ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 166/F/28.03.2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II a penală în Dosarul nr. x/2012, a fost schimbată calificarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților, astfel:

- pentru inculpatul A. - din infracțiunile prevăzute de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. din 1969, art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969, rap. la art. 289 C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 78/2000, în infracțiunile prevăzute de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 321 C. pen. și art. 47 C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 5 C. pen.

- pentru inculpata B., din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 257 alin. (1) C. pen. din 1969 și art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 289 C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în infracțiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 alin. (1) C. pen. și art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 321 C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.

- pentru inculpata C., din infracțiunile prevăzute de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. din 1969, art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în infracțiunile prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 290 alin. (1) C. pen. și art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 292 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.

- pentru inculpatul D., din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. din 1969, art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 289 C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 78/2000, în infracțiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 321 C. pen. și art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 5 C. pen.

- pentru inculpatul E., din infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 257 alin. (1) C. pen. din 1969, în infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.

În baza art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorități publice sau orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen., rap. la art. 16 lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 321 C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., de art. 47 C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 5 C. pen. și de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu ref. la art. 4 C. pen.

S-a dedus, din durata pedepsei aplicate, durata reținerii de 24 de ore de la 20.12.2011 la 21.12.2011 și a arestării preventive de la 23.12.2011 la 15.01.2013.

S-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpat prin încheierea din data de 27.02.2014.

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata B. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 2 ani.

a) pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpata B. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

b) să se prezinte la serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acesta;

c) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

d) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

e) să comunice schimbarea locului de muncă;

f) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Pe parcursul termenului de supraveghere, s-a hotărât ca inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecție a Copilului, Sector 6 București sau la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecție a Copilului, Sector 3 București, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

S-a atras atenția inculpatei că, în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere și a obligațiilor, precum și al săvârșirii de noi infracțiuni, pe durata termenului de supraveghere, se poate dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen., rap. la art. 16 lit. b) C. proc. pen., a fost achitată inculpata B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 321 C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.

S-a constatat că inculpata a fost reținută pe o durata de 24 de ore, de la data de 20.12.2011 la data de 21.12.2011.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen., rap. la art. 16 lit. b) C. proc. pen., a fost achitată inculpata C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 290 alin. (1) C. pen. și art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 292 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.

S-a constatat că inculpata a fost reținută pe o durată de 24 de ore, de la data de 20.12.2011 la data de 21.12.2011.

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorități publice sau orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen., rap. la art. 16 lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 321 C. pen., de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 5 C. pen. și de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. b) din Lega nr. 78/2000, cu ref. la art. 4 C. pen.

S-a dedus din durata pedepsei aplicate durata reținerii de 24 de ore, de la data de 20.12.2011 la data de 21.12.201 și arestării preventive de la 22.12.2011 la 10.02.2012.

S-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpat prin încheierea din data de 27.02.2014.

În baza art. 6 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul E., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorități publice sau orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012, art. 85 C. pen. din 1969, s-a anulat suspendarea condiționată a pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 699/14.12.2011 de Judecătoria Buftea, definitivă prin Decizia penală nr. 628/26.03.2012 a Curții de Apel București, care a fost contopită cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorități publice sau orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen., rap. la art. 16 lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul E., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu ref. la art. 4 C. pen.

Împotriva Sentinței penale nr. 166/F din data de 28.03.2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și inculpații A., F., B., D., G., E. și H.

Prin Decizia penală nr. 300/A/14.07.2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2012, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de inculpații A., F., B., D., G., E. și H. împotriva Sentinței penale nr. 166/F din data de 28.03.2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

A fost desființată, în parte, sentința mai sus menționată și, rejudecând:

S-a făcut aplicarea art. 5 din C. pen. și, în consecință:

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen.

În baza art. 367 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen. pe o perioadă de 2 ani și 6 luni.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa de 5 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 10 luni închisoare, reprezentând o treime din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, astfel că inculpatul va executa pedeapsa de 5 ani și 10 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen. pe o perioadă de 5 ani, ce va fi executată în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., în condițiile art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 71 din C. pen. anterior, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. anterior.

În baza art. 323 alin. (1) și alin. (2) din C. pen. anterior rap. la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 71 din C. pen. anterior, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. anterior.

În baza art. 31 alin. (2) din C. pen. anterior rap. la art. 289 din C. pen. anterior rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 din C. pen. anterior, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior, s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta, astfel că inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) din C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. anterior, pe o durată de 5 ani, în condițiile art. 66 din C. pen. anterior.

