ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursurilor în casație de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 3001 din data de 22 decembrie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2015, instanța de fond a dispus următoarele:

În baza art. 386 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice, dată faptelor prin rechizitoriu, referitor la inculpatul A., din infracțiunile prev. de art. 291 alin. (1) Noul C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 Noul C. pen., art. 29 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 656/2002 (republicata), cu aplic. art. 5 Noul C. pen., art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 rap. la art. 290 alin. (1) C. pen. 1969, cu aplic. art. 5 Noul C. pen., art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 rap. la art. 290 alin. (1) C. pen. 1969, cu aplic. art. 5 Noul C. pen., art. 323 Noul C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) Noul C. pen., în infracțiunile prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. 1969 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (forma anterioară 01.02.2014), art. 29 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 656/2002 (forma anterioară 01.02.2014), art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 (forma anterioară 01.02.2014), art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 rap. la art. 290 alin. (1) C. pen. 1969, art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 rap. la art. 290 alin. (1) C. pen. 1969, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. 1969 și art. 5 Noul C. pen.

În baza art. 386 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice, data faptelor prin rechizitoriu, referitor la inculpata B., din infracțiunile prev. de art. 48 alin. (1) Noul C. pen. rap. la art. 291 alin. (1) Noul C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 Noul C. pen., art. 29 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 656/2002 (republicată), cu aplic. art. 5 Noul C. pen., art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 rap. la art. 290 alin. (1) C. pen. 1969, cu aplic. art. 5 Noul C. pen., art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 rap. la art. 290 alin. (1) C. pen. 1969, cu aplic. art. 5 Noul C. pen., art. 323 Noul C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) Noul C. pen., în infracțiunile prev. de art. 26 C. pen. 1969 rap. la art. 257 alin. (1) C. pen. 1969 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (forma anterioară 01.02.2014), art. 29 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 656/2002 (forma anterioară 01.02.2014), art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 rap. la art. 290 alin. (1) C. pen. 1969, art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 rap. la art. 290 alin. (1) C. pen. 1969, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. 1969 și art. 5 Noul C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. coroborat cu art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. 1969 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (forma anterioara 01.02.2014) cu aplic. art. 5 Noul C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. coroborat cu art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 656/2002 (forma anterioară 01.02.2014) cu aplic. art. 5 Noul C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. coroborat cu art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 (forma anterioară 01.02.2014) cu aplic. art. 5 Noul C. pen.

În baza art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 rap. la art. 290 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplic.art. 5 Noul C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în forma participației improprii.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. 1969 a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 rap. la art. 290 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 Noul C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătura privata, în forma participației improprii.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. 1969 a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. 1969 și 34 alin. (1) lit. b) C. pen. 1969 a contopit pedepsele menționate mai sus, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa închisorii rezultantă de 1 (un) an.

Inculpatul urmează să execute pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei rezultante.

În baza art. 81 C. pen. din 1969 și art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969 a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante și a celei accesorii pe un termen de încercare de 3 ani.

A atras atenția inculpatului că săvârșirea de noi infracțiuni în termenul de încercare atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 241 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a constatat încetarea de drept a arestării preventive a inculpatului A..

În baza art. 88 C. pen. 1969 a dedus perioada reținerii și arestării preventive de la 12.01.2015 la 23.06.2015 și de la 25.11.2016 la zi.

A dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului A., dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. coroborat cu art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat-o pe inculpata B., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. 1969 rap. la art. 257 alin. (1) C. pen. 1969 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (forma anterioară 01.02.2014) cu aplicarea art. 5 Noul C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. coroborat cu art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat-o inculpata B., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 656/2002 (forma anterioară 01.02.2014) cu aplic. art. 5 Noul C. pen.

În baza art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 rap. la art. 290 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 Noul C. pen., a condamnat-o pe inculpata B., la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în forma participației improprii.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. 1969 a aplicat inculpatei pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 rap. la art. 290 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplic.art. 5 Noul C. pen., a condamnat-o pe inculpata B., la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în forma participației improprii.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. 1969 a aplicat inculpatei pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. 1969 și 34 alin. (1) lit. b) C. pen. 1969 a contopit pedepsele menționate mai sus, urmând ca inculpata să execute pedeapsa închisorii rezultantă de 1 (un) an.

