ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 978/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 978/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 329 din 29 noiembrie 2011 Curtea de

Apel București, secția I penală a respins apelul inculpatului S.A. împotriva

sentinței penale nr. 155 din 03 martie 2010, pronunțată de Tribunalul București,

secția a II-a penală, ca nefondat.

A dedus prevenția de la 28 martie 2011 la zi.

A

menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

A obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare

statului.

Pentru a pronunța această hotărâre Curtea de Apel

București a reținut că prin sentința penală nr. 155 din 3 martie 2010, pronunțată

de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-au dispus următoarele:

l. În baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., a fost

condamnat inculpatul S.A., la pedeapsa de 12 ani închisoare.

În baza disp. art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului

exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b)

C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza disp. art. 65 alin. (2) C. pen., s-a interzis

inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului

pedeapsa complementara a degradării militare.

(2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit.

a) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.A. la pedeapsa de 17 ani închisoare.

În baza disp. art. 71 C. pen., s-a interzis

inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen.., pe durata executării pedepsei principale.

În baza disp. art. 65 alin. (2) C. pen., s-a interzis

inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 6 ani, după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat

inculpatului pedeapsa complementara a degradării militare.

fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 15 ani.

În baza disp. art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului

exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b)

C. pen.

În baza disp. art. 65 alin. (2) C. pen., s-a interzis

inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat

inculpatului pedeapsa complementara a degradării militare.

În baza disp. art. 33 alin. (1) lit. a) și 34 alin. (1)

lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, dispunându-se

inculpatul S.A. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 17 ani închisoare.

În baza disp. art. 71 C. pen., s-a interzis

inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza disp. art. 35 alin. (3) C. pen. rap la art. 65

C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 6 ani, după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a degradării militare.

În baza disp. art. 350 C. proc. pen., s-a dispus

arestarea inculpatului în vederea executării pedepsei.

În baza disp. art. 191 C. proc. pen., a fost obligat

inculpatul la plata sumei de 1200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul

București, secția a II-a penală, fiind investit cu rejudecarea cauzei, în fond,

după desființare, a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 1024 din 04 septembrie 2008,

pronunțată în dosarul nr. 48804/3/2005, s-a dispus în temeiul disp. art. 2 alin.

(1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75

lit. a) C. pen. condamnarea inculpatului S.A., la pedeapsa de 12 ani

închisoare.

În temeiul disp. art. 71 C. pen., a interzis

inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen.

În temeiul disp. art. 65 C. pen., a interzis inculpatului

exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 26 rap. la art. 3 alin. (1), (2)

din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a)

C. pen. a condamnat pe inculpatul S.A. la pedeapsa de 12 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 71 C. pen. a interzis

inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b)

C. pen.

În temeiul disp. art. 65 C. pen. a interzis

inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64

lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după

executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 7 din Legea nr. 39/2003 a

condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 71 C. pen. a interzis inculpatului

exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 65 C. pen. a interzis

inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.

pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 71 C. pen. a interzis

inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen.

În temeiul disp. art. 35 alin. (2) C. pen. rap la art. 65

C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei

principale.

În temeiul disp art. 350 C. proc. pen., a dispus

arestarea inculpatului în vederea executării pedepsei.

În

temeiul disp. art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de

1000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul

avocatului din oficiu, a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul

de pe lângă Tribunalul București și inculpatul S.A.

Parchetul de pe lângă Tribunalul București a criticat-o

sub aspectul nelegalității față de cuantumul pedepsei aplicate pentru

infracțiunea prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., în

sensul că se impunea ca pedeapsa aplicată să nu fi coborât sub 15 ani închisoare

în condițiile în care nu i s-au reținut circumstanțe atenuante, iar limitele

prevăzute de lege pentru această faptă sunt cuprinse între 15-25 ani

închisoare.

În ședința publică din data de 07 aprilie 2009

Parchetul și-a completat motivele de apel, arătând că judecata în fond a avut

loc fără ca inculpatul S.A. să fie legal citat.

Prin decizia penală nr. 82 din 07 aprilie 2009,

pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. 48804/3/2005 s-a dispus

admiterea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și

inculpatul S.A. împotriva sentința penală nr. 1024 din 04 septembrie 2008 pronunțată

de Tribunalul București, secția a II a penală și rejudecând: a desființat

sentința penală nr. 1024 din 04 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul

București, secția a II-a penală și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași

instanță, întrucât judecata în fond a avut loc fără ca procedura să fie corect îndeplinită,

iar inculpatul a fost lipsit de o apărare efectivă astfel cum prevăd disp. art.

