ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 856/2014

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin Sentința penală nr. 43 de la 15 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 18242/63/2011, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul R.P.S. zis "G.", în prezent deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1), (2) și (3) Teza II-a din Legea nr. 678/2001 modificată și completată (parte vătămată S.A.M.); în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul R.P.S. zis "G." pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1), (2) și (3) Teza a II-a din Legea nr. 678/2001 modificată și completată (parte vătămată S.F.); în baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen, a fost condamnat inculpatul R.P.S. zis "G." la pedeapsa de 5 ani închisoare; în baza art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare; în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul R.P.S. zis "G." să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare; în baza art. 61 alin. (1) C. pen., s-a revocat liberarea condiționată și s-a contopit restul rămas neexecutat cu pedeapsa rezultată, în final inculpatul urmând să execute 5 ani închisoare; în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive a inculpatului din 8 aprilie 2010, la zi; în baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe durata executării pedepsei, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.C. zis "Gj."  la pedeapsa de 5 ani închisoare; în baza art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare; în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen, s-a dispus ca inculpatul B.C. zis "Gj." să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare; în baza art. 61 alin. (1) C. pen., s-a revocat liberarea condiționată și s-a contopit restul rămas neexecutat cu pedeapsa rezultată, în final inculpatul urmând să execute 5 ani închisoare; în baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 328 C. pen., a fost condamnată inculpata C.O. zisă "Gț." la pedeapsa de 2 ani închisoare; în baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 328 C. pen., a fost condamnată inculpata C.E. Zisă "M." la pedeapsa de 2 ani închisoare; în baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

A fost obligat inculpatul R.P.S. la plata sumei de 1.700 RON și inculpații B.C., C.O. și C.E. la plata a câte 1.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea statului; suma de 450 RON reprezentând onorarii avocați oficiu pentru părțile vătămate, s-a dispus să rămână în sarcina statului, urmând a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul nr. 97D/P/2011 emis de Serviciul Teritorial Craiova din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, prin care au fost trimiși în judecată - în stare de arest preventiv - inculpații: B.C. zis "Gj." pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. și art. 329 C. pen., fiecare cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen.; R.P.S. zis "G." pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen, art. 20 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1), (2) și (3) Teza a II-a din Legea nr. 678/2001 modificată și completată prin O.U.G. nr. 79/2005 (două infracțiuni) și art. 329 C. pen., fiecare cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și toate cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen.; C.O. zisă "Gț." pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 328 C. pen. și C.E. zisă "M." pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 328 C. pen.

În fapt, s-a reținut că inculpații menționați mai sus, alături de ceilalți inculpați care au fost trimiși inițial în judecată, respectiv R.R., R.W., R.F., R.M., R.T.P., R.V.I., R.D., R.R.M., R.M.1, B.G., B.A.C. și M.T., fac parte dintr-un grup care s-a dovedit de-a lungul timpului că prezintă un grad de pericol social ridicat, atât pentru locuitorii municipiului B. și comunelor limitrofe, dar și pentru societate în ansamblu, prin faptul că erau în număr destul de mare, având puternice legături de familie și prietenie între ei, dovedeau a nu respecta normele de conviețuire socială, fiind condamnați, cu puține excepții, pentru o plajă foarte largă de infracțiuni, începând de la furturi simple, tâlhării și până la ultraj, violuri sau tentative de omor, fapte de o violență extremă.

Începând cu sfârșitul anului 2006 - începutul anului 2007, aceștia au început să racoleze numeroase tinere, în general minore, prin promisiunea mincinoasă a luării în căsătorie sau a găsirii unui loc de muncă, tinere pe care le transportau în Italia unde le obligau să cerșească, să fure sau să se prostitueze.

Această activitate a fost începută de către inculpatul B.C., zis "Gj." și concubina sa, C.E., zisă "M.", ulterior, rând pe rând și ceilalți membrii ai grupului au început să aducă în Italia fete recrutate în general din zona municipiului B., pe care, le-au determinat să se prostitueze în folosul lor.

