ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3011/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3011/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra recursului penal de

față, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 961 din 18 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul

București, secția a II-a penală, s-au dispus următoarele:

În baza art. 42 alin. (3) din Legea

nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul

M.C. la o pedeapsă de 6 ani închisoare (pct. 1 și 2 din rechizitoriu).

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit.

a) Teza a II-a, b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 323 alin. (1) C. pen., a

fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 10 ani închisoare (pct. 3 rechizitoriu).

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit.

a) Teza a II-a, b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3)

și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C.

pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 10 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit.

a) Teza a Il-a, b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis

inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) Teza a Il-a, b) C. pen., pe o

perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 33-34 lit. b) C. pen., au

fost contopite pedepsele mai sus aplicate, inculpatul M.C. urmând să execute

pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit.

a) Teza a Il-a, b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis

inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) Teza a Il-a, b) C. pen., pe o

perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 11.500 dolari SUA, către

partea civilă E.G. Inc. prin Biroul Atașatului Legal F.B.I și la 1.064.872,14

dolari SUA către partea civilă I.M. Inc, prin Biroul Atașatului Legal F.B.I.

S-a luat act că partea vătămată Academia

de Studii Economice nu s-a constituit parte civilă, în prezenta cauză.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus

confiscarea a 17 hard discuri, de la inculpat, ridicate cu ocazia percheziției domiciliare.

În baza art. 163 C. proc. pen., a fost

menținută măsura asiguratorie a indisponibilizării dispuse de organele de anchetă,

la data de 21 octombrie 2004, în vederea recuperării prejudiciului, a următoarelor

bunuri:

- autoturism marca B.C., culoare gri metalizat,

în valoare de 2.566.403.362 RON;

- autoturism marca B. culoare gri metalizat,

în valoare de 18.000 dolari SUA;

- autoturism marca B.X., culoare gri metalizat,

în valoare de 2.777.903.362 RON.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost

obligat inculpatul la plata sumei de 3.500 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța

fondului a reținut, sub aspectul situației de fapt că, în perioada octombrie 2003

- martie 2004, inculpatul M.C. a accesat în mod neautorizat, în repetate rânduri,

depășind măsurile de securitate, sistemele informatice aparținând părților vătămate

Academia de Studii Economice București și E.G. Inc din Statele Unite ale Americii.

Academia de Studii Economice deși a arătat

că a suferit prejudicii ca urmare a activității inculpatului, nu s-a constituit

parte civilă, în prezenta cauză - nici în faza de urmărire penală, nici în fața

instanței de judecată - până la citirea actului de sesizare, deși a fost citată

în acest sens.

Compania americană E.G. Inc din Statele

Unite ale Americii a apreciat prejudiciul suferit la suma de 11.500 dolari SUA,

sumă cu care s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.

De asemenea, s-a mai reținut că în perioada

anilor 1999-2003, același inculpat a plasat în sistemul de achiziții on-line al

Companiei americane I.M. utilizarea datelor de acces ale unor clienți legitimi ai

companiei și a efectuat comenzi privind cumpărarea unor calculatoare și componente

de calculator, în valoare de peste 1.064.872,14 dolari SUA, sumă cu care această

companie s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.

În sarcina aceluiași inculpat, s-a reținut

că a recrutat și coordonat, în perioada februarie 1999 - februarie 2003, mai multe

persoane, printre care O.T., W.B., B.B., C.V., J.L. ș.a în vederea formării unei

rețele de sprijin a activității sale frauduloase, prin desfășurarea de către persoanele

recrutate în Statele Unite ale Americii și România de acțiuni materiale necesare

realizării scopului însușirii pe nedrept a beneficiului material ilegal.

A mai reținut instanța fondului că, în

luna februarie 2004, urmare unor activități de întreținere, personalul de specialitate

al Academiei de Studii Economice din București (A.S.E.) a sesizat o activitate neautorizată

pe unul din serverele de comunicații având adresa de IP AA, respectiv s-a constat

că o persoană, rămasă neidentificată, fără a avea un drept s-a conectat la acest

server pentru a beneficia de servicii Internet.

Din activitatea analizată, a mai rezultat

că persoana care obținuse accesul neautorizat, utiliza serverul pentru a se conecta

la servicii IRC, DC++, dar și la alte sisteme precum cel situat la adresa IP BB

cu utilizarea protocolului PPP (GRE).

Administratorii sistemelor informatice

ale Academiei de Studii Economice au deconectat utilizatorul neautorizat, prezervând

însă informațiile legate de conectările efectuate și adresa de IP a acestuia.

Ulterior, la data de 24 februarie 2004

și 08 martie 2004 au fost sesizate din nou conectări neautorizate în servele cu

adresele IP AA și CC.

S-a mai constatat că, după oprirea serverelor,

au continuat încercările de reconectare pentru obținerea accesului, fără drept,

de la adresa de IP DD.

Analiza serverului atacat la 02

februarie 2004 (AA) a pus în evidență conexiunea tip PPP și crearea contului „b."

în cadrul grupului de utilizatori cu drept de administrator.

Verificarea datelor despre utilizator a

relevat faptul că prima conexiune realizată de la acesta s-a efectuat la data de

30 octombrie 2003, iar ultima, la acea vreme, la data de 15 februarie 2004 (ultima

modificare a fișierul din cadrul profilului). Totodată au mai fost identificate

scripturile și utilitarele rulate pe sistem cu scopul configurării acestuia în sensul

dorit de utilizatorul neautorizat, precum și configurarea serverului către ieșirea

în rețea cu adresa IP EE.

Traficul analizat, pe durata a cca. 24

ore, a evidențiat transferul a aproximativ 12 GB de date informatice, majoritatea

provenind din conexiunile la rețeaua DirectConnect (DC++); trafic IRC (rețeaua Efnet

prin port, host/gazda); conexiune PPP (protocol GRE) cu adresa IP FF.

II. La data de 05 februarie 2004, o salvare

de date de siguranță (backup) eșuată pe sistemele informatice ale companiei americane

E.G. Inc., New York a determinat investigarea cauzelor care au produs acest incident.

S-a constatat astfel că pe unul din servere fuseseră plasate (salvate) fără autorizare

aproximativ 6-7 GB de date informatice (filme).

În 6 februarie 2004 a fost examinat și

serverul de mail al companiei având adresa de IP FF. Din analiza conexiunilor realizate

de la acesta a fost identificată una dintre acestea, activă și neautorizată, lansată

de la adresa de IP EE (adresă alocată utilizatorilor de către serverul Academiei

de Studii Economice la ieșirea în rețea).

Datele rezultate ca urmare accesului neautorizat

au fost conservate de pe sistemul informatic victimă, aparținând companiei americane

E.G. Inc. și transmise organelor de cercetare.

