ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1822/2014

Asupra contestației la executare de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 73 din 1 februarie 2011 a Tribunalului București, secția a II-a penală, s-a hotărât condamnarea inculpatului C.N. la: - 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - 5 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 alin. (1) lit. a) și lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003. În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

- 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 rap. la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite toate aceste pedepse, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și ale art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 25 ianuarie 2010 la 17 septembrie 2010. S-a respins cererea formulată de inculpat de revocare a măsurii obligării acestuia de a nu părăsi țara.

Prin aceeași sentință au mai fost condamnați inculpații D.M.G., O.T., B.I.C., C.M.G., Ș.I., I.V.C., I.D., V.L.D., S.I.C., I.D.R., B.T.I., P.N., I.T. În fapt, s-a reținut, în esență, cu privire la inculpatul C.N. că, a pus bazele, a constituit alături de inculpații B.I., P.S.L., C.R. un grup infracțional organizat, acționând împreună și în mod coordonat în scopul săvârșirii infracțiunilor de fabricare și deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, pentru obținerea în mod direct de beneficii financiare. În cadrului grupului C.N. a avut un rol de lider strategic, bazat pe abilități de coordonare a unor diferite forme de pluralități infracționale constituite, împreună și în cadrul cărora a acționat pe diferite genuri de infracțiuni comise în țară și în străinătate, precum și pe cunoștințele sale privind procurarea și utilizarea dispozitivelor electronice destinate donării cardurilor.

Începând cu luna iunie 2009, inculpatul a fabricat și comercializat în mai multe rânduri diverse dispozitive de "skimming" cu scopul folosirii acestora în colectarea datelor necesare falsificării cardurilor. Activitatea infracțională a inculpatului poate fi apreciată ca fiind continuu executată, acesta realizând zilnic acte materiale specifice; a determinat o persoană rămasă neidentificată să sustragă fața unui dispozitiv de plată cu carduri din incita benzinăriei S. situată în orașul Pijnacker, lângă Deen Haag; dispozitivul a fost sustras în 31 decembrie 2009, pe timpul nopții, pentru ca mai apoi să fie trimis în România prin intermediul companiei A., destinatar O.T. La data de 7 ianuarie 2010 coletul a fost reținut și desfăcut, fiind identificată partea funcțională a unui dispozitiv de efectuare a plăților cu carduri, având următoarele date inscripționate: T. seria X1; un sticker cu seria X2 și inscripția C.V.C.O.P.

Pe una din componentele electronice a fost identificată inscripția T.A. și seria X3. Coletul a fost reambalat și lăsat în custodia A. La data de 24 ianuarie 2010 coletul a fost ridicat de organele de poliție stabilindu-se că O.T. s-a prezentat pentru a-l ridica, dar ulterior a renunțat. Din actele primite de la autoritățile judiciare olandeze rezultă într-adevăr că doi indivizi neidentificați au smuls fața dispozitivului de plată cu carduri bancare de la Benzinăria S. situată la adresa Pijnacker, Den Haag, Olanda, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de: crimă organizată, prevăzută de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 alin. (1) lit. a) și lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003; fabricare și deținere de echipamente software și hardware în vederea falsificării de instrumente de plată electronică (cărți de credit) prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen.; instigare la furt calificat prevăzută de art. 25 rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Împotriva sentinței penale au formulat apeluri inculpații I.T., B.I., P.N., B.T.I., I.D.R., I.D., Ș.I., C.M.G., O.T., N.A.M., D.M.G., C.N. și V.L.D., solicitând, în esență, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003. În subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate. Inculpatul V.L.D., prezent personal în fața instanței de apel și asistat de apărător din oficiu, a arătat la termenul din data de 23 septembrie 2011 că își retrage apelul formulat împotriva sentinței penale, manifestare de voință de care instanța de apel a luat act la acea dată.

Prin Decizia penală nr. 306 din 17 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații I.T., B.I., P.N., B.T.I., I.D.R., I.D., Ș.I., C.M.G., O.T., N.A.M., D.M.G., C.N. împotriva Sentinței penale nr. 73 din 1 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală. S-a constatat că inculpatul I.T. este arestat în altă cauză. În baza art. 369 alin. (1) C. proc. pen. s-a luat act de retragerea, la data de 23 septembrie 2011, a apelului declarat de inculpatul V.L.D. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe fiecare dintre apelanți la cheltuieli judiciare către stat. Împotriva Deciziei penale nr. 306 din 17 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, în termen legal au declarat recurs inculpații B.I., P.N., B.T.I., I.D.R., I.D., Ș.I., O.T., N.A.M., D.M.G., C.N.

