ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra cererilor de recurs în casație de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 1662/A din 04.11.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2009 (x/2014) s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de apelanții inculpați A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. împotriva Sentinței penale nr. 1888/30.06.2014 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală și apelurile declarate de apelanții inculpați T., U., V., B., E., G., H., J., K., O., P., Q., W., D. și M. împotriva Sentinței penale nr. 1556/23.09.2015 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală.

S-au extins efectele apelurilor declarate de apelanții inculpați împotriva Sentinței penale nr. 1556/23.09.2015 și cu privire la inculpații A., C., X., I., F., Y., L., Z., N., AA., BB., R., S. și CC. și S.C. DD. S.R.L.

S-au desființat, în parte, sentințele penale apelate și, rejudecând, s-a înlăturat dispoziția privind încetarea procesului penal față de inculpații A., EE., C., B. și S.C. DD. S.R.L.

Față de inculpatul A. s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 14 ani și 6 luni închisoare și s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. i) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, deoarece s-a constatat că există autoritate de lucru judecat.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă stabilită față de inculpatul A. prin Sentința penală nr. 220/10.02.2015 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală și s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente și sporul de 8 ani închisoare.

S-a constatat că, prin Sentința penală nr. 846/06.12.2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1672/22.05.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, inculpatul A. a fost condamnat definitiv pentru acte materiale ce intră în conținutul infracțiunii de înșelăciune în formă continuată pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 și art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare, recalculată potrivit art. 43 C. pen. din 1969 și s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) (dreptul de a avea orice calitate de decizie sau control într-o societate comercială) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 36 alin. (1) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. din 1969 s-a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta cu următoarele pedepse:

- pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 846 din 06.12.2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, astfel cum a fost redusă prin Sentința penală nr. 220/10.02.2015 a Tribunalului București, secția I penală;

- pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 aplicate prin Sentința penală nr. 19 din 19.01.2010 a Tribunalului Arad, astfel cum au fost reduse prin Sentința penală nr. 220/10.02.2015 a Tribunalului București, secția I penală;

- pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 3201 C. proc. pen. din 1968, astfel cum a fost redusă prin Sentința penală nr. 220/10.02.2015 a Tribunalului București, secția I penală, și pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 11 lit. c) din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen. din 1969 ambele aplicate prin Sentința penală nr. 60 din 14.02.2011 a Tribunalului Constanța;

- cele două pedepse a câte 2 ani și 6 luni închisoare aplicate pentru săvârșirea a două infracțiuni prev. de art. 215 alin. (2), (3) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. din 1968 prin Sentința penală nr. 107/27.01.2014 pronunțată de Judecătoria Oradea, definitivă prin nerecurare.

S-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 6 luni închisoare la care s-a adăugat sporul de 8 ani închisoare calculat prin Sentința penală nr. 220/10.02.2015 a Tribunalului București, secția I penală, inculpatul având de executat pedeapsa de 14 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 36 alin. (1) rap. la art. 35 alin. (2) C. pen. din 1969 s-a aplicat pe lângă pedeapsa principală rezultantă pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a avea orice calitate de decizie sau control într-o societate comercială) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a avea orice calitate de decizie sau control într-o societate comercială) C. pen. din 1969, pe durata executării pedepsei principale.

S-a anulat MEPÎ nr. 541/24.02.2015 a Tribunalului București, secția I penală, și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare.

S-a dedus din durata pedepsei rezultante, perioada executată de la 28.06.2006 până la 22.07.2006, de la 16.09.2008 la 02.02.2012 și de la 03.02.2012 la zi.

Față de inculpatul G., s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 10 ani, 10 luni și 20 de zile închisoare și s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente.

S-a schimbat calificarea juridică dată faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată din infracțiunile prev. de 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. din 1969 în infracțiunile prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1) și 2 cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 41 alin. (1) C. pen.

