ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație formulat de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 388/A din data de 12 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 191 din data de 1 noiembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, cu privire la inculpatul A., în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului A., din infracțiunea prev. de art. 249 C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. (14 fapte) și art. 41 alin. (1) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 249 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 41 alin. (1) C. pen. (14 acte materiale).

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedepsele de:

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat-, prev. și ped. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.;

- 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fraudă informatică, prev. și ped. de art. 249 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. (14 acte materiale);

- 3 ani și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, prev. și ped. de art. 29 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002 republicată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) rap. la art. 38 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime de 1 an și 6 luni închisoare din totalul celorlalte pedepse stabilite, urmând să execute în final pedeapsa de 5 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 96 alin. (4) și (5) C. pen., s-a revocat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 14/27.01.2010 a Tribunalului Sibiu, definitivă prin decizia penală nr. 2346/02.07.2012 a ÎCCJ, și s-a dispus executarea acesteia, alături de pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, în final inculpatul A. urmând să execute pedeapsa de 7 ani închisoare în condițiile prev. de art. 60 C. pen. și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe toată durata executării pedepsei principale.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii, arestului preventiv și a arestului la domiciliu, respeciv perioada 13.07.2005 - 16.10.2006 și perioada 14.04.2016 - 26.07.2017.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, printre alții, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Biroul Teritorial Vâlcea și inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 388/A din 12.04.2018 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Biroul Teritorial Vâlcea și de inculpații B., C., D., E., și prin extindere pentru inculpatul F., împotriva sentinței penale nr. 191 din data de 01 noiembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x

S-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații A., G., H., I., J., K. împotriva aceleiași sentințe și obligați apelanții inculpați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Împotriva deciziei penale nr. 388/A din 12.04.2018 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, inculpatul A. a formulat recurs în casație.

Dosarul având ca obiect cererea de recurs în casație formulată de către inculpatul A. a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 06.07.2018, termenul pentru examinarea admisibilității, în principiu, fiind stabilit la data de 12 septembrie 2018.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 12 septembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis, în principiu, cererea de recurs în casație și a dispus trimiterea cauzei completului competent pentru judecarea pe fond a recursului în casație, conform dispozițiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen.

A fost respinsă cererea de suspendare a executării hotărârii.

Prin motivele scrise, inculpatul A. a menționat că recursul în casație este întemeiat pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., considerând că pedepsele aplicate sunt nelegale, având în vedere că instanța nu a reținut circumstanțe atenuante ca urmare a depunerii de eforturi pentru diminuarea consecințelor infracțiunii, achitând prejudiciul către trei dintre părțile civile, cu referire la limita specială minimă de pedeapsă care este de 1 an închisoare în condițiile mai sus solicitate.

De asemenea, a considerat că, în cadrul operațiunii de contopire a unei pedepse cu închisoarea aplicată pentru o infracțiune săvârșită sub imperiul C. pen. anterior cu o altă pedeapsă cu închisoarea aplicată în temeiul noului C. pen., se impune determinarea legii penale mai favorabile condamnatului, conform art. 5 C. pen.. A făcut referire la decizia nr. 29 din 19.11.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a concluzionat că sporul de pedeapsă nu era obligatoriu să-i fie aplicat, ci facultativ. Totodată, a menționat că, prin aplicarea unei pedepse nelegale pentru una dintre infracțiunile aflate în concurs, este influențat și sporul aplicat potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., pedeapsa rezultantă, devenind, la rândul ei, nelegală.

În temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei recurate și înlăturarea greșitei aplicări a legii.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că este nefondat pentru următoarele considerente:

Recursul în casație, în reglementarea C. proc. pen. intrat în vigoare la 1 februarie 2014, este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, reprezentând un ultim nivel de jurisdicție în care părțile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în limita cazurilor de casare prevăzute expres și limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen.