În baza art. 71 din C. pen. anterior, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. anterior.

- pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) pe o durată de 2 ani, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 alin. (1) din C. pen.

- pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 699/14.12.2011 de Judecătoria Buftea, definitivă prin Decizia penală nr. 628 din 26 martie 2012 a Curții de Apel București.

În baza art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 257 alin. (1) din C. pen. anterior, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat inculpatul E. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 din C. pen. anterior, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. anterior.

În baza art. 323 alin. (1) și alin. (2) din C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 din C. pen. anterior, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a), 34 alin. (1) lit. b) și 36 alin. (1) din C. pen. anterior, s-au contopit cele două pedepse aplicate în prezenta cauză și pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 699/14.12.2011 de Judecătoria Buftea, definitivă prin Decizia penală nr. 628 din 26 martie 2012 a Curții de Apel București, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 din C. pen. anterior, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. anterior.

În baza art. 71 din C. pen. anterior, s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. anterior.

În baza art. 86<SUP>1</SUP>

din C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatei pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit conform art. 86<SUP>2</SUP>

C. pen. anterior.

În baza art. 86<SUP>3</SUP>

C. pen. anterior pe durata termenului de încercare s-a decis că inculpata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de probațiune de la locuința inculpatei; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpatei asupra art. 86<SUP>4</SUP> C. pen. anterior privind revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. anterior, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii aplicate.

În baza art. 71 din C. pen. anterior, s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. anterior.

În baza art. 86<SUP>1</SUP>

din C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatei pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit conform art. 86<SUP>2</SUP>

C. pen. anterior.

În baza art. 86<SUP>3</SUP>

C. pen. anterior pe durata termenului de încercare s-a decis că inculpata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de probațiune de la locuința inculpatei; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpatei asupra art. 86<SUP>4</SUP> C. pen. anterior privind revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. anterior, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii aplicate.

În baza art. 290 alin. (4) din C. pen., s-a dispus ca inculpatul A. să restituie numitului I. suma de 50 000 euro, echivalent în RON la cursul BNR la data restituirii.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate care nu au contravenit deciziei.

Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea, în apel, au rămas în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru apelanții intimați inculpați A., F. și E. în sumă de câte 130 RON, s-a plătit din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru apelanții intimați inculpați H., D., G. și B. și pentru intimații inculpați C. și J. în sumă de câte 520 RON, s-a plătit din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța Decizia nr. 300/A/14 iulie 2016, instanța de apel a reținut că prin Rechizitoriu au fost formulate următoarele acuzații:

Inculpații E., L. și H. au fost acuzați pentru pretinderea sumei de 1.500.000 euro denunțătorului I., lăsând să se creadă că au influență asupra primarului A. pentru a-l determina să întocmească un plan parcelar în care să fie incluse și învecinate (alipite) toate terenurile denunțătorului situate în extravilanul comunei Jilava, jud. Ilfov.

Inculpații E., L. și H., în scopul de a obține sume mari de bani cu titlu de mită de la denunțătorul I., au acționat, unindu-și eforturile, pentru întocmirea unui plan parcelar și obținerea documentelor cadastrale pentru terenurile denunțătorului situate în extravilanul comunei Jilava.

Inculpatul A. în calitate de primar al comunei Jilava, jud. Ilfov, a pretins suma de 500.000 euro denunțătorului I. (din care a primit 50.000 euro), în scopul de a abuza de prerogativele funcției în exercitarea atribuțiilor de serviciu și a dispune întocmirea unui plan parcelar (de către Comisia Locală de Fond Funciar) în care să fie incluse toate terenurile denunțătorului (în suprafață totală de 23,8 ha) și amplasate unul în vecinătatea celuilalt (alipite); l-a determinat pe finul său, D., să încheie un contract de cesiune fictiv, la notariat, cu denunțătorul I., prin care denunțătorul să îi cedeze drepturile asupra a două imobile (terenuri) cesionarului (D.), contract întocmit și autentificat sub nr. 2611 la data de 28 iulie 2011 (fără vinovăție, de notarul public N.), prin care s-au atestat astfel împrejurări necorespunzătoare adevărului, deoarece, în realitate, acest contract a fost încheiat în scopul de a garanta și a ascunde săvârșirea infracțiunii de luare de mită; totodată, prin încheierea acestui contract de cesiune (autentificat sub nr. 2611/28.07.2011), s-au transferat bunurile menționate (două terenuri) din patrimoniul denunțătorului în patrimoniul inc. D., ascunzându-se astfel originea ilicită a acestora.