În baza art. 81 C. pen. din 1969 și art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969 a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante și a celei accesorii pe un termen de încercare de 3 ani.

A atras atenția inculpatei că săvârșirea de noi infracțiuni în termenul de încercare atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție și inculpații A. și B..

Prin Decizia penală nr. 533/A din data de 18 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel București, secția I penală, cu majoritate, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție și de către inculpații A. și B. împotriva Sentinței penale nr. 3001 din data de 22 decembrie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală.

A desființat, în parte, sentința penală apelată și rejudecând în fond:

Cu privire la inculpatul A.:

A făcut aplicarea art. 5 C. pen. și pe cale de consecință:

În temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 291 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 49 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 129/2019 cu aplic. art. 5 C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplic. art. 10 din Legea nr. 187/2012 a contopit pedepsele anterior menționate, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care adaugă sporul obligatoriu de 10 luni închisoare (o treime din pedepsele care nu se execută), în final inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 10 luni închisoare în regim de detenție.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei rezultante, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi, pe durata executării pedepsei rezultante.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen. a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată durata reținerii și arestării preventive executate în cauză, de la data de 12 ianuarie 2015 la data de 23 iunie 2015 și respectiv de la data de 25 noiembrie 2016 la data de 22 decembrie 2016.

Cu privire la inculpata B.:

A dispus aplicarea art. 5 C. pen. și pe cale de consecință:

În temeiul art. 26 C. pen. 1969 rap. la art. 257 alin. (1) C. pen. 1969, cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpata B. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 71 C. pen. 1969, interzice inculpatei drepturile prevăzute de ar. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 1969 (dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), ca pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 29 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 656/2002 (în forma în vigoare anterior modificării aduse prin Legea nr. 187/2012) cu aplic. art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen. a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 71 C. pen. 1969, a interzis inculpatei drepturile prevăzute de ar. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 1969 (dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), ca pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe o durată de 3 ani, care se va executa de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi, care se va executa dacă pedeapsa principală va deveni executabilă.

În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplic. art. 10 din Legea nr. 187/2012 a contopit pedepsele anterior menționate, urmând ca inculpata B. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care adaugă sporul obligatoriu de 8 luni închisoare (o treime din pedepsele care nu se execută), în final inculpata având de executat pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 8 luni închisoare.

În temeiul art. 91 și art. 92 din C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 8 luni închisoare, pe un termen de 4 ani, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata acestui termen, inculpata trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Ilfov, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., a impus inculpatei să execute obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata va presta o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 90 zile, în cadrul S.P.G.C. - Serviciul Public de Gospodărire Comunală sau în cadrul Primăriei Pantelimon, astfel cum se va stabili de către consilierul de probațiune.

În temeiul art. 91 alin. (4) din C. pen., a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen., referitoare la cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 45 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe o durată de 3 ani, care se va executa de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi, care se va executa dacă pedeapsa principală va deveni executabilă.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., a dispus confiscarea de la fiecare dintre inculpații A. și B. câte 1.015.176,66 RON.

În temeiul art. 274 alin. (2) din C. proc. pen., a obligat pe fiecare dintre inculpați la plata sumei de 7.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat aferente fazei de urmărire penală și fazei de judecată în primă instanță.

A înlăturat mențiunea privind ridicarea sechestrului asigurator instituit prin Ordonanța nr. 37/P/2014 din data de 14.01.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., a menținut măsura sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților A. și B. prin Ordonanța nr. 37/P/2014 din data de 14.01.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție pentru garantarea executării confiscării speciale și a cheltuielilor judiciare la care au fost obligați inculpații.

Totodată, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

*****

Împotriva hotărârii instanței de apel, nr. 533/A din 18.06.2020, au declarat recurs în casație inculpații A. și B. în termenul legal prevăzut de art. 435 C. proc. pen.

Prin motivele de recurs în casație formulate de inculpata B., prin avocat C., s-a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

În esență, apărarea inculpatei a solicitat admiterea recursului în casație formulat, casarea deciziei penale atacate și pe cale de consecință, achitarea inculpatei sau trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel. A arătat că faptele concrete pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă sau subiectivă.