Rezultate:

Investigațiile efectuate în legătură cu

utilizatorul adresei IP DD au condus la identificarea furnizorului de servicii internet

P.N. și a contractului de furnizare de servicii prin modem radio către numita P.A.R.;

F., locația modemului radio a fost identificată pe Șos. P.T., județ Ilfov, într-un

imobil locuit de învinuitul M.C.

La data de 02 februarie 2004, s-a dispus

conservarea datelor informatice, precum și a celor de trafic informațional cu privire

la adresa IP DD.

Analiza datelor informatice și a datelor

de trafic informațional atestă fără dubiu conexiuni neautorizate realitate de la

adresa de IP DD, aparținând inculpatului M.C. și adresa IP AA aparținând serverului

Academiei de Studii Economice. De asemenea, rezultă faptul că, la data de 24

februarie 2004, când Academia de Studii Economice a întrerupt legătura neautorizată,

de la adresa IP a învinuitului au fost lansate pachete de date de tip ICMP cu scopul

scanării porturilor și crearea unei noi conexiuni frauduloase.

La data de 07 martie 2004, de la IP DD,

aparținând inculpatului, a fost creat un nou tunel cu adresa IP CC care aparține

Academiei de Studii Economice.

Au mai fost identificate conexiuni către

diferite pagini web pentru obținerea de informații referitoare la probleme de securitate

IT, programe sau aplicații tip „Dameware".

Totodată, a mai fost identificată și o

pagină pe care inculpatul M.C. a postat un anunț pentru vânzarea unui autoturism

B. gri metalizat, la vânzător.

Faptul că cea mai mare parte a traficului

realizat prin conexiunea Academiei de Studii Economice a fost dirijată de inculpatul

M.C. prin tunelurile criptate create, fapt ce atestă în mod evident dorința de a

ascunde activitatea desfășurată.

Percheziția în sisteme informatice realizată

a pus evidență pe lângă existența unor fișiere de mari dimensiuni criptate și aspecte

care atestă utilizarea sistemelor instalate la domiciliu inculpatului pentru accesarea

neautorizată a serverelor Academiei de Studii Economice, utilizarea poreclei „M.",

precum și preocuparea în crearea unor programe pentru eventuale interceptări de

date informatice ori control al distanței al unor alte sisteme informatice, respectiv:

listă cu fișiere executabile care reprezintă programe de monitorizare și control

de la distanță a unor computere/servere (HDD nr. 3); fișiere de configurare SSH

pentru stabilirea unor tuneluri criptate (HDD nr. 4); log-uri create de sistemul

de operare Windows din care rezultă conectarea la IP GG (Academia de Studii Economice)

folosind utilizatorul „A." în ziua de 11 ianuarie 2004; aplicația instalată

pe server, care permite vizualizarea unui alt sistem de operare (mai poate fi folosit

și pentru ascunderea urmelor activităților desfășurate pe Internet) - HDD nr. 7;

aplicația BestCryp utilizată pentru criptarea de date informatice; utilizatori definit

al sistemului de operare cu numele de „M." și „A." (HDD nr. 11); jurnal

de comenzi executate de utilizatorul „R." pentru configurarea și instalarea

programului VMWare; compilere program „sniffit" (sniffer) - probabil instalat

pe un alt computer; urme privind utilizarea adresei de email.

Materiale puse la dispoziție de partea

vătămată Academia de Studii Economice au fost analizate rezultând fără dubiu conexiunile

fraudulos create de la adresa IP DD aparținând inculpatului M.C. către serverele

Academiei de Studii Economice. Prin intermediul adresei IP EE au fost create de

către inculpatul M.C. tuneluri pentru a putea accesa mai departe serverul KK. Totodată

traficul de date realizat a mai fost constituit și din conexiuni tip P2P în interiorul

cărora au fost transferate cantități mari de informații.

În drept, fapta inculpatului M.C., care

în perioada octombrie 2003 - martie 2004, a accesat în mod neautorizat, în baza

aceleiași rezoluțiuni infracționale și cu depășirea măsurilor de securitate sistemele

informatice aparținând părților vătămate Academia de Studii Economice din București

și E.G. Inc, din Statele Unite ale Americii (pct. I și II din rechizitoriu) întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de acces neautorizat prevăzută de art.

42 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Conform plângerilor părților vătămate Academia

de Studii Economice, București și E.G. Inc, New York activitatea neautorizată executată

pe sistemele informatice care le aparțin, le-a produs prejudicii materiale prin

utilizarea serviciilor acestora.

Academia de Studii Economice deși arată

că a suferit prejudicii urmare activității inculpatului nu a făcut precizări suplimentare

în acest sens.

Compania americană E.G. Inc, New York apreciază

prejudiciul suferit la suma de 11.500 dolari SUA, suma cu care se constituie parte

civilă.

În cursul anilor 1999-2003, compania americană

I.M. din Statele Unite, având ca obiect de activitate comercializarea de produse

hardware, a suferit prejudicii materiale substanțiale, ca urmare unei activități

frauduloase concertate, constând în crearea de false comenzi de bunuri în sistemul

de vânzări on-line, pe numele și pe seama unor clienți reali, urmate apoi de expedierea

bunurilor achiziționate fraudulos.

Din plângerea înaintată organelor de cercetare

rezultă un prejudiciu de cca. 6 milioane dolari SUA.

Inculpatul M.C. întrezărind posibilitatea

obținerii de foloase materiale din exploatarea unor vulnerabilități în sistemul

de comenzi (vânzare-cumpărare) al companiei la distanță al companiei I.M., a creat

în jurul său o rețea de persoane, co-interesate material, cu ajutorul căreia a reușit

plasarea unui număr nedeterminat de comenzi, urmate mai apoi de achiziționarea și

primirea efectivă de bunuri în valoare de cca. 1.064.872,14 dolari SUA.

Conform înțelegerii cu numiții O.T., W.B.,

J.L., B.B., C.V., M.G., T.F., K.Y.K., încă de la data recrutării acestora, prin

Internet sau prin intermediar, au fost de acord să fie folosiți drept „drop box"

- locație de tranzit pentru primirea, redirecționarea produselor comandate prin

fraudă de M.C., punând la dispoziția acestuia date personale și adresele poștale.

Prin urmare, M.C., prin accesarea fără

drept/neautorizată, a sistemului de comenzi on-line al companiei I.M., cu utilizarea

datelor unor clienți legitimi, plasa comenzile de cumpărare pentru diverse componente

de calculator cu indicarea datelor sus numiților.

