ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 210 din 09.02.2015 pronunțată de Tribunalul București, secția penală, în dosarul nr. x/2012 s-au dispus următoarele:

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei de spălare a banilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. din infracțiunea prevăzută de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002 în infracțiunea prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002.

Văzând prevederile art. 147 alin. (4) din Constituția României precum și Decizia nr. 21 din 06.10.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 829 din 13.11.2014, Decizia nr. 265 din 06.05.2014 pronunțată de Curtea Constituțională publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 372 din 20.05.2014, art. 477 C. proc. pen., precum și prevederile art. 5 C. pen. privitoare la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei:

În baza art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002, modificată prin art. 111 din Legea nr. 187/2012 cu reținerea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 modificată prin art. 112 din Legea nr. 187/2012, a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. și văzând prevederile art. 12 din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002, modificată prin art. 111 din Legea nr. 187/2012 cu reținerea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 modificată prin art. 112 din Legea nr. 187/2012 a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. și văzând prevederile art. 12 din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 396 alin. (1) și (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului A. cercetat sub aspectul săvârșirii instigării la infracțiunea de delapidare prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 215

1

alin. (1) și (2) C. pen. din 1969 (art. 47 C. pen. raportat la art. 295 C. pen.).

S-a constatat că faptele pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin această hotărâre sunt concurente cu fapta pentru care același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 1 (un) închisoare prin sentința penală nr. 126 din 03.02.2012 pronunțată de Judecătoria Sector 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 1289 din 02.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel București, precum și cu fapta pentru care acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 671 din 02.10.2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 264 din 24.01.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A fost descontopită pedeapsa principală rezultantă de 2 (doi) ani închisoare și pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969, aplicate prin sentința penală nr. 671 din 02.10.2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 264 din 24.01.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor după cum urmează:

- pedeapsa de 1 (un) an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 126 din 03.02.2012 pronunțată de Judecătoria Sector 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 1289 din 02.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel București, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 194 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 194 alin. (1) C. pen. din 1969, art. 74 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 76 lit. d) C. pen. din 1969;

- pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969, aplicată prin sentința penală nr. 671 din 02.10.2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 264 din 24.01.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 264 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 raportat la art. 42 C. pen. din 1969 (3 acte materiale).

În baza art. 38 C. pen., art. 40 C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele principale anterior menționate, astfel cum au fost repuse în individualitatea lor cu pedepsele aplicate prin sentință, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, astfel că inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 6 (șase) ani și 4 (patru) luni închisoare [4+1/3(4+2+1)].

În baza art. 45 alin. (2) și (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) și lit. k) (dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani a cărei executare începe conform art. 68 lit. c) C. pen. (după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate).

Conform art. 45 alin. (4) C. pen. s-a computat din durata pedepsei complementare partea din pedeapsa complementară executată până la data contopirii pedepselor și anume de la 19.11.2014 (data liberării condiționate a inculpatului prin decizia penală nr. 392/19.11.2011 pronunțată de Tribunalul Ilfov) la zi.

În baza art. 45 alin. (6) C. pen. a fost menținută măsura de siguranță a confiscării speciale de la inculpatul A. a sumei de 50.000 euro, consemnată la B. cu recipisa de consemnare nr. x seria x nr. x și chitanța nr. x seria x nr. x, precum si suma de 20.000 euro depusă la C. cu Ordinul de încasare din data de x.2009, măsură dispusă în baza art. 118 lit. b) C. pen. din 1969 prin sentința penală nr. 671 din 02.10.2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 264 din 24.01.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În baza art. 404 alin. (5) C. proc. pen., art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului A. drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen. (a căror executare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară), pedeapsă accesorie ce se va executa conform prevederilor art. 65 alin. (3) C. pen. (din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată).

Conform art. 40 alin. (3) C. pen., art. 72 C. pen., art. 404 C. proc. pen. s-a computat prevenția inculpatului pentru următoarele perioade: de la 09.09.2010 la 16.09.2010, de la 20.04.2011 la 21.04.2011, de la 29.04.2011 la 16.06.2011, de la 21.06.2012 la 01.05.2013, de la 25.01.2014 la 19.11.2014.

În baza art. 33 din Legea nr. 656/2002 republicată raportat la art. 112 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a echivalentului în lei a sumei de 7.289.406 USD, sumă supusă procesului de spălare a banilor și conform art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. a fost menținută măsura asigurătorie a sechestrului instituită (în vederea confiscării) de procuror prin Ordonanța din 04.09.2012 asupra următoarelor bunuri aparținând inculpatului:

- Teren intravilan și arabil situat în localitatea x, județul Giurgiu, în suprafață de 1905,30 mp și construcția existentă pe acesta compusă din 4 camere, dependințe și anexe (cu suprafața de 190,81 mp), cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x;

- Apartament situat în localitatea Iași, șos. x, compus din 2 camere și dependințe (suprafață 61,57 mp), boxă subsol (suprafață 6,2 mp), încăpere din pod locuință (suprafață 10,88 mp) și cotă indiviză de 10,8% din suprafața de folosință comună (suprafață 29,68 mp), numere cadastrale x și y, înscris în cartea funciară x.

În baza art. 397 C. proc. pen., în raport de soluția de achitare a inculpatului A. cercetat sub aspectul săvârșirii instigării la infracțiunea de delapidare, având ca temei dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost respinsă cererea Ministerului Public având ca obiect confiscarea de la inculpat a sumei de 137.403.630.106 ROL (echivalentul a 5.529.321 USD la data prăbușirii Fondului Național de Investiții), sumă reținută prin actul de sesizare a instanței ca reprezentând beneficiul nelegal obținut urmare instigării comise.