Inculpatul D. l-a sprijinit și ajutat pe primarul A. să obțină suma de 500.000 euro de la denunțătorul I., cunoscând ca această sumă reprezintă mita pe care primarul i-a pretins-o denunțătorului pentru a dispune întocmirea unui plan parcelar în care să fie incluse toate terenurile denunțătorului (în suprafață totală de 23,8 ha) și amplasate unul în vecinătatea celuilalt (alipite). Ajutorul a constat în faptul că a ținut legătura și a discutat cu denunțătorul, atât în prezența, cât și în numele nașului său A. (fiind desemnat de către acesta din urmă omul său de încredere), aspecte legate de terenurile în cauză și despre modul de garantare și remitere a mitei. Mai mult decât atât, la data de 19.09.2011, denunțătorul a dat, cu titlul de mită, suma de 50.000 euro primarului A., în prezența și în biroul lui D.; la îndemnul primarului A., a încheiat un contract de cesiune fictiv cu denunțătorul I., autentificat sub nr. 2611 la data de 28 iulie 2011 (fără vinovăție, de notarul public N.), prin care cedentul-denunțător i-a înstrăinat două imobile - terenuri (cesionarului D.) la prețul de 45.000 euro, atestând astfel împrejurări necorespunzătoare adevărului, deoarece știa că, în realitate, acest contract a fost încheiat în scopul de a garanta și a ascunde săvârșirea infracțiunii de luare de mită de către primarul A.; totodată, prin încheierea acestui contract de cesiune (autentificat sub nr. 2611/28.07.2011), s-au transferat bunurile menționate (două terenuri) din patrimoniul denunțătorului în patrimoniul său, ascunzându-se astfel originea ilicită a acestora.

Inculpatul G. a pretins suma de 2.500.000 euro denunțătorului I., lăsând să se creadă că are influență asupra primarului A. pentru a-l determina să întocmească un plan parcelar în care să fie incluse toate terenurile denunțătorului și amplasate unul în vecinătatea celuilalt (alipite), precum și asupra directorului Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliare Ilfov - O., pentru a o determina să avizeze planul parcelar și să emită cu rapiditate documentele cadastrale pentru terenurile în cauză; la îndemnul primarului F., a încheiat la notariat un contract de împrumut fictiv cu denunțătorul I., din care rezultă că l-a împrumutat pe denunțător cu suma pretinsă drept mită, respectiv 2.500.000 euro, iar împrumutul a fost garantat cu terenurile denunțătorului, contract de împrumut întocmit și autentificat sub nr. 1028 la data de 06.07.2011 (fără vinovăție de notarul public P.), prin care s-au atestat astfel împrejurări necorespunzătoare adevărului, deoarece, în realitate, acest contract a fost încheiat în scopul de a garanta și a ascunde săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, și totodată, de a ascunde originea ilicită a acestor bunuri (a sumelor de bani pretinse cu titlul de mită).

Inculpatul J., prin intermediul inc. F., a pretins suma de 100.000 euro denunțătorului I., lăsând să se creadă că are influență asupra directorului Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Ilfov - O., pentru a o determina să avizeze planul parcelar (tarlaua 25, parcela 86) întocmit de Comisia Locală de Fond Funciar a comunei Jilava, jud. Ilfov, în care erau incluse toate terenurile denunțătorului și a emite, cât mai urgent posibil, documentele cadastrale pentru aceste terenuri.

Inculpatul F. a pretins, direct și indirect (prin intermediul lui G.), suma de 1.100.000 euro denunțătorului I., lăsând să se creadă că are influență asupra primarului A. pentru a-l determina să întocmească un plan parcelar în care să fie incluse toate terenurile denunțătorului și amplasate unul în vecinătatea celuilalt (alipite), precum și asupra directorului Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliare Ilfov - O., pentru a o determina să avizeze planul parcelar și să emită cu rapiditate documentele cadastrale pentru terenurile în cauză.; l-a determinat pe G. să întocmească la notariat un contract de împrumut fictiv cu denunțătorul I., din care să rezulte că G. l-a împrumutat pe denunțător cu suma pretinsă drept mită, iar împrumutul să fie garantat cu terenurile denunțătorului, contract de împrumut întocmit și autentificat sub nr. 1028 la data de 06.07.2011 (fără vinovăție de notarul public P.), prin care s-au atestat astfel împrejurări necorespunzătoare adevărului, deoarece, în realitate, acest contract a fost încheiat în scopul de a garanta și a ascunde săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, și totodată, de a ascunde originea ilicită a acestor bunuri (a sumelor de bani pretinse cu titlul de mită).