Aceștia din urmă primind produsele pe numele

lor, le re-împachetau și le re-trimiteau către M.C. sau către destinațiile indicate

de acesta. După realizarea acestor operațiuni, M.C., în baza aceleiași înțelegeri

trimitea către O.T., W.B., B.B., J.L., C.V. sau alte persoane indicate de aceștia,

personal sau prin interpuși o parte din beneficiul material obținut ca urmare comercializării

produselor achiziționate fraudulos.

Tot conform înțelegerii, în anumite situații,

complicii americani re-împachetau și re-transmiteau doar parțial bunurile fraudulos

comandate, parte din aceste fiind păstrate pentru a fi comercializate în Statele

Unite, ori se ocupau efectiv de comercializarea integrală a bunurilor.

În această situație, către M.C. sau către

alte persoane indicate de acesta, sus numiții transmiteau banii sau parte din banii

obținuți din vânzarea acelor produse.

Pentru primirea pachetelor re-împachetate

în Statele Unite de O.T., W.B., B.B., J.L., V.C., M.G., ori pentru recepționarea

unui procent din profit ori pentru transmiterea unui asemenea procent din profit

către complicii din Statele Unite, inculpatul M.C. a recrutat mai multe persoane

în România între care și pe C.G.D., D.A., C.I. ș.a.

Pe numele celor din urmă, au fost parțial

identificate colete poștale provenite din Statele Unite precum și transmiterii bănești

din/către Statele Unite prin sistemul de plată Western Union.

a. O primă comandă realizată de M.C. a

fost plasată în sistemul I.M. la data de 10 februarie 1999 pe contul clientului

H.S. Inc, urmată mai apoi de alte două, toate având drept obiect achiziționarea

a 3 laptopuri I.T. în valoare de 5.821,38 dolari SUA.

Produsele au fost direcționate pentru a

fi recepționate în România către inculpatul D.A., București, Șos. Ș.M.

Bunurile au fost ridicate de învinuitul

D.A.

b. În 11 februarie 1999, alte 22 de comenzi

au fost plasate de M.C. în sistemul I.M. pe seama clienților B.com și H.S. pentru

achiziționarea unor componente de calculator în valoare de 82.193,15 dolari SUA.

Produsele au fost direcționate spre a fi

recepționate în România către inculpatul D.G.C., București strada Z.

Întrucât cei doi clienți B.com și H.S.

Inc au negat plasarea comenzilor în sistem, I.M. a reușit anularea acestora cu excepția

uneia referitoare la cumpărarea a șase hard discuri în valoare de 4.148,70

dolari SUA, care fusese deja expediată.

Bunurile au fost ridicate de inculpatul

D.G.C.

c. În 11 februarie 1999, alte șase comenzi

privind achiziționarea de laptop-uri, carduri video și hard discuri în valoare de

16.047,02 dolari SUA au fost plasate de M.C. în sistemul de achiziții al I.M. și

au fost direcționate spre a fi recepționate în România de inculpatul D.A., Șos.

Ș.M.

Bunurile au fost ridicate de inculpatul

D.A.

În același interval de timp, 10 - 12

februarie 1999, inculpatul M.C. a plasat alte 21 de comenzi, pe seama acelorași

clienți ai I.M., dar cu indicarea pentru primire a coletelor comandate a unor adrese

din România, aparținând cetățenilor români M.B., V.L. ș.a.

Comenzile au fost identificate ca fiind

frauduloase, motiv pentru care au fost anulate mai înainte de a fi fost efectuate

alte demersuri privind livrarea.

Aceste incidente au condus la suprimarea

oricăror comenzi direcționate pentru a fi primite în România, situație care însă

nu l-a descurajat pe inculpatul M.C., care a căutat și în final a găsit o nouă modalitate

de fraudare a sistemului de achiziții on-line al companiei I.M.

Astfel, pentru a eluda interdicția direcționării

comenzilor către România, inculpatul M.C. a recrutat mai multe persoane, cetățeni

americani pentru a recepționa pachetele conținând bunuri achiziționate fraudulos

prin sistemul de cumpărare on-line al I.M.

d. Una dintre acestea a fost O.T. care

a primit efectiv patru din cele șase comenzi, plasate de M.C. în mai 1999 în sistemul

de cumpărare on-line al companiei I.M., în valoare de 21.799 dolari SUA.

Cele șase comenzi au fost plasate pe seama

clienților P.B.S. Inc și E.R.L., care însă au infirmat existența acestora.

O.T. a recepționat comenzile reușite la

adresa sa din Atlanta.

e. În iunie 1999 învinuitul M.C. a plasat

o nouă comandă privind cumpărarea a două laptop-uri în valoare de 6.000 dolari

SUA cu indicarea adresei din statul Georgia, aparținând numitului O.T.

Identificând frauda, I.M. a formulat plângere

și la data recepției bunurilor autoritățile americane au organizat o livrare supravegheată

pentru prinderea lui O.T.

f. În perioada 17 iulie 2000 - 17

octombrie 2000, inculpatul M.C. a plasat în sistemul de achiziții I.M. de comenzi

privind achiziționare de componente de calculator, în valoare de 94.453,32

dolari SUA pe seama clienților C.R., R. Computer, G.D. cu indicarea pentru recepție

a firmei T&T.A.

Doar 20 de comenzi au fost onorate și livrate

la adresa indicată, trei fiind anulate mai înaintea efectuării livrării, iar una

a fost recuperată până la recepționarea de către beneficiar constatându-se existența

fraudei.

Referitor la comenzile reușite, bunurile

în valoare de 78.854,12 dolari SUA livrate adresa de mai sus au fost ridicate de

către O.T.

g. În perioada 17 octombrie 2000 - 7

martie 2001 inculpatul M.C. a plasat 15 comenzi privind achiziționarea unor echipamente

prin sistemul I.M. în valoare de 44.488,28 dolari SUA pe seama mai multor clienți

ai companiei, cu indicarea pentru recepție a persoanei C.P. la adresa strada P.,

Atlanta. Datele pentru recepție au fost transmise inculpatului M.C. de către O.T.

Nici una din comenzile plasate nu a fost

însă finalizată sub aspectul ridicării bunurilor, dat fiind faptul că frauda a fost

identificată, respectiv opt dintre aceste comenzi au fost recuperate, iar trei au

fost anulate mai înainte de a fi fost efectuate formalitățile de livrare.

h. În perioada mai 2000 - septembrie 2001,

inculpatul M.C. a plasat fraudulos pe seama unor clienți ai I.M. comenzi pentru

cumpărarea unor componente de calculator (procesoare) în valoare totală de 63.000

dolari SUA. Aceste produse au fost direcționate și ulterior primite de către numitul

W.B. în Alaska., sau la alte adrese indicate de acesta.

