ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2420/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2420/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

penale de față;

Prin decizia penală

nr. 304/A din 14 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a II-a penală, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - D.N.A. și

in

culpații I.F., L.G., O.C.M., I.C., I.I. și I.P.

S-a desființat, în

parte, sentința penală nr. 378/F din data de 07 mai 2010, pronunțată de

Tribunalul București, secția l-a penală și rejudecând în fond, s-au decis

următoarele:

pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., aplicată inculpatului I.F., în

pedepsele componente de:

- 10 ani și 6 luni

închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b),

c) C. pen., aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 254 alin.

(1) C. pen.cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.;

- 13 ani închisoare

și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C.

pen., aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen.

raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.;

-

2 ani închisoare,

spor de pedeapsă, pedepse aplicate prin sentința penală atacată;

-

5 ani închisoare și 2

ani interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. a) C. pen., 4 ani

închisoare, 3 ani închisoare, 2 ani închisoare, 6 ani închisoare, 3 ani

închisoare, 4 ani închisoare, 3 ani închisoare și 3 ani închisoare; 6 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C.

pen., 3 ani închisoare, 2 ani închisoare, 5 ani închisoare și 2 ani închisoare;

5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a)-c) C. pen., 4 ani închisoare, 6 ani închisoare și 3 ani închisoare; 7 ani

închisoare, 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a)-c) din C. pen. și 4 ani închisoare; 3 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C. pen. și 2 ani

închisoare; 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a)-c) C. pen., 2 ani închisoare și 6 ani închisoare; 3 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C.

pen., 2 ani închisoare și 6 ani închisoare; 3 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C. pen., 4 ani

închisoare și 6 ani închisoare; 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C. pen., 4 ani închisoare și 6 ani

închisoare; sporul de 1 an închisoare, aplicat prin sentința nr. 93 din 12

septembrie 2006 a Tribunalului Militar Teritorial București, modificată prin

decizia penală nr. 39 din 30 noiembrie 2006 a Curții Militare de Apel București

și rămasă definitivă prin nerecurare.

Repune pedepsele în

individualitatea lor și pe cale de consecință:

În

baza art. 254 alin.

(1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. condamnă pe inculpatul I.F., la

pedeapsa de 8 ani închisoare.

Î

n baza art. 65 alin.

(2) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen.,

pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

Î

n baza art. 67 alin.

(1) și (3) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a degradării

militare.

Î

n baza art. 26 C.

pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. condamnă pe același inculpat la

pedeapsa de 10 ani închisoare.

Î

n baza art. 65 alin.

(2) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen.,

pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

Î

n baza art. 67 alin.

(1) și (3) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a degradării

militare.

Î

n baza art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen. contopește pedepsele aplicate prin prezenta cu

pedepsele descontopite, urmând a aplica pedeapsa cea mai grea, de 10 ani

închisoare, pe care o sporește cu 1 an, în final, inculpatul I.F. execută

pedeapsa de 11 ani închisoare.

Î

n baza art. 35 alin.

(2) și (3) C. pen. aplică inculpatului pedepsele complementare a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen.,

pe o durată de 5 ani și a degradării militare, după executarea pedepsei

principale.

Face aplicarea art.

71 - 64 lit. a), teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen.

Dispune emiterea unui

nou mandat de executare a pedepsei închisorii în baza dispozițiilor prezentei

hotărâri.

pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., aplicată inculpatului L.G., în

pedepsele componente, de:

- 10 ani și 6 luni

închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b),

c) C. pen., aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C.

pen. raportat

la art.

254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.;

- 12 ani închisoare

și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C.

pen., aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen.

raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.;

-

3 ani închisoare,

spor de pedeapsă, pedepse aplicate prin sentința penală atacată;

-

3 ani închisoare și 2

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C. pen., 2 ani

închisoare, 2 ani închisoare, 6 ani închisoare și 1 an închisoare; 3 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C.

pen., 4 ani închisoare, 6 ani închisoare și 2 ani închisoare; 5 ani închisoare

și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C. pen., 2

ani închisoare, 4 ani închisoare și 6 ani închisoare; 6 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C. pen., 4 ani

închisoare, 2 ani închisoare, 5 ani închisoare și 2 ani închisoare; 5 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C.

pen., 4 ani închisoare, 3 ani închisoare, 2 ani închisoare, 6 ani închisoare, 4

ani închisoare, 3 ani închisoare și 3 ani închisoare; 7 ani închisoare, 8 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C.

pen., 4 ani închisoare și 2 ani închisoare; 3 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C. pen., 1 an

închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C. pen. și 3 ani închisoare; 5 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C.

pen., 2 ani închisoare și 6 ani închisoare; 3 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C. pen., 4 ani

închisoare, 3 ani închisoare și 6 ani închisoare; sporul de 2 ani închisoare,

aplicat prin sentința nr. 82/2006 a Tribunalului Militar Teritorial București,

modificată prin decizia penală nr. 35 din 08 noiembrie 2006 a Curții Militare

de Apel București și rămasă definitivă.

Repune pedepsele în

individualitatea lor și, pe cale de consecință:

În

baza art. 26 C. pen.

raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr.

78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 75 lit. a) C. pen. condamnă

pe inculpatul L.G., la pedeapsa de 8 ani închisoare.

Î

n baza art. 65 alin.

