ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1401/2012

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentin ța penala nr. 444/F din 06 mai 2011 Tribunalul București, secția I penală, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul N.N.D. l. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) si art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat inculpata S.E. la 12 ani închisoare si 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza finala si b) C. pen. A aplicat art. 71-64 lit. a) teza finala si b) C. pen. A men ținut starea de arest a inculpatei si a dedus prevenția de la 13 ianuarie 2010 la zi. II. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. c) si art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul N.N.

zis M. la o pedeapsa de 8 ani închisoare si 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza finala si b) C. pen. A aplicat art. 71- 64 lit. a) teza finala si b) C. pen. A men ținut starea de arest a inculpatului si a dedus prevenția de la 13 ianuarie 2010 la zi. III. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2000, a condamnat pe inculpatul S.M. zis M.M. la 11 ani închisoare si 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza finala si b) C. pen. In baza art. 67 alin. (1) și (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a degrad ării militare. In baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 a condamnat pe acela și inculpat la o pedeapsa de 7 luni închisoare.

In baza art. 33 lit. a) si art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului S.M. pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare. In baza art. 35 C. pen. a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa rezultanta de 11 ani închisoare, pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza finala si b) C. pen. pe o durata de 7 ani si pedeapsa complementară a degradării militare. A men ținut starea de arest a inculpatului și a dedus detenția preventiva de la 13 ianuarie 2010 la zi. IV. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. si art. 19 din Legea nr. 682/2002, a condamnat pe inculpatul C.G.S. la o pedeapsa de 7 ani închisoare si interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza finala si b) C. pen.

pe o durata de 7 ani. A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev ăzute de art. 64 lit. a) teza finala si b) C. pen. A men ținut arestarea preventiva a inculpatului și a dedus durata arestului preventiv de la 13 ianuarie 2010 la zi. V. În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. si art. 74 lit. c) - art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul N.N.D. la o pedeapsa de 9 ani închisoare. In baza art. 39 alin. (2) C. pen. a contopit restul de pedeapsa r ămas neexecutat de 11 ani si 1 luna închisoare, din pedeapsa de 14 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 894 din 25 iulie 2006 a Tribunalului București, cu pedeapsa stabilită în cauză, în pedeapsa cea mai grea de 11 ani si 1 luna închisoare, sporită cu 4 ani si 11 luni închisoare, urmând ca inculpatul N.N.D.

să execute pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare. A f ăcut aplicația art. 71-64 lit. b), d), e) C. pen. In baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev ăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen., pe o durata de 10 ani. In baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a degrad ării militare. A anulat MEPI nr. 1178 din 31 octombrie 2010 a Tribunalului Bucure ști si a dispus emiterea unui nou mandat. VI. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. si art. 74 lit. c) - art. 76 C. pen., a condamnat inculpata P.M. la o pedeapsa de 5 ani si 6 luni închisoare si 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza finala si b) C. pen.

A aplicat art. 71-64 lit. a) teza finala si b) C. pen. VII. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) – art. 76 C. pen., a condamnat inculpata G.D.M. la o pedeapsa de 4 ani închisoare si 5 ani interzicerea drepturilor prev ăzute de art. 64 lit. a) teza finala si b) C. pen. A aplicat art. 71-64 lit. a) teza finala si b) C. pen. VIII. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) si art. 74 lit. a) - art. 76 C. pen., a condamnat inculpata C.C. zis C. la o pedeapsa de 6 ani închisoare si 6 ani interzicerea drepturilor prev ăzute de art. 64 lit. a) teza finala si b) C. pen. A aplicat art.71-64 lit. a) teza finala si b) C. pen.

A dedus preven ția de la 13 ianuarie 2010 la 28 martie 2011. A men ținut măsura preventiva a obligării de a nu parași localitatea. IX. În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. si art. 74 lit. c) - art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul N.M. zis V. la o pedeapsa de 8 ani închisoare. In baza art. 39 alin. (2) C. pen., a contopit pedeapsa stabilita in cauza cu restul de 6 luni închisoare r ămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicata prin sentința penala nr. 431 din 23 august 2005 a Tribunalului Prahova, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, sporita cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa rezultanta de 8 ani si 6 luni închisoare si 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza finala si b) C. pen.