I.M. a reușit, în timp, identificarea parțială

a fraudei și stoparea a 13 din totalul comenzilor efectuate.

Restul bunurilor aferente comenzilor reușite

au fost recepționate, ridicate de către W.B.

i. În perioada 17 octombrie 2000 - 17

aprilie 2001 inculpatul M.C. l-a recrutat pe numitul J.L. și a plasat în sistemul

I.M. cca. 44 comenzi, pe seama unor clienți ai companiei, cu privire la achiziționarea

unor componente de calculator în valoare de 182.474,52 dolari SUA.

Pentru recepție/ridicare, J.L. i-a indicat

inculpatului M.C. adresele: L.D., R. Virginia, Street R., Virginia, W.F., Virginia,

W.F. Street și F.C., Florida; B. Street; S.P. Street.

Doar opt comenzi, în valoare de 34.441,85

dolari SUA au putut fi identificate în timp și stopate, restul bunurilor, în valoare

de 148.032,67 dolari SUA au fost ridicate de către J.L., precum și de alte persoane

cunoscute și recrutate de acesta din urmă.

j. În aprilie 1999 inculpatul M.C. l-a

cunoscut prin internet pe M.G., pe care ulterior l-a recrutat în rețeaua sa re-împachetatori.

M.G. i-a furnizat inculpatului M.C. datele

sale și adresa poștală de la domiciliu, G.C., M., LA, precum și adresa poștală a

surorii sale, respectiv O.D., Marrero.

Astfel că, inculpatul M.C. a plasat în

sistemul de cumpărare on-line al I.M., în perioada 21 iulie 1999 - 31 ianuarie 2000,

24 de comenzi privind achiziționarea unor produse și sub-ansamble de calculator,

pe seama unor clienți legitimi ai companiei precum W. Inc, A., G. Computers, în

valoare totală de 65.934,97 dolari SUA.

Bunurile au fost recepționate și ridicate

de către M.G.

k. În perioada decembrie 1999, inculpatul

M.C. l-a recrutat în rețeaua sa de re-împachetatori pe B.B., care în perioada următoare

i-a pus celui din urmă la dispoziție mai multe identități și adrese poștale pe care

să le utilizeze pentru finalizarea comenzilor frauduloase, privind achiziționarea

de produse prin sistemul de cumpărare on-line al I.M.

B.B. I-a furnizat inculpatului M.C. pe

lângă datele sale și identitățile lui S.T., B.L., A.H. ș.a., precum și adresele

poștale: B. Blvd.Pittsburgh, B.H. Rd, Buena Vista, P. Street., Pittsburgh.

Comenzile în valoare de cca. 86.895,24

dolari SUA au fost plasate în perioada 01 martie 2000 - 24 aprilie 2000 de către

inculpatul M.C., în mod fraudulos pe seama unor clienți reali ai I.M., precum A.

Computer, E.P.T., B.com Inc, S. Inc, iar bunurile au fost ridicate de către B.B.

și persoanele recrutate de către acesta din urmă.

mai 2001, recrutându-l pe C.V., inculpatul M.C. a plasat în sistemul de achiziții

al I.M. cca. 91 de comenzi privind achiziționarea de bunuri, pe seama unor clienți

legitimi ai companiei, în valoare de 369.172,68 dolari SUA cu indicarea pentru recepție

a datelor și adreselor indicate de C.V., respectiv: S.D. Highway, Hollywood Florida;

J. Street Hollywood Florida; V.B. Street, Hollywood Florida; S.F. Highway, Florida;

N.F. Highway Hollywood Florida; J. Street.

Dintre comenzile identificate, o parte

au fost anulate sau recuperate, în final rezultând că V.C., personal sau prin interpuși

a ridicat bunuri în valoare de 274.502,66 dolari SUA.

m. Pe 29 mai 2002, inculpatul M.C. a plasat

fraudulos două comenzi în valoare de 8.975,76 dolari SUA pe seama clientului W.com.,

privind cumpărarea a două calculatoare, cu indicarea pentru recepție a firmei P.C.T.

Inc. la adresa L. Ave., Altanta, statul Georgia.

Până la identificarea fraudei, numai una

dintre comenzi fost efectiv primită la adresa indicată.

Bunurile au fost recepționate și ridicate

de către numitul O.T.

n. La aceeași dată, M.C. a mai plasat alte

două comenzi privind achiziționarea de computere în valoare de 9.295,45 dolari

SUA, de această dată pe seama clientului O. Tech, cu indicarea pentru recepționarea

a firmei C.C. Inc la adresa F.C., Atlanta Georgia. O. Tech a negat că ar fi realizat

vreuna din cele două comenzi.

I.M., identificând frauda, a putut stopa

numai una dintre comenzi. Bunurile aferente celeilalte comenzi au fost recepționate

și ridicate de O.T.

o. În 5 iunie 2002, inculpatul M.C. a plasat

în sistemul I.M. mai multe comenzi privind achiziționarea de componente de calculator

în valoare de 8.000 dolari SUA cu indicarea adresei de recepție F.C., Atlanta Georgia.

Bunurile au fost ridicate de numitul O.T.,

conform înțelegerii cu învinuitul M.C.

p. În 16 iulie 2002 M.C. a mai plasat o

comandă privind achiziționarea de echipamente de calculator cu indicarea pentru

recepționare a adresei O.T. Court, Georgia.

I.M., identificând frauda, a putut stopa

comanda și deci livrarea produselor către destinatarul indicat.

r. În 26 februarie 2003, inculpatul M.C.

a plasat mai multe comenzi în sistemul de achiziții on-line al I.M., în valoare

de 3.990,91 dolari SUA, pe seama clientului G.C. IT Solutions.

Pentru ridicarea comenzii, a fost indicată

compania fictivă C.A. Inc și adresa O.T. Court, Georgia, menționată mai sus.

La adresa indicată, la pct. p și r a fost

identificată numita K.Y.K., recrutată de către O.T. și T.F. pentru a recepționa

produsele comandate de învinuitul M.C.

Tot pentru primirea coletelor cu produse

comandate fraudulos, K.Y.K. a indicat numiților O.T. și T.F. adresa S.L.,Georgia,

la care a fost plasată de către M.C. o comandă privind cumpărarea de produse în

valoare de 5.306,22 dolari SUA.

Autoritățile americane, urmare plângerilor

formulate de compania I.M. au deschis mai multe anchete, o parte din rezultatul

acestora fiind transmisă organelor de anchetă române pentru a servi la cercetarea

penală a persoanelor, cetățeni români membrii ai grupului infracțional coordonat

de învinuitul M.C.

I.M. a transmis și autorităților române

o plângere penală împotriva inculpatului M.C. și a altor persoane implicate.

