ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 921/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 921/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra recursurilor penale

de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

După sesizarea instanței la data

de 02 august 2010 prin rechizitoriul nr. 79D/P/2009 al DIICOT - Serviciul

Teritorial Craiova prin care s-a dispus trimiterea în judecată a tuturor

inculpaților din prezenta cauză, pe rolul Tribunalului Dolj au fost formate

dosarele nr. 18242/63/2010, 14763/63/2011 și nr. 9506/63/2010, fiind pronunțate

trei hotărâri ce vor fi analizate distinct în cele ce urmează.

Prin sentința penală nr. 37 din

data de 10 iunie 2011 a Tribunalului Dolj,

în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art.

10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul R.D., pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 20 și urm. C. pen. raportat la art. 13 alin.

(1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 modificată și completată (parte

vătămată I.M.R.).

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003

raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost

condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 12 alin. (1), alin. (2) lit.

a) din Legea nr. 678/2001 completată și modificată cu aplicarea art. 37 lit. b)

C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 ani (parte vătămată C.C.D.)

și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1), lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani cu începere de la data

executării pedepsei principale.

În baza art. 12

alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 completată și modificată cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa

de 6 ani (parte vătămată S.L.) și la pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe o durată

de 3 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen. cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat același inculpat la

pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b), art. 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului

R.D. urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 6 ani

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani cu începere de la

data executării pedepsei principale.

În baza art. 88

C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării

preventive a inculpatului din 25 martie 2010 la zi.

În baza art. 71

alin. (2) C. pen. s-a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe durata executării

pedepsei.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen. s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001

raportat la art. 118 lit. e) C. proc. pen. a fost confiscată de la inculpat

suma de 15.750 de euro.

S-a luat act că părțile vătămate

nu s-au constituit părți civile.

A fost obligat inculpatul la plata

sumei de 2.230 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 450 lei

reprezentând onorarii avocați oficiu pentru părțile vătămate.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a constatat că la data de 02 august 2010 s-a înregistrat pe

rolul instanței rechizitoriul emis de Serviciul Teritorial Craiova din

cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția

de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism,

în dosarul nr. 97D/P/2011, prin care a fost trimis în judecată, în stare de

arest preventiv, printre alții și inculpatul R.D., - pentru săvârșirea, în

stare de recidivă postexecutorie și în concurs, a infracțiunilor de

apartenență la un grup infracțional, două infracțiuni de trafic

de persoane în ceea ce le privește pe părțile vătămate S.L. și C.C.D., o

infracțiune de tentativă la trafic de minori în ceea ce o privește pe partea

vătămată I.M.R. și o infracțiune de proxenetism în ceea ce o privește pe

inculpata C.M., fapte prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art.

323 C. pen., art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 modificată și

completată prin O.U.G. nr. 79/2005 (două fapte) și art. 20 și urm. C. pen.

raportat la art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001

modificată și completată prin O.U.G. nr. 79/2005 și art. 329 C. pen., fiecare

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) și b) C. pen.

Fiind audiat

nemijlocit de către instanță (fila 78 voi. II dosar fond) inculpatul a

negat săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea sa în

judecată, susținând că s-a întâlnit ocazional cu ceilalți inculpați

în Italia, fără a locui împreună cu vreunul dintre ei. A recunoscut că a avut

relații de concubinaj cu părțile vătămate S.L. și C.C.D., respectiv

cu inculpata C.M., dar a negat faptul acestea s-ar fi prostituat în Italia.

Astfel a arătat că partea vătămată S. mergea la cerșit, iar partea vătămată C.

avea grijă de o bătrână. A recunoscut că o cunoaște din vedere pe partea

vătămată Iota, dar a negat că ar fi avut vreo relație de prietenie cu

aceasta.

Fiind audiată de către instanță,

partea vătămată S.L. (fila 221 voi.II dosar fond) nu și-a menținut declarația

dată în faza de urmărire penală (fila 215-221 vol.I d.u.p.) motivat de faptul

că a semnat acea declarație urmare amenințărilor ce i-au fost aduse

de organele de cercetare penală, arătând totodată că a fost și lovită de către

aceștia. Aceasta a recunoscut că a avut o relație de concubinaj cu

inculpatul de aprox. 1 an, cei doi plecând împreună în Italia și locuind în

zona Aprilia, singuri. A mai arătat că s-a întâlnit întâmplător în Italia cu o

parte din rudele inculpatului respectiv cu „G." și C.O. dar nu a aflat cu

ce se ocupau aceștia. În Italia a mers de bună-voie la cerșit, obținând

zilnic suma de 100 euro, însă datorită diferențelor etnice și nemulțumirii

părinților săi fată de relația cu inculpatul, s-a despărțit de

acesta.

Partea vătămată S.L. a declarat că a

fost de acord să meargă împreună cu inculpatul în Italia, având totodată și

acordul părinților săi.

