ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1993/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 82/ F din data de 4 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția l-a penală, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.F.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. În baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a mai fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 - 34 C. pen., au fost contopite cele două pedepse cu închisoarea aplicate, dispunându-se ca inculpatul H.F.A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare. În baza art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. de 2 ani. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus detenția preventivă de la 07 octombrie 2009, lăzi. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive. În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut, în fapt, următoarea situație: La data de 06 octombrie 2009, organele de poliție din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate - Serviciul Antidrog - Biroul Sector 5, s-au sesizat cu privire la faptul că numitul F. vinde heroină sub formă de doze, cu suma de 30 lei pe doză, în zona F., sector 5. În urma cercetărilor efectuate, a fost identificat martorul G.B., consumator de heroină, care obișnuia să cumpere heroină de la F. identificat în persoana inculpatului H.F.A. La data de 07 octombrie 2009, numitul G.B. a formulat, în baza art. 15 din Legea nr. 143/2000, un denunț față de inculpatul H.F.A.

zis F. de la care cumpăra heroină. În data de 07 octombrie 2009, în baza ordonanței de delegare dispuse de procuror, organele de poliție au procedat, în prezența martorului asistent D.C.l., la consemnarea seriilor bancnotelor ce formau suma de 60 lei și la tratarea criminalistică a bancnotelor ce formau această sumă cu praf fluorescent (o bancnotă a 50 lei seria 077B3545142 și 2 bancnote a 5 lei seriile 072E5985018 și 085A7405724), sumă ce a fost folosită de martorul denunțător G.B. la cumpărarea sub supravegherea organelor de poliție a unei cantități de droguri de la inculpatul H.F.A. Denunțătorul G.B.

a fost percheziționat de către lucrătorii de poliție în prezența martorului asistent D.C.l., asupra sa nefiind găsite substanțe stupefiante sau psihotrope supuse controlului legal sau alte bunuri sau valori interzise la deținere, după care i-au înmânat martorului denunțător suma de 60 lei formată din bancnote a căror serii au fost consemnate în procesul-verbal amintit mai sus pentru a cumpăra heroină. După efectuarea acestor activități, martorul G.B. s-a deplasat împreună cu lucrătorii de poliție în zona F., sector 5, a coborât pe str.T.P., sector 5, unde lucrătorii de poliție au format un dispozitiv de supraveghere, iar martorul denunțător s-a deplasat pe str. T.P., apoi pe A.Ș., până în dreptul imobilului cu nr. X. vis-a-vis de acest imobil, se află un chioșc improvizat unde o rudă de-a inculpatului H.F.A.

vinde legume - fructe. La această tarabă a fost găsit inculpatul, căruia martorul denunțător i-a cerut două doze de heroină și i-a dat suma de 60 lei, formată din bancnote ale căror serii au fost consemnate în procesul-verbal amintit mai sus, bani pe care inculpatul i-a luat și i-a dat în schimb, din buzunarul drept al hanoracului pe care îl purta, două punguțe de mici dimensiuni, în care se afla heroină. După finalizarea tranzacției, martorul G.B. a plecat deplasându-se spre lucrătorii de poliție, cărora Ie-a predat cele două punguțe cu heroină. Aceste punguțe au fost introduse într-un plic care a fost sigilat cu sigiliul tip MAI nr. 52361, spre expertizare. Martorul G.B. a fost din nou percheziționat de către lucrătorii de poliție în prezența martorului asistent D.C.l., asupra sa nefiind găsite substanțe stupefiante sau psihotrope supuse controlului legal sau alte bunuri sau valori interzise la deținere.

Imediat după ce tranzacția a avut loc, o echipă de polițiști l-au imobilizat pe inculpatul H.F.A. Asupra acestuia, în buzunarul drept al pantalonilor inculpatului, a fost găsită suma de 85 lei din care 60 lei era formată din bancnote ale căror serii au fost consemnate într-un proces verbal, iar în buzunarul din partea stângă s-au găsit două doze de heroină. Palmele inculpatului au fost verificate cu lampa cu lumină ultravioletă, constatându-se existența de urme de praf galben fluorescent existent și pe bancnotele sumei de 60 lei. De față la întreaga acțiune, astfel cum a fost descrisă mai sus, a fost martorul asistent D.C.l. Raportul de constatare tehnico-științifică din 07 octombrie 2000 efectuat în cauza privind pe H.F.A.

a concluzionat că proba constând în două punguțe din material plastic de culoare albă conține 0,16 grame de heroină. Raportul de constatare tehnico-științifică din 07 octombrie 2000 efectuat în cauza privind pe H.F.A. a concluzionat că proba constând în două punguțe din material plastic de culoare albă conține 0,12 grame de heroină în amestec cu cofeină. Ambele probe au fost consumate în procesul analizelor de laborator. Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost dovedita pe baza următoarelor mijloace de probă: denunț G.B.; declarații martor denunțător G.B.; proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante; proces verbal de înseriere bani; procese verbale de percheziții corporale ale martorului G.B.; procese verbale de percheziție corporală a inculpatului, declarații martor asistent D.C.l.; rapoarte de constatare tehnico-științifică din 07 octombrie 2009, toate coroborate cu declarațiile inculpatului H.F.A.