și I.T. Fiind audiați în cauză, inculpații C.N., P.N., B.T.I., Ș.I., I.D., D.M.G., O.T., N.A.M., I.D.R. și B.I. au arătat că recunosc în totalitate faptele așa cum au fost reținute prin actul de sesizare și hotărârea primei instanței și au solicitat aplicarea disp. art. 320 1 C. proc. pen. Inculpații B.T.I., I.D.R., I.D., Ș.I., N.A.M., D.M.G., C.N. și P.N. au solicitat aplicarea disp. art. 320 1 C. proc. pen., reducerea pedepselor, reținerea circumstanțelor atenuante personale și suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor. Apărătorul ales al inculpatului C.N. a solicitat, în fața instanței de recurs, invocând cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., o reindividualizare a pedepsei, prin acordare de circumstanțe atenuante, arătând că pe tot parcursul desfășurării procesului acesta a avut o atitudine ireproșabilă, a dat dovadă de elemente de îndreptare, are o familie organizată și 2 copii minori în întreținere și prin reținerea gravelor afecțiuni medicale de care suferă se justifică. De asemenea, s-a mai solicitat restituirea sumelor de bani ce au fost ridicate, respectiv 16.000 euro de la locuința soacrei sale, numita P.Z., și suma de 5.000 euro care a fost ridicată de organele de poliție de la cumnatul său. Ca modalitate de executare a pedepsei s-a cerut aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen. Prin Decizia penală nr. 1696 din 23 mai 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 30001/3/2010 au fost admise recursurile declarate de inculpații C.N., D.M.G., N.A.M., O.T., B.I.C., Ș.I., I.D., I.D.R.

și B.T.I. împotriva Deciziei penale nr. 306/A din 17 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, și au fost extinse efectele acestora și cu privire la inculpatul P.N. A fost casată în parte decizia penală recurată și Sentința penală nr. 73 din 1 februarie 2011 a Tribunalului București, secția a II-a penală, și, în rejudecare, cu privire la inculpatului C.N. s-au dispus următoarele: A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. aplicată și pedepsele au fost puse în individualitatea lor. S-a făcut aplicarea art. 320 1 alin. (1) și (7) C. proc. pen. și au fost reduse pedepsele principale aplicate inculpatului C.N., astfel: - de la 1 an închisoare la 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen.; - de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 alin. (1) lit. a) și lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003; - de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 rap. la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite toate aceste pedepse, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și ale art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor. S-a dispus ca onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul C.N., în sumă de 150 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiției. Împotriva acestei din urmă decizii condamnatul C.N. a formulat contestație la executare, care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 1912/1/2014, fixându-se termen de judecată la 28 mai 2014. În motivarea cererii sale, contestatorul a apreciat că în cauză sunt incidente prevederile art. 598 lit. c) C. proc. pen., solicitând admiterea contestației la executare, în sensul aplicării corecte a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., și în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) rap la art. 2 alin. (1) lit. a) și b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, cu consecința stabilirii unei pedepse de 3 ani și 4 luni, care reprezintă maximul special determinat potrivit art. 320 1 C. proc.

pen. pentru infracțiunea "scop". Analizând contestația la executare de față, formulată de contestatorul - condamnat C.N., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Este exact că, potrivit art. 598 lit. c) C. proc. pen., temei de drept invocat de condamnatul contestator C.N., împotriva executării hotărârii penale se poate face contestație când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare. În realitate, finalitatea la care tinde sus-numitul contestator este o nouă individualizare a pedepsei (în raport cu incidența prevederilor art. 320 1 C. proc. pen.) stabilită - în recurs - pentru infracțiunea mai sus menționată, ceea ce este inadmisibil, deoarece s-ar încălca autoritatea de lucru judecat a deciziei a cărei executare se contestă.

În context Înalta Curte observă că art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 se referă la "sancțiunea prevăzută de lege" pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat, iar potrivit art. 141 1 C. pen. (1969), prin "pedeapsa prevăzută de lege" se înțelege pedeapsa prevăzută de texul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei. Pentru considerentele expuse, contestația la executare formulată de contestatorul condamnat C.N. împotriva Deciziei penale nr. 1.696 din 23 mai 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 30001/3/2010, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul condamnat va fi obligat la plata sumei de 125 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de contestație la executare formulată de contestatorul condamnat C.N. împotriva Deciziei penale nr. 1696 din 23 mai 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 30001/3/2010. Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 125 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 28 mai 2014. Procesat de GGC - AZ