A aplicat art. 71-64 lit. a) teza finala si b) C. pen. A dedus preven ția de la 29 septembrie 2009 la zi. A dispus anularea MEPI emis in baza sentin ței penale nr. 431/2005 a Tribunalului Prahova si emiterea unui nou mandat. A men ținut starea de arest a inculpatului. In baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea de la inculpatul S.M. a unui c ântar electronic folosit la cântărirea heroinei. In baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea specială a sumelor de bani provenite din traficul de droguri. Pentru a hotărî astfel instan ța de fond, a reținut că prin rechizitoriul nr. 1884/D/P/2009 din 26 martie 2010, Parchetul de lângă Înalta Curte de Casație si Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Serviciul Teritorial București a dispus trimiterea in judecata a inculpaților S.E., N.N., S.M., C.G.S., P.M., G.D.M.

si C.C. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzuta de art. 2 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. si a inculpaților N.M. si N.N.D. pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la trafic de droguri de mare risc, prevăzută art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. In sarcina inculpatului S.M. a fost reținuta si săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc, fără drept, în vederea consumului propriu, prevăzuta de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Prin actul de inculpare s-a re ținut că în data de 14 iulie 2009 organele de urmărire penala s-au sesizat din oficiu cu privire la activitatea infracționala desfășurata de inculpata S.E.

si mai multe persoane, cu privire la care existau date si indicii privind săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri, împrejurări confirmate de probatoriul administrat in cursul urmăririi penale. In baza probatoriului administrat in cursul urm ăririi penale si la cercetarea judecătoreasca instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: In data de 14 iulie 2009, urmare sesiz ării organelor de politie din oficiu cu privire la activitatea de trafic de droguri de mare risc efectuată de S.E., s-a procedat la obținerea unor autorizații de interceptare si la introducerea în gruparea infracționala a unui colaborator al organelor de politie si a unui investigator sub acoperire.

Au fost efectuate două cump ărări supravegheate de droguri, în data de 16 iulie 2009 și în data de 22 iulie 2009. Instan ța a reținut că faptele inculpatei care, în stare de recidiva postexecutorie, a vândut în 16 si 22 iulie 2009 colaboratorului sub acoperire 4 doze de heroina cu suma de 200 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) si art. 37 lit. b) C. pen. In urma informa țiilor primite, organele de urmărire penala au procedat in cursul lunii iulie 2009 la documentarea activității infracționale a numitei P.M. Inculpata a v ândut colaboratorului C.M. doua doze de heroină în data de 20 iulie 2009 si alte doua doze, cu suma de 100 lei, in data de 21 iulie 2009. Inculpata a recunoscut în totalitate faptele, ar ătând ca a mai vândut heroina si altor persoane.

Instan ța a reținut că faptele inculpatei, săvârșite în stare de recidivă, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) si art. 37 lit. b) C. pen. Av ând în vedere comportamentul sincer al inculpatei, cu referire si la practica constantă a Curții de Apel București în acest sens, Tribunalul a reținut în favoarea inculpatei circumstanțe atenuante, cu referire la art. 74 lit. c) C. pen. Cu privire la inculpata G.D.M., instan ța a reținut că aceasta, în data de 25 august 2009, a vândut colaboratorului C.M. doua doze de heroina, cu suma de 80 lei. Av ând în vedere cantitatea mică de droguri, prima instanță a reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatei.

Organele de politie s-au sesizat din oficiu cu privire la activitatea inculpa ților N.N.D. si N.M., deținuți în Penitenciarul Giurgiu, cunoscuți ca fiind consumatori de heroină, primul dintre aceștia si ca distribuitor. Inculpatul N.N.D. a solicitat tat ălui sau, inculpatul N.N., să-i introducă în penitenciar niște droguri. Din convorbirile telefonice a rezultat că inculpatul N.D. se consulta tot timpul cu inculpatul N.M., cu referire la cantitatea care să fie adusă. Dup ă ce și-a convins tatăl să procure drogurile, indicându-i si persoana de la care sa le obțină, a dat acestuia instrucțiuni dovedind profesionalizarea inculpatului privind tehnica de disimulare a acestora, într-un pui la rotisor.

Inculpatul N.N. a urmat instruc țiunile celor doi inculpați deținuți în Penitenciarul Giurgiu și a remis puiul în care fusese disimulata heroina unui taximetrist care, la rândul lui, l-a remis numitului G.I., persoană care avea o ruda în penitenciar si putea să primească pachet. La interven ția organelor de politie, după intrarea în incinta penitenciarului, s-a descoperit disimulata în pui cantitatea de 4,63 gr. heroină. To ți cei trei inculpați au recunoscut faptele reținute în sarcina lor. Instan ța a reținut că faptele inculpatului N.N. de a remite, la cererea inculpaților N.N.D. si N.M., cantitatea de 4,62 gr. heroină întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri prevăzuta de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, iar a celor doi inculpați, elementele constitutive ale instigării la săvârșirea acestei infracțiuni.