În cauză, prin ordonanțele din 26

aprilie 2004 și 27 august 2004, procurorul a recunoscut conform procedurii prevăzută

de art. 519 C. proc. pen. documentele înaintate de autoritățile americane și le-a

atașat la dosarul cauzei ca mijloace de probă.

Astfel, cu privire la comenzile frauduloase

plasate în sistemul companiei I.M., precum și cu privire la bunurile recepționate

de urmare, arătate la pct. d - r, au fost audiați sau s-au întocmit rapoarte privind

audierea numiților O.T., W.B., K.Y.K., T.F., B.B., M.G., J.L., C.V. și alte persoane

implicate în schema infracțională.

O.T. a fost audiat cu prilejul prinderii

sale la data de 11 iunie 1999, recepționând comanda a două laptop-uri în valoare

de 6.000 dolari SUA (asupra pct. e). La domiciliul lui O.T. au fost identificate

cu acea ocazie mai multe cutii ale produselor comandate de la I.M.

Voluntar O.T. a predat investigatorului

de la acea dată, mai multe înscrisuri și chitanțe de transfer bănesc prin sistemul

Western Union către M.C., în valoare de cca. 8.050 dolari SUA (pentru perioada martie

1999 - iunie 1999), reprezentând cota parte a acestuia din urmă din valorificarea

produselor comandate fraudulos de la I.M.

De asemenea, O.T. a predat un înscris pe

care era notată adresa dată de învinuitul M.C., pentru a primi bani, respectiv București,

strada M.P.

Împotriva acestei soluții a declarat apel

inculpatul,

criticând-o pentru

nelegalitate, vizând: nerespectarea prevederilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen.,

cu raportare la art. 263 C. proc. pen., susținând că, în actul de sesizare al Parchetului

nu există probe pentru toate faptele reținute în Rechizitoriul nr. NN/2003 al Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.; instanța fondului

nu a respectat procedura de citare cu părțile vătămate E.G. Inc și I.M., pronunțând

o soluție lovită de nulitate absolută - art. 197 alin. (2) C. proc. pen. - solicitându-se,

față de acest aspect, admiterea apelului, desființarea sentinței penale și trimiterea

spre rejudecare a cauzei; în mod greșit a fost condamnat, probele efectuate în cauză

au demonstrat nevinovăția sa, sens în care a solicitat achitarea inculpatului, în

temeiul prev. de art. 11 pct. 2, lit. a), rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

sub aspectul săvârșirii tuturor infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată,

prev. de art. 42 alin. (3) din Legea nr. 141/2003, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.; art. 323 alin. (1) C. pen., art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar în subsidiar, a solicitat achitarea,

în temeiul prev. de art. 11 pct. 2, lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc.

pen., pentru aceleași încadrări juridice.

S-a mai susținut că, în cauză, nu există

prejudiciu.

Motivele de netemeinicie au vizat modul

în care s-au încuviințat și administrat probele, inclusiv încuviințarea efectuării

unei expertize tehnice judiciare.

Curtea de Apel București, secția I penală,

a constat că apelul este nefondat, respingându-l prin decizia penală nr. 56 din

data de 29 februarie 2012.

Pentru a pronunța această soluția instanța

de apel a reținut următoarele:

Probatoriul administrat a dovedit că inculpatul

M.C. avea legături cu diferite persoane învinuite în cauză care, la rândul lor,

posedau cutii cu produse comandate on-line, de la companiile I.M. și E.G. Inc, cu

sediul în Statele Unite ale Americii.

Pe situația de fapt, în sarcina inculpatului

s-au reținut:

- la data de 10 februarie 1999, a plasat

în sistemul I.M. două comenzi pentru laptopuri, iar produsele au fost ridicate din

România de D.A.;

- la 11 februarie 1999, a plasat 22 de

comenzi (I.M.), pentru achiziția unor componente de calculator, produse care au

fost direcționate de D.G.C., ulterior, anulate de compania I.M., cu excepția aceleia

privind 6 hard discuri, care fusese deja expediată;

- la 11 februarie 1999 a plasat șase comenzi

pentru laptop-uri, carduri video și hard discuri în același sistem informațional

al I.M. - produsele fiind direcționate tot de către D.A.;

- în mai 1999, a plasat 6 comenzi în sistemul

informațional al aceleiași societăți, patru fiind recepționate de către O.T., în

Statele Unite ale Americii - Atlanta;

- în iunie 1999 a plasat o comandă pentru

două laptop-uri, frauda a fost depistată, iar O.T. a fost prins;

- în perioada 17 iulie 2000 - 17 octombrie

2000, a plasat 24 de comenzi, 20 au fost expediate aceluiași O.T.;

- în perioada 17 octombrie 2000 - 07

martie 2001, a plasat 15 comenzi pentru echipamente, nefinalizată însă (același

O.T.);

- în perioada mai 2000 - septembrie 2001,

a plasat comenzi de procesoare, în același sistem informațional, o parte au fost

depistate și stopate, iar o altă parte direcționată și primită de W.B. - Alaska;

- în perioada 17 octombrie 2000 - 17

aprilie 2001, l-a recrutat pe J.L., a plasat 44 comenzi, pentru achiziție de componente

de calculator, 8 au fost stopate, iar restul achiziționate de noul recrut;

- în aprilie 1999, a plasat 24 de comenzi

pentru produse și subansamble de calculator, la I.M., achiziționate de către noul

său recrut de pe internet, M.G.;

- în decembrie 1999, l-a recrutat pe B.B.

care i-a indicat adresa poștală și a altor persoane, iar în perioada 1 martie 2000

- 24 aprilie 2000, a plasat mai multe comenzi care au fost recepționate de noi recruți

ai inculpatului;

- în perioada 1 noiembrie 2000 - 31

mai 2001, inculpatul l-a recrutat pe C.V., care se afla în Florida și căruia i-a

plasat 99 comenzi în sistemul I.M., indicându-i mai multe adrese;

- la 29 mai 2002, inculpatul a plasat 4

comenzi pentru calculatoare, una din comenzi a fost recepționată de O.T.;

- la 05 iunie 2002 a plasat comenzi pentru

componente de calculator, recepționate de către O.T.;

- la 16 iulie 2002, a plasat o comandă,

însă compania a stopat-o;

- la 26 februarie 2003, inculpatul a plasat

mai multe comenzi, ridicate de către K.Y.K., recrutată, de această dată, de către

O.T.

