ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2629/2009

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 485/F din data de 29 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul

București, secția I-a penală, s-au dispus următoarele:

S-a

respins, ca nefondată, cererea inculpatului de schimbarea a încadrării juridice

a faptelor în sensul reținerii dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.

În baza

dispozițiilor art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen., a fost

condamnat inculpatul

R.M.

, la o

pedeapsă de 9 (nouă) ani închisoare.

În baza

dispozițiilor art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza

dispozițiilor art. 65 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., ca pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani după executarea sau

considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza

dispozițiilor art. 180 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la

o pedeapsă de 5 (cinci) luni închisoare.

În baza

dispozițiilor art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza

dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin.

(1) C. pen., au fost contopite pedepsele și a fost aplicată pedeapsa cea mai

grea de 9 (nouă) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pe o

durată de 5 ani.

În baza

dispozițiilor art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza

dispozițiilor art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a

inculpatului.

În baza

dispozițiilor art. 88 C. pen., s-a dedus arestul preventiv din data de 01

august 2008 la zi.

În baza

dispozițiilor art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea

toporului, corp delict.

În baza

dispozițiilor art. 346 C. proc. pen. combinat cu art. 14 C. proc. pen. în

referire la art.998 și urm. C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă și a

fost obligat inculpatul la plata următoarelor sume: 2785,20 lei cu titlu de

despăgubiri materiale, reprezentând cheltuieli de spitalizare, precum și 8.000

EURO, echivalent lei la data plății cu titlu de daune morale către partea

civilă U.C.C., 1.500 lei, cu titlu de daune morale către partea civilă L.L.E.,

2.979,94 lei, cu titlu de daune materiale către partea civilă Spitalul Clinic

de Urgență București, 1193,5 lei, cu titlu de daune materiale către partea

civilă Sanatoriul Balnear Techirghiol, 3.344,81 lei cu titlu de daune materiale

către partea civilă Spitalul de Urgență Bagdassar Arseni.

În baza

dispozițiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la

plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 1.700 lei.

Prin

încheierea din data de 17 iunie 2009, Curtea de Apel București, secția I-a penală,

în temeiul art. 300

2

C. proc. pen., raportat la art. 160

b

alin. (1) și alin.3 C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a

apelantului-inculpat R.M.

Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 100

lei s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a

dispune în acest sens, instanța de apel a reținut că sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art.143 C. proc. pen. și art. 148 lit. f) C. proc. pen.,

în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracțiune este mai

mare de 4 ani, între 10-20 ani, fiind o infracțiune de omor, aducând atingere

unei valori sociale importante, viața, denotă violență, existând probe certe că

lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea

publică, iar în prezent subzistă temeiurile care au stat la baza luării

arestării preventive, neexistând împrejurări noi care să schimbe aceste

temeiuri.

Pericolul

concret pentru ordinea publică rezultă atât din natura și gravitatea faptei

reținute în sarcina inculpatului, cât și din modalitatea concretă de comitere a

faptei prin violență, inculpatul aplicându-i victimei lovituri cu toporul, în

zona capului, provocându-i un traumatism cranio-cerebral cu fractură intrusivă

biparietală ce a condus la internarea de urgență în spital și efectuarea unei

intervenții chirurgicale.

Împotriva

încheierii, inculpatul a declarat prezentul recurs, motivele fiind menționate

în partea introductivă a deciziei.

Recursul

inculpatului este nefondat.

Prin

sentința penală nr. 485 F din 29 aprilie 2009, Tribunalul București, secția I-a

penală, a condamnat pe inculpatul R.M. la o pedeapsă rezultantă de 9 ani

închisoare pentru tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la

art. 174 - 175 lit. i) C. pen. și, respectiv, pentru lovire sau alte violențe,

prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. Prin aceeași sentință a fost menținută

starea de arest a inculpatului.

Împotriva

sentinței inculpatul a declarat apel, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții

de Apel Oradea în vederea soluționării acestuia.

Instanța

de apel – prin încheierea recurată – a menținut starea de arest a inculpatului

și a amânat judecarea apelului pentru ca acesta să-și angajeze un apărător.

Potrivit

art. 300

2

cu referire la art. 160

b

C. proc. pen., în

cursul judecății, instanța verifică periodic legalitatea și temeinicia

arestării preventive. Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi

care justifică privarea de libertate, dispune menținerea arestării preventive [art.

160

b

alin. (3) C. proc. pen.].

Verificând

actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că instanța de apel,

motivat, a dispus legal și temeinic menținerea stării de arest deoarece, pe de

o parte, niciunul dintre temeiurile inițiale care au determinat arestarea nu a

dispărut (art. 143 și art. 148 C. proc. pen.) și acestea impun în continuare privarea

de libertate, iar pe de altă parte, în cauză, a intervenit o hotărâre

condamnatorie la pedeapsa închisorii de 9 ani, pentru tentativă de omor

calificat și, respectiv, pentru lovire sau alte violențe, hotărâre care, chiar

nedefinitivă fiind ca urmare a apelării de către inculpat, este de natură să

justifice continuarea privării de libertate în condițiile art. 5 paragraful 1 lit.

a) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum acesta a fost

interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Wemhoff contra

Germaniei.

Motivele

invocate de apărare, precum și de către inculpat – simpla afirmație că nu

subzistă motivele arestării și că acesta are o situație familială dificilă – în

condițiile condamnării în primă instanță, după efectuarea cercetării

judecătorești, nu reprezintă argumente suficiente pentru a se aprecia că

temeiurile arestării ar fi dispărut ori s-ar fi schimbat, arestarea fiind o

măsură procesuală care, potrivit jurisprudenței constante a Curții

Constituționale și C.E.D.O., nu afectează prezumția de nevinovăție.

Un alt

argument care infirmă susținerea apărării că lăsarea în libertate a

inculpatului nu ar prezenta un pericol pentru ordinea publică îl reprezintă

fișa de cazier a acestuia [filele 121-122 dosar urmărire penală, în care sunt

menționate condamnări pentru infracțiunile prevăzute de art. 321, art. 193 alin.

(1) și art. 180 alin. (2) C. pen.].

Față de

cele reținute, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul inculpatului.

Potrivit

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul R.M. împotriva încheierii din 17 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 2539.01/3/2009

(1345/2009).

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 iulie 2009.