Văzând prevederile art. 33 din Legea nr. 656/2002 republicată rap. la art. 112 lit. e) C. pen., dar și art. 112

1

alin. (2) lit. a) C. pen. (art. 118

2

alin. (2) lit. a) C. pen. din 1969), precum și Decizia nr. 356/2014 a Curții Constituționale, art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a fost respinsă ca neîntemeiată cererea Ministerului Public având ca obiect confiscarea de la S.C. D. S.A. și menținerea măsurii sechestrului asigurător instituită prin Ordonanța procurorului din 04.09.2012 vizând următoarele imobile:

- București

- imobilul compus din subsol tehnic (cotă indiviză 82,36%, respectiv 307,01 mp), parter (format din cameră portar, două holuri, wc, spațiu tehnic, cameră instalații, hol, casa scării, lifturi, 124,25 mp), mezanin (casa scării și lifturi, 30,18 mp), etajul 1 (format din birouri și anexă, casa scării, lifturi, terasă și balcoane, 277,70 mp), etajul 2 (format din birouri și anexă, casa scării, lifturi, terasă și balcoane, 338,91 mp), etajul 3 (format din birouri și anexă, casa scării, lifturi, terasă și balcoane, 266,88 mp), etajul 4 (format din birouri și anexă, casa scării, lifturi, terasă și balcoane, 274,42 mp), etajul 5 (format din birouri și anexă, casa scării, lifturi, terasă și balcoane, 267,41 mp), etajul 6 (format din birouri și anexă, casa scării, lifturi, terasă și balcoane, 252,85 mp), etajul 7 (format din birouri și anexă, casa scării, lifturi, terasă și balcoane, 189,35 mp), etajul 8 (format din bucătărie, sală de mese și anexe, casa scării, lifturi, terasă și balcoane, 245,95 mp), situat la adresa din strada x, bl. 6, bl. B3A, sect. 4 (având numere cadastrale a, b, c, d, e, f, g, h, i, j și cartea funciară nr. x);

- teren intravilan (cotă indiviză de 82,43% din terenul în suprafață de 502,26 mp) aferent construcției situate la adresa din strada x, bl. 6, bl. B3A, sector 4 (având număr cadastral x și cartea funciară nr. x);

- Bacău, județul Bacău

- teren intravilan în suprafață de 1733 mp. și 2 construcții (construcții de locuință 273 mp și construcții anexă 50 mp), situat la adresa din strada x;

- Roman, județul Neamț

- teren intravilan în suprafață de 4220 mp. și o construcție (destinație de grădiniță 834 mp), situat la adresa din b-dul x;

- apartament nr. 44 (compus din 4 camere și dependințe, 80,10 mp), situat la adresa din str. x;

- spațiu comercial nr. 3 (compus din sală de consumație, separeu, hol magazie și grup social, 218 mp), scări acces (32 mp), teren indiviziune în folosință (109 mp), situat la adresa din str. x;

- Comuna x, județul Tulcea

- teren intravilan (suprafață 39.393,68 mp), având următoarele construcții: construcții administrative și social culturale (restaurant 421,35 mp, bazin înot 360 mp, popicărie 648 mp, discotecă 178,28 mp, turn observare 14,95 mp, E. 1482,43 mp) și construcții anexă (magazie 12,93 mp, magazie 73 mp, uzină 225 mp, beci 13 mp, rezervor combustibil 137,50 mp, magazie 22,42 mp, instalație solară 250 mp, magazie 53,10 mp, magazie 18 mp, ghețărie 176 mp, dușuri 18 mp, magazie 84 mp);

- Sulina, județul Tulcea

- teren intravilan (suprafață 14278,47 mp), având următoarele construcții: construcții administrative și social culturale (hotel și restaurant 2045,76 mp) și construcții anexă (post trafo 31,93 mp), situat la adresa din str. x;

- Vaslui, județul Vaslui

- imobil (compus din 6 camere, un hol și dependințe, 198 mp), situat la adresa din str. x, nr. 102, bl. 91, sc. A, mezanin, sp. adm. nr. 5;

- teren cotă indiviză (22 mp), situat la adresa din str. x;

- Corbeanca, județul Ilfov

- teren forestier (suprafață 4000 mp);

- imobilul compus din construcție tip cabană din lemn (parter și mansardă, 4 camere și dependințe, 190 mp) și teren în suprafață de 585,82 mp (curți-construcții 85,95 mp, pădure 425,52 mp, drum 78,35 mp).

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., art. 33 din Legea nr. 656/2002 republicată comb. cu art. 112 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la S.C. D. S.A. și menținerea măsurii sechestrului asigurător instituită prin Ordonanța procurorului din 04.09.2012 asupra următoarelor bunuri:

- București

- teren intravilan (579,78 mp) și construcția ce se află pe acesta (349,49 mp): apartament 1 (compus din subsol și parter), apartament 2 etaj 1 (compus din 4 camere, baie, bucătărie, cămară, două balcoane, la mansardă două camere și debara, pivniță la subsol), apartament 3 etaj 2 (compus din 4 camere, hol, baie, bucătărie, două balcoane, trei terase, două camere în turn, la mansardă două camere, debara, pivniță la subsol) situate la adresa din str. x;

- Ploiești, județul Prahova

- subsol (compus din 27 încăperi, 212,5 mp), situat la adresa din str. x;

- parter (compus din 10 încăperi, 146,28 mp), situat la adresa din str. x;

- etajul 1 (compus din 14 încăperi, 223,96 mp), situat la adresa din str. x;

