase situații, inculpata redacta astfel de cereri și le semna în mod fals în

numele petenților, faptul că inculpata nu certifica pentru conformitate actele doveditoare

de stare civilă, faptul că atât primirea cererilor, cât și predarea deciziilor de

strămutat se făcea de la și către terțe persoane - intermediari, de la care primea

diverse bunuri necuvenite -, faptul că intermediarii nu se legitimau printr-o procură

specială prevăzută de metodologia de lucru a comisiei din care făcea parte inculpata,

numărul extrem de mare de adeverințe neînsoțite de alte înscrisuri doveditoare ale

strămutării, toate aceste împrejurări dovedesc fără umbră de îndoială că inculpata

a conștientizat și acceptat posibilitatea ca adeverințele să fie falsificate și

a falsificat deciziile de strămutat prin inserarea datelor nereale din adeverințe.

În plus, inculpata a prevăzut și cel puțin a acceptat ca deciziile emise să fie

ulterior folosite la instituțiile abilitate pentru acordarea drepturilor prevăzute

de Decretul-Lege nr. 118/1990, cu consecința păgubirii patrimoniului acestor instituții.

În condițiile

în care inculpata O.C. avea și studii superioare juridice, este imposibil a se reține

că falsificarea deciziilor de strămutat s-a făcut din culpă.

Tribunalul a mai

considerat că din declarațiile inculpatei rezultă cu claritate că, deși a cunoscut

sau cel puțin a avut o bănuială serioasă că adeverințele prezentate de diverșii

intermediari sunt false, aceasta a acceptat posibilitatea ca și deciziile de strămutat

să fie falsificate prin inserarea de date nereale, atitudinea inculpatei fiind determinată

în mare măsură de de foloasele necuvenite obținute în schimbul deciziilor falsificate.

Faptul că inculpata, care are studii juridice, a recunoscut în cursul urmăririi

penale „infracțiunile săvârșite", confirmă o dată în plus reprezentarea subiectivă,

pe care aceasta a avut-o cu privire la faptele imputate, fiind cu desăvârșire exclusă

ideea săvârșirii faptelor din culpă.

Prin declarațiile

din datele de 15 iulie 2009-29 septembrie 2009, inculpatul L.G. a recunoscut integral

situația de fapt așa cum a fost reținută în rechizitoriu și în prezenta hotărâre.

Declarațiile inculpaților

au fost confirmate de cele ale învinuiților-beneficiari audiați în cursul urmăririi

penale și din declarațiile martorilor audiați în cursul judecății.

Din analiza acestor

declarații a rezultat un mod similar al obținerii actelor false prin care se atesta

în mod neadevărat calitatea lor de strămutat. Astfel, aceștia erau racolați de către

diverse persoane, bărbați sau femei, pe care martorii nu i-au mai putut identifica

cu nume sau elemente fizice relevant