În baza art. 367 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul G. la pedeapsa de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (dreptul de a avea orice calitate de decizie sau control într-o societate comercială) C. pen. pe durata de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului G. exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (dreptul de a avea orice calitate de decizie sau control într-o societate comercială) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 48 rap. la art. 244 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 41 alin. (1) C. pen. și cu reținerea art. 5 C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (dreptul de a avea orice calitate de decizie sau control într-o societate comercială) C. pen. pe o durată de 3 ani.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată prin Sentința penală nr. 972/04.07.2012 a Judecătoriei Bistrița în pedepsele componente, respectiv:

- pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. din 1969, pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen. din 1969 și pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2151 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, aplicate prin Sentința penală nr. 972/04.07.2012 a Judecătoriei Bistrița, definitivă prin Decizia penală nr. 1812/R/18.12.2012 a Curții de Apel Cluj;

- pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 257 C. pen. din 1969 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 aplicată prin Sentința penală nr. 292/11.03.2008 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 3976/09.11.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală;

- pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. din 1969 pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (4) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen. din 1969, aplicată prin Sentința penală nr. 216/28.09.2005 a Judecătoriei Bistrița Năsăud, definitivă prin Decizia penală nr. 669/06.02.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta cu pedepsele aplicate prin sentințele menționate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 5 ani și 4 luni din restul pedepselor concurente, inculpatul având de executat în final pedeapsa de 9 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. s-au contopit pedepsele complementare în pedeapsa prevăzută de art. 66 lit. a), b) și g) (dreptul de a avea orice calitate de decizie sau control într-o societate comercială) pe durata de 3 ani.

În baza art. 45 alin. (5) rap. la alin. (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa principală rezultantă pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a), b) și g) (dreptul de a avea orice calitate de decizie sau control într-o societate comercială).

S-a înlăturat dispoziția privind deducerea vizând pedeapsa complementară.

În baza art. 40 alin. (3) C. pen. s-au dedus perioadele executate, de la 23.09.2004 la 25.05.2005 și de la 3.11.2005 la 21.06.2006.

S-a anulat MEPÎ nr. 1035/2012 emis de Judecătoria Bistrița și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei.

De asemenea, s-a mai dispus obligarea inculpatului A., în solidar cu alți inculpați, la plata de daune materiale către părțile civile S.C. FF. S.A. -fostă GG. S.A., S.C. HH. S.A., S.C. II. S.A. și S.C. JJ.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentințelor penale apelate.

Pentru a dispune astfel, s-au reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1888 din 30.06.2014 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-a încetat procesul penal sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. față de inculpatul A. și alții în privința a 19 acte materiale, apreciind că este incident art. 16 alin. (1) lit. i) C. proc. pen., iar în privința celorlalte infracțiuni deduse societății s-a făcut aplicarea art. 5 C. pen. și s-a dispus, printre altele:

- condamnarea inculpatului A.:

- la pedeapsa de 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 10 ani pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003;

- la pedeapsa de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 10 ani pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. din 1969, s-au contopit pedepsele aplicate cu pedeapsa stabilită prin Sentința penală nr. 335/F din 19.02.2014 a Tribunalului București, secția I penală, și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 12 ani și 6 luni închisoare.

S-a aplicat un spor de 2 ani închisoare.

În final, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 14 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 10 ani și s-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), c) C. pen. din 1969.

S-au dedus perioadele executate, de la 28.06.2006 până la 22.07.2006, de la 16.09.2008 la 02.02.2012 și de la 03.02.2012 la zi.

S-a dispus anularea MEPI emis în baza Sentinței penale nr. 335/F din 19.02.2014 a Tribunalului București, secția I penală, și emiterea unui nou mandat.