6 din C.E.D.O.

Dispoziția instanței superioare este în sensul citării

inculpatului S.A. la domiciliul ales.

După casare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului

București, secția a II-a penală, la data de 21 mai 2009 cu prim termen de

judecată la 18 iunie 2009.

Pe parcursul judecății, tribunalul a dispus citarea

martorilor din acte D.M., N.N., B.C., M.C., N.M., A.T., S.A., M.D. și B.F.C.,

însă au putut fi ascultați doar martorii P.M.D. și N.M., față de ceilalți

martori tribunalul făcând aplicarea disp. art. 327 alin. (3)

C. proc. pen., însă de conținutul acestor declarați date în faza de urmărire

penală s-a ținut seama la judecarea cauzei.

Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul a

reținut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație

și Justiție, D.I.I.C.O.T. nr. 558/D/P/2005, s-a dispus trimiterea în judecată a

inculpaților:

-

M.E., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C.

pen., art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2)

C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003, toate cu

aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

-

G.L., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., art. 3

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art.

75 lit. a) C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit.

a) C. pen.

- B.D.M., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art.

75 lit. a) C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003, totul cu aplic. art. 37 alin.

(1) lit. b) C. pen., și art. 33 lit. a) C. pen.

- S.A., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75

lit. a) C. pen., art. 26 rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. și art. 7 din

Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- B.N.D., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.

2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 75 lit. a) C. pen., art. 26 rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 10 din Legea nr. 143/2000 cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. și art. 7 din Legea

nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- Z.G., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75

lit. a) C. pen., art. 26 rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. și art. 7 din

Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 4 C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., constând

în aceea că în cursul lunii mai 2005, inculpatul M.E. împreună cu inculpata G.L.

a transportat din Turcia în România cantitatea de 12 kg heroină, ascunsă în

lonjeroanele autoturismului său personal, după care, la 6 mai 2005, procedând în

același mod, a încercat să scoată din țară aceste droguri, acțiuni comise în

calitatea sa de membru al unei rețele internaționale de traficanți de droguri

la care a aderat, faptele fiind comise în baza unei rezoluții unice

infracționale.

Din ansamblul probator administrat în cauză, respectiv:

rapoarte de constatare tehnico-științifice din 1 iunie 2005 și din 17 mai 2005

întocmite de

I.G.P.,

procesul verbal și

planșa fotografică anexa privind avariile autoturismului, procesul verbal și

planșa fotografică anexa privind constatarea infracțiunii flagrante, procesele

verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, procesul verbal întocmit de lucrători

din cadrul I.G.P. Poliția de Frontieră, Direcția de Combatere a Infracționalității

Transfrontaliere privind constatarea infracțiunii flagrante, procesul verbal

din 28 octombrie 2004 întocmit de I.J.P.P. Arad Biroul de Combatere a Infracționalității

Transfrontaliere privind depistarea inculpaților B.I. si P.S., planșa

fotografică reprezentând gențile ridicate de la inculpații B.I. si P.S. cu

ocazia prinderii lor în flagrant, procesele verbale de cântărire a drogurilor

de predare-primire a acestora, proces verbal privind verificarea apelurilor

telefonice ale numitului B.I. și respectiv verificarea agendei telefonului

mobil a inculpatului M.E., procesele verbale privind verificarea pașapoartelor,

procesele verbale de recunoaștere a inculpaților, procesele verbale privind

intrările și ieșirile din țară ale inculpaților, declarațiile investigatorului

acoperit N.A. și ale colaboratorului P.M., adresa Ministerului de Interne al

Spaniei Unitatea Centrală de Combatere a Rețelelor de Imigrație și Falsificarea

Documentelor - Serviciul de Expulzări și Centrul de Internare, depozițiile

martorilor din acte coroborate și cu declarațiile inculpaților, tribunalul a

reținut următoarea situație de fapt cu privire la inculpatul S.A.:

Inculpatul S.A., în cursul lunii februarie 2005 i-a

ajutat pe inculpații B.D.M. și G.L. să transporte din Turcia în Spania

cantitatea de 5 kg heroină, ascunsă în caroseria autoturismului condus din

acesta din urmă, fiind, totodată, cel care, conform dispozițiilor primite de la

numitul S.T. (șeful rețelei), a procurat în România acest autoturism și s-a

ocupat de înmatricularea sa pe numele inculpatului B.D.M., iar în Istanbul a

intermediat preluarea drogurilor de la furnizorii turci și ascunderea lor în

caroseria acestui autoturism. Același inculpat, în cursul lunii mai 2005,

conform dispozițiilor primite de la inculpatul S.T., i-a însoțit pe inculpații M.E.