(2) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen., pe

o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

Î

n baza art. 26 C.

pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. condamnă pe același inculpat la

pedeapsa de 10 ani închisoare.

Î

n baza art. 65 alin.

(2) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen.,

pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

Î

n baza art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen. contopește pedepsele aplicate prin prezenta cu

pedepsele descontopite și negrațiate, urmând a aplica pedeapsa cea mai grea, de

10 ani închisoare, pe care o sporește cu 2 ani, în final, inculpatul L.G. execută

pedeapsa de 12 ani închisoare.

Î

n baza art. 35 alin.

(3) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen., pe

o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

Face aplicarea art.

71 - 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen.

pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., aplicată inculpatei O.C.M., în

pedepsele componente, de: 9 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., 11 ani închisoare și 10 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. și sporul

de 1 an închisoare, pedepse aplicate prin sentința penală atacată.

Repune pedepsele în

individualitatea lor și, pe cale de consecință:

Î

n baza art. 254 alin.

(1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) C.

pen., în referire la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 80 C. pen.

condamnă pe inculpata O.C.M., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Î

n baza art. 65 alin.

(2) C. pen. aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de

art. 64

lit. a) teza a II-a-, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după

executarea pedepsei principale.

Î

n baza art. 26 C.

pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) C.

pen., în referire la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 80 C. pen.

condamnă pe aceeași inculpată la pedeapsa de 6 ani închisoare.

Î

n baza art. 65 alin.

(2) C. pen. aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de

3 ani, după executarea pedepsei principale.

Î

n baza art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpata O.C.M. execută pedeapsa cea mai grea,

de 6 ani închisoare.

Î

n baza art. 35 alin.

(3) C. pen. aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de

3 ani, după executarea pedepsei principale.

Face aplicarea art.

71 - 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen.

pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., aplicată inculpatului I.C., în

pedepsele componente, de 7 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., 11 ani închisoare și 4 ani

închisoare, pedepse aplicate prin sentința penală atacată.

Repune pedepsele în

individualitatea lor și, pe cale de consecință:

Î

n baza art. 26 C.

pen. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr.

78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. și art.

74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., în referire la art. 76 alin. (1) lit. c) C.

pen. și art. 80 C. pen. condamnă pe inculpatul I.C., la pedeapsa de 1 an

închisoare.

Î

n baza art. 26 C.

pen. raportat la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C.

pen., în referire la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 80 C. pen.

condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Î

n baza art. 215 alin.

(1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C.

pen. și art. 74

alin.

(1) lit. a) și c) C. pen., în referire la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. și

art. 80 C. pen. condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

Î

n baza art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) și art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. aplică

inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

Face aplicarea art.

71 - 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

Î

n baza art. 86

1

C. pen. suspendă executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de

încercare de 5 ani, stabilit în condițiile art. 86

2

C. pen.

Conform art. 86

3

C. pen., pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună

următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la

datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

b) să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Î

n baza art. 359 C.

proc. pen., atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C.

pen.

Î

n baza art. 71 alin.

(5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei

închisorii, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., aplicată inculpatului I.I., în

pedepsele componente, de: 6 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., 10 ani închisoare și 5 ani

închisoare, pedepse aplicate prin sentința penală atacată.

Repune pedepsele în

individualitatea lor și, în consecință:

Î

n baza art. 26 C.

pen. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr.

78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. și art.

74 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen., în referire la art. 76 alin. (1) lit.

c) C. pen. și art. 80 C. pen. condamnă pe inculpatul I.I.

Î

n baza art. 26 C.

pen. raportat la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., art. 75

lit. a)

C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen., în referire la art. 76

alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 80 C. pen. condamnă pe același inculpat la

pedeapsa de 2 ani închisoare.

Î

n baza art. 215 alin.

(1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C.

pen. și art. 74alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen., în referire la art. 76

alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 80 C. pen. condamnă pe același inculpat la

pedeapsa de 1 an închisoare.

Î

n baza art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) și art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. aplică

inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

Face aplicarea art.

71 - 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

Î

n baza art. 86

1

C. pen. suspendă executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de

încercare de 4 ani, stabilit în condițiile art. 86

2

C. pen.

Conform art. 86

3

C. pen., pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună

următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la

datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

b) să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Î

n baza art. 359 C.

proc. pen., atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C.

pen.

Î

n baza art. 71 alin.

(5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei

închisorii, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., aplicată inculpatului I.P., în

pedepsele componente de: 4 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., 4 ani închisoare și 4 ani închisoare,

pedepse aplicate prin sentința penală atacată.

Repune pedepsele în

individualitatea lor și, în consecință:

Î

n baza art. 26 C.

pen. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr.

78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. și art.

74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., în referire la art. 76 alin. (1) lit. c) C.

pen. și art. 80 C. pen. condamnă pe inculpatul

I.P.,

la pedeapsa de 1 an închisoare.

Î

n baza art. 26 C.

pen. raportat la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C.

pen., în referire la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 80 C. pen.

condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Î

n baza art. 215 alin.

(1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C.

pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., în referire la art. 76 alin.

(1) lit. c) C. pen. și art. 80 C. pen. condamnă pe același inculpat la pedeapsa

de 1 an închisoare.

Î

n baza art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) și art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. aplică

inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

Face aplicarea art.