- etajul 3 (compus din 20 încăperi, 235,87 mp), situat la adresa din str. x;

- etajul 4 (compus din 20 încăperi, 235,87 mp), situat la adresa din str. x;

- etajul 5 (compus din 18 încăperi, 222,94 mp), situat la adresa din str. x;

- etajul 6 (compus din 20 încăperi, 235,87 mp), situat la adresa din str. x;

- etajul 7 (compus din 15 încăperi, 227,16 mp), situat la adresa din str. x;

- etajul 8 (compus din 17 încăperi, 241,11 mp), situat la adresa din str. x;

- etajul 9 (compus din 5 încăperi, 71,49 mp), situat la adresa din str. x, et. 9;

- spațiu comercial (27,8 mp), situat la adresa din str. x;

- teren (suprafață 483 mp) aferent blocului 45F3 situat la adresa din str. x;

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., art. 33 din Legea nr. 656/2002 republicată, art. 118 alin. (6) C. pen., s-a dispus confiscarea și menținerea măsurii asigurătorii instituite prin Ordonanța procurorului din 04.09.2012 (poprire) asupra sumelor de bani datorate cu titlu de chirie S.C. D. S.A. de următoarele persoane juridice:

S.C. F. S.A. pentru spațiul situat în Ploiești, județul Prahova;

G. S.A. pentru spațiile situate în Ploiești, str. x, județul Prahova;

S.C. H. S.A. pentru spațiul situat în Ploiești, str. x, județul Prahova;

S.C. I. SRL pentru spațiul situat în Ploiești, str. x, județul Prahova;

S.C. J. S.R.L. pentru spațiul situat în Ploiești, str. x, județul Prahova;

S.C. K. S.R.L. pentru spațiul situat în Ploiești, str. x, județul Prahova;

S.C. L. S.R.L. pentru spațiul situat în Ploiești, str. x, județul Prahova;

S.C. M. S.R.L. pentru spațiul situat în Ploiești, str. x, județul Prahova.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 21.000 de lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat (din care suma de 20.000 de lei reprezintă cuantumul cheltuielilor ocazionate de efectuarea urmăririi penale astfel cum rezultă din dispozitivul rechizitoriului).

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în ceea ce privește instigarea la infracțiunea de delapidare, în esență, că, din conținutul considerentelor Sentinței penale nr. 423 din 20.03.2007 a Tribunalului București, secția a II-a penală, Deciziei penale nr. 164/18.06.2008 a Curții de Apel București și Deciziei penale nr. 2908 din 04.06.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală (dosarul F.N.I.), reiese că prăbușirea Fondului Național de Investiții a fost cauzată nu de riscurile inerente la care sunt supuse fondurile deschise de investiții, ci de activitatea infracțională desfășurată de inculpații față de care s-a dispus condamnarea, printre care inculpatul N., martor în această cauză, condamnat definitiv pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și de delapidare.

Referitor la infracțiunea de delapidare, avându-se în vedere concluziile expertizei contabile și ale notei de constatare încheiată de inspectorii din cadrul Ministerului Finanțelor, s-a reținut că la data de 10.12.1999, în carnetul de investitor nr. x al condamnatului N. au fost subscrise 1.758.468 unități de fond, pentru suma de 117.289.348.700 lei vechi, corespunzătoare unei valori a unității de fond de 66.700 lei/unitate de fond, din care un număr de 1.683.498 unități de fond nu se regăsesc ca fiind încasate.

Până la data de 17.04.2000, toate unitățile de fond de pe acest carnet au fost răscumpărate, inclusiv cele 1.683.498 unități de fond subscrise și neplătite, care au fost răscumpărate la valoarea majorată a unității de fond, producându-se o pagubă în patrimoniul Fondului Național de Investiții în cuantum de 112.289.316.546 lei vechi, la care s-a adăugat diferența de 25.114.313.560 lei vechi, rezultată de creșterea în timp, nereală, a valorii unității de fond, sumă de care a beneficiat, în mod direct și nemijlocit, condamnatul N.

Prin urmare, raportat la infracțiunea de delapidare, s-a reținut, prin hotărârea definitivă, că pagubele produse de condamnatul N. Fondului Național de Investiții au fost cauzate, pe de o parte, de subscrierea de unități de fond neachitate și, ulterior, răscumpărate, precum și de răscumpărarea de unități de fond (inclusiv a celor neachitate), la valori majorate artificial.

Instanța de fond a observat, în continuare, că, din conținutul actelor de urmărire penală, reiese că sumele de bani răscumpărare de pe carnetul de investitor nr. 40.102.000.484 (urmare a săvârșirii infracțiunii de delapidare de către condamnatul N.) au fost utilizate de inculpat pentru achiziționarea de imobile, retrageri de numerar sau pentru activitățile curente ale societăților comerciale aflate în coordonarea acestora.

Astfel, la data de 16.12.1999, suma de 7.400.067.750 lei vechi, reprezentând contravaloarea unui număr de 108.585 unități de fond răscumpărate (înscrise la poziția 142 din fișa analitică a carnetului de investitor) a fost virată, în chiar ziua răscumpărării unităților, în contul inculpatului de la C. - Sector V, București, iar, în aceeași zi, din contul inculpatului s-au făcut două plăți, reprezentând "finanțare firmă", către O. (6 mld. lei vechi, prin OP nr. 41) și către "P. (1.343.775.000 lei vechi, prin OP nr. 40).