- condamnarea inculpatului G.:

- la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. pe durata de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 367 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

- la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. pe durata de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1) și 2 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 41 alin. (1) C. pen. (parte vătămată KK. S.A., 8 acte materiale);

- la pedeapsa de 1 an închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. pe durata de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1) și 2 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 41 alin. (1) C. pen. (parte vătămată S.C. FF. S.A., 3 acte materiale);

- două pedepse de câte 1 an închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de complicitate la înșelăciune prevăzute de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1) și 2 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (părți vătămate S.C. HH. S.A. și S.C. LL.), pe lângă fiecare din cele două pedepse aplicând pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. pe durata de 3 ani.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată prin Sentința penală nr. 972/04.07.2012 a Judecătoriei Bistrița în pedepsele componente, respectiv:

- pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. din 1969, pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen. din 1969 și pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2151 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, stabilite prin Sentința penală nr. 972/04.07.2012 a Judecătoriei Bistrița;

- pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. din 1969 pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (4) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen. din 1969, reținută prin Sentința penală nr. 216/28.09.2005 a Judecătoriei Bistrița-Năsăud cu beneficiul suspendării executării sub supraveghere, ce a fost anulat prin Sentința penală nr. 292/11.03.2008 a Tribunalului București, secția a II-a penală, și menținut prin Sentința penală nr. 972/04.07.2012 a Judecătoriei Bistrița.

În baza art. 38 - 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta cu pedepsele concurente aplicate prin sentințele menționate și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.

S-a adăugat un spor de 6 ani, 10 luni și 20 de zile din restul pedepselor concurente.

În final, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani, 10 luni și 20 de zile închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) și 4 C. pen. s-au contopit pedepsele complementare în pedeapsa prevăzută de art. 66 lit. a), b), d) și g) C. pen. pe durata de 3 ani.

S-a dedus pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și d) C. pen. de la 03.04.2012 la zi.

S-a făcut aplicarea art. 65 - 66 lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 40 alin. (3) C. pen. s-au dedus perioadele executate, de la 23.09.2004 la 25.05.2005 și de la 3.11.2005 la 21.06.2006.

S-a disjuns soluționarea acțiunii civile.

S-a menținut măsura sechestrului asigurător, s-au confiscat corpurile delicte și au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Curtea a constatat că față de situația juridică a inculpatului A. s-a impus descontopirea pedepsei rezultante de 14 ani și 6 luni închisoare aplicată de prima instanță și repunerea în individualitatea lor a pedepselor componente, încetarea procesului penal pornit împotriva acestui inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, deoarece există autoritate de lucru judecat și recalcularea pedepsei aplicate prin Sentința penală nr. 846/06.12.2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1672/22.05.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care acesta a fost condamnat definitiv pentru acte materiale ce intră în conținutul infracțiunii de înșelăciune în formă continuată pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză potrivit art. 43 C. pen. din 1969.

S-a avut în vedere că, de la data rămânerii definitive a Sentinței penale nr. 846/06.12.2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, pedeapsa aplicată a suferit modificări atât ca urmare a constatării faptului că acesta a mai fost condamnat definitiv pentru infracțiuni concurente, dar și ca urmare a intervenirii unei legi penale noi, urmare a acestor modificări inculpatului fiindu-i stabilită o pedeapsă rezultantă de 13 ani închisoare prin Sentința penală nr. 220/10.02.2015 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, pedeapsă în executarea căreia se află inculpatul.

În acest context, Curtea a dispus descontopirea pedepsei rezultante și repunerea în individualitatea lor a pedepselor componente, dar și a sporului de 8 ani închisoare menținut implicit prin sentința penală menționată ca efect al Deciziei nr. 1/2014 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dezlegarea unei chestiuni de drept. Cu privire la acest ultim aspect, Curtea a amintit că, prin decizia respectivă, instanța supremă a statuat asupra mecanismului de aplicare a legii penale mai favorabile în cazul faptelor definitiv judecate, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni și a stabilit că "În aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei înainte de intrarea în vigoare a noului C. pen., pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni, într-o primă etapă se verifică incidența dispozițiilor art. 6 din C. pen., cu privire la pedepsele individuale. În a doua etapă se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art. 39 din C. pen. În cazul în care pedeapsa rezultantă, aplicată potrivit legii vechi, depășește maximul la care se poate ajunge în baza art. 39 din C. pen., pedeapsa rezultantă va fi redusă la acest maxim. În caz contrar, pedeapsa rezultantă va rămâne astfel cum a fost stabilită potrivit legii vechi".