Cu privire la activitatea infrac ționala a inculpatului S.M., instanța a reținut că, urmare informațiilor primite concretizate în suspiciuni potrivit cărora acesta ar fi un dealer major de droguri, respectiv persoana care se ocupa cu aprovizionarea distribuitorilor stradali, s-a procedat la interceptarea convorbirilor telefonice, din conținutul acestora rezultând ca principala sa ocupație este distribuirea heroinei. Martorii A.V. si V.A., distribuitori stradali de droguri, au declarat că în cursul lunilor august 2009 - ianuarie 2010 au cump ărat de mai multe ori droguri de la inculpat, pe care le-au revândut unor consumatori. In data de 13 ianuarie 2010 s-a f ăcut o percheziție la domiciliul inculpatului, ocazie cu care au fost găsite un număr de 6 comprimate Xanax pentru care nu avea autorizație si despre care acesta a precizat că erau destinate consumului propriu.

Cu ocazia perchezi ției autovehiculului inculpatului a mai fost găsita cantitatea de 1.055,99 gr. heroina, având o valoare de 96.000 Euro pe piața drogurilor, precum si un cântar electronic pe care au fost depistate urmare de heroina. Inculpatul a recunoscut s ăvârșirea faptelor reținute în sarcina acestuia. Cu privire la activitatea infrac ționala a inculpaților C.G.S. si C.C., probatoriul administrat in cauza a dovedit deținerea la domiciliul lor, fapt constatat cu ocazia percheziției, a unei cantități de 6068 comprimate Methadona (din care legal doar un număr de 756 comprimate), 0,91 gr. heroina si un cântar electronic. Împrejurarea că cei doi se ocupau în mod profesional cu traficul de droguri, având o multitudine de clienți, rezultă și din convorbirile telefonice.

Instan ța a reținut că faptele inculpatului C.G.S., comise în stare de recidivă, care în perioada noiembrie-decembrie 2009 a comercializat heroină, iar in data de 13 ianuarie 2010 a deținut ilegal în vederea vânzării methadona si heroina, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) si art. 37 lit. b) C. pen. Faptele inculpatei C.C. care în perioada noiembrie-decembrie 2009 a comercializat heroina, iar în data de 13 ianuarie 2010 a de ținut ilegal în vederea vânzării methadona si heroina, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepselor instan ța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. Astfel, față de to ți inculpații instanța de fond a avut în vedere gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor săvârșite si periculozitatea inculpaților, cu referire la faptul că aceștia au săvârșit acte de trafic de droguri de mare risc în scop de îmbogățire. Instan ța de fond a constatat că inculpata S.E. a avut o poziție nesinceră, nerecunoscând fapta, deși a fost filmată în timp ce vindea droguri, așa incit nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante in favoarea acesteia. Cu privire la inculpa ții N.N.D. si N.M. instanța de fond a reținut ca aceștia au traficat droguri în penitenciar, punând in evidență o deosebită lipsă de respect față de valorile sociale si rezistența la factorii educativi din penitenciar.

Av ând in vedere că inculpatul N.N.D. a suferit mai multe condamnări pentru tâlhărie în formă calificată si violuri, instanța de fond a apreciat că se impune a se da o eficiență deosebită funcției pedepsei de eliminare temporara a inculpatului. Împotriva hotărârii primei instanțe au declarat apel inculpații S.E., N.N., S.M., P.M., G.D.M., C.C., C.G.S., N.N.D. si N.M., criticând-o pentru greșita individualizare a pedepselor. Apelanții au solicitat reanalizarea probatoriului, acordarea unei eficiente sporite circumstanțelor personale si reindividualizarea pedepselor, apreciate ca fiind mult prea aspre în raport cu pericolul social concret al faptelor si persoana inculpaților. Prin decizia penala nr. 273/A din 21 septembrie 2011, Curtea de Apel Bucure ști, secția a II-a penală, a admis apelurile declarate de inculpații S.E., N.N., S.M., P.M., G.D.M.

si C.C., a desființat in parte sentința penala apelata si rejudecând, în fond: A redus pedeapsa aplicata inculpatei S.E. pentru infrac țiunea prevăzuta de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) si art. 37 lit. b) C. pen., de la 12 ani închisoare la 10 ani închisoare. A aplicat art. 71 si art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. A redus pedeapsa aplicata inculpatului N.N. pentru infrac țiunea prevăzuta de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. c) - art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., de la 8 ani închisoare la 7 ani închisoare. A aplicat art. 71 - art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.

