ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1401/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1401/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Asupra recursurilor de față,
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentin
ța penala nr. 444/F din 06 mai 2011
Tribunalul București, secția I penală, a respins cererea de schimbare a încadrării
juridice formulată de inculpatul N.N.D.
l. În baza art. 2 alin. (1) și (2)
din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) si art. 37 lit. b) C. pen.,
a condamnat inculpata S.E. la 12 ani
închisoare si 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de
art. 64 lit. a) teza finala si b) C. pen.
A aplicat art. 71-64 lit. a) teza
finala si b) C. pen.
A men
ținut starea de arest a inculpatei si a dedus
prevenția de la 13 ianuarie 2010 la zi.
II. În baza art. 2 alin. (1) și (2)
din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, cu
aplicarea art. 74 lit. c) si art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul N.N.
zis M. la o pedeapsa de 8 ani
închisoare si 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.
a) teza finala si b) C. pen.
A aplicat art. 71- 64 lit. a) teza
finala si b) C. pen.
A men
ținut starea de arest a inculpatului si a dedus
prevenția de la 13 ianuarie 2010 la zi.
III. În baza art. 2 alin. (1) și (2)
din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea
art. 19 din Legea nr. 682/2000, a condamnat pe inculpatul S.M. zis M.M. la 11
ani
închisoare si 7 ani
interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza finala si b) C. pen.
In baza art. 67 alin. (1) și (2) C.
pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a degrad
ării militare.
In baza art. 4 alin. (1) din Legea
nr. 143/2000, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 a condamnat pe acela
și inculpat la o pedeapsa de 7 luni
închisoare.
In baza art. 33 lit. a) si art. 34 lit.
b) C. pen., a aplicat inculpatului S.M. pedeapsa cea mai grea de 11 ani
închisoare.
In baza art. 35 C. pen. a aplicat
inculpatului, pe lângă pedeapsa rezultanta de 11 ani
închisoare, pedeapsa complementara a
interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza finala si b) C. pen.
pe o durata de 7 ani si pedeapsa complementară a degradării militare.
A men
ținut starea de arest a inculpatului și a dedus
detenția preventiva de la 13 ianuarie 2010 la zi.
IV. În baza art. 2 alin. (1) și (2)
din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b)
C. pen. si art. 19 din Legea nr. 682/2002, a condamnat pe inculpatul C.G.S. la
o pedeapsa de 7 ani
închisoare
si interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza finala si b) C.
pen. pe o durata de 7 ani.
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie
a interzicerii drepturilor prev
ăzute de art. 64 lit. a) teza finala si b) C. pen.
A men
ținut arestarea preventiva a inculpatului și a dedus
durata arestului preventiv de la 13 ianuarie 2010 la zi.
V. În baza art. 25 C. pen. raportat
la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.14 lit. c)
din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. si art. 74 lit.
c) - art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul N.N.D. la o pedeapsa
de 9 ani închisoare.
In baza art. 39 alin. (2) C. pen. a
contopit restul de pedeapsa r
ămas neexecutat de 11 ani si 1 luna închisoare, din pedeapsa de 14 ani închisoare
aplicată prin sentința penală nr. 894 din 25 iulie 2006 a Tribunalului
București, cu pedeapsa stabilită în cauză, în pedeapsa cea mai grea de 11 ani
si 1 luna închisoare, sporită cu 4 ani si 11 luni închisoare, urmând ca
inculpatul N.N.D. să execute pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare.
A f
ăcut aplicația art. 71-64 lit. b), d), e) C. pen.
In baza art. 65 C. pen. a interzis
inculpatului drepturile prev
ăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen., pe o durata de 10 ani.
In baza art. 65 C. pen. a aplicat
inculpatului pedeapsa complementara a degrad
ării militare.
A anulat MEPI
nr. 1178 din 31 octombrie 2010 a Tribunalului Bucure
ști si a
dispus
emiterea unui
nou mandat.
VI. În baza art. 2 alin. (1) și (2)
din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b)
C. pen. si art. 74 lit. c) - art. 76 C. pen., a condamnat
inculpata P.M.
la o
pedeapsa de 5 ani si 6 luni închisoare si 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute
de art. 64 lit. a) teza finala si b) C. pen.
A aplicat art. 71-64 lit. a) teza
finala si b) C. pen.
VII. În baza art. 2 alin. (1) și (2)
din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) – art. 76 C. pen., a
condamnat inculpata G.D.M. la o pedeapsa de 4 ani închisoare si 5 ani
interzicerea drepturilor prev
ăzute de art. 64 lit. a) teza finala si b) C. pen.
A aplicat art. 71-64 lit. a) teza
finala si b) C. pen.
VIII. În baza art. 2 alin. (1) și
(2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) si art. 74 lit. a) -
art. 76 C. pen., a condamnat inculpata C.C. zis C. la o pedeapsa de 6 ani închisoare
si 6 ani interzicerea drepturilor prev
ăzute de art. 64 lit. a) teza finala si b) C. pen.
A aplicat art.71-64 lit. a) teza
finala si b) C. pen.
A dedus preven
ția de la 13 ianuarie 2010 la 28
martie 2011.
A men
ținut măsura preventiva a obligării de a nu parași
localitatea.
IX. În baza art. 25 C. pen. raportat
la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin.
(2), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. si art. 74 lit.
c) - art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul N.M. zis V. la o
pedeapsa de 8 ani închisoare.
In baza art. 39 alin. (2) C. pen., a
contopit pedeapsa stabilita in cauza cu restul de 6 luni închisoare r
ămas neexecutat din pedeapsa de 5
ani închisoare aplicata prin sentința penala nr. 431 din 23 august 2005 a
Tribunalului Prahova, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare,
sporita cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa
rezultanta de 8 ani si 6 luni închisoare si 8 ani interzicerea drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) teza finala si b) C. pen.