S-a apreciat că inculpatul A. se află în această din urmă situație, respectiv, după reducerea fiecăreia dintre pedepse, s-a constatat că pedeapsa rezultantă nu depășește maximul la care s-ar ajunge prin aplicarea sporului obligatoriu potrivit legii noi, fiind menținută pedeapsa rezultantă, ceea ce, în opinia Curții, a echivalat cu aplicarea unui spor la pedeapsa cea mai grea stabilită ca urmare a reducerii pedepselor la maximul special, spor egal cu diferența dintre aceasta și pedeapsa rezultantă.

Subsecvent operațiunii de repunere în individualitatea lor a pedepselor componente, Curtea a făcut aplicarea art. 43 C. pen. din 1969, a recalculat pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 846/06.12.2010 a Tribunalului București, astfel cum a fost redusă prin Sentința penală nr. 220/10.02.2015 a aceleiași instanțe și a aplicat inculpatului o pedeapsă unică de 6 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 și art. 5 C. pen.

La recalcularea cuantumului pedepsei, Curtea a avut în vedere, în principal, numărul actelor materiale ce au făcut obiectul prezentei cauze și cuantumul prejudiciului cauzat persoanelor vătămate (așa cum a fost menționat în raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză).

În baza art. 36 alin. (1) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. din 1969 s-a dispus contopirea pedepsei aplicate cu pedepsele la care inculpatul a fost condamnat pentru infracțiuni concurente, respectiv:

- pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 3201 C. proc. pen. din 1968, astfel cum a fost redusă prin Sentința penală nr. 220/10.02.2015 a Tribunalului București, secția I penală și pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 11 lit. c) din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen. din 1969, ambele aplicate prin Sentința penală nr. 60 din 14.02.2011 a Tribunalului Constanța;

- două pedepse a câte 2 ani și 6 luni închisoare aplicate pentru săvârșirea a două infracțiuni prev. de art. 215 alin. (2) și 3 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. din 1968 prin Sentința penală nr. 107/27.01.2014 pronunțată de Judecătoria Oradea, definitivă prin nerecurare, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 6 luni închisoare la care s-a adăugat sporul de 8 ani închisoare menținut potrivit Sentinței penale nr. 220/10.02.2015 a Tribunalului București, secția I penală, pedeapsa rezultantă fiind de 14 ani și 6 luni închisoare.

S-a considerat că nu poate fi primit argumentul primei instanțe privind necesitatea considerării pedepsei stabilite urmare a aplicării art. 6 C. pen., ca pedeapsă unică, în sensul că hotărârile luate în cursul executării pedepselor sub aspectul modificării acestora pentru oricare dintre motivele prevăzute de lege se bucură de autoritate de lucru judecat atâta timp cât situația juridică rămâne neschimbată, acestea putând suferi modificări ori de câte ori intervine un element de noutate, art. 585 C. proc. pen. reglementând chiar procedura în cazul în care astfel de situații sunt constatate în cursul executării.

S-a apreciat că nu este fondată solicitarea inculpatului A. în sensul de a se da eficiență Deciziei nr. 1/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în dezlegarea unei chestiuni de drept, decizia menționată stabilind mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile în cazul faptelor definitiv judecate, respectiv modalitatea de aplicare a art. 6 C. pen. în cazul pluralității de infracțiuni, or, în speță, determinarea legii mai favorabile și, în consecință, stabilirea tratamentului sancționator urmează regulile conturate prin Decizia nr. 265/06.05.2014 pronunțată de Curtea Constituțională, fiind incident art. 5 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei. Din considerente identice, s-a apreciat că nici Decizia nr. 29/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în dezlegarea unei chestiuni de drept nu produce efecte în cauză, aceasta referindu-se la tratamentul concursului de infracțiuni aplicabil în cazul unor pedepse definitive pentru fapte concurente judecate separat.