Partea vătămată C.C.D. (fila 100

voi.III dos. fond) și-a menținut declarația dată în faza de urmărire

penală, arătând că a avut o relație de concubinaj cu inculpatul, cei doi

plecând împreună în Italia pentru a face rost de bani. Ajunși acolo a început

să meargă la cerșit, după care aflând că se pot câștiga mai ușor bani dacă se

prostituează, fără știrea inculpatului a început să facă acest lucru, iar banii

obținuși îi foloseau în comun.

Partea vătămată I.M.R. (fila 297

voi.III dos. fond) și-a menținut declarația dată în cursul urmăririi

penale.

Analizând întregul material probator

administrat în cauză, apreciat în ansamblu și în scopul aflării adevărului,

conform art. 63 alin. (2) C. proc. pen., prima instanță a reținut că

în luna noiembrie 2007 inculpatul R.D. a cunoscut-o pe partea vătămată C.C.D.

căreia i-a propus să-i devină „nevasta lui" și împreună să meargă în Italia

la muncă, unde urma să facă menajul la o familie.

Întrucât partea vătămată nu avea banii

necesari călătoriei în Italia, cel ce a suportat cheltuielile transportului a

fost inculpatul. Ajunși în Italia, cei doi s-au cazat într-o zonă în care mai

locuiau și alți cetățeni de etnie rromă. Inițial, partea

vătămată s-a angajat la o familie italiană unde a lucrat o săptămână, după care

a fost concediată, context în care inculpatul i-a spus că trebuie să meargă la

cerșit să facă rost de bani, pentru că nu au nici din ce să trăiască și nici nu

există altă soluție pentru a se putea întoarce în țară.

Partea vătămată a început să meargă la

cerșit, banii obținuți (între 20-50 euro zilnic) fiind luați în

totalitate de inculpat, care îi promitea că atunci când va câștiga mai mult vor

trimite bani în țară pentru creșterea copilului minor al părții

vătămate.

Ulterior,

întrucât partea vătămată nu câștiga suficienți bani din cerșit, a început

să se prostitueze (susținând că a făcut acest lucru fără a-i spune

inculpatului), o parte din bani fiind trimiși de aceasta în țară. La scurt

timp, inculpatul s-a împăcat cu concubina pe care o avea în țară, s-a

despărțit de partea vătămată care a revenit în tară.

Deși partea

vătămată a negat faptul că s-ar fi întâlnit în Italia cu alte rude ale

inculpatului, declarațiile părților vătămate D., V., D., G., confirmă

faptul cei doi au locuit alături de ceilalți membri ai familiei

inculpatului de „R." și „B.", „F." și „O.", „Ț."

și „S.", „P." și „R.", partea vătămată mergând împreună cu celelalte

fete la stradă.

După despărțirea de C.C.D.,

inculpatul a reușit să o abordeze pe partea vătămată S.L., căreia i s-a

prezentat sub numele de „C.". în perioada imediat următoare inculpatul,

prin aceeași modalitate de inducere în eroare a părții vătămate - a

promisiunii căsătoriei, după ce în prealabil a întreținut relații

sexuale prin constrângere cu partea vătămată și a stabilirii în Italia unde

urma să se angajeze în construcții și să obțină venituri licite -, a

determinat-o pe aceasta să-1 însoțească în Italia, achitând și

contravaloarea transportului.

Până la

plecarea în Italia, partea vătămată a fost sunată pe telefonul mobil de mama sa

îngrijorată că nu ajunsese noaptea acasă, împrejurare în care inculpatul i-a

spus acesteia că a luat-o de soție pe partea vătămată și că aceasta va

rămâne la el, lucru confirmat apoi și de către partea vătămată.

Ajunși în Italia, cei doi s-au cazat

în zona Aprilia, într-un platz în care se mai aflau și alte rude ale

inculpatului cu concubinele acestora respectiv N.O. cu F., P. cu R., R. cu B., J.

cu C., S. cu Ț.

A doua zi, N.O. și R. i-au adus părții

vătămate o fustă scurtă cerându-i să o îmbrace, fără a-i da alte detalii,

împrejurare în care a aflat că inculpatul se numește R.D., fiind apelat de

cunoscuți ca „D.", care i-a cerut să le asculte pe fete și facă ce

fac și ele.

Împreună cu celelalte fete a mers în

Pometzia, pe o stradă la ieșirea din oraș, unde a aflat că trebuie să se

prostitueze, fiindu-i date indicații în legătură cu serviciile pe care

urma să le ofere și prețurile pe care trebuia să le ceară. Deoarece a

refuzat a fost bătută zilnic timp de o lună până când a acceptat să se

prostitueze.

Partea vătămată s-a întors în țară

la sfârșitul anului 2008 cu inculpatul pentru două săptămâni, dar nu avut voie

să ia legătura cu familia sa.