A aplicat art. 71-64 lit. a) teza
finala si b) C. pen.
A dedus preven
ția de la 29 septembrie 2009 la zi.
A dispus anularea MEPI emis in baza
sentin
ței penale nr. 431/2005
a Tribunalului Prahova si emiterea unui nou mandat.
A men
ținut starea de arest a inculpatului.
In baza art. 17 alin. (1) din Legea
nr. 143/2000 a dispus confiscarea de la inculpatul S.M. a unui c
ântar electronic folosit la
cântărirea heroinei.
In baza art. 17 alin. (2) din Legea
nr. 143/2000 a dispus confiscarea specială a sumelor de bani provenite din
traficul de droguri.
Pentru a hotărî astfel instan
ța de fond, a reținut că prin
rechizitoriul nr. 1884/D/P/2009 din 26 martie 2010, Parchetul de lângă Înalta
Curte de Casație si Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de
Criminalitate Organizata si Terorism - Serviciul Teritorial București a dispus
trimiterea in judecata a inculpaților S.E., N.N., S.M., C.G.S., P.M., G.D.M. si
C.C. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzuta
de art. 2 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. si a
inculpaților N.M. si N.N.D. pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la
trafic de droguri de mare risc, prevăzută art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin.
(1) și (2) din Legea nr. 143/2000. In sarcina inculpatului S.M. a fost reținuta
si săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc, fără drept, în
vederea consumului propriu, prevăzuta de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Prin actul de inculpare s-a re
ținut că în data de 14 iulie 2009
organele de urmărire penala s-au sesizat din oficiu cu privire la activitatea
infracționala desfășurata de inculpata S.E. si mai multe persoane, cu privire
la care existau date si indicii privind săvârșirea infracțiunilor de trafic de
droguri, împrejurări confirmate de probatoriul administrat in cursul urmăririi
penale.
In baza probatoriului administrat in
cursul urm
ăririi penale
si la cercetarea judecătoreasca instanța de fond a reținut următoarea situație
de fapt:
In data de 14 iulie 2009, urmare
sesiz
ării organelor de
politie din oficiu cu privire la activitatea de trafic de droguri de mare risc
efectuată de S.E., s-a procedat la obținerea unor autorizații de interceptare
si la introducerea în gruparea infracționala a unui colaborator al organelor de
politie si a unui investigator sub acoperire.
Au fost efectuate două cump
ărări supravegheate de droguri, în
data de 16 iulie 2009 și în data de 22 iulie 2009.
Instan
ța a reținut că
faptele inculpatei care, în stare de recidiva postexecutorie, a
vândut în 16 si 22 iulie 2009
colaboratorului sub acoperire 4 doze de heroina cu suma de 200 lei, întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2)
din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) si art. 37 lit. b) C.
pen.
In urma informa
țiilor primite, organele de urmărire
penala au procedat in cursul lunii iulie 2009 la documentarea activității
infracționale a numitei P.M.
Inculpata a v
ândut
colaboratorului C.M. doua doze de heroină în data de
20 iulie 2009 si alte doua doze, cu
suma de 100 lei, in data de 21 iulie 2009.
Inculpata a recunoscut în totalitate
faptele, ar
ătând ca a
mai vândut heroina si altor persoane.
Instan
ța a reținut că faptele inculpatei, săvârșite în
stare de recidivă, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic
de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,
cu aplicarea art. 41 alin. (2) si art. 37 lit. b) C. pen.
Av
ând în vedere comportamentul sincer al inculpatei, cu
referire si la practica constantă a Curții de Apel București în acest sens,
Tribunalul a reținut în favoarea inculpatei circumstanțe atenuante, cu referire
la art. 74 lit. c) C. pen.
Cu privire la
inculpata G.D.M., instan
ța a reținut că aceasta, în
data de 25 august 2009, a vândut
colaboratorului C.M. doua doze de heroina, cu suma de 80 lei.
Av
ând în vedere cantitatea mică de droguri, prima
instanță a reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatei.
Organele de politie s-au sesizat din
oficiu cu privire la activitatea inculpa
ților N.N.D. si N.M., deținuți în Penitenciarul Giurgiu,
cunoscuți ca fiind consumatori de heroină, primul dintre aceștia si ca
distribuitor.
Inculpatul N.N.D. a solicitat tat
ălui sau, inculpatul N.N., să-i
introducă în penitenciar niște droguri.
Din convorbirile telefonice a
rezultat că inculpatul N.D. se consulta tot timpul cu inculpatul N.M., cu
referire la cantitatea care să fie adusă.
Dup
ă ce și-a convins tatăl să procure drogurile, indicându-i
si persoana de la care sa le obțină, a dat acestuia instrucțiuni dovedind
profesionalizarea inculpatului privind tehnica de disimulare a acestora, într-un
pui la rotisor.
Inculpatul N.N. a urmat instruc
țiunile celor doi inculpați deținuți
în Penitenciarul Giurgiu și a remis puiul în care fusese disimulata heroina
unui taximetrist care, la rândul lui, l-a remis numitului G.I., persoană care
avea o ruda în penitenciar si putea să primească pachet.
La interven
ția organelor de politie, după
intrarea în incinta penitenciarului, s-a descoperit disimulata în pui
cantitatea de 4,63 gr. heroină.
To
ți cei trei inculpați au recunoscut faptele reținute în
sarcina lor.
Instan
ța a reținut că faptele inculpatului N.N. de a
remite, la cererea inculpaților N.N.D. si N.M., cantitatea de 4,62 gr. heroină întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri prevăzuta de art.
2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea
nr. 143/2000, iar a celor doi inculpați, elementele constitutive ale instigării
la săvârșirea acestei infracțiuni.
