ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1822/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1822/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra contestației

la executare de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 73 din 1 februarie

2011 a Tribunalului București, secția a II-a penală, s-a hotărât condamnarea

inculpatului C.N. la:

- 1 an închisoare

pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art.

41 alin. (2) C. pen.;

- 5 ani închisoare

pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 alin. (1) lit.

a) și lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 65 C.

pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată

de 3 ani după executarea pedepsei principale.

- 3 ani închisoare

pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 rap. la art. 208 alin. (1) - 209 alin.

(1) lit. a), e), g), i) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite

toate aceste pedepse, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 5

ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 71 și ale art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la

25 ianuarie 2010 la 17 septembrie 2010.

S-a respins cererea

formulată de inculpat de revocare a măsurii obligării acestuia de a nu părăsi

țara.

Prin aceeași sentință

au mai fost condamnați inculpații D.M.G., O.T., B.I.C., C.M.G., Ș.I., I.V.C.,

I.D., V.L.D., S.I.C., I.D.R., B.T.I., P.N., I.T.

În fapt, s-a reținut,

în esență, cu privire la inculpatul C.N. că, a pus bazele, a constituit alături

de inculpații B.I., P.S.L., C.R. un grup infracțional organizat, acționând

împreună și în mod coordonat în scopul săvârșirii infracțiunilor de fabricare

și deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată

electronică, pentru obținerea în mod direct de beneficii financiare. În

cadrului grupului C.N. a avut un rol de lider strategic, bazat pe abilități de

coordonare a unor diferite forme de pluralități infracționale constituite,

împreună și în cadrul cărora a acționat pe diferite genuri de infracțiuni

comise în țară și în străinătate, precum și pe cunoștințele sale privind

procurarea și utilizarea dispozitivelor electronice destinate donării

cardurilor. Începând cu luna iunie 2009, inculpatul a fabricat și comercializat

în mai multe rânduri diverse dispozitive de "skimming" cu scopul

folosirii acestora în colectarea datelor necesare falsificării cardurilor.

Activitatea infracțională a inculpatului poate fi apreciată ca fiind continuu

executată, acesta realizând zilnic acte materiale specifice; a determinat o

persoană rămasă neidentificată să sustragă fața unui dispozitiv de plată cu

carduri din incita benzinăriei S. situată în orașul Pijnacker, lângă Deen Haag;

dispozitivul a fost sustras în 31 decembrie 2009, pe timpul nopții, pentru ca

mai apoi să fie trimis în România prin intermediul companiei A., destinatar

O.T. La data de 7 ianuarie 2010 coletul a fost reținut și desfăcut, fiind

identificată partea funcțională a unui dispozitiv de efectuare a plăților cu

carduri, având următoarele date inscripționate: T. seria X1; un sticker cu

seria X2 și inscripția C.V.C.O.P. Pe una din componentele electronice a fost

identificată inscripția T.A. și seria X3. Coletul a fost reambalat și lăsat în

custodia A. La data de 24 ianuarie 2010 coletul a fost ridicat de organele de

poliție stabilindu-se că O.T. s-a prezentat pentru a-l ridica, dar ulterior a

renunțat. Din actele primite de la autoritățile judiciare olandeze rezultă

într-adevăr că doi indivizi neidentificați au smuls fața dispozitivului de

plată cu carduri bancare de la Benzinăria S. situată la adresa Pijnacker, Den

Haag, Olanda, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de: crimă

organizată, prevăzută de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 alin. (1) lit. a) și

lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003; fabricare și deținere de echipamente

software și hardware în vederea falsificării de instrumente de plată

electronică (cărți de credit) prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; instigare la furt calificat prevăzută de art.

25 rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen.,

cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Împotriva sentinței

penale au formulat apeluri inculpații I.T., B.I., P.N., B.T.I., I.D.R., I.D.,

Ș.I., C.M.G., O.T., N.A.M., D.M.G., C.N. și V.L.D., solicitând, în esență,

achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C.

proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003. În

subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate.

Inculpatul V.L.D.,

prezent personal în fața instanței de apel și asistat de apărător din oficiu, a

arătat la termenul din data de 23 septembrie 2011 că își retrage apelul

formulat împotriva sentinței penale, manifestare de voință de care instanța de

apel a luat act la acea dată.

Prin Decizia penală

nr. 306 din 17 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, s-au

respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații I.T., B.I., P.N.,

B.T.I., I.D.R., I.D., Ș.I., C.M.G., O.T., N.A.M., D.M.G., C.N. împotriva

Sentinței penale nr. 73 din 1 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul

București, secția a II-a penală.

S-a constatat că inculpatul

I.T. este arestat în altă cauză.

În baza art. 369

alin. (1) C. proc. pen. s-a luat act de retragerea, la data de 23 septembrie

2011, a apelului declarat de inculpatul V.L.D.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe fiecare dintre apelanți la cheltuieli

judiciare către stat.

Împotriva Deciziei

penale nr. 306 din 17 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I

penală, în termen legal au declarat recurs inculpații B.I., P.N., B.T.I.,

I.D.R., I.D., Ș.I., O.T., N.A.M., D.M.G., C.N. și I.T.

Fiind audiați în

cauză, inculpații C.N., P.N., B.T.I., Ș.I., I.D., D.M.G., O.T., N.A.M., I.D.R.