În baza art. 36 alin. (1) rap. la art. 35 alin. (2) C. pen. din 1969, instanța a aplicat pe lângă pedeapsa principală rezultantă pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a avea orice calitate de decizie sau control într-o societate comercială) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 5 ani, subsecvent reducerii duratei de 10 ani a pedepsei complementare aplicate de instanța fondului, durată pe care Curtea a apreciat-o excesivă în considerarea momentului de la care începe executarea, respectiv la împlinirea duratei pedepsei, durată considerabilă pe parcursul căreia, de asemenea, inculpatului îi era interzisă exercitarea acestora.

De asemenea, Curtea a modificat și conținutul pedepsei complementare, dar și a pedepsei accesorii în sensul că nu a interzis inculpatului exercitarea dreptului de a alege, având în vedere exigențele Curții Europene a Drepturilor Omului, reflectate în Hotărârea din 6 octombrie 2005, în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, în care Curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia Sabou și Pîrcălab împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia, or, infracțiunea dedusă judecății nu are conotație electorală sau vreo gravitate specială, astfel că nu se impune interzicerea dreptului de a alege ca pedeapsă complementară și accesorie.

Totodată, s-a dispus anularea MEPÎ nr. 541/24.02.2015 a Tribunalului București, secția I penală, emiterea unui nou mandat de executare și deducerea perioadei executate din pedepsele aplicate pentru infracțiuni concurente: de la 28.06.2006 până la 22.07.2006, de la 16.09.2008 la 02.02.2012 și de la 03.02.2012 la zi.

În ceea ce privește inculpatul G.

Curtea a considerat că legea penală nouă este mai favorabilă acestuia, deoarece chiar și prin aplicarea sporului obligatoriu de o treime din pedepsele ce nu se mai execută, pedeapsa rezultantă este mai mică decât minimul de 10 ani închisoare.

Curtea a descontopit pedeapsa rezultantă și a repus în individualitatea lor pedepsele componente, pentru ca, subsecvent, să se dispună calificarea juridică a faptelor în infracțiunile prev. de art. 367 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și a prevederilor art. 48 rap. la art. 244 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 41 alin. (1) C. pen.

S-a reținut că, la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului s-au avut în vedere criteriile prev. de art. 74 C. pen., gravitatea faptelor, periculozitatea infractorului, precum și rolul pe care inculpatul l-a îndeplinit în cadrul grupului, de facilitare a obținerii finanțărilor prin depunerea dosarelor la un angajat care în mod evident a favorizat activitatea infracțională, cel puțin prin modalitatea superficială în care și-a realizat atribuțiile, dar și faptul că inculpatul, având nevoie de bani, a propus și a convins administratorii societăților comerciale să obțină lichidități în această manieră frauduloasă, în mod repetat, paguba fiind una semnificativă.

De asemenea, s-au apreciat relevante pentru evaluarea persoanei inculpatului numeroasele condamnări suferite de acesta, care constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii, caracterul organizat și repetat al faptelor ilicite judecate, cât și faptul că acesta mai era condamnat și pentru alte fapte concurente, ceea ce relevă că inculpatul își procura în mod obișnuit avantaje financiare prin săvârșirea de infracțiuni, aspect care nu a putut fi contracarat de datele cu privire la persoana sa expuse în apărare.

Mai mult, văzând că inculpatul s-a sustras executării pedepsei aplicate prin Sentința penală nr. 972/04.07.2012 a Judecătoriei Bistrița, Curtea a înlăturat dispoziția privind scăderea din durata pedepsei complementare rezultante, a părții executate din pedeapsa complementară până la data contopirii, dat fiind că aceasta nici nu a început să curgă.

Astfel, Curtea a dispus condamnarea inculpatului G. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 367 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. și la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1) și 2 cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 41 alin. (1) C. pen. și cu reținerea art. 5 C. pen.