71 - 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

Î

n baza art. 81 C.

pen. suspendă condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de

încercare de 4 ani, stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

Î

n baza art. 359 C.

proc. pen., atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C.

pen.

Î

n baza art. 71 alin.

(5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei

închisorii, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

Î

n baza art. 254 alin.

(3) C. pen. raportat la art. 118 lit. d) C. pen. confiscă de la inculpatul I.C.

suma de 980 RON.

Î

n baza art. 254 alin.

(3) C. pen. raportat la art. 118 lit. d) C. pen. confiscă de la inculpatul I.I.

suma de 1.933 RON.

Î

n baza art. 254 alin.

(3) C. pen. raportat la art. 118 lit. d) C. pen. confiscă de la inculpatul I.P.

sumele de 15 RON și 115 RON.

Constată că

inculpatul I.I. a achitat următoarele sume: părții civile R.A.T. București – 3.212,16

RON; părții civile C.P. a Municipiului București - 32.000 RON; părții civile S.C.

M. S.A. – 1.466 RON; părții civile D.I.T.L. sector 1 – 2.833 RON; părții civile

D.I.T.L. sector 2 – 1.619 RON și părții civile D.I.T.L. sector 3 - 230 RON.

S-au menținut

celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Î

n baza art. 334 C.

proc. pen., s-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul I.C.,

de schimbare a încadrării juridice a faptei reținută în sarcina sa, din

infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) C.

pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen.

raportat la art. 254 alin. (1) C. pen.

Î

n baza art. 334 C.

proc. pen., s-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul I.I.,

de schimbare a încadrării juridice a faptei reținută în sarcina sa, din

infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) C.

pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen.

raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 75 lit. a) C. pen. și din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen.

raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 26 C.

pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen.

S-au respins, ca

nefondate, apelurile declarate de partea civilă R.A.T. București și părțile

responsabile civilmente Ministerul Justiției și Agenția pentru Prestații

Sociale a Municipiului București.

Examinând legalitatea

și temeinicia sentinței penale atacate, prin prisma motivelor de apel invocate,

cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371

alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel a constatat următoarele:

Î

n mod corect,

instanța de fond a stabilit situația de fapt, în urma coroborării întregului

material probatoriu administrat în cauză, constând în următoarele:

După data de 31 iulie

1997, competența de soluționare a cererilor de stabilire a calității de

persecutat politic prin strămutare, conform art. 1 alin. (e) din Decretul Lege

nr. 118/1990, a revenit comisiilor constituite în cadrul Direcțiilor Generale

de Muncă și Protecție Socială.

Apelantul inculpat I.F.

își

exercita activitatea, în calitate de funcționar - ajutor șef Birou Arhivă, în

cadrul Tribunalului Militar Teritorial București și avea ca atribuții de

serviciu primirea cererilor, scoaterea dosarelor pentru studiu, studierea

fișelor și întocmirea proiectelor de răspuns, ce erau prezentate șefului

biroului arhivă pentru verificare, iar ulterior redactate.

Aceste atribuții de

serviciu au fost reținute în baza declarațiilor inculpatului, întrucât fișa

postului nu a putut fi obținută datorită modificărilor administrative intervenite

în competențele de păstrare a arhivelor.

De altfel,

atribuțiile de serviciu, menționate de către inculpat, corespund cu modalitatea

de lucru pe care acesta a desfășurat-o în perioada ce face obiectul

cercetărilor în cauză, așa încât, este cert că inculpatul a exercitat, în fapt,

aceste sarcini de serviciu.

Î

n virtutea

atribuțiilor de serviciu, inculpatul era însărcinat să înregistreze cererile

petiționarilor în registrul de intrări - ieșiri ale Biroului Arhivă, să

evalueze cererile în urma studiului documentelor referitoare la persoana în

cauză, documente ce se regăseau în fondul referitor la persoanele persecutate

pe motive politice după anul 1945, existent în cadrul arhivei, în urma acestui

proces urmând să elibereze sau nu adeverința doveditoare care era redactată în

dublu exemplar.

Potrivit procedurii

de lucru, după redactare, adeverințele erau prezentate șefului Biroului Arhivă,

It. col. T.I., care semna, pentru conformitate, pe exemplarul doi al

adeverinței. Apoi, se proceda la semnarea adeverințelor, de către directorul

Direcției Instanțelor Militare, adjunctul acestuia sau inspectorii generali

judecătorești, după care, se aplica ștampila instituției și se proceda la

expedierea exemplarului nr. 1 către petiționar.

In

culpatul I.F., a

preluat, a continuat și a îmbunătățit planul infracțional conceput de către

numitul C.V., bolnav, în fază terminală.

Astfel cum a reieșit

din declarațiile inculpatului I.F., cu o lună înainte de deces, mai exact, în

luna noiembrie 1998, numitul C.V. i-a comunicat că, de mai multă vreme, se află

în legătură cu persoane din afara instituției cărora le eliberează, în schimbul

unor sume de bani, adeverințe prin care atestă, în mod mincinos, calitatea de

strămutat.

Prin intermediul

numitului C.V., inculpatul a intrat, ulterior, în contact și cu inculpații I.C.

și I.I. și cu numita I.F.