Astfel, cu privire la infracțiunea de complicitate la infracțiunea de trafic de influență, a arătat că probele administrate în cercetarea judecătorească (atât în fond, cât și în apel) conduc către certitudinea că inculpata nu a interacționat cu martorul denunțător D. în perioada de referință decembrie 2012 - octombrie 2013, nu i-a creat acestuia, nici direct, nici indirect, convingerea că inculpatul A. ar fi acționat infracțional și nici nu a avut vreun rol stabilit sau prezumat în legătură cu acuzația că ar fi înlesnit primirea unor sume pretinse de inculpatului A. de la martorul denunțător.

În acest sens, s-a precizat că faptele imputate inculpatei nu au un corespondent în realitatea obiectivă, în sensul că aceasta nu a întărit convingerea martorului denunțător D. în vreun fel și nici nu a înlesnit în vreo formă predarea unor sume de bani de către martor. În susținerea acestui aspect, a menționat declarațiile martorilor E., F., G., și a martorului denunțător D..

În opinia apărării, modalitatea de descriere a activității acestei inculpate conduce la ipoteza că acțiunea sa este încadrabilă juridic ca o complicitate ulterioară ceea ce necesită în mod obligatoriu stabilirea momentului la care s-a consumat infracțiunea pentru care complicele realizează acte de ajutor.

Așadar, a precizat că probatoriul administrat în cauză confirmă doar interesul urmărit constant de D., încă din luna decembrie 2011, privitor la primirea de la A.N.A.F. a unor sume de bani cu titlu de rambursări T.V.A., aspect dovedit și prin înscrisurile depuse și administrate în cauză.

Cu privire la infracțiunea de spălare a banilor, a susținut că în lipsa unor probe privind săvârșirea infracțiunii predicat din care provin bunurile supuse spălării, nu există bază probatorie pentru a reține infracțiunea de spălare a banilor.

De asemenea, a mai menționat că probatoriul administrat în cauză relevă că modul de acționare al inculpaților se poate subsuma cel mult nerespectării mandatului civil, nefiind incidentă răspunderea penală.

A mai arătat că infracțiunea de spălare a banilor nu există în modalitatea prevăzută de norma de incriminare, deoarece sumele transferate au fost manipulate cu respectarea dispozițiilor legale, atât în privința procedurilor de transfer, cât și în privința titlului sub care au fost obținute diversele sume indicate în actul de sesizare.

Cu privire la infracțiunea de participație improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată în forma continuată, a arătat că în cauză ambele părți semnatare sunt reale, și-au asumat semnăturile și conținutul contractului referitor la suma de bani ce face obiectul acestei convenții. Contractul de împrumut și chitanța de restituire au fost semnate de cele două martore, neexistând vreo operațiune de plăsmuire, totală sau parțială.

A mai precizat apărarea că, acțiunea de constituire a unui înscris realizat ad probationem nu poate fi asimilată unei fapte penale, fiind situată în sfera de aplicare a legii civile.

Modalitatea normativă descrisă în actul de acuzare, falsificarea în modalitatea menționării de aspecte nereale în conținutul înscrisului cu ocazia întocmirii acestuia, nu are corespondent în textul incriminator aplicabil în cauză, astfel că soluția de condamnare este greșită, faptele reținute în sarcina inculpatei neîncadrându-se în tipicitatea normei de incriminare.

Mai mult, a susținut că prin modul în care instanța de apel a justificat condamnarea inculpatei pentru infracțiunile de complicitate la trafic de influență, spălare de bani și fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, se încalcă art. 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin motivele de recurs în casație formulate de inculpații A. și B., prin avocat H., s-a invocat cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

În esență, apărarea recurenților inculpați a solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei penale atacate și să se dispună achitarea inculpaților, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Sub un prim aspect, s-a arătat că acțiunile desfășurate de inculpați nu întrunesc condițiile de tipicitate obiectivă pentru a fi considerată faptă de trafic de influență și de spălare a banilor, fiind atribuite în mod nelegal acțiuni și activități pe care nu le-au comis ori despre care nu au avut cunoștință, iar concluzia instanței de apel este rezultatul unei greșite aplicări a legii.