și G.L. la Istanbul, deplasându-se cu un alt mijloc de transport, unde a

intermediat preluarea cantității de 12 kg heroină de la furnizorii turci și

ascunderea ei în lonjeroanele autoturismului, în vederea transportării acestor

droguri de către cei doi cărăuși pe ruta Turcia - România - Spania, cantitatea

de droguri ce a fost descoperită ulterior de către organele de poliție de

frontieră române, cu ocazia prinderii în flagrant a acestora. Acțiunile

inculpatului au fost comise în calitatea sa de membru al unei rețele

internaționale de traficanți de droguri, sarcinile sale fiind bine determinate.

Din declarația inculpatei reiese ca G.L. pe data de 25

aprilie 2005, la cererea unei persoane aflate în Spania, căreia aceasta îi

spunea „Unchiul" (identificat ca fiind inculpatul S.T.), persoană pe care

nu o cunoscuse până în acel moment, care a contactat-o telefonic, a plecat spre

Istanbul, împreună cu inculpatul M.E., cu autoturismul acestuia, menționat mai

sus, urmând indicațiile primite.

Tot din declarațiile inculpatei G.L. rezultă totodată

că, pe toată durata acestei deplasări, acțiunile lor au fost coordonate

telefonic de către inculpatul S.T.

De asemenea, declarațiile inculpatei confirmă că, la Istanbul,

au fost așteptați de alți doi membri ai rețelei conduse de inculpatul S.T.,

respectiv de inculpații S.A. și D.M., pe care îi cunoscuse în cursul lunii

februarie 2005, în împrejurări similare, cu ocazia efectuării unui alt

transport de heroină, pe ruta Turcia - Spania, tot sub coordonarea inculpatului

S.T. Fiindu-i prezentați pentru recunoaștere de pe planșa fotografică,

întocmită conform procesului verbal din 10 iunie 2005, inculpata i-a recunoscut

pe inculpații S.A. și D.M.

Din probele administrate rezultă că inculpații S.A. și D.M.

au fost cei care au avut sarcina de a intermedia încărcarea drogurilor în

autoturismul inculpatului M.E. (operațiune ce presupune asistență tehnică de

specialitate, precum și un interval mare de timp pentru realizarea sa, astfel

încât să nu trezească suspiciuni cu ocazia efectuării unui control de către

organele poliției de frontieră sau de către cele vamale), droguri care, așa cum

s-a constatat, erau furnizate de traficanți locali, membri ai aceleiași rețele.

Inculpații M.E. și G.L. au plecat din România spre Turcia

la cererea inculpatului S.T., în momentul și pe traseul stabilit de acesta din

urmă, precum și că în Turcia, împreună cu inculpatul S.A. au urmat indicațiile

liderului rețelei, preluând cantitatea de circa 12 (doisprezece) Kg heroină de

la furnizorii turci, ce a fost disimulată în lonjeroanele autoturismului menționat

mai sus.

Inculpații M.E. și G.L. aveau sarcina de a transporta

aceste droguri din Turcia în Spania, pe ruta ce urma să le fie indicată, sub

directa coordonare a inculpatului S.T., urmând să le predea, la Madrid,

persoanelor de contact.

Inculpata G.L. a declarat că inculpatul S.T. a ținut

permanent legătura telefonic atât cu ea cât și cu inculpatul M.E. Aceasta a

arătat că, inițial, inculpatul S.T. le-a solicitat ca din Turcia să plece

direct în Spania, cu tranzitarea Greciei, aceasta fiind considerată o rută mai

„sigură", aspecte pe care ei le-au discutat, la Istanbul, și cu inculpatul

S.A.

Din declarațiile inculpatei G.L. rezultă că, ulterior,

la cererea inculpatului S.T., nu s-au mai deplasat direct spre Spania, ci s-au

întors în România, cu autoturismul, menționat mai sus, condus de inculpatul M.E.

Aceasta a mai declarat că, pe data de 05 mai 2005, a

fost contactată telefonic de inculpatul S.T., care i-a cerut ca a doua zi să

plece spre Spania, cu același autoturism, împreună cu inculpatul M.E. Astfel,

pe data de 06 mai 2005, inculpații M.E. și G.L. s-au prezentat la punctul de

trecere a frontierei Negru Vodă, județul Constanța, intenționând să plece spre

Spania, cu tranzitarea Bulgariei, Greciei, Italiei și Franței (evitând astfel

să iasă din România prin punctul de trecere a frontierei Turnu - Arad, unde

anterior fuseseră prinși în flagrant inculpații B.I. și P.S., totodată

încercând în acest fel să lase impresia organelor poliției de frontieră că

destinația lor era alta decât Europa de Vest, în condițiile în care tocmai

sosiseră din Turcia - fapt ce putea da la naștere la suspiciuni cu privire la

efectuarea unui transport de droguri, determinând astfel efectuarea unui

control amănunțit), împrejurări în care au fost prinși în flagrant, fiind

descoperită cantitatea de circa 12 (doisprezece) kilograme heroină, ascunsă în

lonjeroanele autoturismului cu care se deplasau.