In

culpatul a început,

astfel, să emită adeverințe pentru diverse persoane, care nu aveau, în mod

real, calitatea de strămutați, inserând, în mod nereal, mențiuni privitoare la:

numărul de înregistrare, perioada de strămutare, localitatea în care persoana

în cauză a fost strămutată, temeiul în care a fost strămutată, data și motivul

pentru care s-au ridicat restricțiile domiciliare. Inculpatul semna personal la

rubrica Director cu inițialele „M.T.".

Pentru a da toate

aparențele de autenticitate, inculpatul I.F. aplica ștampila ce era utilizată

în Biroul Arhivă.

Î

nsă după acoperirea

mențiunii „Biroul Arhivă" cu o coală de hârtie, imprimându-se doar

celelalte mențiuni - România, Ministerul Justiției, Direcția Instanțelor

Militare.

Pentru a emite aceste

adeverințe false, inculpatul solicita și primea de la beneficiari, direct sau

prin intermediari, sume de bani stabilite după criterii precise - inițial, suma

de 30.000 RON pentru fiecare an de strămutare atestat - ulterior, acest „tarif

ridicându-se odată cu nivelul de indexare al indemnizației lunare, de către

Guvernul României, - la cuantumul de' 100.000, 800.000, 1.200.000 RON.

Pentru a evita

eventualele controale ulterioare, inculpatul emitea adeverința în cauză într-un

singur exemplar - înscrisul fals fiind înmânat intermediarului sau direct

beneficiarului.

Activitatea

inculpatului I.F. era continuată de inculpații L.G. și O.C.M.,

funcționari în cadrul

Direcției Generale de Muncă și Protecție Socială București.

Astfel, începând cu

data de 16 aprilie 1998, inculpații L.G. și O.C.M. au făcut parte din Comisia

pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate, pe motive politice,

conform Decretului - Lege nr. 118/1990.

Metodologia legală de

lucru presupunea formarea unui dosar care primea număr de înregistrare, dosarul

conținând următoarele acte: cererea petentului (eventual formular tipizat),

prin care se solicita stabilirea calității de strămutat, acte doveditoare -

acte de stare civilă în xerocopie și adeverință emisă de Direcția Instanțelor

Militare - toate aceste acte trebuind să fie semnate, pentru autentificare, de

funcționarul public. Cererile erau soluționate prin decizii, ce erau apoi

înaintate conducerii Direcției Generale de Muncă și Protecție Socială, pentru

semnare.

Decizia semnată de

conducerea unității era înregistrată într-un registru special, sub număr de

dosar și era ștampilată de către secretarul Comisiei, după care inculpatul L.G.

aplica o ștampilă dreptunghiulară în care consemna data și semna în afara

ștampilei, mențiuni ce confereau efecte juridice deciziei în cauză.

In

culpații L.G. și O.C.M.

au emis decizii de strămutat, cuprinzând mențiuni nereale, prin încălcarea

flagrantă a atribuțiilor lor de serviciu.

Deciziile erau emise

în lipsa unor cereri scrise din partea petenților (iar în multe cazuri chiar

inculpații redactau astfel de cereri și le semnau în numele petenților) și fără

a certifica, pentru conformitate, actele doveditoare de stare civilă.

In

culpatul L.G.

proceda, în aceste condiții, la redactarea deciziei prin tehnoredactare pe

formular tipizat sau prin procesare pe calculator.

La rândul ei,

inculpata O.C.M. completa deciziile tipizate, primite de la inculpatul L.G., pe

care ulterior le multiplica, prin dactilografiere pe mașină de scris, după care

le ducea la sediul D.G.P.M.S. pentru a fi semnate și ștampilate.

Principalii

colaboratori ai inculpaților I.F., L.G. și O.C.M. au fost inculpații I.P., I.C.

și I.M.

Aceștia

din urmă luau de la diverse persoane copii ale actelor de identitate și sume de

bani (din care o parte erau destinate inculpaților ce întocmeau actele false,

iar restul revenea intermediarilor) și luau, mai întâi, legătura cu inculpatul I.F.,

care întocmea adeverințele false, iar ulterior cu inculpații L.G. în principal

sau O.C.M. atunci când cel dintâi era ocupat și la care erau trimiși de primul,

cărora le remiteau adeverințele în baza cărora erau întocmite deciziile false.

Î

n această modalitate

au fost eliberate acte prin care era atestată, în mod fals, calitatea de

strămutat, pentru un număr de 734 de persoane.

Situația de fapt a

rezultat din declarațiile inculpatului I.F., care a recunoscut, în totalitate,

învinuirile aduse și a relatat, în amănunt, desfășurarea activității

infracționale, permițând stabilirea, cu exactitate, a situației actelor

falsificate și a contribuției celorlalți inculpați, poziție ce a fost menținută

pe tot parcursul procesului penal, coroborate cu declarațiile inculpaților I.C.,

I.I. și I.P., raportul de expertiză grafoscopică referitor la inculpata O.C.M.

și înscrisurile existente în cauză.

In

culpatul I.C. a

recunoscut, la rândul său, săvârșirea faptelor, declarațiile sale confirmând

relatările inculpatului I.F.

In

culpatul I.I. a

recunoscut, deasemenea, învinuirile aduse, relatând că a intermediat obținerea

de adeverințe și decizii false pentru 26 de persoane, însă ca ajutor dat

tatălui său, G.I., care a fost cel care a inițiat și a stabilit modalitatea în

care se realiza această intermediere.