Ulterior, la începutul lunii iunie

2009, partea vătămată a reușit să ia legătura cu familia sa, profitând de

faptul că inculpatul era plecat în țară, și după ce și-a luat bilet de

avion a revenit în țară. Inculpatul a luat legătura cu părinții

acesteia, aparent pentru a afla dacă a ajuns în țară, pentru ca ulterior

să-i transmită amenințări prin intermediul a diferite persoane, fiind

refuzat însă de partea vătămată de a-l mai însoți în Italia.

Deși în fața instanței

partea vătămată a revenit asupra declarației inițiale, negând că s-ar

fi prostituat vreodată în Italia, prezența sa la stradă a fost confirmată

de declarațiile celorlalte părți vătămate respectiv D.O., V.F., V.Ș.B.,

D.M., G.C. Totodată din transcrierile convorbirilor telefonice ale inculpatului

(voi.VIII, respectiv cel ce cuprinde copii certificate din dosarul nr. 189D/P/2010)

s-a reținut că acesta a încercat prin intermediul concubinei sale „M.",

C.M., să le determine pe părțile vătămate să-și schimbe declarațiile,

pentru a-l disculpa. Cu toate că aceste convorbiri nu fac referire la părțile

vătămate S. și C. (acestea fiind deja audiate în momentul interceptării

respectivelor convorbiri), această atitudine a inculpatului oferă o explicație

asupra schimbării respectivelor declarații în instanță.

S-a arătat că relația de

concubinaj între inculpatul R.D. și inculpata C.M. zisă „M." este

recunoscută de aceștia, cei doi au negat însă faptul că inculpata C., după ce a

plecat de bună voie cu inculpatul în Italia, s-ar fi prostituat în favoarea

acestuia.

Prezența sa alături de celelalte

părți vătămate, „la stradă" a fost însă confirmată de declarațiile

părților vătămate D.O., V.F., V.Ș. B., D.M., G.C.

Deși nu a fost forțată să se

prostitueze, banii obținuți au fost însușiți de către inculpat,

care îi trimitea constant în țară celeilalte concubine R.S.

Deși, nu toate părțile vătămate

au manifestat aceeași poziție procesuală, respectiv partea vătămată S.L.M.,

relatând în mod diferit împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele,

prima instanță - coroborând în ansamblu și în scopul aflării adevărului

toate mijloacele de probă administrate în cauză - fără a retine izolat vreuna

dintre acestea, ci apreciindu-le în raport cu totalitatea împrejurărilor

cauzei, cu legătura ce există între ele și cu celelalte probe - a reținut

situația de fapt descrisă, ca fiind conformă realității.

Inculpatul, deși a negat săvârșirea

infracțiunilor, arătând că de bună credință a întreținut relații

de concubinaj cu părțile vătămate C. și S. și respectiv cu inculpata C.,

plecând cu acestea în Italia pentru a face rost de bani și a-și întemeia o

familie, apărările sale sunt infirmate de probatoriul administrat din care

rezultă că acesta avea o concubină în țară, împrejurare confirmată și de

dispozițiile de transfer numerar îi trimitea constant sume mari de bani.

Având în vedere sumele trimise, precum și frecvența acestor expedieri s-a

apreciat că nu se poate susține că aceste sume erau destinate întreținerii

copiilor minori ai inculpatului cu concubina din țară. Totodată, din

întregul material probator nu rezultă că inculpatul ar fi desfășurat vreo

activitate remunerată în Italia, astfel că banii expediați de acesta erau cei

obținuți de părțile vătămate, respectiv de către inculpata C.

din practicarea prostituției. S-a arătat că, dacă s-ar fi reținut ca adevărată

susținerea inculpatei C., potrivit căreia cei doi mergeau la cerșit și obțineau

zilnic 20-30 euro, sumă din care se și întrețineau, nu se pot explica

sumele mari trimise în țară.

În ceea ce privește infracțiunea

prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, pentru care s-a dispus trimiterea în

judecată a inculpatului, s-a apreciat că spre deosebire de infracțiunea

reglementată de art. 7 din Legea nr. 39/2003, condiția esențială

pentru existența acestei infracțiuni este ca inițierea,

constituirea, aderarea sau sprijinirea unui grup să aibă în vedere săvârșirea

de infracțiuni. Totodată, nu se cere ca grupul să fie organizat, ci doar

ca acest grup să aibă drept scop comiterea de infracțiuni.

Prima instanță a apreciat că în

cauză nu se poate vorbi de existența unui grup organizat, cu o structură

ierarhică bine delimitată, care să acționeze în mod coordonat în scopul

săvârșirii uneia sau mai multor infracțiuni. Pe de altă parte, trimiterea art.

8 din Legea nr. 39/2003 la dispozițiile art. 323 C. pen. se face doar cu

privire la pedeapsa aplicabilă în cazul săvârșirii unei astfel de infracțiuni

și nu la elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 323 C.

pen., întrucât în ipoteza în care ar fi fost îndeplinite condițiile cerute

de dispozițiile art. 323 C. pen., infracțiunea respectivă s-ar fi

încadrat în dispozițiile art. 7 și nu art. 8 din Legea nr. 39/2003.