În susținerea acestui motiv, a arătat că potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, în actuala reglementare a infracțiunii de trafic de influență, legiuitorul a adăugat o nouă condiție de tipicitate necesară pentru realizarea laturii obiective a infracțiunii, respectiv aceea ca făptuitorul să promită cumpărătorului de influență că îl va determina pe funcționarul public sau pe o altă persoană dintre cele menționate de lege să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri. Așadar, realizarea acestei din urmă condiții presupune asumarea din partea făptuitorului a obligației, a angajamentului de a-l determina pe funcționar să adopte conduita ce formează obiectul traficării de influență. Cu alte cuvinte, în lipsa promisiunii făptuitorului că îl va determina pe funcționarul public sau altă persoană să aibă conduita solicitată de cumpărătorul de influență, nu constituie infracțiunea de trafic de influență.

Sub un al doilea aspect, s-a invocat împrejurarea că în cauză nu a fost respectat principiul nemijlocirii, întrucât legiuitorul a prevăzut o dispoziție imperativă de readministrare a declarațiilor care au fundamentat soluția de achitare fără a exista posibilitatea pentru instanța de apel să dispună selectarea unora dintre aceste probe. În cauză, instanța de apel a apreciat selectiv asupra probelor pe care completul urma să le cerceteze nemijlocit, ceea ce echivalează cu o lipsă de rol activ în aplicarea principiului nemijlocirii de către cel de-al treilea membru al completului de judecată, situație care pune în evidență o soluție nelegală în privința posibilității de examinare a sentinței penale și a aprecierii pertinenței, concludenței și utilității mijloacelor de probă care nu au fost cercetate nemijlocit.

Un alt aspect invocat vizează schimbarea obiectului învinuirii și extinderea limitelor învestirii. S-a susținut că, în speță, instanța de apel a condamnat recurenții pentru o altă situație de fapt decât cea reținută în sarcina inculpaților la data sesizării instanței și pentru care instanța de fond pronunțase o soluție de achitare.

Cu privire la infracțiunea de spălare a banilor, în opinia apărării, există două aspecte principale care conduc la absența tipicității obiective a acestei infracțiuni, pe de o parte tranzacțiile au presupus depuneri de numerar într-un cont bancar de către F., iar pe de altă parte, sumele au rămas în conturi bancare, fiind disponibile și vizibile, fără a fi disimulată identitatea, traseul sau destinația lor.

Referitor la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, inculpații au invocat, de asemenea, lipsa tipicității obiective a infracțiunii. Ipoteza reținută de instanța de apel potrivit căreia participantul la o infracțiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată ar fi și terț față de propria faptă în legătură cu înscrisul falsificat nu poate fi primită căci ar presupune o dublă incriminare, aspect care contravine principiilor fundamentale ale dreptului penal.

S-a susținut că interpretarea dată de instanța de apel în sensul că infracțiunea de fals se consumă la momentul punerii în circulație a înscrisului falsificat, prin modalitatea normativă a uzului, constituie o extensie a acuzației, o interpretare a legii care nu poate fi acceptată, căci ar însemna că infracțiunea de fals devine imprescriptibilă, ceea ce ar fi împotriva voinței legiuitorului.

Au mai arătat recurenții inculpați, prin apărător, că soluția adoptată de instanța de apel, prin calificarea faptei de fals ca fiind circumscrisă dispozițiilor legii penale anterioare ca mitior lex, dar finalizată prin alegerea legii penale noi ca o consecință a exercitării acțiunii de uz a înscrisului, este o soluție nelegală, raportat la modul de consumare a infracțiunii de fals, care are loc la momentul la care autorul concepe un înscris falsificat cu scopul de a produce consecințe juridice.

În concluzie, pentru motive arătate în cererea formulată, apărarea recurenților inculpați A. și B. a solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei instanței de apel, cu consecința achitării inculpaților în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina acestora.

Conform art. 439 alin. (2) C. proc. pen., cererile de recurs în casație au fost comunicate Ministerului Public.

La data de 13.11.2020, au fost înregistrate la dosarul cauzei concluziile scrise formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție prin care s-a solicitat în esență, respingerea, ca inadmisibile, a cererilor de recurs în casație formulate de inculpați. S-a arătat că aspectele invocate de inculpați în susținerea căii de atac nu pot fi circumscrise cazului de recurs în casație indicat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., întrucât criticile inculpaților vizează considerentele instanței de apel, raționamentul logico-juridic care a condus instanța de apel la interpretarea faptelor, a probelor și a dispozițiilor legale aplicabile în speță și se tinde la stabilirea unei alte situații de fapt decât cea reținută cu caracter definitiv de instanța de apel.

