ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1823/2012

Asupra cererii de

contestație în anulare de față;

În baza actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 648/F din 19 august

2010, pronunțată în Dosarul nr. 45363.01/3/2009, Tribunalul București, secția I

penală a dispus următoarele:

În baza art. 26 C.

pen. raportat la art. 293 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpatul R.A. la pedeapsa

principală de 3 luni închisoare și pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 291 C.

pen. a condamnat același inculpat la 3 luni închisoare și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 26 C.

pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. a condamnat

inculpatul la 10 ani închisoare.

În baza art. 65 alin.

(1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pe o perioadă de 4 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

În baza art. 71 C.

pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele cu închisoarea

aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani

închisoare.

În baza art. 71 C.

pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 35 alin.

(1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 88 C.

pen. a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 23 septembrie 2009 la zi.

În baza art. 350 C.

proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului R.A.

Prin decizia penală

nr. 264/A din 10 decembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a II-a penală

și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelurile declarate de

Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpații R.A. și F.I., a

desființat în parte sentința și, rejudecând în fond:

A descontopit

pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului R.A. în pedepsele componente, pe care

le-a repus în individualitatea lor, în baza art. 26 C. pen. raportat la art.

215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 74

1

C.

pen., a condamnat inculpatul la pedeapsa principală de 5 ani închisoare și 2

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen.

Conform art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedeapsa de 5 ani închisoare cu

pedepsele de 3 luni închisoare și 3 luni închisoare, aplicate prin sentința

penală atacată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani

închisoare.

A făcut aplicarea

art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 35 alin.

(1) C. pen., pe lângă pedeapsa de 5 ani închisoare, a aplicat inculpatului

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după

executarea pedepsei principale.

A constatat recuperat

integral prejudiciul cauzat prin infracțiune, prin plata unei despăgubiri

bănești.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței apelate.

Prin decizia penală

nr. 3791 din 26 octombrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de

partea civilă V.E. împotriva deciziei penale 264/A din 10 decembrie 2010 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie, privind pe inculpații R.A., F.I. și G.M.

A casat decizia

penală atacată numai cu privire la greșita aplicare a disp. art. 74

1

C. pen. și greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților R.A. și F.I.

A înlăturat

dispozițiile art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. și a repus pedepsele

aplicate inculpaților în individualitatea lor.

A înlăturat

dispozițiile art. 74

1

C. pen. și l-a condamnat pe inculpatul R.A., în

baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.,

la pedeapsa de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) C. pen. a fost contopită pedeapsa de 10 ani închisoare și 4

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen., cu pedepsele de 3 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 293 alin. (1) C. pen. și de

3 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen., urmând ca

inculpatul R.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 4 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen.

A menținut celelalte dispoziții

ale deciziei penale.

A respins, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații R.A. și F.I. împotriva deciziei

penală 264/A din 10 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală și pentru cauze cu minori și de familie.

A dedus din pedeapsa

aplicată inculpatului R.A., timpul arestării preventive de la 23 septembrie

2009 la 26 octombrie 2011.

Împotriva acestei

hotărâri definitive, condamnatul R.A. a formulat cerere de contestație în

anulare, la data de 10 noiembrie 2011.

Contestatorul și-a

motivat cererea pe dispozițiile art. 386 lit. c) și e) C. proc. pen. raportat

la art. 385

14

alin. (1), 385

16

alin. (1) și 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.

În conformitate cu

dispozițiile art. 391 C. proc. pen., instanța examinează în principiu

admisibilitatea cererii de contestație prevăzute în art. 386 lit. a)-c) și e),

fără citarea părților.

Instanța trebuie să

verifice termenul în care s-a făcut cererea de contestație, respectiv dacă s-au

respectat dispozițiile art. 388 C. proc. pen. care prevăd că pentru motivele

arătate în art. 386 lit. a)-c) și e), contestația poate fi introdusă de către

persoana împotriva căreia se face executarea cel mai târziu în 10 zile de la

începerea executării.

Ori, în cauză,

mandatul de executare a pedepsei a fost emis la 28 octombrie 2011, în timp ce

contestația a fost formulată la 10 noiembrie 2011, cu depășirea termenului

legal de 10 zile.

Pentru acest motiv,

cererea de contestație în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă.

Contestatorul va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din

oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile

art. 391 C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat R.A.

împotriva deciziei penale nr. 3791 din 26 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr.

45363.01/3/2009.

Obligă contestatorul

la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100

RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 mai 2012.