Inculpații J., F., A., D. și G. au acționat, unindu-și eforturile, pentru întocmirea planului parcelar (tarlaua 25, parcela 86), avizarea acestuia și emiterea documentelor cadastrale în vederea intabulării terenurilor denunțătorului I., în scopul de a obține sume mari de bani cu titlu de mită de la denunțător.

Inculpata B., în calitate de notar public, l-a sprijinit și ajutat pe inc. G. în toate demersurile acestuia făcute în scopul de a obține suma de 2.500.000 euro cu titlu de mită de la denunțătorul I., inclusiv să încheie un contract de împrumut fictiv cu denunțătorul, în scopul de a ascunde și, totodată, de a garanta primirea sumei mai sus menționate (contract întocmit și autentificat sub nr. 1028 la data de 06.07.2011, fără vinovăție, de notarul public P.).

Inculpata C., în calitate de notar public, l-a sprijinit și ajutat pe denunțătorul I. să întocmească acte autentice (revocarea contractului de împrumut, contract de comision, contract de vânzare - cumpărare), cunoscând că prin acestea se atestă împrejurări necorespunzătoare adevărului, întrucât ascund și totodată garantează darea unor sume mari de bani cu titlul de mită primarilor comunelor Jilava și Snagov, jud. Ilfov, pentru obținerea planului parcelar și documentelor cadastrale pentru terenurile denunțătorului situate în comuna Jilava.

În faza de cercetare judecătorească în primă instanță au fost administrate următoarele probe: au fost audiați toți inculpații, cu excepția inculpatului J., care a înțeles să se folosească de dreptul la tăcere, astfel: inculpații Q. și L. la termenul din 06.04.2012, inculpații A., F. și G. la termenul din 18.05.2012, inculpații D., E., H., B. și C. la termenul din 11.06.2012, au fost audiați martorii R., S., I. și T. la termenul din 04.07.2012, U., V., W., O., X. la termenul din 08.08.2012, P., N., L. și AA. la termenul din 06.09.2012, a fost depusă la dosarul cauzei, de către inculpatul A. o transcrierea a înregistrărilor din mediul ambiental din data de 11.05.2011, au fost depuse înscrisuri pe situația de fapt și în circumstanțiere de către inculpați, au fost audiați martorii BB. și ZZZ., la termenul din data de 20.09.2012, martorul în circumstanțiere DD., audiat la termenul din 20.12.2012 și martorii EE. și FF., la termenul din 07.02.2013, martorii GG. și II. la termenul din data de 29.11.2012.

După ce au fost audiate interceptările realizate în cauză în ședință publică, prin încheierea din data de 08.01.2013, a fost admisă proba cu expertiza tehnică asupra interceptărilor din datele de 18.09.2011 și 19.09.2011, cu următoarele obiective:

La data de 12.08.2013 a fost depus la dosarul cauzei raportul de expertiză criminalistică nr. 260 din 05.08.2013 realizat de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București asupra înregistrărilor din datele de 18 și 19.09.2011.

La termenul din 24.10.2013 a fost depusă la dosar, împreună cu obiecțiunile la raportul de expertiză criminalistică, opinia expertului parte AAAA. asupra acelorași înregistrări.

A fost depus, de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, procesul-verbal certificat de către procuror de transcriere a interceptărilor din mediu ambiental, din 11.05.2011.

La termenul din data de 30.01.2014, a fost reaudiat inculpatul D.

Instanța de fond a analizat cu titlu preliminar, "excepția nulității absolute", invocată de apărătorul inculpatei B., cu privire la a autorizațiile emise pentru interceptarea și autorizarea convorbirilor și comunicărilor efectuate prin telefon și a convorbirilor purtate în mediu ambiental, respectiv: autorizația nr. x/AI/2011 din 11.03.2011, emisă de Tribunalul București, reînnoită prin Încheierea din 16.09.2011, în ceea ce privește convorbirile purtate în mediul ambiental de către I., autorizația nr. x1/AI/2011 din 16.09.2011, emisă de Tribunalul București, în ceea ce privește convorbirile efectuate prin telefon de I. și autorizația nr. x2/AI/2011 din 09.06.2011 emisă de Tribunalul București, în ceea ce privește convorbirile și comunicările efectuate de G. și a convorbirilor ambientale, prelungită prin încheierile din 08.07.2011 și 31.08.2011.