Totodată, în considerarea faptului că pedeapsa complementară este obligatorie în cazul infracțiunii de "constituirea unui grup infracțional organizat", dar și față de criteriile prev. de art. 67 C. pen., natura și gravitatea infracțiunilor, precum și persoana inculpatului, care denotă un potențial criminogen ridicat, Curtea a aplicat pe lângă fiecare dintre pedepsele principale, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și g) (dreptul de a avea orice calitate de decizie sau control într-o societate comercială) pe durata de 3 ani și pedeapsa accesorie constând în interzicerea acelorași drepturi, potrivit art. 65 alin. (1) C. pen.

Totodată, Curtea a considerat că Decizia nr. 29/2015 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dezlegarea unei chestiuni de drept nu produce efecte în cauză, aceasta referindu-se la tratamentul concursului de infracțiuni aplicabil în cazul unor pedepse definitive pentru fapte concurente judecate separat, pluralitatea de infracțiuni fiind constatată ca atare în cursul executării.

Referitor la critica apelantului privind greșita reținere a stării de recidivă, Curtea a arătat că pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 216/F/28.09.2005 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, definitivă prin Decizia penală nr. 669/06.02.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii, infracțiunile ce fac obiectul cauzei, fiind comise în termenul de încercare.

Având în vedere faptul că prin Sentința penală nr. 292/11.03.2008 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 3976/09.11.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei și contopirea cu pedeapsa de 3 ani închisoare la care acesta a fost condamnat în cauza respectivă, s-a apreciat incidentă Decizia nr. 42/2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii. Astfel, s-a susținut că decizia amintită stabilește mecanismul de aplicare a dispozițiilor legale în situația în care sunt incidente simultan dispozițiile prev. de art. 83 și de art. 85 C. pen. din 1969, instanța supremă statuând în sensul că are prioritate anularea suspendării, urmată de contopirea potrivit regulilor de la concursul de infracțiuni, argumentele deciziei fiind valabile mutatis mutandis în cauza de față.

Împotriva Deciziei penale nr. 1662/A din data de 04 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală au declarat recurs în casație inculpații A. și G.

Dosarul având ca obiect recursurile în casație declarate de inculpații A. și G. a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 11 august 2017, sub nr. x/3/2009*, termenul pentru examinarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 C. proc. pen., a fost stabilit inițial la data de 04 octombrie 2017 și apoi la 15 noiembrie 2017, fără citarea părților.

În dezvoltarea motivelor de recurs în casație, în susținerea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., recurentul inculpat A. a arătat că instanța de apel a dispus o soluție nelegală adăugând pedepsei celei mai grele de 6 ani și 6 luni închisoare un spor de 8 ani închisoare, mai mare decât maximul prevăzut de lege, respectiv 5 ani închisoare, reținându-se în mod eronat că sporul de pedeapsă a fost aplicat prin Sentința penală nr. 220/10.02.2015 a Tribunalului București, secția I penală, solicitând înlăturarea greșită a aplicării legii prin reducerea sporului de 8 ani închisoare la maximul prevăzut legal de 5 ani și aplicarea unei pedepse rezultante de 11 ani și 6 luni închisoare și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei. Recurentul inculpat, a făcut referire la Decizia nr. 29/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul privind dezlegarea unor chestiuni de drept.

În dezvoltarea motivelor de recurs în casație, recurentul inculpat G. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., susținând că prin hotărârea atacată s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege solicitând, în baza dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată de instanța de apel și, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rejudecarea cauzei, urmând ca instanța să se pronunțe strict cu privire la faptele ce au făcut obiectul judecății, respectiv infracțiunile de constituire de grup infracțional organizat și înșelăciune, urmând ca procesul de contopire a pedepselor să se realizeze separat, în cadrul unui alt dosar. Recurentul inculpat a făcut referire la Decizia nr. 29/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul privind dezlegarea unor chestiuni de drept și la Decizia Curții Constituționale a României nr. 265/05.05.2014.