A descontopit pedeapsa rezultanta de 11 ani închisoare aplicata inculpatului S.M. in pedepsele componente, pe care Ie-a repus in individualitatea lor, a redus pedeapsa aplicata inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. si art. 19 din Legea nr. 682/2002, de la 11 ani închisoare la 8 ani închisoare, a contopit pedepsele, urmând ca inculpatul S.M. sa execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare. A aplicat art. 71 - art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. A înlăturat pedeapsa complementara a degradării militare. In baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridica a faptelor reținute in sarcina inculpatei P.M.

din infracțiunea prevăzuta de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) si art. 37 lit. b) C. pen. in infracțiunea prevăzuta de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., text de lege in baza căruia inculpata a fost condamnata la o pedeapsa de 4 ani si 6 luni închisoare. A aplicat art. 71 si art. 64 teza a II-a si lit. b) C. pen. In baza art. 86 1 C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicata inculpatei G.D.M., pe durata unui termen de încercare de 6 ani si a stabilit masurile de supraveghere. In baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspend ării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

A înlăturat pedeapsa complementara a interzicerii, pe o durata de 5 ani, a drepturilor prev ăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. A redus pedeapsa aplicata inculpatei C.C. pentru infrac țiunea prevăzuta de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) si art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare. In baza art. 86 1 C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicata inculpatei, pe durata unui termen de încercare de 7 ani si a stabilit masurile de supraveghere c ărora aceasta urmează a se supune. In baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspend ării sub supraveghere a pedepsei închisorii.

A înlăturat pedeapsa complementara a interzicerii, pe o durata de 6 ani, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. In baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea cantit ății de 1055,02 gr. heroina rămasă în urma analizelor de laborator si a 6035 comprimate de methadona. In baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea speciala a sumei de 200 lei de la inculpata S.E. A înlăturat dispoziția de confiscare a sumei de 4050 lei de la inculpatul N.N. In baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. a dispus restituirea sumei de 630 lei c ătre inculpata S.E., a sumei de 4050 lei, a unui telefon mobil Samsung C3050 si a unui telefon mobil Nokia 1112 către inculpatul N.N.

Celelalte dispozi ții ale hotărârii primei instanțe au fost menținute. Prin aceea și decizie, instanța de apel a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații C.G., N.N.D. si N.M. împotriva aceleași sentințe. Examin ând actele dosarului si sentința penala apelata, atât prin prisma criticilor formulate, cât si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept, instanța de apel a reținut următoarele: Instan ța de fond a analizat temeinic probele administrate in cauza si a reținut o stare de fapt concordanta sub toate aspectele ce rezulta din aceste mijloace de proba, temeinicia hotărârii din perspectiva conținutului faptelor penale, în materialitatea lor, nefiind contestata de apelanții-inculpați care au înțeles, în majoritate, să critice exclusiv modalitatea de stabilire a tratamentului sancționator, fie sub aspectul cuantumului, fie a modalității de executare, singura inculpată G.D.M.

formulând critici sub aspectul temeiniciei soluțiile de condamnare în sine, invocând în apărarea sa împrejurarea că nu a săvârșit infracțiunea dedusă judecății, respectiv că nu a acționat cu intenție. Reexamin ând ansamblul probator în virtutea efectului integral devolutiv al apelurilor declarate, instanța de apel a constatat că săvârșirea, cu vinovăție, a infracțiunilor deduse judecății, în modalitatea reținută prin hotărârea instanței de fond, este confirmată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, de probe certe si legal administrate.

Cu privire la criticile formulate de inculpata G.D.M., cu referire la caracterul inechitabil a procesului decurg ând din neascultarea nemijlocită a colaboratorului cu nume de cod C.M., în cursul judecății, si întemeierea soluției de condamnare pe unica declarație a investigatorului „I.G.", precum si cu privire la caracterul provocator al activității desfășurate de colaboratorul menționat, a cărui atitudine a constituit motivul determinat al comiterii faptei, instanța de apel a apreciat caracterul neîntemeiat al acestora, reținând că: - activitatea desf ășurata de colaboratorul „C.M." reprezintă expresia folosirii unei tehnici legale specifice activității sub acoperire si nu se subsumează conceptului de „înscenare"; - cercet ările penale in cauza au fost întreprinse, la data de 14 iulie 2009, ca urmare a indiciilor de implicare în traficul de droguri a altor persoane, inculpata fiind contactată telefonic, la data de 25 august 2009, din conținutul dialogului dintre aceasta și colaborator rezultând posibila existență a unor tranzacții anterioare, precum și intenția declarată a inculpatei de a continua activitatea ilicită de comercializare; - audierea nemijlocită în instan ță a colaboratului „C.M." nu a fost posibilă ca urmare a imposibilității obiective de identificare a adresei actuale a acestuia.