A concluzionat prima instanță că faptele inculpatului H.F.A. - care, la data de 07 octombrie 2009, a vândut cu suma de 60 lei martorului G.B. două doze conținând 0,16 grame de heroină și a deținut pentru consum propriu două doze conținând 0,12 gr heroină - întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și de deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art. 33 lit. a) C. pen. În procesul de individualizare judiciară a pedepselor aplicate, pentru fiecare infracțiune în parte, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

și anume: limitele de pedeapsă fixate în Legea nr. 143/2000 pentru infracțiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc, respectiv pentru infracțiunea de deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, gradul ridicat de pericol social al faptelor, persoana inculpatului - care provine dintr-o familie organizată și care se preocupă în mod activ de el, precum și împrejurarea că prezintă resurse interne de reintegrare socială, atingerea valorii sociale ocrotite și de împrejurările care atenuează răspunderea penală. Sub acest aspect, instanța de fond a reținut, în baza art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., atitudinea sinceră de regret a infracțiunilor comise, lipsa antecedentelor penale, precum și concluziile favorabile din referatul de evaluare psihologică, astfel că a aplicat o pedeapsă potrivit art. 76 alin. (1) lit. a), d) C. pen.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel în termenul legal inculpatul H.F.A., fără a-și motiva în scris calea de atac exercitată în cauză. Cu ocazia dezbaterilor, inculpatul, care a beneficiat de asistența juridică a unui avocat desemnat din oficiu, a criticat sentința apelată pentru netemeinicie, exclusiv sub aspectul individualizării pedepsei la care a fost condamnat în primă instanță, solicitând ca modalitate de executare a pedepsei, suspendarea executării sub supraveghere, având în vedere materialul probator administrat în cauză, atitudinea procesuală sinceră, vârsta acestuia, cantitatea mică de droguri, precum și faptul că provine dintr-o familie organizată, reintegrarea sa socială fiind mult mai ușoară în stare de libertate, decât după o perioadă petrecută în penitenciar.

Prin Decizia penală nr. 68/ A din 25 martie 2010 Curții de Apel București, secția I penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul H.F.A. împotriva sentinței penale nr. 82 din 4 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală. S-a menținut arestarea preventivă, deducându-se prevenția de la 07 octombrie 2009, lăzi. A fost obligat apelantul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a decide astfel, instanța de prim control judiciar, analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu, conform art. 371 alin. (2) din C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, a constatat că, făcând o analiză judicioasă a întregului probatoriu al cauzei, prima instanță a stabilit, cu privire la activitatea inculpatului H.F.A., o situație de fapt corectă, căreia i-a dat o încadrare juridică legală.

S-a reținut că este în afara oricărui dubiu că, la data de 7 octombrie 2000 inculpatul H.F.A. a vândut cu suma de 60 lei martorului G.B. două doze, conținând 0,16 grame heroină și a deținut pentru consum propriu alte două doze, conținând 0,12 grame heroină. Aceste fapte, ce realizează conținutul constitutiv al infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și, respectiv, deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, au fost recunoscute ca atare, în materialitatea lor, de către inculpatul H.F.A., atât în declarația ce i-a fost luată de către procuror, cât și în declarația pe care a dat-o în cursul cercetării judecătorești în primă instanță, declarații ce se coroborează pe deplin cu celelalte probe administrate în cauză.

În privința pedepselor aplicate inculpatului, printru fiecare infracțiune reținută în sarcina sa, instanța de apel, raportându-se la criteriile legale de individualizare, prevăzute în art. 72 C. pen. și respectiv la scopul lor legal (punitiv și educativ-preventiv), astfel cum este definit de art. 52 C. pen., a constatat că nu există motive care să justifice reducerea acestora, astfel cum s-a solicitat în apelul dedus judecății. S-a reținut că prima instanță a manifestat deja o clemență suficientă, coborând în mod consistent pedepsele respective sub limitele lor speciale minime (în cazul infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, cu nu mai puțin de 4 ani, iar în cazul deținerii pentru consum propriu nu mai puțin de 2 ani), prin reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

În acest context, s-a constatat că atitudinea procesuală a inculpatului (apreciată ca fiind sinceră, deși acesta a fost surprins în flagrant), cantitatea mică a drogurilor și situația familială se reflectă în mod adecvat în pedepsele aplicate de către prima instanță, neputând primi o mai mare eficiență decât cea deja acordată, prin reținerea explicită a acestora drept circumstanțe atenuante judiciare. S-a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului este corect individualizată și sub aspectul modalității de executare, în raport de concursul de infracțiuni reținut în cauză, respectiv infracțiunea de trafic de droguri și deținere de droguri pentru consum propriu.