De asemenea, la data de 19.11.2020, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul pentru efectuarea urmăririi penale în cauze privind infracțiunile de corupție săvârșite de militari a depus la dosar concluzii scrise, solicitând respingerea cererilor de recurs în casație, ca inadmisibile. În esență, s-a susținut că motivele invocate de recurenții inculpați vizează situația de fapt stabilită cu titlu definitiv de instanța de apel.

După îndeplinirea procedurii de comunicare a recursului în casație, la data de 04.01.2021 dosarul de recurs în casație a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/2021, când s-a stabilit termen pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilității în principiu a cererilor de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen., la data de 05.02.2021, dată până la care, de asemenea, s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză.

Totodată, prin cererea formulată de recurenta inculpată B. și depusă la dosarul cauzei, prin avocat, s-a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată în cauză, s-a dispus formarea dosarului asociat nr. x/2021 în cadrul căruia a fost soluționată cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate formulată de recurenta inculpată B..

Astfel, prin încheierea din 05 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2021 al Înaltei Curți, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale a României formulată de recurenta B. privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Cu prilejul examinării admisibilității în principiu a cererilor de recurs în casație cu care a fost învestită, prin încheierea din data de 05 februarie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru argumentele expuse în cuprinsul încheierii respective, a dispus admiterea în principiu a cererilor de recurs în casație și a dispus trimiterea cauzei completului competent, în compunere de trei judecători, pentru judecarea pe fond a recursurilor în casație, conform dispozițiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen., fiind fixat termen în cauză în acest sens la data de 05 martie 2021.

Cu prilejul dezbaterilor asupra recursurilor în casație de la termenul din 05.03.2021, s-au luat concluziile apărării recurenților inculpați și ale parchetului, acestea fiind redate pe larg în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie.

Analizând recursurile în casație formulate de inculpații A. și B., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Premergător analizei motivelor de recurs în casație invocate în cauză de către inculpații A. și B., Înalta Curte subliniază următoarele aspecte:

Recursul în casație, în reglementarea noului C. proc. pen., reprezintă o cale extraordinară de atac, echivalentă ultimului nivel de jurisdicție în care părțile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar pentru motive circumscrise cazurilor de casare expres și limitativ prevăzute de legiuitor, în cuprinsul art. 438 C. proc. pen.

În intenția de a răspunde cerințelor jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și de a se conforma prevederilor Convenției, relative la asigurarea celerității procesului penal, prin desfășurarea acestuia într-un termen rezonabil, legiuitorul român a reconfigurat sistemul căilor de atac, reducând numărul gradelor de jurisdicție.

Drept urmare, noua legislație procesual penală prevede o singură cale de atac ordinară, și anume apelul, recursul devenind, în schimb, o cale extraordinară de atac, sub denumirea de "recurs în casație", exercitat doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate.

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalității, pe de o parte, și principiul respectării autorității de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casație permite cenzurarea legalității unei categorii limitate de hotărâri definitive și numai pentru motive expres reglementate de legea procesual-penală. Pe calea recursului în casație nu se poate invoca și, corespunzător, Înalta Curte de Casație și Justiție nu are posibilitatea de a cenzura orice aspect de nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat importante, grave, și le-a prevăzut explicit în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În egală măsură, recursul în casație nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt stabilite, cu autoritate de lucru judecat, de către instanțele de fond, iar Înalta Curte de Casație și Justiție nu este abilitată să dea o nouă interpretare materialului probator și să rețină o stare de fapt diferită de cea descrisă și valorificată ca atare în hotărârea definitivă.