A mai susținut recurentul inculpat că instanța de apel a pronunțat o soluție contrară legii, în condițiile în care a combinat dispoziții din C. pen. de la 1969 care au fost aplicate cu autoritate de lucru judecat prin hotărârile judecătorești la care a făcut referire instanța de apel, cu dispoziții din noua legislație aplicate cu privire la infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză, cât și în ceea ce privește regulile referitoare la sancționarea concursului de infracțiuni.

La termenul din camera de consiliu din 04.10.2017, cauza a fost amânată pentru termenul din 15.11.2017 pentru depunerea raportului de către magistratul asistent în vederea examinării admisibilității în principiu a recursului în casație.

Prin încheierea din 15.11.2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2009, s-a admis, în principiu, recursul în casație declarat de inculpații A. și G. împotriva Deciziei penale nr. 1662/A din 04 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, și s-a trimis cauza în vederea judecării recursului în casație la Completul C3, cu citarea recurenților inculpați și asigurarea apărării.

Analizând recursurile în casație formulate de recurenții inculpați G. și A. împotriva Deciziei penale nr. 1662/A din data de 04 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și 2 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Relevantă pentru stabilirea tratamentului sancționator prezintă antecedența penală a inculpatului A., astfel:

Prin Sentința penală nr. 19/19.01.2010 a Tribunalului Arad, în Dosarul nr. x/2007, a fost condamnat inculpatul A.:

- la pedeapsa de 12 (doisprezece) ani închisoare pentru inițierea și constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

În baza art. 7 alin. (1) din aceeași lege raportat la art. 65 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe perioada de 3 ani ca pedeapsă complementară.

- la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare pentru înșelăciune în formă continuată în dauna a 27 părți vătămate prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 215 alin. (5) C. pen. raportat la art. 65 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. ca pedeapsă complementară pe perioada de 3 ani.

S-au contopit pedepsele principale aplicate inculpatului în cea mai grea de 12 (doisprezece) ani închisoare, ce s-a dispus a fi executată în regim de detenție.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. alături de pedeapsa principală s-a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe durata a 3 ani de la executarea pedepsei principale.

Prin Sentința penală nr. 846/06.12.2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2008, s-a dispus condamnarea inculpatului A.:

- la pedeapsa de 9 ani închisoare în temeiul disp. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003.

În temeiul disp. art. 71 din C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen.

În temeiul disp. art. 65 din C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. proc. pen. o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

- la pedeapsa de 9 ani închisoare în temeiul disp. art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002.

În temeiul disp. art. 71 din C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen.

În temeiul disp. art. 65 din C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) și lit. c) din C. pen. (dreptul de a ocupa funcția de director sau administrator la societăți comerciale) pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) din C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 71 din C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen.

În temeiul disp. art. 35 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 65 din C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. proc. pen. o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 88 din C. pen. s-a dedus prevenția de la 16.09.2008 la zi.

Prin Sentința penală nr. 677 din 03.08.2012 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2012, în baza art. 449 lit. a) C. proc. pen., s-a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul A.

S-au repus în individualitatea lor pedepsele ce compun pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 846 din 06.12.2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2008, definitivă prin Decizia penală nr. 1672/22.05.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel:

- pedeapsa de 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

- pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

S-au repus în individualitatea lor pedepsele ce compun pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 19 din 19.01.2010 a Tribunalului Arad, pronunțată în Dosarul nr. x/2007, definitivă prin Decizia penală nr. 288/31.01.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel:

- pedeapsa de 12 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

- pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-au repus în individualitatea lor pedepsele ce compun pedeapsa rezultantă de 6 ani și 8 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 60 din 14.02.2011 a Tribunalului Constanța, pronunțată în Dosarul nr. x/2007, modificată și definitivă prin Decizia penală nr. 997/03.04.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel:

- pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

- pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen.

În baza art. 36 în referire la art. 33 - 34 C. pen., s-au contopit pedepsele, condamnat urmând să execute pedeapsa principală cea mai grea de 12 ani închisoare.

- s-a aplicat un spor de 1 an închisoare.