S-a apreciat

că, în cauză legăturile dintre inculpatul R.D. și ceilalți inculpați

ce au fost trimiși în judecată prin același rechizitoriu caracterizează existența

unui grup infracțional, fiind evident că acestora le lipsește o structură

sau atribuții clare pentru fiecare membru.

Pe de altă parte, pe lângă legătura de

rudenie evidentă între inculpați și care prin ea însăși nu este de natură

a duce la concluzia existenței unei asocieri a acestora în scopul

săvârșirii de infracțiuni se remarcă faptul că între inculpatul R.D. și

ceilalți membrii ai grupului au existat totuși legături strânse în comiterea

infracțiunilor. Astfel, toți inculpații au avut același mod de

operare, au recrutat părți vătămate din aceeași zonă (municipiul

Băilești), cărora le-au promis pentru a le determina să meargă cu ei în Italia

că le vor lua în căsătorie.

Din probele administrate în cauză s-a

reținut că inculpații s-au  ajutat constant între ei, părțile

vătămate fiind supravegheate în comun de aceștia. Totodată, faptul că aceștia

aduceau părțile vătămate într-un loc în care se mai găseau alte fete, care

erau obligate să se prostitueze, fete cărora deja le fusese înfrântă eventuala

rezistență și care le relatau „noilor venite" agresiunile la care au

fost supuse, faptul că nu există aparent nicio posibilitate de a se împotrivi

voinței concubinilor, a fost considerată tot o legătură infracțională,

inculpații acționând mult mai ușor în aceste condiții. De

altfel, acesta era și motivul pentru care părțile vătămate erau aduse în

„grup" și anume acela de a le facilita inculpaților acțiunea de intimidare,

de „convingere" a părților vătămate să se prostitueze. E greu de

crezut că, odată ajunsă în Italia și plasată într-un grup de 10-15 persoane, de

fapt, de 7-8 cupluri în care femeile se prostituau în folosul exclusiv al

concubinilor lor, cupluri între care existau relații de rudenie, deci

foarte apropiate, o parte vătămată ar fi avut vreo șansă reală de a se opune

presiunilor exercitate asupra sa de cel care o adusese în respectivul grup. Nu

se poate susține deci, că deși niciunul dintre inculpați nu a

exercitat vreo presiune fizică sau verbală asupra părților vătămate aduse

de ceilalți inculpați, nu a exercitat însă o presiune morală asupra

acestora.

Scopul comun al grupului de a săvârși

infracțiuni rezultă și din faptul că, în general, părților vătămate,

odată ajunse în grup, li se spunea de către celelalte fete (care la rândul lor

primeau instrucțiuni clare în acest sens de la concubinii lor) ce urmau să

facă, fiind trimise de inculpați la muncă alături de celelalte părți

vătămate sau inculpate, acestea din urmă fiind cele care le inițiau la

indicațiile inculpaților.

În scopul executării rezoluției

infracționale, inculpații pe lângă asigurarea locuinței, inițierea

și procurarea vestimentației, urmăreau respectarea unui anume program de

lucru (între orele 07-23.00, de luni până vineri, inclusiv), perioadă în care

părțile vătămate erau obligate să se expună în stradă, îmbrăcate în haine

procurate de către inculpați sau de persoanele care aveau „grijă" de

acestea, în locurile repartizate pentru racolarea clienților, fiind

obligate să practice prețurile anume stabilite de către inculpați, în

caz contrar fiind amenințate și agresate fizic.

Față de cele arătate mai sus,

prima instanță a constatat că în speță sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003,

atât în ceea ce privește latura obiectivă, cât și latura subiectivă, motiv

pentru care a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea acestei infracțiuni.

S-a mai reținut

că, potrivit art. 12 din Legea nr. 678/2001, constituie trafic de persoane

recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane,

prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin

răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de

imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința,

ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase

pentru obținerea consimțământului persoanei.

Prin această infracțiune,

care sub aspectul elementului material al laturii obiective se realizează prin

mai multe acțiuni alternative, trebuie să se urmărească un scop, și anume

exploatarea persoanei, victimă a traficului.

În conformitate cu art. 2 alin. (2)

din aceeași lege, infracțiunea este săvârșită în formă calificată dacă

este comisă în una din următoarele împrejurări respectiv două sau mai multe

persoane împreună, s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrității

corporale sau a sănătății sau este săvârșită de un funcționar public

în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Pentru a fi reținută ca element

material a infracțiunii, acțiunile enumerate anterior trebuie să fie

înfăptuite întotdeauna în scopul exploatării persoanei și prin unul din

mijloacele expres prevăzute de lege.