Cu privire la activitatea infrac
ționala a inculpatului S.M.,
instanța a reținut că, urmare informațiilor primite concretizate în suspiciuni
potrivit cărora acesta ar fi un dealer major de droguri, respectiv persoana
care se ocupa cu aprovizionarea distribuitorilor stradali, s-a procedat la
interceptarea convorbirilor telefonice, din conținutul acestora rezultând ca
principala sa ocupație este distribuirea heroinei.
Martorii A.V. si V.A., distribuitori
stradali de droguri, au declarat că în cursul lunilor august 2009 - ianuarie
2010 au cump
ărat de mai
multe ori droguri de la inculpat, pe care le-au revândut unor consumatori.
In data de 13 ianuarie 2010 s-a f
ăcut o percheziție la domiciliul
inculpatului, ocazie cu care au fost găsite un număr de 6 comprimate Xanax
pentru care nu avea autorizație si despre care acesta a precizat că erau
destinate consumului propriu.
Cu ocazia perchezi
ției autovehiculului inculpatului a
mai fost găsita cantitatea de 1.055,99 gr. heroina, având o valoare de 96.000
Euro pe piața drogurilor, precum si un cântar electronic pe care au fost
depistate urmare de heroina.
Inculpatul a recunoscut s
ăvârșirea faptelor reținute în
sarcina acestuia.
Cu privire la activitatea infrac
ționala a inculpaților C.G.S. si C.C.,
probatoriul administrat in cauza a dovedit deținerea la domiciliul lor, fapt
constatat cu ocazia percheziției, a unei cantități de 6068 comprimate Methadona
(din care legal doar un număr de 756 comprimate), 0,91 gr. heroina si un cântar
electronic.
Împrejurarea că cei doi se ocupau în
mod profesional cu traficul de droguri, având o multitudine de clienți, rezultă
și din convorbirile telefonice.
Instan
ța a reținut că faptele inculpatului C.G.S., comise în
stare de recidivă, care în perioada noiembrie-decembrie 2009 a comercializat
heroină, iar in data de 13 ianuarie 2010 a deținut ilegal în vederea vânzării
methadona
si heroina, întrunește elementele
constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2)
din
Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) si art. 37 lit. b) C. pen.
Faptele inculpatei C.C. care în
perioada noiembrie-decembrie 2009 a comercializat heroina, iar în data de 13
ianuarie 2010 a de
ținut
ilegal în vederea vânzării methadona si heroina, întrunește elementele
constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea
nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
La individualizarea pedepselor
instan
ța a avut în
vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.
Astfel, față de to
ți inculpații instanța de fond a
avut în vedere gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor
săvârșite si periculozitatea inculpaților, cu referire la
faptul că aceștia au săvârșit acte de trafic de
droguri de mare risc în scop de îmbogățire.
Instan
ța de fond a
constatat că inculpata S.E. a avut o poziție nesinceră,
nerecunoscând fapta, deși a fost
filmată în timp ce vindea droguri, așa incit nu se justifică reținerea de
circumstanțe atenuante in favoarea acesteia.
Cu privire la inculpa
ții N.N.D. si N.M. instanța de fond
a reținut ca aceștia au traficat droguri în penitenciar, punând in evidență o
deosebită lipsă de respect față de valorile sociale si rezistența la factorii
educativi din penitenciar.
Av
ând in vedere că inculpatul N.N.D. a suferit mai
multe condamnări pentru tâlhărie în formă calificată si violuri, instanța de
fond a apreciat că se impune a se da o eficiență deosebită funcției pedepsei de
eliminare temporara a inculpatului.
Împotriva hotărârii primei instanțe
au declarat apel inculpații S.E., N.N., S.M., P.M., G.D.M., C.C., C.G.S., N.N.D.
si N.M., criticând-o pentru greșita individualizare a pedepselor. Apelanții au
solicitat reanalizarea probatoriului, acordarea unei eficiente sporite
circumstanțelor personale si reindividualizarea pedepselor, apreciate ca fiind
mult prea aspre în raport cu pericolul social concret al faptelor si persoana
inculpaților.
Prin decizia penala nr. 273/A din 21
septembrie 2011, Curtea de Apel Bucure
ști, secția a II-a penală, a admis apelurile declarate de
inculpații S.E., N.N., S.M., P.M., G.D.M. si C.C., a desființat in parte
sentința penala apelata si rejudecând, în fond:
A redus pedeapsa aplicata inculpatei
S.E. pentru infrac
țiunea
prevăzuta de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41
alin. (2) si art. 37 lit. b) C. pen., de la 12 ani închisoare la 10 ani
închisoare.
A aplicat art. 71 si art. 64 lit. a)
teza a II-a si lit. b) C. pen.
A redus pedeapsa aplicata
inculpatului N.N. pentru infrac
țiunea prevăzuta de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu
aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit.
c) - art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., de la 8 ani închisoare la 7
ani închisoare.
A aplicat art. 71 - art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.
A descontopit pedeapsa rezultanta de
11 ani
închisoare
aplicata inculpatului S.M. in pedepsele componente, pe care Ie-a repus in
individualitatea lor, a redus pedeapsa aplicata inculpatului pentru infracțiunea
prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41
alin. (2) C. pen. si art. 19 din Legea nr. 682/2002, de la 11 ani închisoare la
8 ani închisoare, a contopit pedepsele, urmând ca inculpatul S.M. sa execute
pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.
A aplicat art. 71 - art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.
A
înlăturat pedeapsa complementara a degradării
militare.
In baza art. 334
C. proc. pen. a schimbat
încadrarea juridica a
faptelor reținute in sarcina inculpatei P.M. din
infracțiunea prevăzuta de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu
aplicarea art. 41 alin. (2) si art. 37 lit. b) C. pen. in infracțiunea
prevăzuta de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41
alin. (2) C. pen., text de lege in baza căruia inculpata a fost condamnata la o
pedeapsa de 4 ani si 6 luni închisoare.