și B.I. au arătat că recunosc în totalitate faptele așa cum au fost reținute

prin actul de sesizare și hotărârea primei instanței și au solicitat aplicarea

disp. art. 320

1

C. proc. pen.

Inculpații B.T.I.,

I.D.R., I.D., Ș.I., N.A.M., D.M.G., C.N. și P.N. au solicitat aplicarea disp.

art. 320

1

C. proc. pen., reducerea pedepselor, reținerea

circumstanțelor atenuante personale și suspendarea sub supraveghere a

executării pedepselor.

Apărătorul ales al

inculpatului C.N. a solicitat, în fața instanței de recurs, invocând cazul de

casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., o reindividualizare

a pedepsei, prin acordare de circumstanțe atenuante, arătând că pe tot

parcursul desfășurării procesului acesta a avut o atitudine ireproșabilă, a dat

dovadă de elemente de îndreptare, are o familie organizată și 2 copii minori în

întreținere și prin reținerea gravelor afecțiuni medicale de care suferă se

justifică.

De asemenea, s-a mai

solicitat restituirea sumelor de bani ce au fost ridicate, respectiv 16.000

euro de la locuința soacrei sale, numita P.Z., și suma de 5.000 euro care a

fost ridicată de organele de poliție de la cumnatul său.

Ca modalitate de

executare a pedepsei s-a cerut aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C.

pen.

Prin Decizia penală

nr. 1696 din 23 mai 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția penală, în Dosarul nr. 30001/3/2010 au fost admise recursurile declarate

de inculpații C.N., D.M.G., N.A.M., O.T., B.I.C., Ș.I., I.D., I.D.R. și B.T.I.

împotriva Deciziei penale nr. 306/A din 17 noiembrie 2011 a Curții de Apel

București, secția I penală, și au fost extinse efectele acestora și cu privire

la inculpatul P.N.

A fost casată în

parte decizia penală recurată și Sentința penală nr. 73 din 1 februarie 2011 a

Tribunalului București, secția a II-a penală, și, în rejudecare, cu privire la

inculpatului C.N. s-au dispus următoarele:

A fost descontopită

pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. aplicată și pedepsele au fost

puse în individualitatea lor.

S-a făcut aplicarea

art. 320

1

alin. (1) și (7) C. proc. pen. și au fost reduse pedepsele

principale aplicate inculpatului C.N., astfel:

- de la 1 an

închisoare la 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.

25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- de la 5 ani

închisoare la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7

alin. (1) rap. la art. 2 alin. (1) lit. a) și lit. b) pct. 18 din Legea nr.

39/2003;

- de la 3 ani

închisoare la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25

rap. la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite

toate aceste pedepse, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 4

ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 71 și ale art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale hotărârilor.

S-a dispus ca

onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul C.N.,

în sumă de 150 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei din

urmă decizii condamnatul C.N. a formulat contestație la executare, care a fost

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 1912/1/2014,

fixându-se termen de judecată la 28 mai 2014.

În motivarea cererii

sale, contestatorul a apreciat că în cauză sunt incidente prevederile art. 598

lit. c) C. proc. pen., solicitând admiterea contestației la executare, în

sensul aplicării corecte a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., și în

ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) rap la art. 2 alin.

(1) lit. a) și b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, cu consecința stabilirii unei

pedepse de 3 ani și 4 luni, care reprezintă maximul special determinat potrivit

art. 320

1

C. proc. pen. pentru infracțiunea "scop".

Analizând contestația

la executare de față, formulată de contestatorul - condamnat C.N., Înalta Curte

de Casație și Justiție constată că aceasta este inadmisibilă, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Este exact că,

potrivit art. 598 lit. c) C. proc. pen., temei de drept invocat de condamnatul

contestator C.N., împotriva executării hotărârii penale se poate face contestație

când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo

împiedicare la executare. În realitate, finalitatea la care tinde sus-numitul

contestator este o nouă individualizare a pedepsei (în raport cu incidența

prevederilor art. 320

1

C. proc. pen.) stabilită - în recurs - pentru

infracțiunea mai sus menționată, ceea ce este inadmisibil, deoarece s-ar

încălca autoritatea de lucru judecat a deciziei a cărei executare se contestă.

În context Înalta

Curte observă că art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 se referă la

"sancțiunea prevăzută de lege" pentru infracțiunea cea mai gravă care

intră în scopul grupului infracțional organizat, iar potrivit art. 141

1

C. pen. (1969), prin "pedeapsa prevăzută de lege" se înțelege

pedeapsa prevăzută de texul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma

consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a

pedepsei.

Pentru considerentele

expuse, contestația la executare formulată de contestatorul condamnat C.N. împotriva

Deciziei penale nr. 1.696 din 23 mai 2012, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 30001/3/2010, urmează a fi

respinsă ca inadmisibilă.

Potrivit art. 275

alin. (2) C. proc. pen., contestatorul condamnat va fi obligat la plata sumei

de 125 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25

RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de contestație la executare formulată de contestatorul

condamnat C.N. împotriva Deciziei penale nr. 1696 din 23 mai 2012, pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr.

30001/3/2010.

Obligă contestatorul

condamnat la plata sumei de 125 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi, 28 mai 2014.

Procesat

de GGC - AZ