S-a arătat că, în raport de calitatea inculpatei B., aceea de notar public, instanța de fond competentă să emită autorizațiile era Curtea de Apel. Raportat la acest aspect, instanța de fond a constatat că la datele la care au fost admise de către Tribunalul București cererile de emitere a autorizațiilor de interceptare la care face referire inculpata, urmărirea penală se desfășura față de persoane care nu aveau vreo calitate care să atragă competența Curții de apel, iar în privința inculpatei B., notar public, s-a dispus începerea urmăriri penale la data de 20.10.2011. Astfel, competența de a soluționa cererile formulate de către procuror, la momentul emiterii autorizațiilor a căror nulitate absolută se invocă, a aparținut Tribunalului, atrasă material de natura infracțiunilor de corupție pentru care se efectuau actele de cercetare.

S-a mai invocat de către inculpata B. că emiterea autorizațiilor s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 911 alin. (5) C. proc. pen. din 1968, întrucât a fost depășit termenul de 120 de zile, observându-se că autorizația nr. x/AI/2011 din 11.03.2011 a fost înnoită succesiv, pe câte 30 de zile, prin încheierile din datele de 11.04.2011, 10.05.2011 și 09.06.2011 și pe o durată de încă 15 zile prin încheierea din 16.09.2011.

Instanța de fond a constatat însă că interceptările, realizate potrivit autorizației nr. x/AI/2011 din 11.03.2011 nu au depășit termenul legal prevăzut de art. 911 alin. (5) C. proc. pen. din 1968, de 120 de zile, observând că, prin rezoluția procurorului din data de 24.06.2011, s-a dispus încetarea imediată a interceptării și înregistrării convorbirilor și comunicărilor efectuate prin telefon, precum și a interceptării și înregistrării audio-video a convorbirilor purtate în mediu ambiental de denunțătorul I., cu făptuitorii, pe o perioadă de 15 zile, așa încât nu a constatat o nulitate a interceptărilor realizate după data de 16.09.2011.

Pe fondul cauzei a fost reținută următoarea situație de fapt:

Martorul denunțător I. a încheiat, în perioada septembrie 2004 - aprilie 2005, un număr de 23 de antecontracte de vânzare-cumpărare a unor loturi de teren, situate în comuna Jilava, jud. Ilfov. Pe parcursul anului 2010, martorul I., în urma discuțiilor avute cu reprezentanții SC JJ. SRL, a luat hotărârea de a vinde pentru un preț total de 4, 5 milioane de euro aceste terenuri, pentru care însă nu era realizat cadastrul și care nu erau amplasate într-un plan parcelar. Întrucât cerința societății JJ. a fost ca aceste loturi să reprezinte un tot unitar, pentru a putea fi valorificate potrivit activității societății, martorul denunțător I., în vederea realizării alipirii acestora și obținerii numărului cadastral, a încercat realizarea planului parcelor în conformitate cu acest deziderat, motiv pentru care a luat legătura cu mai multe persoane, care să-i faciliteze sensibilizarea primarului comunei Jilava, jud. Ilfov, cu privire la această situație.

De asemenea, potrivit declarațiilor sale, martorul I. a mers în audiență la primarul comunei Jilava, A. și a luat legătura cu martora O., directorul Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Ilfov, însă nu a reușit să obțină definitivarea acestui plan parcelar.

Totodată, în cadrul demersurilor sale, martorul I. a luat legătura cu mai multe persoane care să-i faciliteze întocmirea planului parcelar în care terenurile să fie alipite, după cum urmează:

Inculpatul L. a uzat de procedura simplificată a recunoașterii învinuirii, fiindu-i aplicate dispozițiile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. prin Sentința penală nr. 165/19 aprilie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Cu privire la inculpații E. și H., sub aspectul situației de fapt au fost reținute următoarele:

Din interceptarea discuțiilor în mediu ambiental de la data de 06.05.2011, între martorul denunțător I. cu inculpații E. și H., rezultă că inculpatul E. afirmă că problema cu terenurile se rezolvă printr-o altă persoană, pe nume "L." (L.), dar că această persoană vrea un milion de euro în avans și încă un milion și jumătate de euro la final, aspect confirmat de inculpata H.