Curtea constată că,

în mod temeinic, instanța de fond a apreciat că, chiar dacă rezoluția

infracțională i-a fost împărtășită inculpatului I.I., de către tatăl său, de la

care a preluat și modalitatea de lucru, în mod cert, ulterior primelor acte,

activitatea inculpatului a îmbrăcat forma autoratului, aspect ce rezultă din

declarația inculpatului I.F., care a precizat că cel cu

care a colaborat a

fost inculpatul I.I. și nu tatăl acestuia, inculpatul I.I. fiind persoana care

i-a lăsat numărul de telefon pentru a fi contactat și tot acesta i-a dat acte

și sume de bani pentru întocmirea adeverințelor false.

In

culpatul I.P. a

recunoscut săvârșirea faptelor, iar susținerile acestuia în sensul că s-a

folosit de numitul Ș., ca un al doilea intermediar, au fost înlăturate din

ansamblul probator, în mod corect, de către instanța de fond, având în vedere

depozițiile inculpatului I.F. din care rezultă că a primit, în mod direct, de

la inculpatul I.P., acte de identitate în xerocopie și sume de bani pentru a

întocmi adeverințe false pentru câteva persoane, pe inculpatul I.P.

cunoscându-l acasă la inculpatul I.C.

In

culpații I.I., I.C.

și I.P. au obținut adeverințe false și decizii false de strămutat și în interes

propriu, fapte ce au săvârșite la debutul punerii în aplicare a rezoluțiilor

infracționale adoptate.

In

culpații L.G. și O.C.M.

nu au recunoscut săvârșirea faptelor, susținând că au eliberat deciziile în

cauză fără să cunoască că adeverințele ce stăteau la baza lor erau false și au

susținut că singurele abateri săvârșite în exercitarea atribuțiilor de serviciu

au constat în aceea că au acceptat să primească cereri formulate de către alte

persoane decât cele ce le depuneau fără a le cere și împuternicire.

Or, se constată că

inculpatul L.G. primea pentru soluționare un număr mare de cereri de la

intermediari fără a le cere lămuriri sau procură și mai mult pentru fiecare

dintre aceste lucrări primea o sumă de bani pentru a emite deciziile - sume ce

erau remise înainte și erau fixe pentru fiecare lucrare efectuată. Acest

inculpat avea, ca atribuție de serviciu, obligația de a verifica îndeplinirea

condițiilor pentru emiterea fiecărei decizii, atribuție pe care nu și-a

îndeplinit-o.

Așadar, chiar în

ipoteza în care inculpatul nu și-ar fi stabilit, inițial, rezoluția

infracțională, după soluționarea primelor cereri a realizat, în mod cert,

caracterul ilicit al activității, acceptând să emită decizii în care a inserat,

cu știință, datele menționate în adeverințele emise anterior de către

inculpatul I.F., deși cunoștea caracterul fals al acestora.

De altfel, inculpatul

L.G. a fost nesincer și în legătură cu relațiile sale cu inculpatul I.F., având

în vedere contradicțiile evidente existente în declarațiile acestuia.

Astfel, deși în

cursul urmăririi penale, a relatat, în detaliu, o împrejurare în care a trebuit

să dea inculpatului I.F. o sumă de bani - reprezentând diferența dintre sumele

primite de la numita R.I. pentru o serie de cereri soluționate și

sumele ce i se

cuveneau conform înțelegerii din această activitate, în cursul cercetării

judecătorești, a pretins că această sumă reprezenta un împrumut datorat

inculpatului I.F., deși a susținut, în continuare, că nu l-a cunoscut pe acesta

din urmă decât în luna februarie 2000.

Î

n ceea ce o privește

pe inculpata O.C.M., deși a susținut că a fost de acord, de bună credință, cu

modalitatea de lucru stabilită de către inculpatul L.G. și care consta în

completarea de decizii la mașina de scris în condițiile în care acestea aveau

deja scanate semnătura directorului, Curtea constată, în acord cu Tribunalul,

că o astfel de modalitate presupunea o ilegalitate, în percepția oricărui

angajat ce avea minime cunoștințe asupra atribuțiilor sale de serviciu.

Mai mult, inculpata a

recunoscut că a primit cereri de la aceiași intermediari - inculpații I.P., I.C.

și I.I. - și pentru eliberarea acestora primea diverse sume de bani sau atenții

materiale de valoare modică - condiții în care apare ca evident faptul că

inculpata O.C.M. a realizat caracterul ilicit al acestei modalități de lucru și

l-a acceptat, acționând în consecință.

În

urma examinării

registrelor D.G.M.P.S. București, cu contribuția și a inculpaților I.F., L.G.

și O.C.M., s-a reușit identificarea persoanelor ce au beneficiat de adeverințe

și decizii care atestau, în fals, calitatea de strămutat.

Așa fiind, în mod

corect, Tribunalul a reținut că inculpatul I.F. a eliberat adeverințe false

pentru un număr de 734 de persoane, având în vedere declarațiile fiecăreia

dintre acestea - care, însă, nu îl indică, în mod direct, pe inculpatul I.F.

întrucât contactele acestor persoane s-au limitat la intermediarii - inculpați

din prezenta cauză sau la sub-intermediari - și recunoașterile inculpatului,

care a fost în măsură să precizeze pentru fiecare dintre aceste persoane dacă

adeverințele au fost eliberate de el sau de C.V., filiera prin care i-au

parvenit cererile acestor persoane și sumele primite pentru fiecare dintre

adeverințele emise.