Așa cum s-a statuat și în literatura

de specialitate, dar și în practica judiciară, acțiunile prin care se

realizează traficarea, se săvârșesc de cele mai multe ori prin constrângerea

victimelor, care datorită tratamentului aplicat, acționează împotriva voinței

lor, acceptând și supunându-se cererilor traficanților.

În cauza

dedusă judecății, prima instanță a reținut că inculpatul R.D.

după ce le-a promis părților vătămate C.C.D. și S.L., că se va căsători cu

ele, le-a convins să plece împreună la muncă în Italia. În timp ce părții

vătămate C. i-a spus că va lucra ca menajeră, părții vătămate S. i-a spus

că va trebui să aibă grijă de casă, în timp ce el va lucra în construcții.

După ce a obținut acordul lor de a pleca împreună din țară,

inculpatul a fost cel care le-a asigurat transportul celor două părți

vătămate în Italia, plătindu-le acestora cheltuielile de transport.

Ajunse în Italia cele două părți

vătămate au fost „găzduite" în imobile dezafectate aflate în apropierea

localității Aprilia, în imobilele alăturate locuind alte rude ale

inculpatului.

Părții

vătămate C.C.D., inculpatul i-a spus că trebuie să meargă la cerșit pentru a

face rost de bani, în caz contrar neavând din ce trăi. Așa cum aceasta a

recunoscut toți banii erau luați de către inculpat, care deși îi

promisese că o parte din aceștia îi va da pentru a-i trimite în țară la

copilul său minor, nu a făcut acest lucru.

Intenția inculpatului de a le

înșela pe părțile vătămate cu privire la scopul plecării în Italia, este

evidentă. Astfel, în condițiile în care acesta era în relații de

concubinaj cu o altă femeie (R.S.) căreia îi trimitea constant sume mari de

bani (în acesta sens fiind copiile după transferul bancare efectuat prin

Western Union - filele 73-131 voi.IV d.u.p.), bani pe care îi câștigau părțile

vătămate, este evident că declarația făcută acestora că le va lua în

căsătorie era una făcută în scopul determinării acestora să-l urmeze în Italia

și respectiv să-i dea toți banii pe care îi obțineau.

Niciuna din părțile vătămate nu a

declarat că în perioada în care s-a aflat cu inculpatul în Italia ar fi lucrat

și acesta, motiv pentru care este evident că scopul pentru care le-a recrutat,

transportat și respectiv găzduit pe părțile vătămate în Italia a fost

acela de a le exploata.

Respectivele părți vătămate, în

momentul recrutării, nu aveau un loc de muncă, erau lipsite de venituri și

aveau în întreținere copii minori, inculpatul urmărind punerea acestora

într-o stare de dependență față de el, prin achitarea cheltuielilor

de transport și oprirea tuturor banilor obținuți de acestea.

Totodată, mai rezultă că de la început inculpatul a urmărit punerea părților

vătămate într-o stare de dependență față de el, prin oprirea actelor

de identitate (ale părții vătămate C.), respectiv a constrâns-o prin

violență pe partea vătămată S., profitând de imposibilitatea acesteia de a

se apăra, să întrețină raporturi sexuale contra unor sume de bani pe care

și i-a însușit (cele două părți vătămate neavând altă sursă de venit).

Față de cele arătate mai sus s-a

apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, atât în ceea ce o

privește pe partea vătămată C.C.D., cât și partea vătămată S.L. dispunându-se

condamnarea inculpatului pentru săvârșirea celor două infracțiuni.

Pe lângă infracțiunile reținute

mai sus în sarcina inculpatului R.D. a fost reținută și infracțiunea

de proxenetism prevăzută și pedepsită de art. 329 alin. (1) C. pen., având în

vedere activitatea de prostituție, săvârșită de bună voie în folosul

acestuia de către inculpata C.M. Față de probele reținute și

analizate în cauză, modalitatea prin care s-a realizat sub aspectul laturii

obiective elementul material al acestei infracțiuni a fost acela al

tragerii de foloase de pe urma practicării prostituției de către

inculpată.

În ceea ce o privește pe partea

vătămată I.M.R., s-a apreciat că se impune achitarea inculpatului pentru

săvârșirea tentativei la infracțiunea de trafic de minori.

Așa cum rezultă din starea de fapt reținută

de instanță inculpatul R.D. a încercat, destul de agresiv, să inițieze

o relație cu aceasta, fără a reuși însă acest lucru.

Sub aspectul elementului material, a

reținut că modalitatea prin care se susține prin rechizitoriu că s-ar

fi săvârșit de către inculpat tentativa la infracțiunea de trafic de minori

față de partea vătămată I.M.R. este aceea de recrutare. Or, în opinia primei

instanțe, faptul că inculpatul R. a urmărit-o pe partea vătămată cu

mașina, în repetate rânduri încercând să o determine să meargă cu el, precum și

faptul că ulterior după formularea unei plângeri penale la poliție de

către părinții părții vătămate, acesta a mers la locuința acesteia

adresând injurii și amenințări la adresa membrilor familiei acesteia nu se

circumscrie acțiunii avute în vedere de lege. Inculpatul nu i-a propus

acesteia niciodată să meargă cu el în Italia, datorită refuzului constant al

părții vătămate de a se întâlni cu el acesta neputându-i propune nici măcar

să fie prieteni sau concubini.