A aplicat art. 71 si art. 64 teza a II-a
si lit. b) C. pen.
In baza art. 86
1
C. pen.,
a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicata
inculpatei G.D.M., pe durata unui termen de încercare de 6 ani si a stabilit
masurile de supraveghere.
In baza art. 71 alin. (5) C. pen. a
suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspend
ării sub supraveghere a executării
pedepsei închisorii.
A înlăturat pedeapsa complementara a
interzicerii, pe o durata de 5 ani, a drepturilor prev
ăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a
si lit. b) C. pen.
A redus pedeapsa aplicata inculpatei
C.C. pentru infrac
țiunea
prevăzuta de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41
alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) si art. 76 alin. (1) lit. a) C.
pen., de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare.
In baza art. 86
1
C. pen.
a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicata
inculpatei, pe durata unui termen de încercare de 7 ani si a stabilit masurile
de supraveghere c
ărora
aceasta urmează a se supune.
In baza art. 71 alin. (5) C. pen. a
suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspend
ării sub supraveghere a pedepsei închisorii.
A
înlăturat pedeapsa complementara a interzicerii, pe o
durata de 6 ani, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit.
b) C. pen.
In baza art. 17 alin. (1) din Legea
nr. 143/2000 a dispus confiscarea cantit
ății de 1055,02 gr. heroina rămasă în urma analizelor de
laborator si a 6035 comprimate de methadona.
In baza art. 17 alin. (2) din Legea
nr. 143/2000 a dispus confiscarea speciala a sumei de 200 lei de la inculpata S.E.
A
înlăturat dispoziția de confiscare a sumei de 4050
lei de la inculpatul N.N.
In baza art. 357 alin. (2) lit. e) C.
proc. pen. a dispus restituirea sumei de 630 lei c
ătre inculpata S.E., a sumei de 4050
lei, a unui telefon mobil Samsung C3050 si a unui telefon mobil Nokia 1112
către inculpatul N.N.
Celelalte dispozi
ții ale hotărârii primei instanțe au
fost menținute.
Prin aceea
și decizie, instanța de apel a
respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații C.G., N.N.D. si N.M.
împotriva aceleași sentințe.
Examin
ând actele dosarului si sentința penala apelata, atât
prin prisma criticilor formulate, cât si din oficiu, sub toate aspectele de
fapt si de drept, instanța de apel a reținut următoarele:
Instan
ța de fond a analizat temeinic probele administrate
in cauza si a reținut o stare de fapt concordanta sub toate aspectele ce
rezulta din aceste mijloace de proba, temeinicia hotărârii din perspectiva
conținutului faptelor penale, în materialitatea lor, nefiind contestata de apelanții-inculpați
care au înțeles, în majoritate, să critice exclusiv modalitatea de stabilire a
tratamentului sancționator, fie sub aspectul cuantumului, fie a modalității de
executare, singura inculpată G.D.M. formulând critici sub aspectul temeiniciei
soluțiile de condamnare în sine, invocând în apărarea sa împrejurarea că nu a
săvârșit infracțiunea dedusă judecății, respectiv că nu a acționat cu intenție.
Reexamin
ând ansamblul probator în virtutea
efectului integral devolutiv al apelurilor declarate, instanța de apel a constatat
că săvârșirea, cu vinovăție, a infracțiunilor deduse judecății, în modalitatea
reținută prin hotărârea instanței de fond, este confirmată, dincolo de orice
îndoială rezonabilă, de probe certe si legal administrate.
Cu privire la criticile formulate de
inculpata G.D.M., cu referire la caracterul inechitabil a procesului decurg
ând din neascultarea nemijlocită a
colaboratorului cu nume de cod C.M., în cursul judecății, si întemeierea
soluției de condamnare pe unica declarație a investigatorului „I.G.", precum
si cu privire la caracterul provocator al activității desfășurate de
colaboratorul menționat, a cărui atitudine a constituit motivul determinat al
comiterii faptei, instanța de apel a apreciat caracterul neîntemeiat al
acestora, reținând că:
- activitatea desf
ășurata de colaboratorul „C.M."
reprezintă expresia folosirii unei tehnici legale specifice activității sub
acoperire si nu se subsumează conceptului de „înscenare";
- cercet
ările penale in cauza au fost întreprinse,
la data de 14 iulie 2009, ca urmare a indiciilor de implicare în traficul de
droguri a altor persoane, inculpata fiind contactată telefonic, la data de 25
august 2009, din conținutul dialogului dintre aceasta
și colaborator rezultând posibila existență a unor tranzacții
anterioare, precum și intenția
declarată a inculpatei de a continua
activitatea ilicită de comercializare;
- audierea nemijlocită în instan
ță a colaboratului „C.M." nu a
fost posibilă ca urmare a imposibilității obiective de identificare a adresei
actuale a acestuia.
Prin urmare, vinov
ăția acesteia constând în
desfășurarea unui act de vânzare de heroină, la data de 25 august 2009, este pe
deplin dovedită, pe baza unor probe directe, complete și legal administrate.
În ceea ce prive
ște critica aceleiași inculpate
referitoare la finalizarea urmăririi penale fără a i se aduce la cunoștință
materialul de urmărire penală, instanța de apel a constatat că organele de
urmărire penală au făcut demersuri pentru identificarea adresei acesteia. S-a
constatat că aceasta nu locuia nici la adresa de domiciliu și nici la cea din
str. B., necunoașterea adresei este imputabilă inculpatei, așa încât este
justificată neprezentarea materialului de urmărire penală, potrivit art. 254 C.
proc. pen.
Pe de altă parte, participarea
nemijlocită a inculpatei la judecata în fond a cauzei
a creat efectiv acesteia posibilitatea de a lua cuno
ștință de
probele în acuzare existente,
să conteste temeinicia acestora si să propună probe în apărare, așa
încât apare neîntemeiata si critica referitoare la greșita respingere a cererii
acesteia de restituire a cauzei la procuror.