Calea extraordinară de atac analizată nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor și a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului, printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

Cazurile în care se poate exercita recursul în casație vizează exclusiv legalitatea hotărârii și nu chestiuni de fapt. Acestea pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deși au fost invocate, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor. Scopul recursului în casație este de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

Analizând, în aceste coordonate de principiu, cererile de recurs în casație formulate în cauză, Înalta Curte constată că inculpații A. și B. nu au invocat veritabile aspecte de nelegalitate ale hotărârii atacate, ce ar putea fi subsumate cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., ci, în principal, au circumscris criticile aduse chestiunilor de fapt reținute de către instanța de apel în hotărârea atacată, care, în opinia apărării, nu corespund exigențelor normelor de incriminare în baza cărora au fost condamnați inculpații, făcându-se referiri la probatoriul administrat în cauză, la declarațiile din dosar și la faptul că probele administrate nu dovedesc îndeplinirea elementelor constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților.

Mai exact, argumentele inculpaților expuse în cuprinsul cererilor de recurs în casație, prin care se evocă situația de fapt reținută de instanța de apel ori interpretarea dată de aceasta probatoriului administrat, reflectă, în realitate, o solicitare de rejudecare a cauzei subsecvent reaprecierii și cenzurării probelor, cu consecința stabilirii unei alte situații de fapt decât cea reținută de instanța de apel și dispunerii unei soluții favorabile celor doi inculpați - de achitare.

Or, de vreme ce tind, în esență, la reanalizarea situației de fapt și reevaluarea materialului probator, susținerile recurenților nu pot fi valorificate în contextul niciunuia dintre cazurile de casare expres și limitativ reglementate de art. 438 C. proc. pen.

Înalta Curte reține că în speță instanța de apel a constatat că situația de fapt așa cum a fost reținută în cauză și probatoriul administrat relevă că faptele inculpatului A. se circumscriu infracțiunilor de trafic de infracțiunii de trafic de influență, spălare de bani și participație improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, precum și că faptele inculpatei B. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la trafic de influență, spălare de bani și participație improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

Astfel, prin decizia atacată, în cauză s-a constatat că fapta inculpatului A., care în perioada octombrie 2012 - ianuarie 2013 în calitate de ofițer activ la acel moment, ce îndeplinea funcția de șef grupare sectoare informativ-operative în Direcția Generală de Prevenire și Combatere Terorism din cadrul Serviciului Român de Informații a pretins și, ulterior, în perioada decembrie 2012 - octombrie 2013, a primit de la martorul denunțător D. (administrator al SC I. SRL și SC J. SA), prin intermediul lui G. (auditor financiar și cenzor al SC J. SA), suma totală de 2.030.353,32 RON, echivalent a 462.567,61 euro, compusă din:

- 1.648.400 RON, echivalent a 374.078,01 euro (deși inițial a pretins suma de 400.000 euro), sumă primită în numerar în contul bancar deschis pe numele lui K.;

- 309.952,32 RON (echivalent a 70.575,87 euro), reprezentând finanțarea cheltuielilor necesare înființării, dotării și asigurării funcționării unei societăți comerciale, incluzând și un autoturism de lux, sumă ce se compune din: 113.700 RON, echivalentul a 25.840,9 euro, plătiți pentru înființarea, dotarea și funcționarea firmei L. SRL plus 196.252,32 RON, contravaloarea autoturismului marca x, echivalentul a 44.734,97 euro;

- 72.000 RON (echivalent a 18.000 euro), reprezentând salariul lunar de 8.000 RON pentru soția sa B.;

pentru a-și folosi influența, prin prisma funcției deținute, asupra unor funcționari publici, factori de decizie în cadrul Ministerului Finanțelor, Agenția Națională de Administrare Fiscală și Garda Financiară, promițând, totodată, determinarea acestora să îndeplinească sau să nu îndeplinească un act ce intra în îndatoririle lor de serviciu sau un act contrar acestor îndatoriri, respectiv, rambursarea la timp a sumelor solicitate cu titlu de TVA de la bugetul de stat de firmele martorului denunțător sau stoparea unor controale fiscale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 C. pen.

S-a mai reținut că fapta aceluiași inculpat (ofițer activ al Serviciului Român de Informații până la data de 15.02.2013) care în perioada decembrie 2012 - octombrie 2013, împreună cu soția sa B. (de asemenea, fost subofițer în cadrul Serviciului Român de Informații până la data de 20.01.2010) a transferat succesiv sumele de bani obținute în mod ilicit de la martorul denunțător D. în conturi aparținând acestuia sau unor membri ai familiei, iar, ulterior, a constituit depozite și a cheltuit o parte din aceste sume în interes personal, în scopul disimulării originii ilicite a sumei de 1.648.400 RON, reprezentând contravaloarea a 374.078,01 euro, produs al infracțiunii de trafic de influență întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani prev. de art. 49 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 129/2019 cu aplic. art. 5 C. pen.