La data de 22.12.1999, a fost răscumpărat un număr de 146.735 unități de fond, în valoare de 9.999.990.250 lei vechi (valoare unitară 68.150 lei vechi), așa cum se prezintă la poziția nr. 143 din fișa analitică a carnetului x, contravaloarea acestora fiind virată în contul x al inculpatului, de la "Q." S.A., valoare 10.000.000.000 lei vechi, fără să fi fost identificați beneficiarii operațiunilor efectuate cu sumele din acest cont.

La data de 22.12.1999, a fost răscumpărat un număr de 40.352 unități de fond, în valoare de 2.749.988.800 lei vechi (valoare unitară 68.150 lei vechi), așa cum se prezintă la poziția nr. 145 din fișa analitică a carnetului de investitor nr. x, contravaloarea acestora fiind virată în contul x al inculpatului, de la "Q." S.A., valoare 2.750.000.000 lei vechi, fără să fi fost identificați beneficiarii operațiunilor efectuate cu sumele din acest cont.

La data de 01.02.2000, a fost răscumpărat un număr de 260.545 unități de fond, în valoare de 20.004.645.100 lei vechi (valoare unitară 76.780 lei vechi), așa cum se prezintă la pozițiile nr. x din fișa analitică a carnetului de investitor nr. x, contravaloarea acestora fiind virată în contul x de la R. - Sucursala Municipiului București al S.C. "O." S.A. (la care, la acea dată, acționar majoritar, cu 93%, era inculpatul), cu O.P. nr. x, valoare de 20.000.000.000 lei vechi, iar, la aceeași dată, din acest cont s-a făcut un virament, de aceeași valoare, în contul inculpatului de la aceeași bancă, ulterior, în perioada 23.02.2000-22.03.2000, din contul inculpatului făcându-se plăți către societăți comerciale controlate de inculpat și către persoane fizice.

La data de 02.02.2000, a fost răscumpărat un număr de 260.425 unități de fond, în valoare de 19.995.431.500 lei vechi (valoare unitară 76.780 lei vechi), așa cum se prezintă la pozițiile nr. 159-161 din fișa analitică a carnetului de investitor nr. x, contravaloarea acestora fiind virată în contul x de la S. al S.C. "O." S.A. (la care, la momentul respectiv, acționar majoritar, cu 93%, era inculpatul), cu O.P. nr. x, în valoare de 20.000.000.000 lei vechi.

La data de 24.02.2000, a fost răscumpărat un număr de 795.205 unități de fond, în valoare de 65.000.056.700 lei vechi (valoare unitară 81.740 lei vechi), așa cum se prezintă la poziția nr. 162 din fișa analitică a carnetului de investitor nr. x, contravaloarea acestora fiind virată în contul x al inculpatului de la R. - Sucursala Municipiului București, cu OP nr. 880, în valoare de 65.000.000.000 lei vechi, iar, ulterior, în perioada 23.02.2000-22.03.2000, din acest cont s-au făcut plăți inclusiv către S.C. "T." S.R.L., cu titlu de creditare societate comercială, compensată, ulterior, prin transferul proprietății unor imobile între această societate comercială și S.C. "D." S.A., și, de asemenea, au fost achiziționate două imobile în București, B-dul x și Str. x din Sectorul III.

La data de 01.03.2000, a fost răscumpărat un număr de 603.545 unități de fond, în valoare de 50.377.901.150 lei vechi (valoare unitară 83.470 lei vechi), așa cum se prezintă la pozițiile nr. 164-170 din fișa analitică a carnetului de investitor nr. x, contravaloarea acestora fiind virată în contul x al S.C. "O." S.A. de la R. - Sucursala Municipiului București, cu O.P. nr. x, în valoare 50.000.066.891 lei, iar, pe data de 07.03.2000, din contul S.C. "O." S.A. (controlată, în perioada respectivă, de inculpat, acționar majoritar 93%) s-a efectuat o plată în sumă de 50.000.000.000 lei vechi către Banca de Investiții și Dezvoltare (la care acționar majoritar, cu 99,75% din pachetul de acțiuni, era inculpatul).

La data de 03.03.2000, a fost răscumpărat un număr de 599.943 unități de fond, în valoare de 50.077.242.210 lei vechi (valoare unitară 83.470 lei vechi), așa cum se prezintă la poziția nr. x din fișa analitică a carnetului de investitor nr. x, contravaloarea acestora fiind virată în contul x de la R. - Sucursala Municipiului București al S.C. "O." S.A. (în perioada respectivă, controlată de inculpat, acționar majoritar 93%), cu O.P. nr. x, valoare 50.000.066.891 lei vechi, iar, pe data de 07.03.2000, din contul bancar s-a făcut o plată de 50.000.000.000 lei vechi către B.I.D. (la care acționar majoritar, cu 99,75% din pachetul de acțiuni, era inculpatul).

La data de 16.03.2000, martorul N. a răscumpărat de pe carnetul de investitor nr. x unități de fond F.N.I. în valoare de 10.019.019.750 lei vechi, din care suma de 10.000.086.622 lei vechi a fost virată de către S.C. "U." S.A. - F.N.I., în contul inculpatului de la R. - Sucursala Municipiului București, cu care acesta a achiziționat două imobile în satul x, județul Ilfov, nr. cadastral x.

La data de 28.03.2000, a fost răscumpărat un număr de 110.559 unități de fond, în valoare de 10.022.173.350 lei vechi (valoare unitară 90.650 lei vechi), așa cum se prezintă la poziția nr. 177 din fișa analitică a carnetului de investitor nr. x, contravaloarea acestora fiind virată în contul x al inculpatului de la R. - Sucursala Municipiului București, cu O.P. nr. x, valoare 10.000.006.271 lei vechi, iar, în perioada 23.02.2000-04.04.2000, din acest cont bancar s-au făcut plăți către societăți comerciale controlate de inculpat.