Despre sumele de bani pe care I. ar trebui să le dea pentru rezolvarea problemei poartă discuții acesta și direct cu L., în aceeași zi, la 06.05.2011, în intervalul orar 20:08 - 20:42, acesta din urma susținând că îl cunoaște pe primarul comunei Jilava și finul său, dar și la întâlnirea din 10 mai 2011 (înregistrată ambiental, în intervalul orar 21:00 - 21:10).

Inculpații E. și H., împreună cu L. se înțeleseseră cu privire la sumele de bani pe care le vor pretinde în concret pentru ei înșiși, respectiv câte 100.000 de euro, ca urmare a demersurilor și intervențiilor făcute în favoarea denunțătorului, aspect ce rezultă din convorbirea telefonică, purtate de inculpata H. cu L.

Instanța de fond a reținut din declarațiile martorului denunțător I. doar aspectele care se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză. Din declarațiile martorului denunțător I. instanța de fond a reținut că după februarie 2011 s-a întâlnit cu inculpații E., H. și cu L. care i-au spus că "au intrare" la primarul com. Jilava. L. la o întâlnire la o cafenea din Dorobanți i-a comunicat că pentru întocmirea planului parcelar îl va costa suma de 1.000.000 euro. Din suma de bani despre care au discutat, din discuțiile purtate cu M., a înțeles că lui M., E. și H. le revenea câte 100.000 euro, restul primarului A.

Inculpatul E. a relatat în cuprinsul declarației date în fața instanței că în 2011, I. i-a comunicat că vrea să facă cadastru și planul parcelar în privința unui teren, situat în comuna Jilava, care făcea obiectul unui antecontract de vânzare-cumpărare, și întrucât nu avea banii necesari pentru cadastru și intabulare, a împrumutat de la inculpat suma de 200.000 de euro, urmând să-i restituie după două săptămâni suma de 300.000 de euro. Ulterior, I. a mai împrumutat de la inculpatul E. încă 180.000 de euro, sume pe care nu i le-a mai restituit. Fiind interesat de recuperarea împrumutului acordat, inculpatul E. a luat legătura și cu inculpata H. pentru ca aceasta să îl sfătuiască cu privire la creditul pe care-l contractase. Cu ocazia acestei întâlniri, i-a povestit inculpatei H. despre problemele pe care le avea cu I., respectiv și împrejurarea că acesta avea nevoie de a obține cadastrul și intabularea unor terenuri. Inculpata H. l-a sunat pe L., pentru a rezolva problema privind cadastrul și intabularea și au stabilit o întâlnire între I. și L.. L. a intrat în discuție cu I., iar impresia lăsată inculpatului E. a fost că I. venise pregătit să facă în așa fel încât să acopere sumele datorate, respectiv chiar să facă un flagrant.

Din declarația inculpatei H. dată în faza cercetării judecătorești rezultă că în luna mai 2011 a fost contactată de inculpatul E., care i-a solicitat sfatul în legătură cu anumite împrumuturi de bani, acordate martorului denunțător I. dar și într-o problemă privind cadastrul unor terenuri deținute de aceeași persoană. După 2 - 3 zile inculpata s-a întâlnit cu I. și cu E., i-a prezentat situația terenurilor, acesta solicitându-i să-l ajute pentru redepunerea dosarului.

Ulterior, întrucât nu avea nicio "relație" la Primăria Jilava, inculpata a luat legătura cu L. și l-a întrebat dacă îl poate ajuta pe inculpatul E. să rezolve problema lui I. în vederea obținerii alipirii. A stabilit o întâlnire intre I., M. și E. la care a luat parte și la care s-a vorbit despre situația acestei alipiri. Atât inculpatul E. cât și I. l-au întrebat pe M. dacă îl cunoaște pe primarul de la Jilava. Acesta a spus că nu-l cunoaște personal, dar va încerca să obțină o relație cu acesta.

A susținut că nu a pretins și nu a primit vreo sumă de bani și că la aceste întâlniri nu a auzit să se fi vorbit că altcineva să fi pretins sau să fi primit sume de bani. De asemenea, nu își amintește ca I. să fi oferit vreo sumă de bani lui L. pentru rezolvarea problemei privind cadastrul. S-a discutat despre faptul că inculpatul E. dorea să-și recupereze sumele de bani date cu împrumut.

Instanța de fond a constatat că declarațiile inculpaților sunt infirmate atât de conținutul convorbirilor interceptate, în mediu ambiental și a celor telefonice, în care acești inculpați fac referire clară la sumele de bani pretinse martorului denunțător, dar și de declarațiile inculpatului L. (condamnat, definitiv, în cauză).