Sub aspectul individualiz
ării pedepselor, instanța de apel a
constatat, în condițiile în care considerentele instanței de fond referitoare
la gradul de pericol social al faptelor sunt corecte, că pedepsele stabilite
reflectă exclusiv funcțiile pedepsei de constrângere si eliminare. Însă, în
conformitate cu dispozițiile art. 52 C. pen., pedepsele
trebuie să reprezinte, în egală m
ăsură, alături de funcția coercitivă
si pe cea de mijloc de reeducare. Or, sub aspectul acestor critici, pedepsele
nu reflectă necesarul echilibru între aceste trăsături esențiale, prin
raportare a conținutului elementului material al acestora la toate
împrejurările anterioare ori concomitente comiterii faptelor, precum si la
datele personale ale inculpaților.
Reevalu
ând pedepsele aplicate în aceste
coordonate generale, instanța de apel a constatat că în privința inculpatei S.E.
aplicarea unei pedepse la cuantumul minim prevăzut de lege este suficientă
pentru constrângerea si reeducarea acesteia, având în vedere limita minimă
ridicată prevăzută de lege pentru traficul de droguri de mare risc, precum si
ansamblul elementelor relevante în procesul de individualizare.
Cu privire la inculpata P.M.
, instanța a constatat că în raport
de data comiterii faptelor, infracțiunea nu a fost săvârșită în stare de
recidivă, impunându-se în acest sens schimbarea încadrării juridice a faptelor
prin înlăturarea stării de recidiva postexecutorie, în raport de care se impune
si o reevaluare a cuantumului pedepsei.
Din actele si lucr
ările dosarului rezultă că
inculpatul N.N. a comis faptele pe fondul preexistentei unui contact constant
al acestuia cu distribuitorii de droguri si, pe de altă parte, ca urmare a
relațiilor apropiate cu fiul său, încarcerat la Penitenciarul Giurgiu.
Apreciind ca imperativă păstrarea unei proporții juste între pedepsele aplicate
și având in vedere criteriile generale de individualizare, instanța de apel a
apreciat că se justifică reducerea suplimentară a pedepsei stabilite acestui
inculpat, până la nivelul de 7 ani închisoare.
Cu privire la inculpa
ții N.N.D. si N.M., instanța de apel
a apreciat că pedepsele aplicate acestora sunt corect proporționalizate,
criticile inculpaților constatându-se neîntemeiate sub acest aspect. Sunt însa
întemeiate criticile celor doi apelanți-inculpați sub aspectul modalității de
stabilire a restului rămas neexecutat, rest contopit conform dispozițiilor art.
39 alin. (2) C. pen.
In raport de atitudinea sincera a
inculpatului S.M. si contribu
ția acestuia la identificarea altor participanți, instanța de apel a
apreciat că aceste circumstanțe favorabile trebuie valorificate în procesul de
individualizare în aceeași măsură cu gravitatea faptei, si a decis ca o pedeapsă
moderată, în cuantum de 8 ani închisoare, este în măsură a permite în concret
atingerea rolului preventiv-educativ al acesteia. Ca o consecință a reducerii
pedepsei, instanța de apel a înlăturat si pedeapsa complementara a degradării
militare.
Instan
ța de apel a constatat că în raport de circumstanțele
reale ale comiterii faptei si de datele personale ale inculpatului, pedeapsa de
7 ani închisoare aplicată inculpatului C.G.S. a fost just individualizată.
Cu privire la inculpata C.C., instan
ța de apel a constatat că în
procesul de individualizare judiciară a pedepsei prima instanță a omis
aspectele referitoare la existenta unor relații de rudenie cu inculpatul C.G.S.
si capacitatea redusă de apreciere critică a consecințelor faptelor săvârșite
care, chiar dacă nu exclusiv, dar in mod substanțial a contribuit la atragerea
acesteia în activitatea infracțională. Valorificând toate aceste elemente,
instanța de apel a apreciat că o pedeapsa de 4 ani închisoare, cu aplicarea
art. 86
1
C. pen., reprezintă o măsura mai adecvată imperativului scopului
preventiv-educativ al pedepsei.
Pedeapsa aplicata inculpatei G.D.M.
apare ca fiind just individualizată, instan
ța de apel neconstatând alte aspecte relevante pentru
individualizarea pedepsei ori date suplimentare pozitive pentru caracterizarea
conduitei inculpatei, așa încât a apreciat ca neîntemeiată solicitarea acesteia
de reducere a pedepsei până la limita permisă de lege.
Instanța de apel a constatat însa că
este numai parțial corectă aprecierea primei instanțe privitoare la sustragerea
inculpatei cercetărilor, din actele dosarului rezultând că neprezentarea
inculpatei în fata organelor judiciare se datorează mai degrabă culpei
acesteia, decât ignorării deliberate a unor obligații procesuale. Drept urmare,
instanța de apel a reținut ca punând în balanța fapta concretă imputată
inculpatei si circumstanțele sale personale, inclusiv comportarea avută după începerea
judecății, pronunțarea condamnării constituie un avertisment suficient pentru
aceasta si, chiar fără executarea pedepsei, aceasta nu va mai săvârși noi
infracțiuni.
Împotriva acestei din urma hotărâri
au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție -
DIICOT- Serviciul Teritorial București si inculpații S.E., N.N., S.M., P.M., G.D.M.,
C.C., C.G.S. si N.M.
Invoc
ând cazul de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen., Parchetul a susținut că pedepsele aplicate inculpatelor G.D.M.
si C.C. sunt greșit individualizate, având în vedere faptele săvârșite de
acestea, modalitatea săvârșirii si atitudinea lor procesuala.