La data de 29.03.2000, a fost răscumpărat un număr de 22.101 unități de fond, în valoare de 2.003.455.650 lei vechi (valoare unitară 90.650 lei vechi), așa cum se prezintă la poziția nr. x din fișa analitică a carnetului de investitor nr. x, contravaloarea acestora fiind virată în contul x al inculpatului de la C. - Sector V, București, cu O.P. nr. x, în valoare 2.000.041.045 lei vechi, iar, pe aceeași dată, din acest cont bancar s-a făcut o plată în sumă de 2.000.000.000 lei vechi, reprezentând "transfer disponibil clienți, conform contract", către S.C. "O." S.A. (controlată, la data respectivă, de inculpat, acționar majoritar 93%).

Instanța de fond a constatat că procurorul a prezentat, în rechizitoriu, aceleași elemente ale situației de fapt atât pentru infracțiunea de instigare la delapidare, cât și pentru infracțiunea de spălarea banilor în ceea ce privește convenția de creditare autentificată sub nr. x din 24.06.1998, în baza căreia inculpatul urma să acorde S.C. "O." S.A., cu titlu de împrumut, diferite sume de bani, pentru desfășurarea activității curente, iar creditul acordat de inculpat, în valoare de 91.850.381.683 lei vechi (constatat la data de 02.02.2000 de Consiliul de Administrație al S.C. "O." S.A.), provine, în realitate, nu din creditări succesive realizate în timp, ci dintr-o creditare realizată în luna ianuarie a anului 2000, având la bază manopere frauduloase realizate prin intermediul folosirii carnetului de investitor nr. x, ulterior, în vederea compensării acesteia, în patrimoniul inculpatului fiind transferate un număr de 15 imobile, deși această activitate infracțională nu este în concordanță cu ceea ce s-a reținut, ca situație de fapt, la momentul calificării de către procuror a încadrării juridice a faptei penale ca fiind instigare la delapidare. Așadar, s-a observat că situația de fapt prezentată constituie componenta faptei penale reținută și calificată de instanță ca fiind infracțiunea de spălarea banilor provenind din infracțiunea de înșelăciune, neavând legătură cu instigarea la infracțiunea de delapidare. Acuzarea, în susținerea calificării ca infracțiune de instigare la delapidare, a mai invocat faptul că inculpatul a dat un mandat de reprezentare martorului N., pentru ca acesta să-i administreze banii. Instanța de fond a arătat că, pentru existența instigării, ca formă a participației penale, trebuie îndeplinite mai multe condiții, printre care efectuarea unor activități de determinare din partea instigatorului față de instigat, care presupun o operațiune de transplantare, de inoculare în conștiința instigatorului a hotărârii de a săvârși o faptă prevăzută de legea penală. Mijloacele instigatorului prin care se obține determinarea instigatului pot fi dintre cele mai diverse, de la rugăminți, îndrumări, promisiuni, oferiri de cadouri, până la constrângerea instigatului.

În plus, s-a reținut că, de esența determinării este situarea în timp a acestei activități, și anume anterior luării hotărârii de a săvârși fapta de către autor. Ca atare, instanța de fond a apreciat că este neîntemeiată susținerea procurorului, în sensul că acțiunea inculpatului de tăinuire a sumelor de bani delapidate de către condamnatul N. (după prăbușirea F.N.I. și până în luna aprilie 2003), și, ulterior, de favorizare a acestuia, deși cunoștea faptul că acesta a fost condamnat, se constituie în tot atâtea argumente în reținerea vinovăției inculpatului sub aspectul instigării la infracțiunea de delapidare. Astfel, s-a constatat că împrejurarea, de necontestat, referitoare la faptul că sumele de bani delapidate de condamnatul N. au ajuns în conturile inculpatului, iar acesta, în încercarea de a le ascunde, disimula originea frauduloasă, de care avea cunoștință, prin multiple inginerii financiare care avut drept scop introducerea ilegală a dreptului produs al infracțiunii principale (comisă de condamnatul N.) într-un alt drept cu aspect legal, "spălându-se", astfel, primul drept de caracterul său ilicit, se constituie în fapta de spălare a banilor provenind din infracțiunea principală de delapidare, neputând constitui argument în susținerea acțiunii de determinare, ca o condiție pentru reținerea instigării, iar, în ceea ce privește favorizarea condamnatului N. de către inculpat, a reținut, din fișa de cazier, că inculpatul a fost condamnat definitiv, într-o altă cauză, pentru comiterea acestei infracțiuni.

Mai mult, instanța de fond a reținut că, de esența determinării este situarea acesteia anterior adoptării rezoluției infracționale de către autor, ori, în această cauză, ambele acțiuni, de pretinsă tăinuire (în realitate, fiind vorba de spălare de bani) și de favorizare, sunt situate în timp ulterior momentului comiterii faptei penale de către autorul infracțiunii de delapidare, condamnatul N..

Referitor la activitatea de determinare a instigatului, cu excepția mandatului de reprezentare dat martorului N., pentru ca acesta să administreze banii inculpatului (1995), acuzarea nu a descris, nu a prezentat nicio altă activitate anterioară momentului luării hotărârii infracționale de către martorul N. și care să fi constituit mobilul luării acestei hotărâri de către autorul infracțiunii de delapidare.