Bazându-se pe încrederea pe care le-o da faptul că era un grup compact, cunoscut pentru comiterea unor fapte violente, ce exercita o mare influență în zona municipiului B., coroborat de existența unor mijloace materiale deosebite, ce le permiteau promiterea unor condiții mai bune de trai pentru eventualele victime, membrii grupului au persistat în găsirea unor tinere și recrutarea lor cu scopul exclusiv de a fi traficate.

Inculpatul B.C. zis "Gj." este cunoscut ca o persoană deosebit de violentă, având numeroase condamnări pentru infracțiuni violente. În momentul înregistrării dosarului, acesta era încarcerat în Penitenciarul Rebibbia din Roma pentru comiterea unor furturi în Italia.

La începutul anului 2006, inculpatul B.C. zis "Gj." a cunoscut-o, în B., pe inculpata C.E. zisă "M.", majoră, cei doi intrând într-o relație de concubinaj. În iarna anului 2006 - 2007, cei doi, de comun acord au hotărât să plece în Italia, inițial plecând doar inculpatul B.C., zis "Gj.", fiind urmat în scurt timp de concubina sa.

Cei doi s-au stabilit în orașul Milano, iar ulterior, la scurt timp, s-au mutat în regiunea Roma, localitatea Campoleone, unde se afla verișorul inculpatului B.C. zis "Gj.", inculpatul R.R. zis "Ț.", împreună cu concubina sa, M.T. zisă "S.".

Împreună, cei doi au ieșit în perioada 2007 - 2010 la cerșit, la furat, iar C.E. zisă "M." ieșind constant "la stradă", treptat, alăturându-li-se și ceilalți membri ai grupului, împreună cu concubinele lor.

Potrivit declarațiilor părților vătămate B.A.D., V.A.Ș. zisă "B.", D.M., S.L.M., I.R.M., V.F., G.L.C., C.B., ale inculpatei M.T. zisă "S.", prezența atât "la stradă", cât și la cerșit și la furat ale inculpatei C.E. este certă, cu toate că este negată atât de ea, cât și de către inculpatul B.C. Banii obținuți de aceasta au fost folosiți exclusiv de către inculpatul B.C., motiv pentru care s-a dispus trimiterea acestuia în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 C. pen., iar a inculpatei C.E. pentru infracțiunea de prostituție prev. de art. 328 C. pen.

Deși din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul B.C. zis "Gj." a mai recrutat o minoră din Calafat, pe care a determinat-o să se prostitueze în folosul său (numita "A."), respectiv faptul că acesta a mai avut o relație apropiată cu numita D.D.A., care a dispărut în condiții necunoscute, s-a dispus disjungerea și continuarea cercetărilor cu privire la aceste fapte.

S-a dispus totodată trimiterea în judecată a inculpatului B.C. pentru săvârșirea infracțiunii de apartenență la un grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, având în vedere activitatea infracțională desfășurată alături de ceilalți membrii ai grupului din care făcea parte.

În ceea ce-l privește pe inculpatul R.P.S. zis "G.", s-a reținut că acesta a fost eliberat din penitenciar la data de 16 mai 2008 și încă din perioada în care era încarcerat, a intrat într-o legătură cu inculpata C.O., ulterior, după eliberarea sa, cei doi începând o relație de concubinaj.

După o scurtă perioadă petrecută în locuința părinților inculpatului, cei doi au hotărât de comun acord să plece în Italia, respectiv în zona orașului Aprilia, unde se aflau celelalte rude ale acestuia. Cei doi s-au cazat într-un imobil dezafectat, alături de ceilalți membri ai grupului, inculpata C.O. zisă "Gț." începând să se prostitueze alături de celelalte fete. Banii obținuți de aceasta erau încredințați inculpatului R.P.S., întreținându-se împreună din ei.

Activitatea acestora a continuat până în luna martie 2010, când cei doi s-au întors în țară pentru a participa la nunta inculpatului R.W. Ulterior, datorită începerii urmăririi penale împotriva membrilor grupului infracțional, inculpatul a încercat să se sustragă urmăririi penale, ascunzându-se în diferite locuri, până în data de 8 aprilie 2010, când a fost depistat și audiat.