Față de întreaga activitate

infracțională a grupului din care făcea parte inculpatul, precum și

săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane față de părțile

vătămate C. și S., se poate trage concluzia că acesta luase hotărârea de a o

recruta pe partea vătămată I.M.R.

Având însă în vedere că actele

materiale săvârșite de inculpat în ceea ce o privește pe acesta nu se

circumscriu elementului material al infracțiunii (respectiv acțiunii

de recrutare), rezultă că acesta nu a trecut la punerea în executare a

hotărârii, faptele sale rămânând în sfera actelor pregătitoare. Niciuna din

faptele sale nu poate fi considerată că ar fi putut să ducă la atragerea,

câștigarea sau ademenirea părții vătămate minore Iota în scopul

exploatării acesteia.

Prin urmare față de cele arătate

mai sus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., prima instanță a dispus achitarea inculpatului R.D. pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 și urm. C. pen. raportat la art.

13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001 modificată și

completată, în ceea ce o privește pe partea vătămată I.M.R.

Fiind îndeplinite condițiile

răspunderii penale, în ceea ce privește infracțiunile reținute de

instanță în seama inculpatului, în conformitate cu art. 345 alin. (2) C.

proc. pen. s-a dispus condamnarea acestuia la câte o pedeapsă cu închisoarea cu

executare în regim de detenție iar la individualizarea judiciară s-a ținut

seama de dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv de partea generală a

Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de

pericol social al faptelor săvârșite dar și de persoana inculpatului (având în

vedere referatul de evaluare și caracterizarea depusă de acesta).

Prima instanță a reținut că

faptele inculpatului, astfel cum au fost săvârșite, prezintă un grad ridicat de

pericol social, determinat de modul în care s-a realizat în concret, acțiunea

ce constituie elementul material al acesteia, de împrejurările care o

particularizează, de urmările produse, de caracterul și importanța

valorilor sociale ocrotite de legea penală, reliefată în limitele ridicate de

pedeapsă prevăzute de lege, dar și de persoana inculpatului care nu a

recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în

judecată.

A mai avut în vedere modalitatea

concretă în care a acționat inculpatul în vederea recrutării,

transportării și găzduirii în Italia în vederea exploatării sexuale a părților

vătămate folosind împotriva părții vătămate S. violența fizică

repetată pentru a o determina să se prostitueze în favoarea sa.

De asemenea, potrivit mențiunilor

din fișa de cazier judiciar (fila 358 Voi.VI dosar fond), a constatat că

inculpatul a săvârșit prezentele infracțiuni în stare de recidivă

postexecutorie, motiv pentru care a aplicat acestuia pedepse orientate spre

media limitelor de pedeapsă, având în vedere că pedepsele aplicate anterior nu

și-au atins scopul preventiv pentru care au fost aplicate.

Potrivit

probelor administrate în cauză, respectiv depozițiile părților

vătămate date atât în fața instanței, cât și în faza de urmărire

penală, prima instanță a reținut ca fiind dovedit faptul că

inculpatul a obținut din practicarea relațiilor sexuale cu diverse

persoane diverse sume de bani, sume ce au fost confiscate conform art. 19 din

Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. e) C. pen., cu titlul de măsură de

siguranță în folosul statului.

Astfel, potrivit declarației părții

vătămate S.L. (fila 218 vol.I d.u.p.), inculpatul a obținut ca urmare a

practicării prostituției de către ea o sumă de circa 6.750 euro (aceasta

obținând zilnic 50 euro, 25 de zile pe lună, timp de 9 luni). De asemenea

potrivit declarației părții vătămate C.C.D. aceasta obținea

zilnic din cerșit 50 euro (banii obținuți din prostituție și

cerșit) deci a obținut o sumă de 9.000 euro (având în vedere că a stat în

Italia 6 luni și a obținut zilnic această sumă).

În ceea ce privește sumele obținute

de către inculpata C. și însușite de către inculpat nu există nicio probă cu

privire la cuantumul acestora, probă în funcție de care instanța să

apreciere sumele obținute de către inculpat.

Prin sentința penală nr. 38 din

data de 10 iunie 2011 a Tribunalului Dolj,

în baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată

încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpatul R.F. din art. 12 alin. (1)

din Legea nr. 678/2001 modificată și completată în art. 12 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 678/2001 modificată și completată.

În baza art. 334 C. proc. pen. a fost

schimbată încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpatul R.V.I. din art. 13

alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 modificată și completată în art. 13 alin.