Prin urmare, vinov ăția acesteia constând în desfășurarea unui act de vânzare de heroină, la data de 25 august 2009, este pe deplin dovedită, pe baza unor probe directe, complete și legal administrate. În ceea ce prive ște critica aceleiași inculpate referitoare la finalizarea urmăririi penale fără a i se aduce la cunoștință materialul de urmărire penală, instanța de apel a constatat că organele de urmărire penală au făcut demersuri pentru identificarea adresei acesteia. S-a constatat că aceasta nu locuia nici la adresa de domiciliu și nici la cea din str. B., necunoașterea adresei este imputabilă inculpatei, așa încât este justificată neprezentarea materialului de urmărire penală, potrivit art. 254 C. proc.

pen. Pe de altă parte, participarea nemijlocită a inculpatei la judecata în fond a cauzei a creat efectiv acesteia posibilitatea de a lua cuno ștință de probele în acuzare existente, să conteste temeinicia acestora si să propună probe în apărare, așa încât apare neîntemeiata si critica referitoare la greșita respingere a cererii acesteia de restituire a cauzei la procuror. Sub aspectul individualiz ării pedepselor, instanța de apel a constatat, în condițiile în care considerentele instanței de fond referitoare la gradul de pericol social al faptelor sunt corecte, că pedepsele stabilite reflectă exclusiv funcțiile pedepsei de constrângere si eliminare. Însă, în conformitate cu dispozițiile art. 52 C. pen., pedepsele trebuie să reprezinte, în egală m ăsură, alături de funcția coercitivă si pe cea de mijloc de reeducare.

Or, sub aspectul acestor critici, pedepsele nu reflectă necesarul echilibru între aceste trăsături esențiale, prin raportare a conținutului elementului material al acestora la toate împrejurările anterioare ori concomitente comiterii faptelor, precum si la datele personale ale inculpaților. Reevalu ând pedepsele aplicate în aceste coordonate generale, instanța de apel a constatat că în privința inculpatei S.E. aplicarea unei pedepse la cuantumul minim prevăzut de lege este suficientă pentru constrângerea si reeducarea acesteia, având în vedere limita minimă ridicată prevăzută de lege pentru traficul de droguri de mare risc, precum si ansamblul elementelor relevante în procesul de individualizare.

Cu privire la inculpata P.M. , instanța a constatat că în raport de data comiterii faptelor, infracțiunea nu a fost săvârșită în stare de recidivă, impunându-se în acest sens schimbarea încadrării juridice a faptelor prin înlăturarea stării de recidiva postexecutorie, în raport de care se impune si o reevaluare a cuantumului pedepsei. Din actele si lucr ările dosarului rezultă că inculpatul N.N. a comis faptele pe fondul preexistentei unui contact constant al acestuia cu distribuitorii de droguri si, pe de altă parte, ca urmare a relațiilor apropiate cu fiul său, încarcerat la Penitenciarul Giurgiu. Apreciind ca imperativă păstrarea unei proporții juste între pedepsele aplicate și având in vedere criteriile generale de individualizare, instanța de apel a apreciat că se justifică reducerea suplimentară a pedepsei stabilite acestui inculpat, până la nivelul de 7 ani închisoare.

Cu privire la inculpa ții N.N.D. si N.M., instanța de apel a apreciat că pedepsele aplicate acestora sunt corect proporționalizate, criticile inculpaților constatându-se neîntemeiate sub acest aspect. Sunt însa întemeiate criticile celor doi apelanți-inculpați sub aspectul modalității de stabilire a restului rămas neexecutat, rest contopit conform dispozițiilor art. 39 alin. (2) C. pen. In raport de atitudinea sincera a inculpatului S.M. si contribu ția acestuia la identificarea altor participanți, instanța de apel a apreciat că aceste circumstanțe favorabile trebuie valorificate în procesul de individualizare în aceeași măsură cu gravitatea faptei, si a decis ca o pedeapsă moderată, în cuantum de 8 ani închisoare, este în măsură a permite în concret atingerea rolului preventiv-educativ al acesteia.

Ca o consecință a reducerii pedepsei, instanța de apel a înlăturat si pedeapsa complementara a degradării militare. Instan ța de apel a constatat că în raport de circumstanțele reale ale comiterii faptei si de datele personale ale inculpatului, pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului C.G.S. a fost just individualizată. Cu privire la inculpata C.C., instan ța de apel a constatat că în procesul de individualizare judiciară a pedepsei prima instanță a omis aspectele referitoare la existenta unor relații de rudenie cu inculpatul C.G.S. si capacitatea redusă de apreciere critică a consecințelor faptelor săvârșite care, chiar dacă nu exclusiv, dar in mod substanțial a contribuit la atragerea acesteia în activitatea infracțională.

Valorificând toate aceste elemente, instanța de apel a apreciat că o pedeapsa de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 86 1 C. pen., reprezintă o măsura mai adecvată imperativului scopului preventiv-educativ al pedepsei. Pedeapsa aplicata inculpatei G.D.M. apare ca fiind just individualizată, instan ța de apel neconstatând alte aspecte relevante pentru individualizarea pedepsei ori date suplimentare pozitive pentru caracterizarea conduitei inculpatei, așa încât a apreciat ca neîntemeiată solicitarea acesteia de reducere a pedepsei până la limita permisă de lege. Instanța de apel a constatat însa că este numai parțial corectă aprecierea primei instanțe privitoare la sustragerea inculpatei cercetărilor, din actele dosarului rezultând că neprezentarea inculpatei în fata organelor judiciare se datorează mai degrabă culpei acesteia, decât ignorării deliberate a unor obligații procesuale.