Totodată, instanța a stabilit că fapta inculpatului A., care în cursul lunii noiembrie 2013, împreună cu inculpata B. a determinat cu intenție, pe numita K. și pe martora F., să semneze contractul de împrumut fără număr, datat 15.10.2012, ce atestă împrejurări necorespunzătoare adevărului (din punct de vedere al părților contractante, al conținutului, al datei de încheiere) și chitanța de restituire împrumut fără număr, datată 14.10.2013, ce atestă împrejurări necorespunzătoare adevărului (din punct de vedere al conținutului și al datei de încheiere), care evidențiază în mod nereal acordarea unui împrumut, respectiv, restituirea acestuia, pentru a justifica sumele de bani depuse de martora F. în contul bancar deschis pe numele numitei K. (mama inculpatei B.) la M. - Agenția Pallady București care, în fapt, reprezentau sumele de bani pretinse de inculpatul A., în calitate de ofițer activ al Serviciului Român de Informații, martorului denunțător D., în scopul traficării influenței sale, iar la data de 13.01.2015 respectiv 14.01.2015, împreună cu inculpata B. a folosit prin prezentarea ca probe în fața organelor judiciare contractul de împrumut fără număr, datat 15.10.2012, ce atestă împrejurări necorespunzătoare adevărului (din punct de vedere al părților contractante, al conținutului, al datei de încheiere) și chitanța de restituire împrumut fără număr, datată 14.10.2013, ce atestă împrejurări necorespunzătoare adevărului (din punct de vedere al conținutului și al datei de încheiere), prin depunerea acestor două înscrisuri sub semnătură privată în vederea producerii unor consecințe juridice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de participație improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

De asemenea, în cauză, s-a constatat că fapta inculpatei B., care în perioada decembrie 2012 - octombrie 2013, cu intenție, prin acțiunile sale a întărit convingerea martorului denunțător D. (administrator al SC I. SRL, SC J. SA), cu privire la influența promisă de inculpatul A. asupra unor funcționari publici, factori de decizie în cadrul Ministerului Finanțelor, Agenția Națională de Administrare Fiscală și Garda Financiară și, deci posibilitatea determinării acestora să îndeplinească sau să nu îndeplinească un act ce intra în îndatoririle lor de serviciu sau un act contrar acestor îndatoriri, respectiv, rambursarea la timp a sumelor solicitate cu titlu de TVA de la Bugetul de stat de firmele martorului denunțător sau stoparea unor controale fiscale și, totodată, a înlesnit primirea sumelor pretinse de către inculpatul A. (care îndeplinea în acea perioadă, funcția de șef grupare sectoare informativ-operative în cadrul Direcției Generale de Prevenire și Combatere Terorism din cadrul Serviciului Român de Informații), de la același martor denunțător respectiv, a sumei totale de 2.030.353,32 RON, echivalent a 462.567,61 euro, compusă din:

- 1.648.400 RON, echivalent a 374.078,01 euro, sumă primită în numerar în contul bancar deschis pe numele lui K.;

- 309.952,32 RON (echivalent a 70.575,87 euro), reprezentând finanțarea cheltuielilor necesare înființării, dotării și asigurării funcționării unei societăți comerciale, incluzând și un autoturism de lux, sumă ce se compune din:113.700 RON, echivalentul a 25.840,9 euro, plătiți pentru înființarea, dotarea și funcționarea firmei L. SRL plus 196.252,32 RON, contravaloarea autoturismului marca x, echivalentul a 44.734,97 euro;

- 72.000 RON (echivalent a 18.000 euro), reprezentând salariul lunar de 8.000 RON, pentru perioada februarie- octombrie 2013;

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la trafic de influență prev. art. 26 C. pen. 1969 rap. la art. 257 alin. (1) C. pen. 1969, cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 C. pen.