Astfel, cu referire la inculpata G.D.M.,
din procesele verbale rezulta că aceasta s-a urcat în autoturismul condus de
investigator, în care se afla si colaboratorul, au mers împreuna în imobilul
din str. B. nr. 2-4, de unde inculpata a adus cele doua doze de heroină. Din
procesele verbale de redare a înregistrărilor în mediul ambiental rezultă că
inculpata mai vânduse anterior droguri si urma să mai vândă, chiar dacă în
prezenta cauza este cercetată pentru un singur act material. In raport de
neasumarea faptei si a consecin
țelor acesteia, a lipsei unei ocupații stabile care să-i asigure
venituri materiale suficiente traiului zilnic, stabilirea
pedepsei de 4 ani
închisoare cu aplicarea art. 86
1
C. pen. nu corespunde scopului acesteia stabilit prin art. 52 C. pen.
In ceea ce o
prive
ște pe inculpata C.C., din declarațiile martorilor a
rezultat că aceasta vindea droguri în
mod constant. Din declarațiile acesteia a rezultat că pastilele găsite la
percheziția domiciliară erau ale ei si ale soțului ei si erau destinate
consumului. Cu ocazia percheziției aceasta a încercat să scape de dozele de
heroină, aruncând o punguță de heroina pe geamul locuinței, iar în contextul
convorbirilor telefonice este pusă în evidenta folosirea de către aceasta a
unui limbaj codificat, luându-si măsuri de precauție. Totodată, relațiile de
rudenie cu inculpatul C.G.S., precum si împrejurarea că acesta procura
drogurile pe care inculpata le vindea, apar ca nerelevante în raport de
perioada lungă de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională. In
raport de aceste elemente evidențiate de actele si lucrările din dosar,
reducerea pedepsei de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare, cu aplicarea
art. 86
1
C. pen. nu corespunde criteriilor de individualizare
prevăzute de art. 72 C. pen.
Față de faptele s
ăvârșite, de atitudinea procesuală
nesinceră a inculpatelor, în raport de care se impune aplicarea unei pedepse cu
închisoarea într-un cuantum mai mare, cu executarea în regim de detenție,
Parchetul a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei atacate
si aplicarea unor pedepse cu închisoarea, într-un
cuantum mai mare, cu executarea acesteia în regim de detenție,
inculpatelor C.C.
si G.D.M.
Inculpa
ții nu au motivat în scris
recursurile declarate împotriva deciziei instanței de apel.
La termenul de judecată din 14
martie 2012, instan
ța
de control judiciar a adus la cunoștința inculpaților prezenți prevederile art.
320
1
C. proc. pen. si i-a întrebat dacă înțeleg să beneficieze de
aceste prevederi.
Recurenții-inculpați C.C., S.E., N.N.,
S.M., C.G.S. si P.M.
au
arătat ca înțeleg să uzeze de dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen.
si, prin declarațiile date în instanță, consemnate si atașate la dosarul
cauzei, au arătat că recunosc faptele reținute în actul de sesizare a instanței,
solicitând ca judecata să se facă in baza probelor administrate in faza de
urmărire penală. La termenul de judecată din 18 aprilie 2012, inculpații G.D.
si N.M. au declarat că înțeleg să beneficieze de prevederile art. 320
1
C. proc. pen., au arătat ca recunosc faptele reținute în actul de sesizare a
instanței si au solicitat ca judecata să se facă in baza probelor administrate în
faza de urmărire penală.
Examin
ând hotărârea atacată în raport de cazul de recurs
invocat si dispozițiile art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., Înalta
Curte constată, in baza lucrărilor si materialului din dosarul cauzei,
următoarele:
Starea de fapt a fost corect
stabilită de prima instan
ța,
corespunzător ansamblului probator si susținută de probele administrate.
Reevalu
ând pedepsele stabilite inculpaților
de prima instanța, instanța de apel a reindividualizat pedepsele.
Pedepsele stabilite de instan
ța de apel apar ca fiind just
individualizate. In acest sens, atunci când aplica pedeapsa, instanța este
obligată să țină seama de toate criteriile de individualizare a acesteia,
prevăzute de art. 72 C. pen.
Criteriile de individualizare prev
ăzute de art. 72 C. pen., prin
raportare la dispozițiile art. 52 din același cod, vizează sub aspectul
cuantumului si modalităților de executare, stabilirea unei pedepse care să
constituie, în limitele legii, o replică socială adecvată gravității
infracțiunii.
Această adecvare nu prive
ște însă numai funcțiile de
constrângere, exemplaritate ci, concomitent, si funcția de reeducare a
inculpatului.
Sub acest aspect, în mod judicios
instan
ța de apel a
constatat că prima instanță a stabilit pedepse reflectând preponderent gradul
de pericol social al faptelor, în detrimentul funcției educative.
Examin
ând hotărârea atacată prin prisma criticilor
formulate, se constată că pedepsele stabilite de instanța de apel constituie o
judicioasă adaptare a acestora, realizată în cadrul individualizării judiciare în
raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., de natură a asigura
finalitatea răspunderii penale, adecvarea corespunzătoare a acestora funcțiilor
pedepsei, astfel cum acestea sunt stabilite prin art. 52 C. pen.
Prin urmare, pedepsele stabilite
constituind o replică adecvată faptelor si persoanei inculpa
ților, hotărârea atacată nu este
supusă cazului de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen.,
recursurile declarate în cauză constatându-se a fi nefondate.
In consecin
ța, conform
art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta
Curte va respinge, ca nefondat,
recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte
de Casa
ție si Justiție - DIICOT - Serviciul
Teritorial București împotriva deciziei penale nr.273/A din 21 septembrie 2011
a Curții de Apel București, secția a II-a penala.