Din procesele - verbale, privind redarea în scris a

convorbirilor telefonice purtate de inculpatul S.A., rezultă modul în care,

urmare dispozițiilor primite de la inculpatul S.T., s-a ocupat de procurarea

autoturismului, pe care l-a înmatriculat pe numele inculpatului B.D.M.,

autoturism cu care acesta din urmă, împreună cu inculpata G.L., a transportat

din Turcia în Spania cantitatea de circa 5 (cinci) kg heroină.

Din convorbirile purtate de acest inculpat rezultă că o altă

poreclă atribuită inculpatului S.T. (la fel ca și în cazul numitului T.N.),

inculpatul S.A. numindu-l „Zmeul cel mare".

Din procesul-verbal de redare în scris a convorbirii purtate

de inculpatul S.A. la data de 20 februarie 2005, cu patru zile înainte să plece

împreună cu inculpații B.D.M., G.L. și D.M. spre Turcia, cu autoturismul

menționat mai sus, rezultă activitățile desfășurate de el pentru pregătirea

autoturismului în vederea transportării drogurilor. Astfel, acesta se plânge,

în discuția purtată cu numita N. (o persoană neidentificată), că este foarte

supărat întrucât „nu iese bine", precizând că „nu iese cum ziceam eu, să

fie atât.", după care adaugă că „e puțin rău de tot", spunându-i că

„mai are încă un kil. și." (referindu-se, așa cum rezultă din probele

administrate, la cantitatea de droguri ce putea fi disimulată în autoturismul

pe care îl procurase ca urmare a sarcinilor primite de la liderul rețelei).

În

acest sens, inculpatul S.A. i s-a plâns interlocutoarei sale, spunându-i „am

tocat o groază de bani, am cumpărat mașină, am cumpărat aia, am cumpărat aia și

nu intră mult", după care adaugă „mâine fac probă, dar eu știu deja cam

cât intră, știi

.

că nu merge bine",

motiv pentru care era foarte supărat.

În continuare fiind, îndemnat de interlocutoarea sa

să-i spună liderului rețelei că nu era el de vină pentru cele întâmplate,

inculpatul S.A. i-a răspuns acesteia că oricum este vina sa întrucât el l-a

recomandat pe cel care urma să se ocupe de pregătirea autoturismului și

totodată el a fost cel care „a luat în mod greșit mașina", precizând

totodată că persoana care l-a însărcinat să facă acest lucru (inculpatul S.T. )

spera să încapă măcar 30 (treizeci) de kg și abia dacă încăpeau 10 (zece) kg.

Pentru conspirativitate inculpatul S.A. folosește termenul „lei" în loc de

„kilograme", însă din cuprinsul convorbirii, coroborată și cu celelalte

probe administrate în cauză, rezultă cu certitudine că acesta se referea la cantitatea

de heroină ce putea fi disimulată în autoturismul respectiv. Totodată,

inculpatul S.A. i-a explicat interlocutoarei sale că nu-i putea spune liderului

rețelei că el a crezut că în autoturism încăpea „mai mult" întrucât, așa

cum a arătat în continuare, „asta nu merge pe crezut", întrucât acesta

mersese „pe mâna sa".

Din această convorbire rezultă totodată că inculpatul S.A.

nu se afla la prima acțiune de acest fel, el afirmând: „îmi pare rău după câte

am făcut, acum așa să se . toate, toate, toate le-am reușit și acum

.".

Cele de mai sus se coroborează și cu procesele-verbale

de redare în scris a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul S.T., cu

numitul T.N.