Acesta a arătat că a fost contactat de inculpata H. care i-a facilitat o întâlnire cu martorul I., de la care a aflat că vroia să facă alipirea mai multor terenuri la solicitarea unui cumpărător. S-a oferit să se intereseze care sunt procedurile de urmat în acest scop, deoarece are o agenție imobiliară, și a solicitat martorului denunțător suma de 500.000 de euro pentru a plăti taxele acestei operațiuni, însă nu a mai făcut demersurile respective deoarece nu a primit actele pe terenuri. Ulterior, deoarece I. insista că trebuie să ajungă niște bani la primarul de la Jilava, a fost de acord să-i promită că va interveni pe lângă primarul A. și finul acestuia, pentru urgentarea întocmirii planului, deși nu-i cunoștea pe nici unul dintre ei. I-a solicitat în acest scop martorului denunțător suma de 1.500.000 euro, din care 500.000 urmau să ajungă la primar, 500.000 pentru taxe și 500.000 urmau să fie împărțiți între M. și inculpații E. și H..

De asemenea, susține că inculpații H. și E. nu știau faptul că nu-l cunoștea pe primar, având reprezentarea că urma să primească banii pentru că urma să intervină pentru aceștia, întrucât chiar L. în convorbirile purtate cu inculpata H. i-a spus că a luat legătura cu finul primarului A. și că urma să se rezolve problema. S-a stabilit ca partea din comision ce-i revenea inc. E. urma să fie luată de la L. după ce primea banii de la I., aspect care s-a stabilit în prezența martorului I..

Instanța de fond nu a reținut apărarea inculpatului E., potrivit căreia banii pe care i-ar fi pretins de la martorul denunțător I., erau banii datorați de acesta din urmă, în urma împrumutului contractat de la inculpat. Existența unui împrumut între inculpat și martorul denunțător nu a fost dovedită în cauză, inculpatul E. nu a depus la dosarul cauzei nici un înscris (contract de împrumut) care să ateste existența unei astfel de obligații a martorului. De altfel, a arătat că din convorbirile telefonice ori în mediul ambiental interceptate, nu rezultă că cei doi ar discuta despre acoperirea unei datorii pe care I. ar fi avut-o, ci doar despre sume de bani ce reprezintă un "comision" al inculpatului pentru intermedierea influenței pe care inculpatul sau o altă persoană ar fi avut-o asupra primarului comunei Jilava.

În acest context, instanța de fond a considerat că există probe, care susțin dincolo de orice îndoială rezonabilă vinovăția inculpaților E. și H., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență.

În drept, ca o chestiune prealabilă, instanța de fond a analizat, din perspectiva intrării în vigoare, începând cu data de 01.02.2014, a noului C. pen., care este legea penală mai favorabilă inculpaților E. și H., raportat la încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina acestora prin rechizitoriu.

Astfel, s-a reținut că, în cauză, față de data săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, devin aplicabile normele reglementate de art. 5 din Legea nr. 286/2009 ce reprezintă C. pen., care prevăd că, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Astfel, în art. 291 din noul C. pen., ce prevede și pedepsește infracțiunea de trafic de influență, se modifică limitele legale ale pedepsei, în sensul stabilirii unei limite maxime legale reduse, de la 2 la 7 ani, față de 2 la 10 ani, cum au fost prevăzute de reglementarea anterioară.

Inculpații E. și H. au fost trimiși în judecată și pentru asociere în vederea săvârșirii infracțiunii, prevăzute de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. din 1969, raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Potrivit art. 4 C. pen., legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. Se observă de către instanța de fond că asocierea în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. din 1969 nu mai este incriminată, ea nemaiavând corespondent în legea nouă și nici nu se poate reține, așa cum a susținut reprezentantul Ministerului Public, cu ocazia dezbaterilor că aceasta se regăsește în reglementarea de la art. 367 din noul C. pen., întrucât aceste prevederi nu fac referire la un grup infracțional organizat în sensul art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Potrivit art. 367 C. pen., constituie infracțiune inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup, această normă incriminatoare fiind preluată, în ceea ce privește condițiile existenței unui grup infracțional (format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni), din reglementarea anterioară, a art. 7 din Legea nr. 39/2003, în prezent abrogat.