S-a reținut că sancțiunile de drept penal se aplică pentru restabilirea ordinii de drept încălcate, constrângerea și reeducarea infractorului, context în care, instanța fondului - procedând la individualizarea judiciară a pedepsei - operațiune, de altfel, extrem de complexă, adaptează pedeapsa la nevoile de apărare socială, în raport cu gravitatea abstractă (sau concretă) a faptei, cât și cu periculozitatea infractorului, pentru a asigura îndeplinirea funcțiilor și scopului respectivei pedepse. Pornind de la aceste repere - expres consacrate de dispozițiile art. 72 C. pen. coroborate cu dispozițiile art. 52 C. pen.

- instanța care a judecat fondul cauzei a realizat o justă individualizare a sancțiunii aplicate inculpatului, pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, pe care acesta urmează să o execute în regim de detenție, reflectând atât gradul de pericol social al faptei, cât și periculozitatea și capacitatea de reeducare a inculpatului apelant, în favoarea căruia prima instanță a reținut drept circumstanțe favorabile atitudinea acestuia după comiterea faptei, gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite, împrejurările și urmările acestora, precum și celelalte criterii de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., apreciindu-se că scopul educativ și preventiv al sancțiunii aplicate acestuia, poate fi atins prin aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege (deci cu reținerea de circumstanțe atenuante) dar, cu executare în regim de detenție.

S-a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 86 1 alin. (2) C. pen., instanța poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării unei pedepse rezultante, dacă sunt îndeplinite anumite condiții, respectiv ca pedeapsa aplicată să nu depășească 3 ani închisoare, infractorul să nu fi fost condamnat anterior la o pedeapsă mai mare de 6 luni și se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia. Instanța de apel a apreciat că scopul pedepsei nu poate fi atins fără executarea acesteia, constatând că, deși prima instanță a reținut concluziile favorabile ale referatului de evaluare psihologică, se impune a fi avute în vedere toate circumstanțele personale ale inculpatului.

Astfel, s-a reținut că la fila 43 a dosarului instanței de fond, se află fișa de cazier judiciar privind pe inculpat și care relevă împrejurarea că, prin ordonanțele nr. 684 din 29 mai 2009 și nr. 1259 din 13 octombrie 2009, ambele ale Parchetului de pe lângă D.I.I.C.O.T, acesta a mai fost sancționat administrativ, anterior, pentru același gen de infracțiuni, respectiv deținere de droguri pentru consum propriu, iar din același referat evaluare rezultă că inculpatul nu este școlarizat, nu are ocupație sau loc de muncă și, chiar personal a declarat că a recurs la traficul de droguri pentru a-și putea asigura cantitatea necesară consumului propriu. Împotriva hotărârii instanței de apel, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, care a reiterat critica formulată în apel, solicitând reindividualizarea pedepsei, în sensul aplicării dispozițiilor art. 86 1 C. proc.

pen., având în vedere poziția sinceră avută pe parcursul procesului penal. Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Instanța de fond a reținut, în mod corect, situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise încadrarea juridică corespunzătoare. De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei rezultante aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, critica întemeiată pe dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., privind greșita individualizarea judiciară a pedepsei, nefiind fondată. Potrivit art. 72 C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului, de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. La stabilirea modalității de executare a pedepsei, Înalta Curte are în vedere că, atingerea dublului scop, preventiv și educativ al pedepsei, este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului, pe de o parte, și durata sancțiunii și natura sa, pe de altă parte.

Atitudinea sinceră avută pe parcursul procesului penal de către inculpat a fost valorificată de instanța de fond, prin reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., având ca efect coborârea pedepselor sub minimul special prevăzut de norma de incriminare, conform dispozițiilor art. 76 alin. (1) lit. a), d) C. pen. Cât privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante, față de gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, perseverența infracțională a inculpatului în săvârșirea aceluiași gen de fapte, pentru care a fost sancționat administrativ, Înalta Curte apreciază că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins numai prin executarea efectivă a acesteia.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.F.A. împotriva Deciziei penale nr. 68/ A din 25 martie 2010 Curții de Apel București, secția I penală. Potrivit art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 383 alin. (2) combinat cu art. 381 alin. (1) C. proc. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 7 octombrie 2009, la 20 mai 2010. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.F.A. împotriva Deciziei penale nr. 68/ A din 25 martie 2010 Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și a arestării preventive de la 7 octombrie 2009, la 20 mai 2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată In ședință publică, azi 20 mai 2010.