Astfel, din procesul-verbal de redare în scris a convorbirii

telefonice purtată la data de 22 februarie 2005 de numitul T.N. cu inculpatul S.T.

rezultă că acesta din urmă era nemulțumit de faptul că persoanele cărora le

dăduse el dispoziții cu privire la cele arătate mai sus, aleseseră în mod

greșit „căruța" (autoturismul), deși el le spusese să ia „ceva mare"

și întrucât nu-l ascultaseră încăpea doar „puțin" în mașina cumpărată de

aceștia, referindu-se în mod clar la autoturismul procurat de inculpatul S.A.

la care ne-am referit mai sus. Din acest motiv inculpatul S.T. i-a solicitat

numitului T.N. ca la următorul transport să meargă el să aleagă autoturismul,

iar acesta să fie „ceva mare". Din discuțiile purtate rezultă că

autoturismul respectiv fusese cumpărat cu suma de 3.700 (trei mii șapte sute) euro,

aceasta fiind exact suma cu care, așa cum rezultă din probele administrate, a

fost cumpărat autoturismul cu care inculpații S.A., D.M., B.D.M. si G.L. au

călătorit în Turcia în condițiile arătate mai sus, de unde aceștia doi din urmă

au transportat în continuare spre Spania cantitatea de circa 5 (cinci) kg

heroină.

Deși apărătorul ales al inculpatului a susținut ca

fapta nu a fost săvârșita de acesta, invocând in acest sens declarațiile

martorilor din care reiese ca aceștia nu ii cunoșteau pe inculpatul S.A.,

totuși tribunalul va înlătura aceasta apărare, întrucât, pe de o parte acești,

martori au fost audiați cu privire la întreaga activitate infracționala a

inculpaților trimiși in judecata, iar pe de alta parte vinovăția inculpatului

este probata nu numai prin mărturia acestora, ci si cu celelalte mijloace de

proba analizate mai sus. Deosebit de relevanta in acest sens este mărturia

numitului B.C. din care reiese ca a lucrat la un parc auto situat în Constanța

și a observat că trei sau patru inculpați au cumpărat un autoturism,

autoturismul din cauză și după vânzare s-a procedat la înmatricularea acesteia,

dar nu cunoaște pe ce nume.

Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul a

constatat că situația de fapt a fost corect reținută prin rechizitoriu, iar

vinovăția inculpatului este pe deplin probată, astfel cum s-a arătat mai sus.

În drept, faptele inculpatului S.A., constând în aceea

că în cursul lunii februarie 2005 i-a ajutat pe inculpații B.D.M. și G.L. să

transporte din Turcia in Spania, cantitatea de circa 5 (cinci) kg heroină,

ascunsă în caroseria autoturismului condus de acesta din urmă, fiind totodată

cel care, conform dispozițiilor primite de la inculpatul S.T., a procurat, în

România, acest autoturism și s-a ocupat de înmatricularea sa pe numele

inculpatului B.D.M., după care s-a deplasat la Istanbul și a intermediat

preluarea drogurilor de la furnizorii turci și ascunderea lor în caroseria

acestui autoturism, în vederea transportării lor de către cei doi cărăuși pe

ruta menționată;

-

în cursul lunii mai 2005, conform dispozițiilor primite de la inculpatul S.T.,

i-a însoțit pe inculpații M.E. și G.L. la Istanbul, deplasându-se cu un alt

mijloc de transport, unde a intermediat preluarea cantității de circa 12

(doisprezece) kg heroină de la furnizori turci și ascunderea ei în lonjeroanele

autoturismului, în vederea transportării acestor droguri de către ce doi

cărăuși pe ruta Turcia - România - Spania, cantitate de droguri ce a fost

descoperită ulterior de către organele poliției de frontieră române cu ocazia

prinderii în flagrant a acestora din urmă, acționând cu ocazia comiterii

acestor fapte în calitate de membru al unei rețele internaționale de traficanți

de droguri, sub coordonarea liderului acesteia, sarcinile sale fiind bine

determinate, aderând în acest mod la un grup infracțional organizat și

sprijinind totodată funcționarea sa, toate aceste fapte fiind săvârșite în baza

aceleiași rezoluții infracționale, întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc, complicitate la trafic

ilicit internațional de droguri de mare risc, respectiv aderare la un grup

infracțional organizat și sprijinire a acestuia în scopul săvârșirii de

infracțiuni, fapte prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.. și art. 75 lit. a) C. pen., art. 26 rap.

la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 75 lit. a) C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003, totul cu

aplic, art. 33 lit. a) C. pen.;

La individualizarea judiciară a pedepsei ce s-a aplicat

inculpatului pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina acestuia,

Tribunalul a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen.,

respectiv de gradul de pericol social ridicat al faptelor, de modalitatea de

concepere și executare a faptelor, de urmările produse, dar și de

circumstanțele personale ale inculpatului care, deși necunoscut cu antecedente

penale, totuși nu s-a prezentat în fața organului judiciar, deși acesta

cunoștea că se derula un proces penal, ceea ce denota o sfidare totală față de

autoritățile competente.