Or, în sarcina inculpaților, prin actul de sesizare al instanței nu s-a reținut constituirea unui grup infracțional organizat în forma reglementată de art. 7 din Legea nr. 39/2003, reținându-se condițiile privind existența grupului, a scopului acestuia, a acționării coordonate, ci o asociere, în vederea săvârșirii de infracțiuni, infracțiune pentru existența căreia nu era necesară îndeplinirea acestor condiții.

De altfel, se constată că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 367 alin. (6) C. pen. cu privire la grupul infracțional organizat, nefiind relevată existența unui grup, format din inculpații L., E. și H., care să fi fost constituit pentru o anumită perioadă de timp și care să fi acționat coordonat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

În privința asocierii în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzute de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. din 1969, rap. la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, reținute în sarcina acelorași inculpați, constând în aceea că aceștia, în scopul de a obține sume mari de bani cu titlu de mită de la denunțătorul I., au acționat, unindu-și eforturile, pentru întocmirea unui plan parcelar și obținerea documentelor cadastrale pentru terenurile denunțătorului situate în extravilanul comunei Jilava, instanța de fonda făcut aplicarea prevederilor art. 4 C. pen. și a constatat că infracțiunea este dezincriminată.

Față de aceste considerente, instanța de fond a constatat că legea penală mai favorabilă, aplicabilă în cauză inculpaților E. și H. este Legea nr. 286/2009, ce reprezintă noul C. pen., urmând a schimba calificarea juridică dată faptelor acestora, în infracțiunea prev. de art. 291 C. pen.

Așa fiind, fapta inculpaților E. și H. care au pretins suma de 1.500.000 euro denunțătorului I., lăsând să se creadă că au influență asupra primarului A. pentru a-l determina să întocmească un plan parcelar în care să fie incluse și învecinate (alipite) toate terenurile denunțătorului situate în extravilanul comunei Jilava, jud. Ilfov, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 291 alin. (1) C. pen.

Elementul material al infracțiunii de trafic de influență, săvârșită de fiecare din inculpații E. și H. îl reprezintă pretinderea sumei de 1.500.000 euro denunțătorului I..

Inculpații au acționat cu forma de vinovăție a intenției directe, lăsând să se creadă că au influență asupra primarului A. pentru a-l determina să întocmească un plan parcelar în care să fie incluse și învecinate (alipite) toate terenurile denunțătorului situate în extravilanul comunei Jilava, jud. Ilfov

Prin urmare, instanța de fond apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că fapta de trafic de influență dedusă judecății există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, reținând în cauză operează răspunderea penală a inculpaților E. și H. pentru infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 291 C. pen.

Aplicarea pedepselor de către instanța de fond

Instanța de fond a procedat la stabilirea și aplicarea unei pedepse pentru infracțiunea reținută în sarcina fiecăruia dintre inculpații E. și H., cu observarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv, stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Instanța de fond a reținut astfel, că gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite de inculpații E. și H. este destul de ridicat, reținând ușurința cu care inculpații au pretins de la martorul denunțător sume de bani, pentru realizarea acțiunilor lor care au constat în "punerea în legătură" a acestuia cu alte persoane, în scopul de a rezolva situația terenurilor sale, dar și cuantumul ridicat al sumei de bani pretinse (1.500.000 de euro, din care câte 100.000 de euro fiecare).

În privința inculpaților E. și H. instanța de fond nu a identificat niciuna din circumstanțele atenuante prevăzute de art. 75 C. pen., iar inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcină. Astfel, instanța de fond a apreciat că, față de circumstanțele reale și personale ale inculpatului E., expuse mai sus, atitudinea procesuală a acestuia, aportul la săvârșirea infracțiunii, reținându-se că inculpatul s-a implicat activ în găsirea unei persoane care să-i faciliteze martorului denunțător rezolvarea situației terenurilor sale, limitele legale ale pedepsei prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență (2 - 7 ani închisoare), stabilirea unui cuantum al pedepsei închisorii la 3 ani și 6 luni închisoare, ce reprezintă jumătatea maximului special, reflectă în mod obiectiv pericolul social al faptei săvârșite și poate să îndeplinească scopul pentru care este aplicată această pedeapsă.

Pe de altă parte, având în vedere fișa de cazier a inculpatului E. instanța de fond a mai reținut că prin Sentința penală nr. 699/14.12.2011 pronunțată de Judecătoria Buftea, definitivă prin Decizia penală nr. 628/26.03.2012 a Curții de Apel București, acesta a fost condamnat la pedeaps