Având în vedere

modalitatea de emitere a deciziilor false de către inculpatul I.F. - prin

tehnoredactare și prezentarea lor spre semnare persoanelor în drept sau

xerografierea semnăturii acestora, probațiunea contribuției inculpatului la

emiterea de decizii false pentru cele 734 de persoane menționate anterior s-a

făcut, în principal, în baza declarațiilor acestuia.

În

urma coroborării

precizărilor inculpatului în legătură cu aceste persoane cu declarațiile

coinculpatei O.C.M., s-a putut stabili contribuția exactă a fiecărui membru al

Comisiei înființate în vederea aplicării Decretului Lege nr. 118/1990.

S-a stabilit, astfel,

că inculpatul L.G. a întocmit dosare conținând acte false pentru un număr de

565 de persoane.

Î

n aceeași modalitate

s-a stabilit și contribuția inculpatei O.C.M. la emiterea deciziilor false, în

cazul acesteia contribuția limitându-se la un număr de 211 de dosare. Unele

dintre deciziile emise în aceste dosare erau întocmite atât de către inculpată

cât și de către inculpatul L.G.

Și această inculpată

a fost în măsură să dea detalii cu privire la fiecare dosar, iar participarea

sa concretă s-a stabilit în urma confruntării detaliilor date de aceasta cu

cele furnizate de inculpatul L.G.

In

culpata O.C.M. a

completat și a semnat cereri în numele petiționarilor, în 57 de cazuri. În

acest sens, sunt relevante și concluziile raportului de expertiză grafoscopică

efectuată în cursul urmăririi penale nr. 101.123 din 23 decembrie 2004, 57

dintre persoanele ce figurează ca beneficiari în prezenta cauză (foști

învinuiți) regăsindu-se între cele 96 de cereri ce au fost completate în fals

de către inculpată conform concluziilor acestei expertize.

Î

n cazul inculpatului I.P.,

corect, s-a reținut, că acesta a obținut pentru sine adeverința și decizia nr.

536/3388 din 17 iunie 1998 a D.G.M.P.S. București prin care i se atesta

calitatea nereală de beneficiar al Decretului - Lege nr. 118/1990, în calitate

de strămutat.

Adeverința emisă de

către Direcția Instanțelor Militare a fost întocmită, conform declarațiilor

inculpatului I.F., de către C.V. - decedat, iar decizia a fost obținută prin

intermediul numitului Ș.I.

Ulterior, inculpatul

a intermediat obținerea unor documente false similare pentru numiții L.C., S.M.T.

și S.T., în cazul cărora adeverințele au fost întocmite de către inculpatul I.F.,

conform declarațiilor acestuia, iar deciziile, de către inculpatul L.G.

Pentru a remite

aceste acte inculpaților I.F. și L.G., inculpatul I.P. a apelat la numitul Ș.I.

Pentru fiecare dintre

aceste dosare, ca intermediar, inculpatul I.P. a pretins pentru sine și primit

câte 50.000 RON.

Contribuția acestui

inculpat a rezultat din declarațiile coinculpaților I.F., L.G. și O.C.M.,

coroborate și cu înscrisurile existente în cauză și declarațiile

beneficiarilor.

Deși inculpatul I.P.

a susținut că nu el ci numitul Ș.I. a intermediat obținerea acestor acte false,

astfel cum rezultă din declarațiile celor trei beneficiari și acest inculpat a

avut o contribuție proprie la obținerea actelor false, toate aceste trei

persoane indicând că inculpatul I.P. a fost cel căruia i-au dat copii de pe

actele de stare civilă și sumele de bani.

Î

n ceea ce îl privește

pe inculpatul I.C., acesta a avut, mai întâi, calitatea de beneficiar, obținând

adeverința nr. 3375 din 06 septembrie 1991, adeverință ce atestă, în mod

nereal, calitatea sa de strămutat și în baza căreia a fost eliberată decizia

nr. 123859 din 13 noiembrie 1991.

Aceste acte Ie-a folosit

pentru a obține indemnizație socială și alte beneficii materiale.

Ulterior, inculpatul

a intermediat obținerea de astfel de acte false pentru un număr de 45 de

persoane, numele acestor persoane fiind stabilite conform declarațiilor

inculpatului, coroborate și cu declarațiile unora dintre beneficiari ce au luat

contact direct cu acesta.

Sumele primite de la

acestea pentru activitatea sa de intermediere erau în medie de 200.000 RON.

Participația acestui

inculpat a rezultat din declarațiile inculpatului I.F., coroborată cu

declarațiile de recunoaștere ale acestui inculpat, precum și cu declarațiile

celorlalți coinculpați din prezentul dosar, L.G. și O.C.M., dar și cu

concluziile raportului de expertiză tehnico-științifică nr. 93.094 din 11

martie 2005, din care rezultă că acest inculpat a executat scrisurile de mână

și semnăturile existente pe un număr de 16 decizii eliberate de către

D.G.M.P.S. București.

Î

n ceea ce îl privește

pe inculpatul I.I., acesta a avut, mai întâi, calitatea de beneficiar, obținând

adeverința nr. 1-172 din 16 septembrie 1999, emisă, în fals, de către

inculpatul I.F., în baza căreia i s-a eliberat și decizia nr. 1380/8704 din 21

decembrie 1998.