Deși apărătorul ales al inculpatului a solicitat

reținerea circumstanțelor atenuante, tribunalul a apreciat că inculpatul nu

merită clemența instanței, întrucât acesta nu a făcut nici un demers pentru

a-și declara măcar un domiciliu la care poate sa fie citat, abia cu ocazia

declarării apelului peste termen, acesta a indicat locul unde poate fi citat,

respectiv cabinetul de avocat C.D., împiedicând prin acest comportament

îndeplinirea procedurii de citare care a condus la tergiversarea judecății. Mai

mult decât atât, în cadrul probei cu înscrisuri apărătorul ales al inculpatului

a solicitat să i se încuviințeze depunerea a două scrisori scrise de către

inculpat în cuprinsul cărora dorea să dezvolte amănunte legate de relația de

prietenie cu inculpatul M.E., dar și alte aspecte legate de proces, probă care

însă i-a fost respinsă de instanță.

Tribunalul a apreciat că aplicarea unei pedepse

orientată peste minimul special prevăzut de lege va fi de natură să asigure

scopul educativ, preventiv și de constrângere al pedepsei așa cum este

reglementat prin disp. art. 52 C. pen., să îl determine pe

inculpat să își formeze o atitudine corespunzătoare față de ordinea de drept și

valorile socio-morale.

Întrucât infracțiunile au fost săvârșite de același

inculpat înainte ca acesta să fi fost condamnat definitiv, pentru vreuna dintre

ele, tribunalul a reține incidența disp. art. 33 alin. (1)

lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., constatând că acestea au

fost săvârșite în concurs real, astfel că a dispus contopirea pedepselor

aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.

Întrucât legea prevede pentru fiecare dintre

infracțiunile deduse judecății pedeapsa complimentară, aceasta se va aplica pe

lângă fiecare dintre pedepsele principale, urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea aceea de 6 ani, după executarea pedepsei principale.

Deoarece pedeapsa principală aplicată este mai mare de

10 ani închisoare, tribunalul a aplicat pedeapsa complementară a degradării

militare care constă în pierderea gradului și a dreptului de a purta uniforma,

întrucât inculpatul are stagiul militar satisfăcut.

Nemulțumit și de această hotărâre, în termen legal, a

declarat apel inculpatul S.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

sub aspectul nelegalei citări și a greșitei individualizări judiciare a

pedepsei ce i-a fost aplicată.

Curtea de Apel, examinând actele și lucrările

dosarului, în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu, conform

dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și

de drept ale cauzei, constată că apelul declarat în speță este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:

Verificând cu prioritate primul motiv de apel,

respectiv lipsa de procedură cu care s-a judecat cauza de către Tribunalului

București, Curtea de Apela constatat că instanța de fond, astfel cum rezultă și

din analiza actelor și lucrărilor dosarului, a dispus citarea inculpatului

toate adresele cunoscute, însă acesta nu s-a prezentat în fața instanței; mai

mult, la dosar, există date din care rezultă că inculpatul a ținut legătura cu

sora sa, aceasta aducându-i la cunoștință despre dosarul ce se afla pe rol și

unde acesta era cercetat.

Se constată că, în urma probelor administrate în cauză,

corect s-a concluzionat că situația de fapt reținută este cea corespunzătoare,

dându-i-se și o corectă încadrare juridică.

De asemenea, s-a statuat că inculpatul se face vinovat

de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, vinovăția

acestuia fiind stabilită fără echivoc prin probatoriul administrat în cauză.

Pornind de la aceste repere, rezultate din analiza

probelor produse cauzei, instanța de apel a apreciat că dovezile arătate dispun

de forța probantă necesară răsturnării prezumției de nevinovăție, probele certe

de vinovăție, legitimând tragerea la răspundere penală a acestuia, pentru

comiterea faptei deduse judecății, astfel că soluția de condamnare a

inculpatului, adoptată de către instanța de fond, este temeinică și legală.

Referitor la cel de-al doilea motiv de apel, respectiv

re individualizare a pedepsei, Curtea de Apel a reținut că judecătorul

fondului, în rejudecare, a aplicat inculpatului o pedeapsă cu 2 ani mai mare

decât minimul special prevăzut de lege, în condițiile în care, în sarcina

acestuia, s-au reținut infracțiunile de trafic de droguri de mare risc,

complicitate de trafic internațional de droguri de mare risc, stabilindu-se

totodată că inculpatul a fost un membru, cu sarcini bine determinate, în cadrul

unei rețele internaționale de traficanți de droguri; în plus, faptul că nu este

cunoscut cu antecedente penale nu poate fi reținut drept circumstanță

atenuantă, întrucât această împrejurare reprezintă în fapt o stare de

normalitate.