Examin
ând cauza în raport de recunoașterea vinovăției de
către inculpați si cererilor acestora privind judecata cauzei în baza probelor
administrate în faza de urmărire penală, se constată că sunt îndeplinite
condițiile aplicării dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen.
Prin urmare,
îndeplinite
fiind condițiile aplicării procedurii speciale, având ca efect
beneficiul reducerii limitelor de
pedeapsă, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpații S.E., N.N., S.M.,
P.M., G.D.M., C.C., C.G.S. si N.M. împotriva aceleiași decizii, va casa in
parte decizia si sentința penala nr. 444 din 06 mai 2011 a Tribunalului București,
secția I penală, si, rejudecând, în fond, face aplicarea art. 320
1
alin.
(7) C. proc. pen. si:
1 Reduce pedeapsa principala
aplicata inculpatei S.E. pentru infrac
țiunea prevăzuta de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,
cu aplicarea art. 41 alin. (2) si art. 37 lit. b) C. pen., de la 10 ani
închisoare la 8 ani închisoare.
Reduce pedeapsa complementara a
interzicerii drepturilor prev
ăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. de la 7 ani la 5
ani.
In temeiul art. 71 C. pen. aplica
inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev
ăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a
si lit. b) C. pen.
2 - Reduce pedeapsa principala
aplicata inculpatului N.N. pentru infrac
țiunea prevăzuta de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,
cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 si art. 74 lit. c), art. 76
alin. (1) lit. b) C. pen., de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare.
Reduce pedeapsa complementara a
interzicerii drepturilor prev
ăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. de la 7 ani la 5
ani.
Aplica art. 71-64 lit. a) teza a II-a
si lit. b) C. pen.
3 - Descontopeste pedeapsa
rezultanta de 8 ani închisoare aplicata inculpatului S.M. in pedepsele
componente, pe care le repune in individualitatea lor astfel:
- pedeapsa de 8 ani închisoare
aplicata pentru infrac
țiunea
prevăzuta de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41
alin. (2) C. pen. si art. 19 din Legea nr. 682/2002;
- pedeapsa de 7 luni
închisoare aplicata pentru
infracțiunea prevăzuta de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen. si art. 19 din Legea nr. 682/2002.
Reduce pedeapsa principala aplicata
inculpatului S.M. pentru infrac
țiunea prevăzuta de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. si art. 19 din Legea nr. 682/2002, de la 8
ani închisoare la 5 ani închisoare.
Reduce pedeapsa complementara a
interzicerii drepturilor prev
ăzute de art.64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen., de la 7 ani la 5
ani.
Reduce
pedeapsa aplicata inculpatului pentru infrac
țiunea prevăzuta de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,
cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, de la 7 luni închisoare la 6 luni
închisoare.
In baza art.
33 lit. a) – art. 34 lit. b) si art. 35 C. pen. contope
ște pedepsele aplicate, urmând ca
inculpatul S.M. sa execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare si 5 ani
interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C.
pen.
In temeiul
art. 71 C. pen. aplica pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev
ăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a
si lit. b) C. pen.
4 - Reduce
pedeapsa principala aplicata inculpatului C.G.S. pentru infrac
țiunea prevăzuta de art. 2 alin. (1)
și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) C.
pen. si art. 19 din Legea nr. 682/2002 de la 7 ani închisoare la 4 ani închisoare
si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.
a) teza a II-a si lit. b) C. pen. de la 7 ani la 4 ani.
Aplica art. 71-64
lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.
5 - Reduce
pedeapsa principala aplicata inculpatului N.M. pentru infrac
țiunea prevăzuta de art. 25 C. pen.
raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14
lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 37 lit. a), art. 74 lit. c) si art. 76 lit.
b) C. pen. de la 8 ani închisoare la 5 ani închisoare si pedeapsa complementara
a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C.
pen. de la 8 ani la 5 ani.
In baza art.
39 alin. (2) C. pen. contope
ște restul de pedeapsa rămas neexecutat de 6 luni închisoare cu pedeapsa
stabilita in prezenta cauza, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai
grea de 5 ani închisoare si 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64
lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.
In temeiul
dispozi
țiilor art. 71 C.
pen. aplica pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.
a) teza a II-a si lit. b) C. pen.
6 - Reduce
pedeapsa principala aplicata inculpatei P.M.
pentru infracțiunea prevăzuta de art. 2 alin. (1) și (2)
din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit.
c) si art. 76 lit. b) C. pen. de la 4 ani si 6 luni închisoare la 3 ani si 6
luni închisoare si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute
de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. de la 5 ani la 3 ani.
Aplica art. 71-64
lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.
7 - Reduce
pedeapsa principala aplicata inculpatei G.D.M. pentru infrac
țiunea prevăzuta de art. 2 alin. (1)
și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) si art. 76
alin. (1) lit. b) C. pen. de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.
In temeiul
art. 71 C. pen. aplica pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute
de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.
In baza art.
86
1
alin. (1), (3) C. pen. suspenda sub supraveghere executarea
pedepsei de 3 ani închisoare aplicata inculpatei G.D.M., pe durata unui termen
de încercare de 5 ani, si stabile
ște masurile cărora inculpata se va supune pe durata acestui
termen.
In baza art.
71 alin. (5) C. pen. suspenda executarea pedepsei accesorii a interzicerii
drepturilor prev
ăzute
de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen., pe durata suspendării sub
supraveghere a executării pedepsei închisorii.
8 - Reduce
pedeapsa principala aplicata inculpatei C.C. pentru infrac
țiunea prevăzuta de art. 2 alin. (1)
și (2) din Legea nr. 143/200, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1)
lit. a), alin. (2) si art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., de la 4 ani închisoare
la 3 ani închisoare.
In temeiul
art. 71 C. pen. aplica pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev
ăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a
si lit. b) C. pen.
In baza art.