Vinovăția inculpatului a fost dovedită

prin următoarele mijloace de probă: plângerea părții vătămate/civile; documentele

înaintate supuse procedurii recunoașterii conform art. 519 alin. (2) C. proc.

pen.; expertiza grafoscopică; declarații învinuiți; percheziții domiciliare; percheziții

în sisteme informatice; documente suport cerere extrădare; documente poștale, facturi

comenzi, transferuri Western Union; mijloace materiale de probă - 1 cutie 17 hdd.

De asemenea, în cauză, au fost audiați

cu ocazia cercetării judecătorești și martorii D.G.C., C.I.D., F.M.

Din actele dosarului, rezultă că, pentru

prinderea inculpaților, autoritățile americane pentru a reuși să identifice frauda

de la compania I.M. au organizat o livrare supravegheată și, astfel, l-au prins

pe O.T. care primea comenzi făcute on-line de către inculpatul M.C. De altfel, acesta

a declarat că l-a cunoscut pe inculpat, prin intermediul internetului, în urmă cu

un an, căruia i-a propus să lucreze la o firmă de calculatoare și dacă ar colabora

cu el ar câștiga bani mulți din vânzarea unor componente de calculator. Datele aferente

transferurilor O.T. i le-a transmis inculpatului prin internet și canalul IRC.

Cu ocazia percheziției, la domiciliul numitului

O.T., acesta a fost de acord să poarte discuții cu inculpatul M.C., în legătură

cu pachetul trimis. Pe chat, inculpatul l-a identificat sub nick-name-ul de „D.",

confirmându-i primirea pachetului, deși livrarea nu se efectuase.

În 5 iunie 2002 O.T. a fost din nou identificat

la adresa din F.C., Atlanta (adresa lui K.R.), primind bunuri comandate fraudulos

de M.C. prin sistemul de achiziții on-line al companiei I.M.

La acea dată, în mașina sa a mai fost identificată

și o cutie în care fuseseră trimise produse comandate fraudulos de la I.M., dar

pentru care fusese indicată adresa L. Ave. Atlanta.

După ce a fost recunoscut de K.R. ca fiind

persoana care primise în realitate coletul, O.T. a fost arestat de către autoritățile

americane pentru implicarea sa în primirea de bunuri furate dar, conform datelor

primite de la autoritățile americane, acesta a refuzat să mai dea vreo declarație.

A fost audiată numita K.Y.K., care a arătat

că a fost contactată de T.F. prieten al lui O.T. și că i s-a propus, contra unei

sume de bani, să primească pe adresa sa diferite colete. Fiind de acord cu acest

lucru, K.Y.K. declară că le-a indicat celor doi adresa sa din Decatur, precum și

adresa bunicii sale din O.T. Court, Decatur, Georgia. Pentru acest serviciu, K.Y.K.

declară că a fost plătită cu suma de 1.000 dolari SUA.

T.F., prieten al lui O.T., a acceptat,

contra unui comision, propunerea acestuia din urmă de a face rost de persoane și

adrese pe care să fie recepționate și primite colete cu bunuri, cunoscând că acestea

sunt obținute prin fraudă (furate). Una dintre aceste persoane a fost K.Y.K. Conform

declarației lui T.F., pentru fiecare colet ar fi trebuit să primească între 300-400

dolari SUA.

W.B., implicat în recepționarea comenzilor

frauduloase de la pct. h, declară că l-a cunoscut pe M.C. pe internet pe canalele

din rețeaua de I.E., sub porecla de „D.", (canalul este cunoscut ca fiind unul

pe care diferite persoane trafichează numere de cărți de credit furate sau prin

care se pot recruta persoane doritoare să tăinuiască bunuri furate contra unor sume

de bani).

W.B. declară că a acceptat propunerea lui

„D." de a primi pe adresa sa bunuri (colete) și de a le retrimite în România.

De asemenea, acesta arată că după ce s-a

dovedit de încredere, „D." i-a spus despre accesarea neautorizată a serverului

I.M. și plasarea de comenzi în acest sistem cu crearea aparenței că acestea sunt

legitime și totodată și despre faptul că alte persoane primesc în România bunurile

comandate.

W.B. a mai arătat că a vorbit la telefon

în mai multe rânduri cu „D.", și că acesta avea un accent estic pronunțat (listingul

acestor convorbiri a fost obținut și depus la dosar) și de asemenea că, a trimis

și sume de bani în România.

J.L. a declarat că, fiind un utilizator

al internetului și al canalelor de chat, la un moment dat, pe unul din canalele

pe care se discuta despre „carding" a cunoscut un individ sub porecla de „M.".

L. arată că el personal folosea porecla „E.". După mai multe contacte pe acel

canal, L. declară că cel care se identifica sub porecla de „M." i-a propus

să câștige niște bani, respectiv i-a precizat că i-ar putea trimite niște produse

hardware, dacă cel din urmă i-ar fi putut furniza adrese poștale din Statele Unite

ale Americii.

Conform declarației lui L., inițial „M."

i-a spus că are un depozit și că are nevoie de adrese din Statele Unite ale Americii

pentru a trimite acolo produsele de calculator. Dar ulterior, L. susține că „M."

i-a precizat că de fapt pătrunsese neautorizat într-un computer al companiei I.M.

și că putea obține astfel echipamente hardware în mod ilegal. Cunoscând că produsele

ar fi putut fi furate, L. a fost de acord să asigure primirea bunurilor, contra

unei treimi din cantitatea de bunuri. Din declarația lui J.L. mai rezultă și faptul

că majoritatea produselor primite de urmare înțelegerii, le-a retransmis în România,

către „M.", pe numele lui I.C., nume despre care L. crede că nu este numele

adevărat al lui „M.".

De asemenea, L. arată că a fost plătit

de „M." pentru serviciile sale, când a fost cazul, prin Western Union, precum

și cel puțin o dată banii i-au fost transmiși în contul său de PayPal.

Conform declarației lui C.V., numele adevărat

al lui M. l-a aflat chiar de la acesta. La un moment dat, după mai mult timp și

discuții M.C. i-a declarat lui C.V. că a pătruns fără drept în computerul unei mari

companii din California și că putea crea în sistemul acesteia false comenzi cu privire

la cumpărarea unor produse. Pentru aceasta însă, M.C. i-a precizat că ar avea nevoie

de adrese din Statele Unite ale Americii., unde să fie primite produsele, întrucât

în România nu puteau fi trimise. C.V. confirmă faptul că a acceptat ideea că bunurile

urmau să fie dobândite ilegal. Fiindu-i frică că ar putea fi identificat de poliție,

C.V. a fost de acord să-i furnizeze lui M.C. nume și adrese la care să fie trimise

produsele comandate fraudulos.

Inițial, C.V. a recepționat personal colete

pe numele său, iar acestea au fost trimise integral în România pe numele furnizat

de M.C., respectiv I.C. Drept urmare, C. a primit partea sa din banii obținuți din

comercializarea bunurilor de către M.C., prin transfer Western Union.