În acest context, având în vedere cantitatea mare de

droguri ce a fost traficată de inculpat (apelant în speță), caracterul

transfrontalier al faptelor și calitatea inculpatului în cadrul grupului

infracțional organizat, Curtea de Apel a apreciat că pedeapsa aplicată acestuia

este corect individualizată de către Tribunalul București, astfel că nici acest

motiv de apel nu este fondat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul

S.A. invocând cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 3, 14, 21

C. proc. pen.

Înalta Curte, analizând recursul declarat prin prisma

criticilor invocate constată următoarele:

În

ce privește cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 3 C. proc. pen. privitor

la nulitatea minutei întrucât nu este semnată de ambii judecători.

Nesemnarea

minutei de membrii completului de judecată este sancționată de legiuitor cu

nulitatea absolută, potrivit disp. art. 197 alin. (2) C. proc. pen., neputând

fi acoperită ulterior, deoarece în această situație este imposibilă verificarea

respectării unor dispoziții legale imperative, cum sunt cele referitoare la

compunerea instanței, astfel că hotărârea dată în asemenea condiții este

contrară legii.

Potrivit Codului de procedură penală, minuta reprezintă

rezultatul deliberării și trebuie semnată de toate persoanele care participă la

această etapă, respectiv la instanța de apel de ambii judecători.

Verificând minuta deciziei pronunțate de instanța de apel,

transmisă de Curtea de Apel București, înalta Curte constată că aceasta este

semnată de ambii judecători, astfel critica formulată de inculpat apare ca

nefondată.

În ce privește cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 21 C. proc. pen. respectiv, judecata în primă instanță sau în apel a avut

loc fără citarea legală a unei părți, sau care, legal citată, a fost în

imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința despre această

imposibilitate, înalta Curte constată că acesta nu este incident în cauză,

întrucât judecata atât în fond cât și în apel a avut loc cu citarea legală a

inculpatului, instanțele neavând obligația să verifice dacă acesta mai

locuiește la adresa indicată în dosar, inculpatului revenindu-i obligația să

indice noul domiciliu în situația în care îl schimbă, așa cum prevede

dispozițiile art. 177 alin. (2) C. proc. pen.

Mai mult se constată că s-a dispus citarea inculpatului

la toate adresele cunoscute, însă acesta nu s-a prezentat în fața instanței; de

asemenea, la dosar, există date din care rezultă că inculpatul a ținut legătura

cu sora sa, aceasta aducându-i la cunoștință despre dosarul ce se afla pe rol

și unde acesta era cercetat.

În ce privește cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., inculpatul a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. și art. 86

1

C. pen.

Analizând recursul declarat prin prisma acestui caz de

casare, se constată că este fondat pentru considerentele care urmează:

Instanța reține că, prin declarația dată în fața

instanței de recurs, în ședința de judecată din data de 2 aprilie 2012

inculpatul a solicitat ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în

cursul urmăririi penale și să se realizeze aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

Având în vedere poziția procesuală a inculpatului exprimată

de o manieră neechivocă, se constată că potrivit dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., coroborate cu art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, cererea de

aplicare a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. formulată cu ocazia

judecării recursului declarat de inculpat este admisibilă.

Se reține sub acest aspect că potrivit art. XI din O.U.G.

nr. 121/2011, în cauzele aflate în curs de judecată, în care cercetarea

judecătorească începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010,

dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. (introduse prin Legea nr. 202/2010)

se aplică în mod corespunzător la primul termen de judecată cu procedura

completă, imediat următor intrării în vigoare a O.U.G. nr. 121/2010.

Se are în vedere, totodată, că prin decizia nr. 1470

din 8 noiembrie 2011, Curtea Constituțională a hotărât că dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. sunt neconstituționale în măsura în care înlătură aplicarea legii

penale mai favorabile, deci în cazul în care nu s-ar permite aplicarea legii

penale mai favorabile tuturor situațiilor juridice născute sub imperiul vechii

legi și care continuă să fie judecată sub noua lege, până la rămânerea

definitivă a hotărârii de condamnare.

Așa fiind, se constată că în cauza dedusă judecății

sunt îndeplinite condițiile art. 320

1

alin. (1) C. proc. pen.

raportat la art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, instanța de recurs urmând a lua

act de poziția procesuală a inculpatului exprimată în declarația dată la

termenul de judecată din 2 aprilie 2012 și a proceda potrivit dispozițiilor art.