86
1
alin. (1), (3) C. pen. suspenda sub supraveghere executarea
pedepsei de 3 ani închisoare aplicata inculpatei C.C., pe durata unui termen de
încercare de 5 ani si stabile
ște masurile de supraveghere cărora inculpata trebuie să se supună pe
durata termenului de încercare.
In baza art.
71 alin. (5) C. pen. suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspend
ării sub supraveghere a executării
pedepsei închisorii.
Men
ține celelalte dispoziții ale
hotărârilor pronunțate în cauză.
Deduce
preven
ția de la 13
ianuarie 2010 la zi pentru inculpații S.E., N.N., S.M., C.G.S. si de la data de
29 septembrie 2009 la zi pentru inculpatul N.M.
Onorariul si
onorariul par
țial
cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu, conform dispozitivului, se va avansa
din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de
inculpații S.E., N.N., S.M., P.M., G.D.M., C.C., C.G.S. și N.M. împotriva
deciziei penale nr. 273/A din 21 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția
a II-a penală.
Casează, în parte, decizia și
sentința penală nr. 444 din 06 mai 2011 a Tribunalului București, secția I penală,
și, rejudecând, în fond:
1). Face aplicarea art. 320/1 alin.
(7) C. proc. pen. și reduce pedeapsa principală aplicată inculpatei S.E. pentru
infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. de la 10 ani
închisoare la 8 ani închisoare .
Reduce pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. de la 7
ani la 5 ani.
În temeiul dispozițiilor art. 71 C.
pen. aplică pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.
a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
2). Face aplicarea art. 320/1 alin.
(7) C. proc. pen. și reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului N.N.
pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000
cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 74 lit. c) C. pen.
și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare
.
Reduce pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.
pen. de la 7 ani la 5 ani.
În temeiul dispozițiilor art.71 C.
pen. aplică pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.
a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
3). Descontopește pedeapsa
rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatului S.M. în pedepsele
componente, pe care le repune în individualitatea lor astfel:
- pedeapsa de 8 ani închisoare
aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.
143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 19 din Legea nr.
682/2002.
- pedeapsa de 7 luni închisoare
aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr.
143/2000 cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002.
Face aplicarea art. 320/1 alin. (7) C.
proc. pen. și reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului S.M. pentru
infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002 de la 8
ani închisoare la 5 ani închisoare.
Reduce pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.
pen. de la 7 ani la 5 ani.
Face aplicarea art. 320/1 alin. (7) C.
proc. pen. și reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea
prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 19 din Legea
nr. 682/2002 de la 7 luni închisoare la 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit.
b) și art. 35 C. pen. contopește pedeapsele aplicate urmând ca inculpatul S.M.
să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 5 ani pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a
II-a și lit. b) C. pen.
În temeiul dispozițiilor art. 71 C.
pen. aplică pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.
a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
4). Face aplicarea art. 320/1 alin.
(7) C. proc. pen. și reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului C.G.S.
pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000
cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. și art. 19 din
Legea 682/2002 de la 7 ani închisoare la 4 ani închisoare .
Reduce pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.
pen. de la 7 ani la 4 ani.
În temeiul dispozițiilor art. 71 C.
pen. aplică pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.
a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
5). Face aplicarea art. 320/1 alin.
(7) C. proc. pen. și reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului N.M.
pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) și
(2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) C. pen., art. 37 lit. a)
C. pen. și art. 74 lit. c) și art. 76 lit. b) C. pen. de la 8 ani închisoare la
5 ani închisoare .
Reduce pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.
pen. de la 8 ani la 5 ani.
În baza art. 39 alin. (2) C. pen.
contopește restul de pedeapsă rămas neexecutat de 6 luni închisoare (din
pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 431 din 23
august 2005 a Tribunalului Prahova) cu pedeapsa stabilită în prezenta cauză,
inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și
pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)
teza a II-a și lit. b) C. pen. de 5 ani.
În temeiul dispozițiilor art. 71 C.
pen. aplică pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.
a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
6). Face aplicarea art. 320/1 alin.
(7) C. proc. pen. și reduce pedeapsa principală aplicată inculpatei P.M. pentru
infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și art.
76 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 4 ani și 6 luni închisoare la 3 ani și 6
luni închisoare.
Reduce pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.
pen. de la 5 ani la 3 ani.
În temeiul dispozițiilor art. 71 C.
pen. aplică pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.
a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
7). Face aplicarea art. 320/1 alin.
(7) C. proc. pen. și reduce pedeapsa principală aplicată inculpatei G.D.M.
pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000
cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C.
pen. de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.
În temeiul dispozițiilor art. 71 C.
pen. aplică pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.
a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 86
1
C. pen.
suspendă sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată
inculpatei G.D.M. pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit în
condițiile prevăzute de art. 86
2
C. pen.
În baza art. 86
3
alin.
(1), (3) C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpata G.D.M. se va
supune următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte o dată la 2 luni
la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;
b) să anunțe, în prealabil, orice
schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care
depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice
schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură
a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen.
suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a
executării pedepsei închisorii.
8). Face aplicarea art. 320/1 alin.
(7) C. proc. pen. și reduce pedeapsa principală aplicată inculpatei C.C. pentru
infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C.
pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 4 ani închisoare la 3 ani
închisoare.
În temeiul dispozițiilor art. 71 C.
pen. aplică pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.
a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 86
1
C. pen.
suspendă sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată
inculpatei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit în condițiile
prevăzute de art. 86
2
C. pen.
În baza art. 86
3
alin.
(1), (3) C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpata C.C. se va supune
următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte o dată la 2 luni
la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;
b) să anunțe, în prealabil, orice
schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care
depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice
schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură
a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen.
suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a
executării pedepsei închisorii.
Menține celelalte dispoziții ale
hotărârilor recurate.
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -