ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1823/2012

Asupra cererii de contestație în anulare de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 648/F din 19 august 2010, pronunțată în Dosarul nr. 45363.01/3/2009, Tribunalul București, secția I penală a dispus următoarele: În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 293 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpatul R.A. la pedeapsa principală de 3 luni închisoare și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 291 C. pen. a condamnat același inculpat la 3 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. a condamnat inculpatul la 10 ani închisoare. În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele cu închisoarea aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen.

a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 35 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani. În baza art. 88 C. pen. a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 23 septembrie 2009 la zi. În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului R.A. Prin decizia penală nr. 264/A din 10 decembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpații R.A.

și F.I., a desființat în parte sentința și, rejudecând în fond: A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului R.A. în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, în baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 1 C. pen., a condamnat inculpatul la pedeapsa principală de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedeapsa de 5 ani închisoare cu pedepsele de 3 luni închisoare și 3 luni închisoare, aplicate prin sentința penală atacată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 35 alin. (1) C. pen., pe lângă pedeapsa de 5 ani închisoare, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. A constatat recuperat integral prejudiciul cauzat prin infracțiune, prin plata unei despăgubiri bănești. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Prin decizia penală nr. 3791 din 26 octombrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de partea civilă V.E.

împotriva deciziei penale 264/A din 10 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe inculpații R.A., F.I. și G.M. A casat decizia penală atacată numai cu privire la greșita aplicare a disp. art. 74 1 C. pen. și greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților R.A. și F.I. A înlăturat dispozițiile art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. și a repus pedepsele aplicate inculpaților în individualitatea lor. A înlăturat dispozițiile art. 74 1 C. pen. și l-a condamnat pe inculpatul R.A., în baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., la pedeapsa de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a fost contopită pedeapsa de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., cu pedepsele de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 293 alin. (1) C. pen. și de 3 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen., urmând ca inculpatul R.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. A menținut celelalte dispoziții ale deciziei penale. A respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații R.A.

și F.I. împotriva deciziei penală 264/A din 10 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului R.A., timpul arestării preventive de la 23 septembrie 2009 la 26 octombrie 2011. Împotriva acestei hotărâri definitive, condamnatul R.A. a formulat cerere de contestație în anulare, la data de 10 noiembrie 2011. Contestatorul și-a motivat cererea pe dispozițiile art. 386 lit. c) și e) C. proc. pen. raportat la art. 385 14 alin. (1), 385 16 alin. (1) și 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen. În conformitate cu dispozițiile art. 391 C. proc. pen., instanța examinează în principiu admisibilitatea cererii de contestație prevăzute în art. 386 lit. a)-c) și e), fără citarea părților.

Instanța trebuie să verifice termenul în care s-a făcut cererea de contestație, respectiv dacă s-au respectat dispozițiile art. 388 C. proc. pen. care prevăd că pentru motivele arătate în art. 386 lit. a)-c) și e), contestația poate fi introdusă de către persoana împotriva căreia se face executarea cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării. Ori, în cauză, mandatul de executare a pedepsei a fost emis la 28 octombrie 2011, în timp ce contestația a fost formulată la 10 noiembrie 2011, cu depășirea termenului legal de 10 zile. Pentru acest motiv, cererea de contestație în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă. Contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 391 C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat R.A. împotriva deciziei penale nr. 3791 din 26 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 45363.01/3/2009. Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 mai 2012.