Ulterior însă, C.V. i-a furnizat lui M.C.

și alte nume ale unor persoane din Statele Unite ale Americii: T.W., V.R., A.R.,

D.B. ș.a, persoane cărora, conform declarației sale, le-a spus despre proveniența

frauduloasă a bunurilor, dar și adrese poștale: D. Highway, Hallandale Florida;

V.B. Street, Hollywood, Florida; S.F. Highway, Dania, Florida; N.F. Highway, Hollywood,

Florida, dar și alte adrese despre care nu și mai amintea precis.

C.V. a mai precizat și faptul că plățile

prin Western Union referitoare la numele de I.C., M.F. și M.C. au legătură cu bunurile

obținute fraudulos. Totodată, C.V. declară că a vorbit în mai multe ocazii la telefon

cu M.C. precum și faptul că l-a cunoscut și întâlnit și personal pe M.C., cu ocazia

unei vizite în România.

Tot în legătură cu coletele primite de

C.V. la adresele indicate de acesta, S.F. Highway, Dania, Florida, V.B. Street,

Hollywood, Florida a fost intervievat A.G.W., care a confirmat faptul că pe aceste

adrese au fost primite de către C.V., prin FedEx sau UPS diferite colete.

B.B. arată că prin ianuarie 2000 l-a cunoscut

pe chat pe „M." și, chiar de la primul contact, au discutat despre hardware.

După mai multe conversații pe IRC, „M." i-a propus lui B.B. să găsească persoane

doritoare să primească marfa, pe care ulterior B.B. să o retransmită către el, în

România. Fiind de acord, B.B. a recrutat mai multe persoane pentru a primi marfa

trimisă de M. și îi menționează pe B.L., S.T., P.C., dar despre afacere a mai relatat

și lui J.C. și M.H. B.B. mai arată și faptul că la rândul lor S.T. l-a recrutat

pe S.S., iar J.C. l-a recrutat pe H.A.

Cu privire la banii obținuți din comercializarea

produselor retransmise în România, pe numele lui M.C., B.B. declară că partea sa

i-a fost trimisă prin Western Union, de o relație a lui M.C. alias, „M.", din

Atlanta (au fost identificate transferuri bănești între O.T. și B.B.).

M.G. l-a cunoscut pe M.C., prin aprilie

sau martie 1999, pe unul din canalele de chat, sub porecla de „M.". Urmare

acestor contacte, M.C. i-a propus să primească colete pe numele său, lucru cu care

a fost de acord. M.G. de asemenea declară că avea cunoștință despre faptul că și

alte persoane, de pe canalele de chat, făceau asemenea afaceri cu M.C.

M.G. a precizat că M.C. i-a declarat la

un moment dat că a intrat ilegal într-un site, de unde putea comanda echipamente

hardware, dar nu i-a precizat numele companiei.

Pentru primirea produselor, M.G. i-a indicat

lui M.C. adresa sa de la domiciliu, precum și pe cea a surorii sale, adrese la care

a și primit/recepționat mai multe colete, pe care ulterior le-a retransmis în România.

A mai declarat și faptul că, deși M.C.

i-a precizat că s-a mutat de la adresa din România, din București, strada M.P.,

despre care îi spusese anterior că aparține prietenei sale, încă o mai poate folosi.

În legătură cu activitatea desfășurată

sub coordonarea inculpatului M.C., au fost audiați și învinuiții D.A. și D.G.C.,

C.I., precum și martorul F.M.

Învinuitul D.A. a arătat în declarațiile

sale că l-a cunoscut pe M.C. în liceu, fiind colegi de clasă, iar mai apoi au rămas

în relații de amiciție. Învinuitul D.A. arată că la rugămintea inculpatului M.C.

a fost de acord să primească pe numele său niște colete din străinătate, despre

care M.C. i-a precizat că sunt trimise de niște rude și conțin haine, blugi, adidași.

Tot cu privire la aceste colete M.C. i-a mai spus învinuitului D.A., că el personal

are probleme cu cei de la vamă, care îi desfac pachetele pe care le primește și

îi fură din bunuri.

Fiind de acord să primească pachete pe

numele său, învinuitul D.A. a precizat că i-a dat lui M.C. adresa sa, respectiv

Șos. Ș.M. învinuitul D.A. declară faptul că frecvența cu care primea și ridica pentru

inculpatul M.C., colete provenind din străinătate (o dată la câteva zile) l-a făcut

să-și pună întrebări cu privire la proveniența acestora, motiv pentru care a refuzat

să mai efectueze alte ridicări.

De asemenea, cu privire la sumele de bani

care apar în sistemul Western Union în noiembrie 2000 învinuitul D.A. declară că

personal nu a transmis și nici primit bani în acest mod.

Fiindu-i teamă de probabilitatea ca activitatea

inculpatul M.C. să fie ilegală, și că acesta din urmă ar putea încerca să dea vina

pe el, învinuitul D.A. arată că a încercat în numeroase rânduri să obțină dovezi,

sens în care a efectuat la nivelul anului 1999-2000 și mai târziu în anul 2005,

mai multe înregistrări în mediu ambiental ale unor discuții purtate cu inculpatul

M.C., pe care le-a pus la dispoziția organelor de anchetă.

Învinuitul C.I. a declarat că l-a cunoscut

pe inculpatul M.C., prin anul 2000 prin intermediul lui D.A., cu care era vecin.

Învinuitul C.I. arată că la un moment dat M.C. i-a cerut ajutorul pentru a ridica

niște colete conținând obiecte de îmbrăcăminte de la oficiul poștal, colete provenite

din străinătate de la rude, inculpatul M.C. spunându-i că nu le poate ridica singur

fiind prea multe. În acest sens inculpatul M.C. i-a cerut datele sale de identitate

și adresa de domiciliu. C.I., precizează că a fost de acord, motiv pentru care,

la foarte scurt timp, M.C. l-a anunțat că pot merge să ridice coletele. Învinuitul

C.I. arată că nu-și poate aduce aminte nici câte colete a ridicat și nici perioada

precisă cât a făcut acest lucru. Arată însă, că M.C. îl anunța telefonic că are

ceva de ridicat, venea să-l ia cu mașina iar la ghișeu, tot acesta se ocupa și de

formalitățile necesare ridicării coletelor. Cu privire la conținutul coletelor,

învinuitul C.I. precizează că într-adevăr a văzut că unele dintre acestea conțineau

haine sau cărți, dar că acasă la M.C. a văzut și unele colete care conțineau echipamente

electronice.