S-a mai reținut că, fapta aceleiași inculpate care în perioada decembrie 2012 - octombrie 2013, împreună cu inculpatul A. (ofițer activ al Serviciului Român de Informații până la data de 15.02.2013), a transferat succesiv sumele de bani obținute în mod ilicit de la martorul denunțător D. în conturi aparținând acestora sau unor membri ai familiei, iar ulterior, a constituit depozite și a cheltuit o parte din aceste sume în interes personal, în scopul disimulării originii ilicite a sumei de 1.648.400 RON, reprezentând contravaloarea a 374.078,01 euro, produs al infracțiunii de corupție, întrunește elementele constitutive ale infracțiuni de spălare a banilor prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 656/2002 (în forma în vigoare anterior modificării aduse prin Legea nr. 187/2012) cu aplic. art. 5 C. pen.

Totodată, s-a constatat că fapta inculpatei B., care în cursul lunii noiembrie 2013, împreună cu inculpatul A. a determinat cu intenție, pe numita K. și pe martora F., să semneze contractul de împrumut fără număr, datat 15.10.2012, ce atestă împrejurări necorespunzătoare adevărului (din punct de vedere al părților contractante, al conținutului, al datei de încheiere) și chitanța de restituire împrumut fără număr, datată 14.10.2013, ce atestă împrejurări necorespunzătoare adevărului (din punct de vedere al conținutului și al datei de încheiere), care evidențiază în mod nereal acordarea unui împrumut, respectiv, restituirea acestuia, pentru a justifica sumele de bani depuse de martora F. în contul bancar deschis pe numele numitei K. (mama inculpatei B.) la M. - Agenția Pallady București care, în fapt, reprezentau sumele de bani pretinse de inculpatul A., în calitate de ofițer activ al Serviciului Român de Informații, martorului denunțător D., în scopul traficării influenței sale, iar la data de 13.01.2015, respectiv 14.01.2015, împreună cu inculpatul A. a folosit prin prezentarea ca probe în fața organelor judiciare contractul de împrumut fără număr, datat 15.10.2012, ce atestă împrejurări necorespunzătoare adevărului (din punct de vedere al părților contractante, al conținutului, al datei de încheiere) și chitanța de restituire împrumut fără număr, datată 14.10.2013, ce atestă împrejurări necorespunzătoare adevărului (din punct de vedere al conținutului și al datei de încheiere), prin depunerea acestor două înscrisuri sub semnătură privată în vederea producerii unor consecințe juridice întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de participație improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

Astfel cum rezultă din decizia atacată, în determinarea legii penale mai favorabile aplicabile în cauză, instanța de apel a constatat că infracțiunile pentru care inculpații A. și B. au fost cercetați nu au fost dezincriminate și totodată, constatându-se că ansamblul probator administrat în cauză a demonstrat că faptele există și că au fost săvârșite de inculpați cu forma de vinovăție cerută de lege, instanța de apel a apreciat că nu se impune achitarea lor, dispunând în consecință condamnarea inculpaților.

Așadar, în cauză, se reține că prin decizia atacată, inculpatul A. a fost condamnat la următoarele pedepse principale de: 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență; 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplic. art. 10 din Legea nr. 187/2012, au fost contopite pedepsele anterior menționate, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 10 luni închisoare, reprezentând o treime din celelalte pedepse care nu se execută, în final, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa principală de 3 ani și 10 luni închisoare în regim de detenție.

Prin aceeași decizie, inculpata B. a fost condamnată la pedepse principale de: 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență, 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplic. art. 10 din Legea nr. 187/2012, au fost contopite pedepsele anterior menționate, urmând ca inculpata B. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 8 luni închisoare, reprezentând o treime din celelalte pedepse care nu se execută, dispunându-se ca în final inculpata să execute pedeapsa principală de 2 ani și 8 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe durată unui termen de supraveghere de 4 ani.

În cauză, recurenții inculpați A. și B. au formulat recurs în casație, întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Potrivit acestui caz de casare, Înalta Curte subliniază că sintagma "nu este prevăzută de legea penală" privește situațiile în care condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau a operat dezincriminarea.

Criticile recurenților inculpați vizează în concret greșita condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, respectiv complicitate la trafic de influență referitor la inculpata B., dar și cu privire la greșita condamnare a inculpaților pentru