Ulterior, inculpatul I.I.

a sprijinit constant activitatea tatălui său - numitul G.I., în prezent decedat

- de a intermedia obținerea de acte false care atestau calitatea de strămutat

pentru un număr de 27 de persoane, identitatea acestora fiind stabilită conform

declarațiilor inculpatului, ce se coroborează și cu depozițiile beneficiarilor.

Contribuția acestui

inculpat a rezultat din declarațiile sale de recunoaștere, coroborate și cu

declarațiile celorlalți coinculpați I.F., L.G. și O.C.M. și cu concluziile raportului

de constatare tehnico-științifică nr. 93.093 din 11 martie 2005, din care a

rezultat că scrisurile de mână și semnăturile existente pe un număr de 17

decizii eliberate de către

D.G.M.P.S.

București - întocmite de către inculpații L.G. și O.C.M. - au fost executate de

inculpatul I.I.

Conchizând,

Curtea constată că,

probele administrate în cauză au justificat aprecierea instanței de fond că nu

există niciun dubiu cu privire la săvârșirea, de către inculpați, a

infracțiunilor deduse judecății, astfel că, soluția de condamnare a acestora

este corectă.

Așadar, evaluând

ansamblul probator administrat în cauză, Curtea constată că valoarea probatorie

conținută de aceste probe, formează convingerea, certă și de netăgăduit, că

faptele s-au petrecut în materialitatea lor și în derularea menționată.

De asemenea, Curtea

constată că, în mod legal, instanța de fond a încadrat juridic faptele

săvârșite de către apelanții-inculpați,

după cum urmează:

I.F. care, în perioada noiembrie 1998-iunie 2000, în calitate de ajutor șef

Birou Arhivă Specială al Tribunalului Militar Teritorial București, din cadrul

Instanțelor Militare, a pretins și a primit, prin intermediari, sume de bani

sau alte foloase - în total suma de 30.157 RON - pentru a efectua acte contrare

obligațiilor sale de serviciu referitoare la primirea cererilor, înregistrare,

studiere și evaluare, cu scopul de a întocmi, în fals, adeverințe privind

calitatea de strămutat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. (734 de acte materiale), rezoluția infracțională unică

rezultând din modalitatea de săvârșire a actelor materiale, care urmăresc un

tipar unic și din perioadele scurte de timp dintre fiecare act material, fapta

fiind săvârșită în condițiile art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Fapta aceluiași

inculpat care, prin emiterea, în fals și remiterea acestor adeverințe către

beneficiari i-a sprijinit pe aceștia în acțiunea de inducere în eroare a

părților civile în scopul obținerii de foloase materiale injuste, constând în drepturile

bănești și celelalte facilități prevăzute de Decretul Lege nr. 118/1990,

inculpatul însuși urmărind un folos material propriu constând în sumele ce i-au

fost remise pentru fiecare adeverință emisă, întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune în formă calificată, cu

consecințe deosebit de grave raportat la prejudiciul total cauzat, calculat

prin însumarea prejudiciilor suferite de fiecare parte civilă, prevăzută de

art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. (734 de acte materiale).

Curtea reține că

faptele au fost săvârșite sub forma concursului real de infracțiuni prevăzut de

art. 33 lit. a) C. pen.

L.G. care, în calitate defuncționar în cadrul D.G.M.P.S. și membru al Comisiei

de aplicarea Decretului - Lege nr. 118/1990, în perioada august 1998 – iunie 2000,

de a primi bani ori produse în valoare totală de 1.820 RON, pentru a-și încălca

îndatoririle de serviciu - ce constau în primirea dosarelor beneficiarilor,

prezentarea lor la conducerea D.G.M.P.S. pentru aplicarea ștampilei rotunde,

aplicarea ștampilei dreptunghiulare și semnare, remiterea a câte două exemplare

falsificate intermediarilor, pentru a fi înmânate beneficiarilor,întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită în formă continuată,

prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr.

78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (565 de acte materiale).

Unitatea rezoluției

infracționale este relevată de modalitatea identică de săvârșire a actelor

materiale și de timpul scurt trecut între acestea.

Fapta aceluiași

inculpat de a falsifica deciziile D.G.P.M.S., în modul arătat mai sus, de a le

remite direct sau prin intermediari către beneficiari, pentru ca aceștia să

inducă în eroare instituțiile statului care acordau drepturile și facilitățile

prevăzute de Decretul Lege nr. 118/1990 în scopul de a obține foloase materiale

injuste (565 de acte materiale), acționând, în acest scop, în perioada august

1998 - iunie 2000, în baza unei rezoluții infracționale unice, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune

prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Curtea reține că

faptele au fost săvârșite sub forma concursului real de infracțiuni prevăzut de

art. 33 lit. a) C. pen.

care, încalitate de funcționar al D.G.P.M.S. București și membru al comisiei de

aplicare a Decretului - Lege nr. 118/1990, în perioada aprilie 1998 - iunie

2000, de a primi bani și foloase ce nu i se cuveneau, în cuantum de 1.055 RON,

de la inculpații intermediari, dar și direct de la beneficiari, în scopul de a

face acte contrare îndatoririlor de serviciu și, astfel, de a elibera decizii

prin care atestă, în mod fals, calitatea de strămutat politic a beneficiarilor,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită în formă

continuată, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.cu referire la art. 6 din

Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (211 acte materiale).