Drept urmare, instanța de apel a reținut ca punând în balanța fapta concretă imputată inculpatei si circumstanțele sale personale, inclusiv comportarea avută după începerea judecății, pronunțarea condamnării constituie un avertisment suficient pentru aceasta si, chiar fără executarea pedepsei, aceasta nu va mai săvârși noi infracțiuni. Împotriva acestei din urma hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție - DIICOT- Serviciul Teritorial București si inculpații S.E., N.N., S.M., P.M., G.D.M., C.C., C.G.S. si N.M. Invoc ând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Parchetul a susținut că pedepsele aplicate inculpatelor G.D.M. si C.C.

sunt greșit individualizate, având în vedere faptele săvârșite de acestea, modalitatea săvârșirii si atitudinea lor procesuala. Astfel, cu referire la inculpata G.D.M., din procesele verbale rezulta că aceasta s-a urcat în autoturismul condus de investigator, în care se afla si colaboratorul, au mers împreuna în imobilul din str. B. nr. 2-4, de unde inculpata a adus cele doua doze de heroină. Din procesele verbale de redare a înregistrărilor în mediul ambiental rezultă că inculpata mai vânduse anterior droguri si urma să mai vândă, chiar dacă în prezenta cauza este cercetată pentru un singur act material. In raport de neasumarea faptei si a consecin țelor acesteia, a lipsei unei ocupații stabile care să-i asigure venituri materiale suficiente traiului zilnic, stabilirea pedepsei de 4 ani închisoare cu aplicarea art. 86 1 C. pen.

nu corespunde scopului acesteia stabilit prin art. 52 C. pen. In ceea ce o prive ște pe inculpata C.C., din declarațiile martorilor a rezultat că aceasta vindea droguri în mod constant. Din declarațiile acesteia a rezultat că pastilele găsite la percheziția domiciliară erau ale ei si ale soțului ei si erau destinate consumului. Cu ocazia percheziției aceasta a încercat să scape de dozele de heroină, aruncând o punguță de heroina pe geamul locuinței, iar în contextul convorbirilor telefonice este pusă în evidenta folosirea de către aceasta a unui limbaj codificat, luându-si măsuri de precauție. Totodată, relațiile de rudenie cu inculpatul C.G.S., precum si împrejurarea că acesta procura drogurile pe care inculpata le vindea, apar ca nerelevante în raport de perioada lungă de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională.

In raport de aceste elemente evidențiate de actele si lucrările din dosar, reducerea pedepsei de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 86 1 C. pen. nu corespunde criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. Față de faptele s ăvârșite, de atitudinea procesuală nesinceră a inculpatelor, în raport de care se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea într-un cuantum mai mare, cu executarea în regim de detenție, Parchetul a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei atacate si aplicarea unor pedepse cu închisoarea, într-un cuantum mai mare, cu executarea acesteia în regim de detenție, inculpatelor C.C. si G.D.M. Inculpa ții nu au motivat în scris recursurile declarate împotriva deciziei instanței de apel.

La termenul de judecată din 14 martie 2012, instan ța de control judiciar a adus la cunoștința inculpaților prezenți prevederile art. 320 1 C. proc. pen. si i-a întrebat dacă înțeleg să beneficieze de aceste prevederi. Recurenții-inculpați C.C., S.E., N.N., S.M., C.G.S. si P.M. au arătat ca înțeleg să uzeze de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. si, prin declarațiile date în instanță, consemnate si atașate la dosarul cauzei, au arătat că recunosc faptele reținute în actul de sesizare a instanței, solicitând ca judecata să se facă in baza probelor administrate in faza de urmărire penală. La termenul de judecată din 18 aprilie 2012, inculpații G.D. si N.M. au declarat că înțeleg să beneficieze de prevederile art. 320 1 C. proc.

pen., au arătat ca recunosc faptele reținute în actul de sesizare a instanței si au solicitat ca judecata să se facă in baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Examin ând hotărârea atacată în raport de cazul de recurs invocat si dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată, in baza lucrărilor si materialului din dosarul cauzei, următoarele: Starea de fapt a fost corect stabilită de prima instan ța, corespunzător ansamblului probator si susținută de probele administrate. Reevalu ând pedepsele stabilite inculpaților de prima instanța, instanța de apel a reindividualizat pedepsele. Pedepsele stabilite de instan ța de apel apar ca fiind just individualizate.

In acest sens, atunci când aplica pedeapsa, instanța este obligată să țină seama de toate criteriile de individualizare a acesteia, prevăzute de art. 72 C. pen. Criteriile de individualizare prev ăzute de art. 72 C. pen., prin raportare la dispozițiile art. 52 din același cod, vizează sub aspectul cuantumului si modalităților de executare, stabilirea unei pedepse care să constituie, în limitele legii, o replică socială adecvată gravității infracțiunii. Această adecvare nu prive ște însă numai funcțiile de constrângere, exemplaritate ci, concomitent, si funcția de reeducare a inculpatului. Sub acest aspect, în mod judicios instan ța de apel a constatat că prima instanță a stabilit pedepse reflectând preponderent gradul de pericol social al faptelor, în detrimentul funcției educative.

Examin ând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, se constată că pedepsele stabilite de instanța de apel constituie o judicioasă adaptare a acestora, realizată în cadrul individualizării judiciare în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., de natură a asigura finalitatea răspunderii penale, adecvarea corespunzătoare a acestora funcțiilor pedepsei, astfel cum acestea sunt stabilite prin art. 52 C. pen. Prin urmare, pedepsele stabilite constituind o replică adecvată faptelor si persoanei inculpa ților, hotărârea atacată nu este supusă cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., recursurile declarate în cauză constatându-se a fi nefondate. In consecin ța, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casa ție si Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial București împotriva deciziei penale nr.273/A din 21 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penala. Examin ând cauza în raport de recunoașterea vinovăției de către inculpați si cererilor acestora privind judecata cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, se constată că sunt îndeplinite condițiile aplicării dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. Prin urmare, îndeplinite fiind condițiile aplicării procedurii speciale, având ca efect beneficiul reducerii limitelor de pedeapsă, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpații S.E., N.N., S.M., P.M., G.D.M., C.C., C.G.S.

si N.M. împotriva aceleiași decizii, va casa in parte decizia si sentința penala nr. 444 din 06 mai 2011 a Tribunalului București, secția I penală, si, rejudecând, în fond, face aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. si: 1 Reduce pedeapsa principala aplicata inculpatei S.E. pentru infrac țiunea prevăzuta de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) si art. 37 lit. b) C. pen., de la 10 ani închisoare la 8 ani închisoare. Reduce pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev ăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. de la 7 ani la 5 ani. In temeiul art. 71 C. pen. aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev ăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.

2 - Reduce pedeapsa principala aplicata inculpatului N.N. pentru infrac țiunea prevăzuta de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 si art. 74 lit. c), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare. Reduce pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev ăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. de la 7 ani la 5 ani. Aplica art. 71-64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. 3 - Descontopeste pedeapsa rezultanta de 8 ani închisoare aplicata inculpatului S.M. in pedepsele componente, pe care le repune in individualitatea lor astfel: - pedeapsa de 8 ani închisoare aplicata pentru infrac țiunea prevăzuta de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

si art. 19 din Legea nr. 682/2002; - pedeapsa de 7 luni închisoare aplicata pentru infracțiunea prevăzuta de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. si art. 19 din Legea nr. 682/2002. Reduce pedeapsa principala aplicata inculpatului S.M. pentru infrac țiunea prevăzuta de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. si art. 19 din Legea nr. 682/2002, de la 8 ani închisoare la 5 ani închisoare. Reduce pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev ăzute de art.64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen., de la 7 ani la 5 ani. Reduce pedeapsa aplicata inculpatului pentru infrac țiunea prevăzuta de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, de la 7 luni închisoare la 6 luni închisoare.

In baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) si art. 35 C. pen. contope ște pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul S.M. sa execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare si 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. In temeiul art. 71 C. pen. aplica pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev ăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. 4 - Reduce pedeapsa principala aplicata inculpatului C.G.S. pentru infrac țiunea prevăzuta de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) C. pen. si art. 19 din Legea nr. 682/2002 de la 7 ani închisoare la 4 ani închisoare si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.

de la 7 ani la 4 ani. Aplica art. 71-64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. 5 - Reduce pedeapsa principala aplicata inculpatului N.M. pentru infrac țiunea prevăzuta de art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 37 lit. a), art. 74 lit. c) si art. 76 lit. b) C. pen. de la 8 ani închisoare la 5 ani închisoare si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. de la 8 ani la 5 ani. In baza art. 39 alin. (2) C. pen. contope ște restul de pedeapsa rămas neexecutat de 6 luni închisoare cu pedeapsa stabilita in prezenta cauza, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare si 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.