320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc.

pen. implică o reducere a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru

infracțiunile săvârșite de o persoană. Atitudinea sinceră și cooperantă a

inculpatului precum și elementele de circumstanțiere personală justifică

aplicarea unei pedepse penale în cuantum mai redus decât cele aplicate de prima

instanță și menținute de instanța de apel.

Având

în vedere probele administrate și starea de fapt reținută în rechizitoriu

coroborată cu împrejurarea că inculpatul a solicitat să fie judecat pe baza

acordului de recunoaștere a vinovăției și, față de criteriile reglementate de

dispozițiile art. 72 C. pen. instanța apreciază că, față de natura și

gravitatea faptelor comise, a circumstanțelor reale de săvârșire a acestora și

a celor personale ale inculpatului, pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare

este aptă să conducă la realizarea scopurilor sancțiunii, astfel după cum

acestea sunt reglementate de dispozițiile art. 52 C. pen., contribuind la

reeducarea inculpatului, la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de

ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și principiile morale.

Cât privește modalitatea de executare a pedepsei,

inculpatul S.A. nu poate beneficia de suspendarea executării, sub supraveghere,

întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86

1

C.

pen.

Referitor la pedeapsa complementară a degradării

militare prevăzută de art. 67 alin. (2) C. pen., aplicată de instanța de fond

și menținută de instanța de apel, înalta Curte apreciază că dispozițiile legale

în discuție trebuie interpretate și aplicate prin prisma Convenției Europene a

Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții

Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu disp. art. II alin. (2)

și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern.

Astfel, față de jurisprudența constantă a Curții (Sabou

și Pârcălab c. României, Hirst c. Marii Britanii) și a deciziei nr. XXIV/2007

pronunțată în recurs în interesul legii de înalta Curte de Casație și Justiție,

Secțiile Unite, instanța constată că materia pedepselor accesorii este

guvernată de principiul individualizării judiciare, conform căruia sancțiunile

penale care constau în aplicarea interdicțiilor cu efect restrictiv asupra

drepturilor și libertăților fundamentale, nu pot fi interzise ope legis, ci

doar în măsura în care infracțiunea care a atras condamnarea nu este străină

aspectelor privind exercitarea drepturilor cu privire la care a fost aplicată

pedeapsa accesorie.

În lumina acestor considerații, față de natura faptelor

comise și de modul concret de săvârșire, înalta Curte apreciază că în cauză se

impune înlăturarea pedepsei complementare a degradării militare.

În

temeiul art. 385

17

alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) și art. 381

C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata

arestării preventive de la 12 mai 2011 la 2 aprilie 2012.

Pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 385

15

pct. 12 lit. d) C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul S.A. împotriva

deciziei penale nr. 329 din 29 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția

I penală, va fi admis, va fi casată decizia recurată și sentința pronunțată la

prima instanță numai cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei principale

și a pedepsei complementare a degradării militare.

Se va face aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. și se va reduce cuantumul sancțiunii aplicate după cum urmează:

pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75

lit. a) C. pen. de la 17 ani închisoare la 16 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. de la 12 ani

închisoare la 11 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din

Legea nr. 39/2003 de la 15 ani închisoare la 14 ani închisoare. În baza art. 33

alin. (1) lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen.

contopește pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea de 16 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o

perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.

Înlătură pedeapsa complementară a degradării militare

prevăzută de art. 67 alin. (2) C. pen.

Menține

celelalte dispoziții ale sentinței penale.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la

prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se plătește din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul S.A.

Împotriva

deciziei penale nr. 329 din 29 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția

I penală.

Casează

decizia penală recurată și, în parte, sentința penală nr. 155 din 3 martie 2010

a Tribunalului București, secția a II-a penală, numai în ceea ce privește

individualizarea judiciară a pedepsei principale și a pedepsei complementare a

degradării militară și, în rejudecare:

Descontopește pedeapsa rezultantă principală de 17 ani

închisoare în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor,

respectiv:

- pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.;

- pedeapsa de 17 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a)

C. pen.:

- pedeapsa de 15 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru

infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. de la 17 ani închisoare la

16 ani închisoare.

Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen. și art. 75 lit. a) C. pen. de la 12 ani închisoare la 11 ani închisoare.

Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru

infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. de la 15 ani închisoare la 14 ani închisoare.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) și art. 34 alin. (1) lit.

b) și art. 35 alin. (3) C. pen. contopește pedepsele aplicate urmând ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei

principale.

Înlătură pedeapsa complementară a degradării militare

prevăzută de art. 67 alin. (2) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 12 mai

2011 la 2 aprilie 2012.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la

prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se plătește din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 2 aprilie 2012.