În acord cu procurorul de caz, instanța a reținut că, din conținutul convorbirilor telefonice dintre inculpat și condamnatul N., în perioada anilor 2009-2010, coroborate cu celelalte probe, printre care rapoarte de expertiză contabilă, note de constatare întocmite de inspectori din cadrul Ministerului Finanțelor, declarațiile martorului N. și ale inculpatului, reiese că adevăratul beneficiar al sumelor de bani delapidate de condamnatul N. este inculpatul.

Procurorul a afirmat că aceste convorbiri telefonice atestă, în același timp, promisiunile inculpatului către martorul N., pe parcursul săvârșirii infracțiunii de delapidare, că-l va ajuta să se sustragă eventualelor cercetări penale și că va ascunde sumele obținute din fraudarea F.N.I. Dincolo de caracterul întemeiat sau neîntemeiat al acestei afirmații, bazată pe deducția și interpretarea conținutului convorbirilor telefonice de către procuror, instanța de fond a observat că respectivele convorbiri telefonice ar putea atesta promisiunile făcute de inculpat pe parcursul săvârșirii de către martorul N. a infracțiunii de delapidare, și nu anterior adoptării rezoluției infracționale de către autorul delapidării și fundamental în luarea acestei hotărâri. Or, instanța a subliniat că acuzarea trebuia să prezinte acțiunile de determinare, mijloacele prin care inculpatul a reușit să-l convingă pe martorul N. să săvârșească fapta penală (îndemnuri, rugăminți, promisiuni etc.), momentul punerii în practică, al realizării acțiunilor de determinare, care să fie situate în timp anterior adoptării hotărârii infracționale de către autorul infracțiunii de delapidare, ceea ce nu s-a realizat.

Martorii audiați nemijlocit de către instanța de judecată, și anume N. (06.01.2014), V. (11.11.2013), W. (11.11.2013), X. (28.04.2014), Y. (15.09.2014), Z. (15.09.2014), AA. (26.09.20014), BB. (24.10.2014) și CC. (24.10.2014), precum și martorii audiați în cursul urmăririi penale nu au adus elemente de fapt de natură a crea posibilitatea reținerii activității de determinare, de instigare în sarcina inculpatului și plasării acestei activități într-un moment situat anterior adoptării deciziei infracționale de către autorul delapidării.

Ori, potrivit art. 103 alin. (2) C. proc. pen., condamnarea se dispune doar în situația în care instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, astfel că, în temeiul art. 396 alin. (1) și alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 lit. c) C. proc. pen., instanța de fond a dispus achitarea inculpatului, pentru lipsa de probe.

În ceea ce privește latura civilă, instanța de fond a reținut că valoarea prejudiciului produs urmare a comiterii infracțiunii de delapidare de către autorul N. a fost stabilit prin Sentința penala nr. 423/20.03.2007 a Tribunalului București, secția a II-a penala, în Dosarul nr. x/2006, definitivă prin Decizia penală nr. 2.098 din 04.06.2009 al Înaltei Curte de Casație și Justiție, prin care inculpatul N. a fost condamnat inclusiv pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215, alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (5) din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 41, alin. (2) din vechiul C. pen., comisă pe întreaga perioadă de funcționare a F.N.I., cu obligarea inculpatului N. în solidar cu ceilalți inculpați și cu părțile responsabile civilmente S.C. "O." S.A., S.C. "U." S.A., S.C. DD., Comisia Națională a Valorilor Mobiliare și AVAS din cauza respectivă.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, printre alții, Ministerul Public și apelantul intimat inculpat A.

Prin decizia penală nr. 243/A din 21.02.2017 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. x/2012, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 210/9.02.2015 a Tribunalului București, secția I penală, din dosarul nr. x/2012, a fost desființată, în parte, sentința penală și, rejudecând pe fond:

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 6 ani și 4 luni închisoare, cu pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, repunând, în individualitatea lor, pedepsele de 4 ani închisoare, cu pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, și de 4 ani închisoare, cu pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, aplicate în această cauză, pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 126 din 03.02.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București, pronunțată în dosarul nr. x/2011, astfel cum a rămas definitivă prin decizia penală nr. 1.289/R din 20.06.2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, și pedeapsa de 2 ani închisoare, cu pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969, pe o durată de 2 ani, aplicate prin sentința penală nr. 671/F din 2.10.2012 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/2010, definitivă prin decizia penală nr. 264 din 24.01.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor penale reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului A. din infracțiunile prevăzute de art. 25 C. pen. din 1969, raportat la art. 215

1

, alin. (1) și alin. (2) C. pen. din 1969, de art. 23, lit. b) din Legea nr. 656/2002 și de art. 23, lit. c) din Legea nr. 656/2002, toate cu aplicarea art. 33, lit. a) C. pen. din 1969, în infracțiunile prevăzute de art. 47 C. pen., raportat la art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 308 alin. (1) și alin. (2) C. pen., art. 309 C. pen. și art. 5 C. pen. și de art. 29 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 656/2002, modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., cu aplicarea art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., raportat la art. 155 alin. (4) C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A., pentru infracțiunea de instigare la delapidare cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 47 C. pen., raportat la art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 308 alin. (1) și alin. (2) C. pen., art. 309 C. pen. și art. 5 C. pen., ca efect al intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.

În temeiul art. 29 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 656/2002, modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002, modificat prin Legea nr. 187/2012, art. 79 alin. (3) C. pen. și art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare, la care, potrivit art. 36 alin. (1) C. pen., s-a adăugat sporul de 3 ani pentru comiterea infracțiunii de spălarea banilor, în formă continuată, astfel că, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) lit. b) și lit. k) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, precum și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 5 ani, care va fi executată potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis, ca pedeapsă accesorie, aceleași drepturi prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. k) C. pen.