În final, condamnatul având de executat pedeapsa principală de 13 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis condamnatului pe durata executării pedepsei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II -a, b) C. pen.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioadele de arest preventiv de la 28.06.2006 până la 22.07.2006 (în Sentința penală nr. 60/2011 a Tribunalului Constanța), de la 16.09.2008 la 02.02.2012 (în Sentința penală nr. 846/2010 a Tribunalului București), și pe cea executată de la 03.02.2012 la zi (în baza MEPI 25/2012 a Tribunalului Arad).

S-a dispus anularea mandatelor de executare emise în baza Sentinței penale nr. 846 din 06.12.2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală, Sentința penală nr. 19 din 19.01.2010 a Tribunalului Arad și Sentința penală nr. 60 din 14.02.2011 a Tribunalului Constanța și emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa principală de 13 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Prin Sentința penală nr. 107/27.01.2014 pronunțată de Judecătoria Oradea, în Dosarul nr. x/2012, a fost condamnat inculpatul A. și MM., cu antecedente penale:

- la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare în baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. (pct. 4 din rechizitoriu) cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

- la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare în baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. (pct. 6 din rechizitoriu), cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

S-a constatat că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu cele din Sentința penală nr. 677/03.08.2012 a Tribunalului București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2012, definitivă prin Decizia penală nr. 1922/09.10.2012 a Curții de Apel București.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani aplicată prin Sentința penală nr. 677/03.08.2012 a Tribunalului București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2012, definitivă prin Decizia penală nr. 1922/09.10.2012 a Curții de Apel București, care la rândul ei a fost descontopită în pedepsele individuale, respectiv:

- pedeapsa de 12 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani aplicată prin Sentința penală nr. 19/09.01.2010 a Tribunalului Arad, în Dosarul nr. x/2007, definitivă prin Decizia penală nr. 288/31.01.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care la rândul ei a fost descontopită în următoarele pedepse individuale:

- pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani;

- pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani;

- pedeapsa de 9 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani aplicată prin Sentința penală nr. 846/06.12.2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2008, definitivă prin Decizia penală nr. 1672/22.05.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care la rândul ei a fost descontopită în pedepsele individuale, respectiv:

- pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani;

- pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani;

- pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani aplicată prin Sentința penală nr. 60/14.02.2011 a Tribunalului Constanța, în Dosarul nr. x/2007, definitivă prin Decizia penală nr. 997/03.04.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care la rândul a fost descontopită în următoarele pedepse individuale:

- pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani;

- pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen.

- s-a înlăturat sporul de 1 an închisoare aplicat prin Sentința penală nr. 677/03.08.2012 a Tribunalului București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2012.

În baza art. 33, art. 34, art. 35, art. 39 și art. 66 C. pen., s-au contopit pedepsele astfel cum au fost repuse în individualitatea lor și s-a aplicat inculpatului cea mai grea dintre ele, respectiv 12 ani închisoare.

- s-a adăugat un spor de pedeapsa de 1 an închisoare.

În final, inculpatul A. având de executat pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare, în regim de detenție și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), lit. b), c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepsei principale s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen. raportat la art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive din 28.06.2006 până la 22.07.2006, din 16.09.2008 până la 02.02.2012 și din 03.02.2012 la zi.

S-a anulat Mandatul de executare a pedepsei nr. 25/2012 a Tribunalului Arad (emis în baza Sentinței penale nr. 19/2010) și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei la data rămânerii definitive a hotărârii.

Sentința penală nr. 107/27.01.2014 pronunțată de Judecătoria Oradea, în Dosarul nr. x/2012 a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 228/A/08.05.2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, față de inculpatul A., prin nerecurare.

Prin Sentința penală nr. 335 din 19.02.2014 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2014, în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 raportat la art. 595 C. proc. pen., s-a admis contestația la executare privind pe condamnatul A.

S-a dispus descontopirea pedepsei rezultante de 13 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale aplicată prin Sentința penală nr. 677/03.08.2012 a Tribunalului București, secția I penală, în pedepsele componente, respectiv:

- pedeapsa de 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 și pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002