In temeiul dispozi țiilor art. 71 C. pen. aplica pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. 6 - Reduce pedeapsa principala aplicata inculpatei P.M. pentru infracțiunea prevăzuta de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. c) si art. 76 lit. b) C. pen. de la 4 ani si 6 luni închisoare la 3 ani si 6 luni închisoare si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. de la 5 ani la 3 ani. Aplica art. 71-64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. 7 - Reduce pedeapsa principala aplicata inculpatei G.D.M. pentru infrac țiunea prevăzuta de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) si art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare. In temeiul art. 71 C. pen. aplica pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. In baza art. 86 1 alin. (1), (3) C. pen. suspenda sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicata inculpatei G.D.M., pe durata unui termen de încercare de 5 ani, si stabile ște masurile cărora inculpata se va supune pe durata acestui termen. In baza art. 71 alin. (5) C. pen. suspenda executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev ăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii. 8 - Reduce pedeapsa principala aplicata inculpatei C.C.

pentru infrac țiunea prevăzuta de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/200, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) si art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare. In temeiul art. 71 C. pen. aplica pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev ăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. In baza art. 86 1 alin. (1), (3) C. pen. suspenda sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicata inculpatei C.C., pe durata unui termen de încercare de 5 ani si stabile ște masurile de supraveghere cărora inculpata trebuie să se supună pe durata termenului de încercare. In baza art. 71 alin. (5) C. pen. suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspend ării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

Men ține celelalte dispoziții ale hotărârilor pronunțate în cauză. Deduce preven ția de la 13 ianuarie 2010 la zi pentru inculpații S.E., N.N., S.M., C.G.S. si de la data de 29 septembrie 2009 la zi pentru inculpatul N.M. Onorariul si onorariul par țial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu, conform dispozitivului, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpații S.E., N.N., S.M., P.M., G.D.M., C.C., C.G.S. și N.M. împotriva deciziei penale nr. 273/A din 21 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Casează, în parte, decizia și sentința penală nr. 444 din 06 mai 2011 a Tribunalului București, secția I penală, și, rejudecând, în fond: 1). Face aplicarea art. 320/1 alin. (7) C. proc. pen. și reduce pedeapsa principală aplicată inculpatei S.E. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. de la 10 ani închisoare la 8 ani închisoare . Reduce pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

de la 7 ani la 5 ani. În temeiul dispozițiilor art. 71 C. pen. aplică pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 2). Face aplicarea art. 320/1 alin. (7) C. proc. pen. și reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului N.N. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 74 lit. c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare . Reduce pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. de la 7 ani la 5 ani. În temeiul dispozițiilor art.71 C. pen.

aplică pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 3). Descontopește pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatului S.M. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor astfel: - pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002. - pedeapsa de 7 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002. Face aplicarea art. 320/1 alin. (7) C. proc. pen. și reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului S.M.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002 de la 8 ani închisoare la 5 ani închisoare. Reduce pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. de la 7 ani la 5 ani. Face aplicarea art. 320/1 alin. (7) C. proc. pen. și reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 de la 7 luni închisoare la 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. contopește pedeapsele aplicate urmând ca inculpatul S.M.

să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul dispozițiilor art. 71 C. pen. aplică pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 4). Face aplicarea art. 320/1 alin. (7) C. proc. pen. și reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului C.G.S. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. și art. 19 din Legea 682/2002 de la 7 ani închisoare la 4 ani închisoare . Reduce pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

de la 7 ani la 4 ani. În temeiul dispozițiilor art. 71 C. pen. aplică pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 5). Face aplicarea art. 320/1 alin. (7) C. proc. pen. și reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului N.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și art. 74 lit. c) și art. 76 lit. b) C. pen. de la 8 ani închisoare la 5 ani închisoare . Reduce pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. de la 8 ani la 5 ani. În baza art. 39 alin. (2) C. pen.

contopește restul de pedeapsă rămas neexecutat de 6 luni închisoare (din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 431 din 23 august 2005 a Tribunalului Prahova) cu pedeapsa stabilită în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. de 5 ani. În temeiul dispozițiilor art. 71 C. pen. aplică pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 6). Face aplicarea art. 320/1 alin. (7) C. proc. pen. și reduce pedeapsa principală aplicată inculpatei P.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 4 ani și 6 luni închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare. Reduce pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. de la 5 ani la 3 ani. În temeiul dispozițiilor art. 71 C. pen. aplică pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 7). Face aplicarea art. 320/1 alin. (7) C. proc. pen. și reduce pedeapsa principală aplicată inculpatei G.D.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.

În temeiul dispozițiilor art. 71 C. pen. aplică pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen. suspendă sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatei G.D.M. pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit în condițiile prevăzute de art. 86 2 C. pen. În baza art. 86 3 alin. (1), (3) C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpata G.D.M. se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte o dată la 2 luni la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii. 8). Face aplicarea art. 320/1 alin. (7) C. proc. pen. și reduce pedeapsa principală aplicată inculpatei C.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare. În temeiul dispozițiilor art. 71 C. pen. aplică pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen. suspendă sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit în condițiile prevăzute de art. 86 2 C. pen.

În baza art. 86 3 alin. (1), (3) C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpata C.C. se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte o dată la 2 luni la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -