ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2629/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 485/F din data de 29 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția I-a penală, s-au dispus următoarele: S-a respins, ca nefondată, cererea inculpatului de schimbarea a încadrării juridice a faptelor în sensul reținerii dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. În baza dispozițiilor art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.M. , la o pedeapsă de 9 (nouă) ani închisoare. În baza dispozițiilor art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza dispozițiilor art. 65 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza dispozițiilor art. 180 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 5 (cinci) luni închisoare. În baza dispozițiilor art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele și a fost aplicată pedeapsa cea mai grea de 9 (nouă) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani. În baza dispozițiilor art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului. În baza dispozițiilor art. 88 C. pen., s-a dedus arestul preventiv din data de 01 august 2008 la zi. În baza dispozițiilor art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea toporului, corp delict. În baza dispozițiilor art. 346 C. proc. pen. combinat cu art. 14 C. proc. pen.

în referire la art.998 și urm. C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul la plata următoarelor sume: 2785,20 lei cu titlu de despăgubiri materiale, reprezentând cheltuieli de spitalizare, precum și 8.000 EURO, echivalent lei la data plății cu titlu de daune morale către partea civilă U.C.C., 1.500 lei, cu titlu de daune morale către partea civilă L.L.E., 2.979,94 lei, cu titlu de daune materiale către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență București, 1193,5 lei, cu titlu de daune materiale către partea civilă Sanatoriul Balnear Techirghiol, 3.344,81 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă Spitalul de Urgență Bagdassar Arseni. În baza dispozițiilor art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 1.700 lei. Prin încheierea din data de 17 iunie 2009, Curtea de Apel București, secția I-a penală, în temeiul art. 300 2 C. proc. pen., raportat la art. 160 b alin. (1) și alin.3 C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a apelantului-inculpat R.M. Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 100 lei s-a avansat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 C. proc. pen. și art. 148 lit. f) C. proc.

pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracțiune este mai mare de 4 ani, între 10-20 ani, fiind o infracțiune de omor, aducând atingere unei valori sociale importante, viața, denotă violență, existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, iar în prezent subzistă temeiurile care au stat la baza luării arestării preventive, neexistând împrejurări noi care să schimbe aceste temeiuri. Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă atât din natura și gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului, cât și din modalitatea concretă de comitere a faptei prin violență, inculpatul aplicându-i victimei lovituri cu toporul, în zona capului, provocându-i un traumatism cranio-cerebral cu fractură intrusivă biparietală ce a condus la internarea de urgență în spital și efectuarea unei intervenții chirurgicale.

Împotriva încheierii, inculpatul a declarat prezentul recurs, motivele fiind menționate în partea introductivă a deciziei. Recursul inculpatului este nefondat. Prin sentința penală nr. 485 F din 29 aprilie 2009, Tribunalul București, secția I-a penală, a condamnat pe inculpatul R.M. la o pedeapsă rezultantă de 9 ani închisoare pentru tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. și, respectiv, pentru lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. Prin aceeași sentință a fost menținută starea de arest a inculpatului. Împotriva sentinței inculpatul a declarat apel, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea în vederea soluționării acestuia.

Instanța de apel – prin încheierea recurată – a menținut starea de arest a inculpatului și a amânat judecarea apelului pentru ca acesta să-și angajeze un apărător. Potrivit art. 300 2 cu referire la art. 160 b C. proc. pen., în cursul judecății, instanța verifică periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive. Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menținerea arestării preventive [art. 160 b alin. (3) C. proc. pen.]. Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că instanța de apel, motivat, a dispus legal și temeinic menținerea stării de arest deoarece, pe de o parte, niciunul dintre temeiurile inițiale care au determinat arestarea nu a dispărut (art. 143 și art. 148 C. proc.

pen.) și acestea impun în continuare privarea de libertate, iar pe de altă parte, în cauză, a intervenit o hotărâre condamnatorie la pedeapsa închisorii de 9 ani, pentru tentativă de omor calificat și, respectiv, pentru lovire sau alte violențe, hotărâre care, chiar nedefinitivă fiind ca urmare a apelării de către inculpat, este de natură să justifice continuarea privării de libertate în condițiile art. 5 paragraful 1 lit. a) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum acesta a fost interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Wemhoff contra Germaniei.

Motivele invocate de apărare, precum și de către inculpat – simpla afirmație că nu subzistă motivele arestării și că acesta are o situație familială dificilă – în condițiile condamnării în primă instanță, după efectuarea cercetării judecătorești, nu reprezintă argumente suficiente pentru a se aprecia că temeiurile arestării ar fi dispărut ori s-ar fi schimbat, arestarea fiind o măsură procesuală care, potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale și C.E.D.O., nu afectează prezumția de nevinovăție. Un alt argument care infirmă susținerea apărării că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta un pericol pentru ordinea publică îl reprezintă fișa de cazier a acestuia [filele 121-122 dosar urmărire penală, în care sunt menționate condamnări pentru infracțiunile prevăzute de art. 321, art. 193 alin. (1) și art. 180 alin. (2) C. pen.].

Față de cele reținute, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul inculpatului. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.M. împotriva încheierii din 17 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 2539.01/3/2009 (1345/2009). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 iulie 2009.