Unitatea de rezoluție

infracțională a fost reflectată de modul similar sau identic de comitere a

actelor materiale și de intervalul mic de timp existent între ele.

Fapta aceleiași

inculpate, de a remite deciziile falsificate pentru a ajuta pe beneficiari să

le folosească în scopul inducerii în eroare a unor instituții de stat, pentru a

obține foloase materiale necuvenite, constând în drepturile date de Decretul -

Lege nr. 118/1990, fapte ce au condus la crearea unui prejudiciu de 207.771,41 RON

- sumă direct imputabilă inculpatei și stabilită prin însumarea prejudiciilor

cauzate de beneficiarii ce au utilizat deciziile emise de aceasta, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune

prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (211 acte materiale).

Curtea reține că

faptele au fost săvârșite sub forma concursului real de infracțiuni prevăzut de

art. 33 lit. a) C. pen.

I.C. de a obține, pentru sine, acte false prin care se atesta calitatea sa de

strămutat și de a folosi aceste acte, în mod repetat, la mai multe instituții

de stat, în vederea obținerii de foloase materiale injuste, constând în

ajutoarele materiale acordate în temeiul Decretului - Lege nr. 118/1990, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată,

prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen.

Fapta inculpatului I.C.

care, în perioada noiembrie 1998 - iunie 2000, a primit de la un număr de 50 de

beneficiari sume de bani și a dat aceste sume către funcționari publici

-inculpații I.F., L.G. și O.C.M. - pentru a obține adeverințe false și decizii

false prin care se stabilea, în mod nereal, calitatea de strămutat a

beneficiarilor întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

complicitate la luare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art.

254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. (50 de acte materiale).

Curtea constată că,

în mod corect, instanța de fond a reținut, astfel cum s-a stabilit din

declarațiile acestui inculpat, că suma obținută pentru sine, prin această

activitate de intermediere, a fost de 980 RON.

Fapta aceluiași

inculpat care, în perioada noiembrie 1998 - iunie 2000, a transmis înscrisuri

false către un număr de 50 de beneficiari astfel sprijinindu-i pe aceștia să

inducă în eroare instituțiile statului care acordau drepturi sau facilități

prevăzute de Decretul - Lege nr. 118/1990, în scopul de a obține foloase

materiale injuste

care însumate au creat un prejudiciu de 4.176 RON, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune în formă

continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1) și (2)

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (50 de acte materiale).

Sunt aplicabile

dispozițiile art. 75 lit. a) C. pen. întrucât inculpatul a săvârșit toate

faptele de care este acuzat împreună cu mai mult de alte două persoane.

Curtea reține că

faptele au fost săvârșite sub forma concursului real de infracțiuni prevăzut de

art. 33 lit. a) C. pen.

I.I. de a obține pentru sine acte false prin care se atesta calitatea sa de

strămutat și de a folosi aceste acte, în mod repetat, la mai multe instituții

de stat, în vederea obținerii de foloase materiale injuste, constând în

ajutoarele materiale acordate în temeiul Decretului - Lege nr. 118/1990, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată,

prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. (27 de acte materiale).

Fapta aceluiași

inculpat care, în perioada anilor 1998 - 1999, l-a sprijinit pe tatăl său,

numitul G.I., în prezent decedat, în scopul de a primi sume de bani pentru a fi

remise inculpaților I.F., L.G. și O.C.M. în scopul ca aceștia, contrar obligațiilor

lor de serviciu, să emită adeverințe și decizii false prin care se constată, în

mod nereal, calitatea de strămutat, și sprijinind, în acest mod, activitatea

tatălui său de a obține în interes propriu un folos material, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate ia luare de mită,

prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire

la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (27 de

acte materiale).

Fapta aceluiași

inculpat care, în perioada 1998 - 1999, prin activitatea de sprijinire a

intermedierii obținerii de acte false de către tatăl său a sprijinit pe

beneficiarii acestor acte false să inducă în eroare instituțiile statului care

acordau drepturi sau facilități prevăzute de Decretul - Lege nr. 188/1990, în

scopul de a obține foloase materiale necuvenite, constând în indemnizații

lunare, permise de călătorie gratuite, etc. - care au produs un prejudiciu

total de 18.711 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215

alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (27 de acte

materiale).

Faptele au fost

săvârșite sub forma concursului real de infracțiuni prevăzut de art. 33 lit. a)

C. pen.

I.P. care, începând cu anul 1998 și până la data sistării drepturilor prevăzute

de Decretul - Lege nr. 118/1990, în baza unei singure rezoluții infracționale,

a indus în eroare instituțiile de stat ce acordau drepturi bănești în temeiul

acestui text de lege prin folosirea unor înscrisuri false - adeverință și

decizie de strămutat - în scopul de a obține în acest mod foloase materiale

injuste - pensie lunară, scutiri impozite, permise de călătorie gratuite - în

total, suma de 2.483,22 RON, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale).

Fapta aceluiași

inculpat care, în perioada anilor 1998 -1999, a primit sume de bani pentru a fi

dați, prin intermediul lui Ș.I., inculpaților I.F. și L.G., pentru ca aceștia,

contrar atribuțiilor de serviciu, să emită adever