A fost respinsă solicitarea Ministerului Public de contopire a pedepsei închisorii aplicată în această cauză cu pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 126 din 03.02.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București, pronunțată în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 1.289/R din 20.06.2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, și cu pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 671/F din 2.10.2012 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/2010, definitivă prin decizia penală nr. 264 din 24.01.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În temeiul art. 107 alin. (2) și alin. (3) C. pen., raportat la art. 112 alin. (1) lit. a) C. pen., precum și art. 33 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a luat măsura de siguranță a confiscării speciale de la inculpat a sumelor de 137.403.630.106 lei vechi (5.529.321 dolari S.U.A.) și de 7.289.406 dolari S.U.A., în echivalentul în lei la cursul B.N.R.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., cu aplicarea art. 33 alin. (6) din Legea nr. 656/2002, a fost menținută măsura sechestrului asigurător luată prin Ordonanța din data de 04.09.2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, din dosarul nr. x/2012, adusă la îndeplinire prin procesul-verbal din data de 04.09.2012 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, în dosarul nr. x/2012, până la concurența sumelor de 137.403.630.106 lei vechi (5.529.321 dolari S.U.A.) și de 7.289.406 dolari S.U.A., în echivalentul în lei la cursul B.N.R.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale.

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de apelantul intimat inculpat A. și de apelantul-petent S.C. "D." S.A., prin administrator unic EE., împotriva aceleiași sentințe penale.

S-a luat act că apelantul-intimat-inculpat este arestat în altă cauză.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile de procedură pentru judecarea apelului Ministerului Public au rămas în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (2) și alin. (4) C. proc. pen., a fost obligat apelantul intimat inculpat la plata sumei de 2.500 lei, cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile parțiale ale apărătorilor desemnați din oficiu pentru apelantul intimat inculpat, de la termenele de judecată din datele de 15.04.2015 și 25.05.2016, în sumă de câte 65 lei, s-au suportat din fondul Ministerului Justiției.

Apelantul petent a fost obligat la plata sumei de 1.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut, în ceea ce privește instigarea la infracțiunea de delapidare cu consecințe deosebit de grave, în esență, că apelantul intimat inculpat a solicitat încetarea procesului penal, ca efect al prescripției răspunderii penale.

De asemenea, curtea de apel a constatat că apelantul intimat inculpat, arestat în executare în altă cauză, nu a dorit să se prezinte în fața instanței, solicitând să fie judecat în lipsă.

În ceea ce privește legea penală mai favorabilă, instanța de apel a reținut că pentru infracțiunea de instigare la delapidare cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 25 din vechiul C. pen., raportat la art. 215

1

alin. (1) și alin. (2) din vechiul C. pen., pedeapsa era cuprinsă între 10 ani închisoare și 20 ani închisoare, în timp ce art. 47 din noul C. pen., raportat la art. 295 alin. (1) din noul C. pen., cu aplicarea art. 308 alin. (1) și alin. (2) din noul C. pen. și art. 309 din noul C. pen. prevede pedeapsa între 3 ani închisoare și 10 ani și 6 luni închisoare, în limitele majorate.

De asemenea, s-a observat că, raportat la limitele speciale, pedeapsa rezultantă este în minimul special de 10 ani închisoare și în maximul special de 20 ani închisoare, potrivit regulilor prevăzute de art. 33, lit. a) din vechiul C. pen., raportat la art. 34, alin. (1), lit. b) din vechiul C. pen., în timp ce, potrivit art. 38, alin. (1) din noul C. pen., raportat la art. 39, alin. (1), lit. b) din noul C. pen., este în minimul special de 4 ani închisoare și în maximul special de 13 ani și 10 luni închisoare. Ca atare, s-a constatat că noua lege penală este mai favorabilă inculpatului.

În plus, s-a subliniat că, în mod eronat, instanța de fond a avut în vedere, la stabilirea legii penale mai favorabile, criteriile generale de individualizare, care implică atitudinea subiectivă, de apreciere, a judecătorului. Or, alegerea legii penale mai favorabile inculpatului constituie o operațiune juridică strict obiectivă, doar în baza criteriilor avute în vedere de legiuitor, și nu a elementelor de adaptare la situația concretă a inculpatului de către judecător.

În ceea ce privește infracțiunea de instigare la delapidare cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 47 din noul C. pen., raportat la art. 295 alin. (1) din noul C. pen., cu aplicarea art. 308 alin. (1) și alin. (2) din noul C. pen., art. 309 din noul C. pen. și art. 5 din noul C. pen., Curtea de Apel București a constatat că s-a împlinit termenul de prescripție specială a răspunderii penale, iar apelantul intimat inculpat nu a solicitat continuarea procesului penal.

Astfel, a reținut că termenul de prescripție specială a răspunderii penale este de 16 de ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) din noul C. pen., raportat la art. 155 alin. (4) din noul C. pen., care curge din luna martie 2000, după cum s-a reținut prin rechizitoriu, astfel că termenul de prescripție specială a răspunderii penale s-a împlinit în luna martie 2016.

Referitor la măsura de siguranță a confiscării speciale, s-au avut în vedere dispozițiile art. 107 alin. (2) și alin. (3) din noul C. pen., conform cărora măsurile de siguranță pot fi luate față de persoana care a comis o faptă prevăzută de legea penală și independent de aplicarea unei pedepse.

Ca atare, instanța de apel a dispus confiscarea specială de la inculpat nu numai a sumei de 7.289.406 dolari S.U.A., în echivalentul în lei la cursul B.N.R., supusă procesului de spălarea banilor, după cum a procedat instanța de fond, dar și a sumei de 137.403.630.106 lei vechi (5.529.321 dolari S.U.A.), reținută ca beneficiu nelegal în urma infracțiunii de delapidare, cu consecințe deosebit de grave, comisă, în forma autoratului, de condamnatul definitiv N.. Aceste sume urmează să fie actualizate, în procedura punerii în executare.