(1), (3) teza I din Legea nr. 678/2001 modificată și completată.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003

raportat la art. 323 C. pen., a fost condamnat inculpatul R.T.P., în prezent deținut

în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, la pedeapsa de 5 ani

închisoare.

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3)

teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001 modificată și completată a fost condamnat

același inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare (parte vătămată D.M.) și la

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1),

lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani cu începere de la data executării

pedepsei principale.

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3)

teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001 modificată și completată a fost condamnat

același inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare (parte vătămată Z.M.) și la

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1),

lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani cu începere de la data executării

pedepsei principale.

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3)

teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001 modificată și completată a fost condamnat

același inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare (parte vătămată D.C.F.) și la

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1),

lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani cu începere de la data executării

pedepsei principale.

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3)

teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001 modificată și completată a fost condamnat

același inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare (parte vătămată P.A.G.) și la

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1),

lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani cu începere de la data executării

pedepsei principale.

În baza art. 20 și urm. C. pen.

raportat la art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001

modificată și completată a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani

închisoare (parte vătămată M.I.I.) și la pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe o durată

de 3 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b), art. 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului

R.T.P., urmând a executa pedeapsa cea mai grea aceea de 10 ani închisoare și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1),

lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani cu începere de la data executării

pedepsei principale.

În baza art. 88

C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării

preventive a inculpatului din 25 martie 2010 la zi.

În baza art. 71

alin. (2) C. pen. s-a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe durata executării

pedepsei.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen. s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a

inculpatului.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001

raportat la art. 118 lit. e) C. proc. pen. a fost confiscată de la inculpat

suma de 4.500 de euro.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003

raportat la art. 323 C. pen. a fost condamnat inculpatul R.V.I., în prezent deținut

în Penitenciarul de Minori și Tineri Craiova, la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 13 alin. (1), (3) teza I

din Legea nr. 678/2001 modificată și completată a fost condamnat același

inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare (parte vătămată C.A.G.) și la pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a)

și b) C. pen., pe o durată de 3 ani cu începere de la data executării pedepsei

principale.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art.

13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001 modificată și

completată a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare

(parte vătămată M.M.C.) și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani cu

începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b), art. 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite pedepsele și s-a dispus ca

inculpatul R.V.I., să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 7 ani închisoare

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1), lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani cu începere de la data

executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din

pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive a

inculpatului din 24 martie 2010 la zi.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a

dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a), b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen. a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003

raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost

condamnat inculpatul R.M. zis „F.", în prezent deținut în

Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, la pedeapsa de 6 ani

închisoare.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen. cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa

de 3 ani închisoare.

În baza art. 20

și urm. C. pen. raportat la art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea

nr. 678/2001 modificată și completată cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a

fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare (parte vătămată

C.O. B.) și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani cu începere de la data

executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b), art. 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite pedepsele și s-a stabilit ca

inculpatul R.M., zis „F." să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 6 ani

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani cu începere de la

data executării pedepsei principale.

În baza art. 88

C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării

preventive a inculpatului din 25 martie 2010 la zi.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a

dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a), b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a

inculpatului.

În baza art. 8

din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. a fost condamnat inculpatul R.W.

zis „R.", în prezent deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță

Craiova, la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 13

alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001 modificată și

completată cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același

inculpat la pedeapsa de 3 ani (parte vătămată V.A.Ș.) și la pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit.

a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani cu începere de la data executării

pedepsei principale.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen. cu

aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la

pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33

lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite pedepsele

aplicate și s-a stabilit ca inculpatul R.W., zis „R." să execute pedeapsa

cea mai grea aceea de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe o durată

de 2 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 88

C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării

preventive a inculpatului din 25 martie 2010 la zi.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a

dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a), b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen. s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001

raportat la art. 118 lit. e) C. proc. pen. a fost confiscată de la inculpat

suma de 50.000 de euro.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003

raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost

condamnat inculpatul R.R. zis „Ț.", în prezent deținut în

Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, la pedeapsa de 6 ani

închisoare.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen. cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa

de 4 ani închisoare.

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3)

teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001 modificată și completată cu aplicarea art. 37

lit. b) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 11 ani (parte

vătămată I.R.) și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani cu

începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 33

lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. s-a stabilit ca inculpatul R.R.,

zis „Ț." să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 11 ani închisoare

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin.

(1), lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani cu începere de la data

executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din

pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive a

inculpatului din 25 martie 2010 la zi.

În baza art. 71

alin. (2) C. pen. s-a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe durata executării

pedepsei.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001

raportat la art. 118 lit. e) C. proc. pen. a fost confiscată de la inculpat

suma de 3.500 de euro.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003

raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost

condamnat inculpatul R.R.M. zis „T.", în prezent deținut în

Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, la pedeapsa de 6 ani

închisoare.

În baza art. 12 alin. (1), alin. (2) lit.

a) din Legea nr. 678/2001 completată și modificată cu aplicarea art. 37 lit. b)

C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 7 ani (parte vătămată V.F.)