Prin intermediul acestei căi extraordinare de atac, a cărei soluționare este dată numai în competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, este analizată conformitatea hotărârilor definitive atacate cu regulile de drept, însă numai prin raportare la cazurile de casare prevăzute de 438 C. proc. pen.. Acestea pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deși au fost invocate, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor.

În calea extraordinară a recursului în casație nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac aprecieri asupra hotărârii date și dacă ea corespunde sau nu legii. Recursul în casație reprezintă un mijloc de a repara ilegalitățile și nu are, în consecință, drept obiect rezolvarea unei cauze penale, ci sancționarea deciziilor necorespunzătoare, în scopul respectării legislației și a uniformității jurisprudenței. Această cale extraordinară de atac nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor sau a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului și, spre deosebire de contestația în anulare, care vizează îndreptarea erorilor de procedură, sau de revizuire, cale de atac de fapt care urmărește îndreptarea erorilor de judecată, recursul în casație are ca scop îndreptarea erorilor de drept comise de curțile de apel și de Înalta Curte, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare prevăzute de lege.

În conformitate cu art. 442 alin. (2) C. proc. pen., instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prev. de art. 438 C. proc. pen. invocate în cererea de recurs în casație.

Totodată, se reține că, în conformitate cu prevederile art. 447 alin. (2) C. proc. pen., la judecarea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, pe baza actelor și a materialului din dosarul cauzei, precum și a înscrisurilor anexate cererii de recurs în casație și care au fost invocate în motivarea acesteia și, de asemenea, este obligată să se pronunțe asupra tuturor cazurilor de recurs în casație invocate de părți sau procuror.

Se mai reține că, în cazul admiterii recursului în casație, potrivit dispozițiilor art. 448 C. proc. pen., instanța poate pronunța o soluție de achitare a inculpatului, încetarea procesului penal ori înlăturarea greșitei aplicări a legii, precum și rejudecarea cauzei de către instanța de apel ori instanța competentă material sau după calitatea persoanei, dacă sunt incidente cazurile de casare prev. de art. 438 C. proc. pen.

Prin motivele de recurs în casație formulate de inculpat a fost invocată incidența cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării dacă s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică și de cauzele de atenuare sau de agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.

Din această perspectivă, se constată că pot fi încadrate în dispozițiile legale menționate, erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei prin stabilirea unei pedepse neprevăzute de lege pentru infracțiunea comisă sau prin depășirea limitelor legale.

Pornind de la considerațiile de ordin teoretic expuse și de la dispozițiile legale enunțate și în raport de criticile aduse deciziei de condamnare de către recurentul inculpat A., subsumate cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că unele dintre motivele susținute de inculpat se referă la un aspect de netemeinicie, în sensul nereținerii unor circumstanțe judiciare atenuante ca urmare a diminuării consecințelor infracțiunii de către inculpat prin achitarea prejudiciului către trei dintre părțile civile.

Acest motiv de recurs care ține de temeinicia pedepsei aplicate nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de recurs în casație dintre cele prevăzute de dispozițiile art. 438 alin. (1) C. proc. pen., constituind, astfel, o chestiune care nu poate fi cenzurată în calea extraordinară a recursului în casație.

Motivul de recurs al inculpatului A. prin care se susțin aspecte legate de greșita aplicarea a legii penale mai favorabile, cu consecințe asupra stabilirii sporului de pedeapsă care ar fi determinat o pedeapsă nelegală, este neîntemeiat.

Critica vizează nelegalitatea pedepsei de 7 ani închisoare, menținută cu caracter definitiv pentru inculpatul A., prin decizia penală nr. 388/A din 12.04.2018 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pentru comiterea, în starea de recidivă prev. de art. 41 alin. (1) C. pen., a infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat- prevăzută și pedepsită de art. 367 alin. (1) C. pen., fraudă informatică prevăzută de art. 249 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și spălare de bani prevăzută și pedepsită de art. 29 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002 republicată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Astfel, limitele speciale de pedeapsă de la 1 (unu) la 5 ani închisoare prevăzute pentru infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat- prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., au fost reduse cu o treime ca efect al procedurii simplificate prev. de dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a căror incidență a fost stabilită cu caracter definitiv de instanța de apel, așa încât, pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată recurentului inculpat se încadrează în limitele prevăzute de lege (de la 8 luni la 3 ani și 4 luni închisoare).

Limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de fraudă informatică prev. de art. 249 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 41 alin. (1) C. pen., cuprinse între 2 și 7 ani închisoare au fost reduse cu o treime ca efect al procedurii simplificate prev. de dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a căror incidență a fost stabilită cu caracter definitiv de instanța de apel, așa încât, se constată că pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată recurentului inculpat se încadrează în limitele prevăzute de lege (de la 1 an și 4 luni la 4 ani și 8 luni închisoare).

Pentru infracțiunea de spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002 republicată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen., limitele de pedeapsă de la 3 la 10 ani închisoare au fost reduse cu o treime, ca efect al aplicării dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a căror incidență a fost stabilită cu caracter definitiv de instanța de apel, așa încât, pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată recurentului inculpat se încadrează în limitele prevăzute de lege.

Conform dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) rap. la art. 38 alin. (1) C. pen., în mod corect, s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de o treime de 1 an și 6 luni închisoare din totalul celorlalte pedepse stabilite (2 ani închisoare și 2 ani și 6 luni închisoare), stabilindu-se ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa de 5 ani închisoare.

La această pedeapsă s-a adăugat pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 14/27.01.2010 a Tribunalului Sibiu, definitivă prin decizia penală nr. 2346/02.07.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca urmare a revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, antecedentele penale impunând reținerea stării de recidivă.

Astfel, în cauză, s-au aplicat dispozițiile art. 41 alin. (1) coroborat cu art. 43 C. pen. în conformitate cu care: dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.

Se concluzionează că pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului A. se situează în limitele legale prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatul A. a fost condamnat, în condițiile stării de recidivă.

Având în vedere motivele prezentate în susținerea recursului în casație promovat de inculpat, Înalta Curte mai notează că, în cauză, nu are incidență decizia penală nr. 29/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin care s-a statuat că:

"În procedura de modificare a pedepsei prevăzută de art. 585 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., în cadrul operațiunii de contopire a unei pedepse cu închisoarea aplicată în temeiul C. pen. anterior pentru o infracțiune săvârșită sub imperiul acestei legi cu o pedeapsă cu închisoarea aplicată în temeiul noului C. pen. pentru o infracțiune săvârșită sub C. pen. anterior, se impune determinarea legii penale mai favorabile condamnatului conform art. 5 din C. pen.."

Această decizie a vizat ipoteza contopirii, conform art. 585 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a unor pedepse aplicate pentru infracțiuni concurente care au fost săvârșite înainte de data de 01.02.2014, pentru care s-au aplicat pedepse conform vechiului și noului C. pen.

Spre deosebire de această situație, în prezenta speță, nu este aplicabil art. 585 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., ci art. 38 alin. (1) C. pen. care reglementează concursul de infracțiuni înainte de a interveni condamnarea definitivă pentru vreuna dintre acestea, art. 39 C. pen. care prevede pedeapsa în acest caz de concurs de infracțiuni, art. 41 alin. (1) și art. 43 C. pen. care reglementează recidiva și pedeapsa în caz de recidivă.

De altfel, numai infracțiunile care reprezintă antecedentele penale ale inculpatului au fost săvârșite în perioada când era în vigoare C. pen. anterior. Infracțiunile ce au format obiectul judecății prezentei cauze în căile ordinare de atac, au fost comise după data de 01.02.2014, când a intrat în vigoare noul C. pen., nefiind necesar a se stabili legea penală mai favorabilă conform art. 5 din C. pen., după criteriul arătat prin decizia menționată a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondată, cererea de recurs în casație declarată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 388/A din data de 12 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 260 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 388/A din data de 12 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 260 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 octombrie 2018.