Cu privire la sumele de bani identificate

în sistemul Western Union, învinuitul C.I. declară că a trimis și a primit astfel

de sume de bani din străinătate tot la rugămintea lui M.C., acesta din urmă asigurându-l

că nu este nimic ilegal în această activitate. Nici de această dată învinuitul C.I.

nu-și poate aduce aminte de câte ori a efectuat acest lucru și nici dacă a completat

personal formularele de ridicare sau depunere bani.

Învinuitul D.G.C. a declarat că l-a cunoscut

pe inculpatul M.C. în anul 2000 devenind amici. Învinuitul precizează că nu are

cunoștință despre existența unor comenzi frauduloase în sistemul de comenzi on-line

al companiei I.M. De asemenea, învinuitul arată că au fost situații când a ridicat

colete poștale și de asemenea că a transmis unele sume de bani în străinătate prin

intermediul Western Union sau prin card bancar.

Numitul F.M., pe numele căruia au fost

identificate în sistemul Western Union o serie de transmiteri de bani, a declarat

că nu are cunoștință despre acest lucru, că a nu a transmis și nici primit astfel

de sume de bani. F.M. declară că nu-l cunoaște de C.V., persoană ce pare că i-ar

fi trimis bani în perioada ianuarie 2001 - iunie 2001, ori pe O.T., persoană care

i-a transmis suma de 3.000 dolari SUA în ianuarie 2002.

Totodată F.M. a precizat că îl cunoaște

pe inculpatul M.C., întrucât au fost colegi de clasă, în școala generală.

Se observă clar și atitudinea de recrutare

a diferitelor persoane și din străinătate, cu scopul bine definit de a duce la un

bun sfârșit activitatea infracțională luată.

Rezultă, așadar, fără putință de tăgadă,

că inculpatul M.C. se face vinovat de faptele pentru care a fost trimis în judecată

prin rechizitoriul Parchetului.

În România, au fost identificate unele

din transmitente financiare primite/trimise, implicându-i pe M.C., D.G.C. și C.I.

Constatarea tehnico-științifică efectuată

în cauză asupra unor documente Western Union recuperate în original a statuat că

acestea erau completate și/sau semnate de către inculpații M.C. sau D.G.C.

Pe parcursul urmăririi penale și al cercetării

judecătorești, inculpatul a avut o poziție constantă de nerecunoaștere a faptelor,

motivând că nu are cunoștințe despre calculator, are 11 clase.

De asemenea, raportul de expertiză tehnică

judiciară efectuată la data de 25 iunie 2009 a statuat că, între echipamentele respective

s-au realizat legături de transmisie de date prin internet și că, la rețeaua internet,

au fost conectate și alte echipamente de calcul, nu numai ale inculpatului (prin

intermediul adresei IP DD).

În raport de cele reținute, Curtea a arătat

că nu poate fi primită cererea inculpatului de achitarea în temeiul prev. de

art. 11 pct. 2, lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., ori art. 10 lit.

c) C. proc. pen., întrucât în cauză există probe certe de vinovăție.

Cât privește nelegala citare a părții vătămate,

Curtea a constatat, astfel cum rezultă din actele dosarului, că aceasta a fost îndeplinită,

atât în Statele Unite ale Americii, cât și în România, la Ambasadă, prin aplicarea

ștampilei acesteia, prin urmare, în cauză, nu a fost invocată din partea părților

interesate vreo vătămate a drepturilor lor, așa încât nu sunt nici motive de restituire

a cauzei la fond.

În ceea ce privește neregularitatea actului

de sesizare al instanței, reiterat și cu ocazia soluționării apelului, s-a reținut

că această problemă a fost deja soluționată prin încheierea de ședință de la termenul

din 1 februarie 2012.

În ceea ce privește efectuarea expertizei

judiciare solicitată de către inculpat, instanța a încuviințat-o, respectând dispozițiile

art. 116 C. proc. pen.

S-a mai arătat că instanța fondului a făcut

o corectă apreciere cu privire la cuantumul prejudiciului creat celor două părți

vătămate de către inculpat.

Referitor la individualizarea judiciară

a pedepselor aplicate și a rezultantei obținute de 10 ani închisoare, Curtea a apreciat

că, în raport de criteriile generale de individualizare a pedepselor, cuantumul

acesteia este de natură a realiza scopul pedepsei, astfel cum este definit de

art. 52 C. pen., pedeapsa ca mijloc de reeducare și constrângere, de prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs

inculpatul M.C.

Recursul a fost motivat în termenul prevăzut

de dispozițiile art. 385 alin. (2) C. proc. pen., invocându-se cazurile de casare

prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 2 C. proc. pen. sub aspectul nelegalei

sesizări a instanței de fond, rechizitoriul nerespectând dispozițiile art. 263

C. proc. pen. și nefiind confirmat de procurorul sef de direcție ci de procurorul

adjunct; art. 385

9

alin. (1) pct. 9 C. proc. pen. sub aspectul nemotivării

deciziei pronunțată de către instanța de apel; art. 385 alin. (1) pct. 10 C.

proc. pen. susținându-se că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de

apel invocate; art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. în sensul că

faptelor li s-a dat o greșită încadrare juridică, în condițiile în care nu există

dovezi privind cuantumul prejudiciului; art. 385

9

alin. (1) pct. 21

C. proc. pen., invocându-se faptul că judecata ar fi avut loc fără citarea legală

a părților vătămate; art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. privind

greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului.

Având în vedere că în cauză au fost invocate

motive de casare care conduc la restituirea cauzei la Parchet [art. 385

9

alin. (1) pct. 2 rap. la art. 385

16

alin. (2) C. proc. pen.] și la trimiterea

cauzei spre rejudecare, Înalta Curte va face o analiză prioritară a acestora.

Astfel, prin prisma cazului de casare prev.

de art. 385 alin. (1) pct. 2 C. proc. pen. se invocă nelegala sesizare a instanței

datorită neregularității actului de sesizare sub două aspecte: pe de o parte se

susține că rechizitoriul nu prezintă pentru fiecare faptă în parte probele pe care

se susține învinuirea, acestea fiind indicate în final, aspect ce nu permite identificarea

probațiunii pentru fiecare faptă, și, pe de altă parte, se arată că rechizitoriul

nu ar fi fost verificat de către procurorul șef de secție ci de procurorul adjunct

al acestuia, încălcându-se dispozițiile art. 20 alin. (4) din Legea nr. 508/2004.

Se constată că această critică a fost ridicată

și în apel, iar instanța, considerând că este învestită cu o excepție privind neregulariatatea

actului de sesizare, s-a pronunțat prin încheierea din 01 februarie 2012, respingând-o

ca neîntemeiată. Modalitatea în care s-a procedat este discutabilă, într