și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1), lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani cu începere de la data executării

pedepsei principale.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen. cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa

de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b), art. 35 alin. (3) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate și s-a stabilit

ca inculpatul R.R.M., zis „T." să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 7

ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani cu începere

de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din

pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive a

inculpatului din 23 aprilie 2010 la zi.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a

dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a), b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a

inculpatului.

În baza art. 19

din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. e) C. proc. pen. a fost

confiscată de la inculpat suma de 15.000 de euro.

În baza art. 8

din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a)

C. pen. a fost condamnat inculpatul R.M. zis „P.", în prezent deținut

în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, la pedeapsa de 6 ani

închisoare.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art.

13 alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001 modificată și

completată cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat același

inculpat la pedeapsa de 7 ani (parte vătămată C.I.R.) și la pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit.

a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani cu începere de la data executării

pedepsei principale.

În baza art. 13

alin. (1), (2) și (3) teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001 modificată și

completată cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat același

inculpat la pedeapsa de 11 ani (parte vătămată B.A.D.) și la pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit.

a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani cu începere de la data executării

pedepsei principale.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art.

12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 modificată și completată cu aplicarea art.

37 lit. a) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani

(parte vătămată G.K.) și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani cu

începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b), art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele aplicate și a stabilit ca

inculpatul R.M., zis „P." să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 11 ani

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani cu începere de la

data executării pedepsei principale.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen. a

fost revocată liberarea condiționată și a fost contopit restul rămas

neexecutat cu pedeapsa rezultată, în final, inculpatul urmând să execute 11 ani

închisoare.

În baza art. 88

C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării

preventive a inculpatului din 13 august 2010 la zi.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a

dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a), b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001

raportat la art. 118 lit. e) C. proc. pen. a fost confiscată de la inculpat

suma de 2.000 de euro.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003

raportat la art. 323 C. pen. a fost condamnat inculpatul R.F., în prezent deținut

în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, la pedeapsa de 5 ani

închisoare.

În baza art. 12

alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 modificată și completată a fost condamnat

același inculpat la pedeapsa de 8 ani (parte vătămată D.O.) și la pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit.

a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani cu începere de la data executării

pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b), art. 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate stabilind ca

inculpatul R.F., va executa pedeapsa cea mai grea aceea de 8 ani închisoare și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1),

lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani cu începere de la data executării

pedepsei principale.

În baza art. 71

alin. (2) C. pen. s-a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe durata executării

pedepsei.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din

pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive a

inculpatului din 04 septembrie 2010 la zi.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001

raportat la art. 118 lit. e) C. proc. pen. a fost confiscată de la inculpat

suma de 50.000 de euro.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003

raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art.

76 alin. (1) lit. e) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.A.C., la pedeapsa de

2 ani închisoare.

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3)

teza a Ii-a din Legea nr. 678/2001 modificată și completată cu aplicarea art. 74

alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnat

același inculpat la pedeapsa de 5 ani (parte vătămată P.M.S.) și la pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit.

a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani cu începere de la data executării

pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b), art. 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate și s-a

stabilit ca inculpatul B.A.C., să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 5 ani

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani cu începere de la

data executării pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a

dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a), b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003

raportat la art. 323 C. pen. a fost condamnat inculpatul B.G., la pedeapsa de 5

ani închisoare.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen. a

fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) C. pen., s-a stabilit ca inculpatul B.G., să execute pedeapsa cea mai grea

aceea de 5 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a

dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a), b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a

dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a), b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003

raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen. a fost

condamnat inculpatul R.M., la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen. cu

aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen. a fost condamnat același inculpat la

pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) C. pen., s-a stabilit ca inculpatul R.M. să execute pedeapsa cea mai grea

aceea de 5 ani închisoare.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen. a

fost revocată liberarea condiționată și a fost contopit restul rămas

neexecutat cu pedeapsa rezultată, în final inculpatul urmând să execute 5 ani

închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a

dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a), b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001

raportat la art. 118 lit. e) C. proc. pen. a fost confiscată de la inculpat

suma de 5.000 de euro.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003

raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost

condamnată inculpata M.T., la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 328 C. pen. cu aplicarea art.

37 lit. a) C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 3 ani

închisoare.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art.

12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, modificată și completată cu aplicarea

art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 7

ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzută de art. 64 alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani cu

începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art.

13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, modificată și completată a fost

condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 10 ani închisoare și la pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit.

a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani cu începere de la data executării

pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), art.

35 alin. (3) C. pen. după contopirea pedepselor s-a stabilit ca inculpata M.T.,

să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 10 ani închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit.

a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani cu începere de la data executării

pedepsei principale.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen. a

fost revocată liberarea condiționată și a contopit restul rămas neexecutat

cu pedeapsa rezultată, în final