În vederea aducerii la îndeplinire a măsurii de siguranță a confiscării speciale, curtea de apel a menținut măsura sechestrului asigurător luată prin Ordonanța din data de 04.09.2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, din Dosarul nr. x/2012, adusă la îndeplinire prin procesul-verbal din data de 04.09.2012 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, în Dosarul nr. x/2012, până la concurența sumelor de 137.403.630.106 lei vechi (5.529.321 dolari S.U.A.) și de 7.289.406 dolari S.U.A., în echivalentul în lei la cursul B.N.R.

Fără a face confuzie între măsura de siguranță a confiscării speciale și măsurile asigurătorii, care constituie modalitatea și mijlocul procedural de a asigura executarea, printre altele, a măsurii asigurătorii, curtea de apel a constatat că, în mod greșit, instanța de fond a înlăturat din ordonanța procurorului din data de 04.09.2012, din Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2012, o serie de imobile, pe motiv că nu s-a făcut dovada că au fost dobândite cu bani proveniți din comiterea infracțiunii de spălarea banilor de către inculpat. Astfel, s-a reținut că instanța de fond deși a validat circuitul financiar fraudulos reținut prin rechizitoriu, a scos de sub sechestrul asigurător imobilele respective. De exemplu, în cazul imobilelor "FF.", din comuna Crișan, jud. Tulcea, și imobilul "GG.", din orașul Sulina, jud. Tulcea, instanța de fond a reținut că au fost dobândite cu bani proveniți din suma încasată în plus de S.C. "U." S.A., în baza contractului de administrare a Fondului Național de Investiții, pentru activitatea de administrare realizată în luna mai a anului 1999, precum și cu bani proveniți din răscumpărările de unități de fond de pe carnetul de investitor al S.C. "O." S.A., pe care aceasta le-a încasat nejustificat, astfel că se contrazice în motivare. De asemenea, imobilele din satul Petrești, comuna Corbeanca, județul Ilfov, constând în teren în suprafață de 3.000 m.p., corp pădure, și în construcție tip cabană, au fost cumpărate de inculpat cu prețul însumat de 4.249.960.000 lei vechi, care este parte din valoarea de 139.159.589.178 lei vechi încasată în plus de martorul N. de pe carnetul de investitor nr. x și reținută ca prejudiciu material la condamnarea definitivă a acestuia, apoi inculpatul le-a vândut, prin mandatarul special HH., pe data de 15.06.2000, către S.C. "O." S.A., care, la rândul său, le-a vândut către S.C. "O." S.A., actual S.C. "D." S.A.

Împotriva deciziei penale nr. 243/A din 21 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2012, a declarat recurs în casație inculpatul A.

În cuprinsul motivelor de recurs în casație, s-au invocat dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Astfel, recurentul a menționat că, în mod greșit, instanța de apel a dispus încetarea procesului penal, fără a-i acorda posibilitatea să solicite, în baza art. 18 C. proc. pen., continuarea procesului penal.

În acest sens, a precizat că instanța de fond, în temeiul art. 396 alin. (1) și alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., l-a achitat pentru infracțiunea de instigare la delapidare, prevăzută de art. 25 C. pen. din 1969 raportat la art. 215^1 alin. (1) și alin. (2) C. pen. din 1969, iar curtea de apel a dispus, în temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., cu aplicarea art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., raportat la art. 155 alin. (4) C. pen., încetarea procesului penal pentru infracțiunea de instigare la delapidare cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 47 C. pen., raportat la art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 308 alin. (1) și alin. (2) C. pen., art. 309 C. pen. și art. 5 C. pen., ca efect al intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.

În plus, recurentul a apreciat că, în mod nelegal, instanța de apel a dispus, în temeiul art. 107 alin. (2) și alin. (3) C. pen., raportat la art. 112 alin. (1) lit. a) C. pen., precum și la art. 33 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale a sumelor de 137.403.630.106 lei vechi (5.529.321 dolari S.U.A.) și de 7.289.406 dolari S.U.A., în echivalentul în lei la cursul B.N.R., sume ce se presupunea de către organul de urmărire penală ca au fost produsul infracțiunii de instigare la delapidare.

La data de 13 aprilie 2018, inculpatul A. a transmis o completare a cererii de recurs în casație, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală) și art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. (în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal).

În esență, a menționat că această completare a recursului în casație vizează latura civilă a procesului penal, soluționată cu încălcarea dispozițiilor art. 25 alin. (5) C. proc. pen. de către instanța de apel prin decizia recurată.

De asemenea, a susținut că legea penală mai favorabilă este reprezentată de C. pen. din 1969 și, potrivit dispozițiilor acestui act normativ, prescripția răspunderii penale este împlinită pentru săvârșirea ambelor infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată (instigare la delapidare și spălare de bani).

Prin încheierea din Camera de consiliu din data de 12 iunie 2018, cererea de recurs în casație a fost admisă în principiu numai în ceea ce privește motivele circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 pct. 8 C. proc. pen.

Astfel, Înalta Curte a reținut că, în raport de motivele concrete invocate de recurent, care a criticat soluția de încetare a procesului penal dispusă cu privire la infracțiunea de instigare la delapidare cu consecințe deosebit de grave, pentru că nu i s-a acordat posibilitatea de a solicita continuarea procesului penal, recursul în casație este admisi