Deși, atât inculpatul R.P.S. zis "G.", cât și inculpata C.O. zisă "Gț." au negat faptul că aceasta din urmă s-ar fi prostituat în folosul inculpatului, s-a considerat că materialul probator administrat în faza de urmărire penală (declarațiile părților vătămate D.O.M., S.L.M., V.A.Ș. zisă "B.", P.A.G., I.R.M. și V.F., ale inculpatei M.T. zisă "S.") au confirmat prezența acestora în Italia și activitatea desfășurată de aceștia.

În luna noiembrie 2009, inculpatul R.P.S. zis "G." a abordat-o pe stradă pe partea vătămată S.A.M., în vârstă de 15 ani, cerându-i să se oprească și să stea de vorbă cu el. Deși aceasta a încercat să-l evite, inculpatul a coborât din mașină, s-a apropiat de ea, arătându-i pe telefonul mobil un film în care apărea o tânără îmbrăcată sumar, care dansa provocator, despre care a susținut că ar fi ea. Inculpatul a amenințat-o că dacă nu se va urca în mașină cu el, va arăta respectivul film la rude și colegii de școală ai părții vătămate.

Fiind refuzat, inculpatul a arătat respectivul film bunicului părții vătămate, ulterior cerându-i din nou părții vătămate să urce în mașina sa și cum aceasta a refuzat a lovit-o cu palma și a adresat amenințări în sensul că va arăta respectivul film la mai multe persoane.

Având în vedere modalitatea de abordare a părții vătămate, inculpatul a încercat racolarea acesteia și aducerea ei în sfera sa de influență, motiv pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată pentru săvârșirea față de această parte vătămată a tentativei la infracțiunea de trafic de minori prev de art. 20 C. pen. rap. la art 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001.

În luna februarie 2010, inculpatul R.P.S., după ce a obținut numărul de telefon al părții vătămate S.F. de la o colegă de clasă a acesteia, a abordat-o telefonic pe aceasta, spunându-i că îi place de ea și că vrea să fie prietena sa.

Partea vătămată a acceptat după mai multe insistențe ale inculpatului să se întâlnească cu acesta, de la prima întâlnire inculpatul cerându-i să întrețină relații sexuale cu acesta. Întrucât partea vătămată a refuzat să se mai întâlnească cu acesta, inculpatul a continuat să o caute și să-i solicite să devină prieteni, spunându-i că, în caz contrar, o va compromite public așa cum făcuse cu verișoara sa, partea vătămată S.A.M.

Pentru cele arătate mai sus, considerându-se că faptele inculpatului au vizat racolarea părții vătămate și transportarea acesteia în Italia, pentru a desfășura aceeași activitate ca și ceilalți membri ai grupului, se circumscrie tentativei la infracțiunea de trafic de minori prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001.

Având în vedere cele arătate mai sus, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului și pentru săvârșirea infracțiunii de apartenență la un grup infracțional, faptă prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, având în vedere activitatea desfășurată de acesta în cadrul grupului infracțional, precum și pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 C. pen., având în vedere activitatea desfășurată de către inculpata C.O.

S-a dispus de asemenea trimiterea în judecată a inculpatei C.O. pentru săvârșirea infracțiunii de prostituție prevăzută de art. 328 C. pen.

În momentul trimiterii în judecată, inculpatul B.C. zis "Gj." se afla încarcerat în Penitenciarul Rebibbia din Roma, pentru comiterea unor furturi în Italia.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, apreciat în ansamblu și în scopul aflării adevărului, conform art. 63 alin. (2) C. proc. pen., instanța de fond a constatat - în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 atât referitor la inculpatul B.C., cât și la inculpatul R.P.S. - că, în speță, sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia.

Apărătorul inculpaților a solicitat achitarea acestora, apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, respectiv arătând că nu sunt întrunite condițiile cerute de art. 329 C. pen. pentru existența acestei infracțiuni (nu există un grup cu o structură ierarhică, în care fiecare membru are un rol bine determinat, inculpatul nu a avut nici o legătură cu ceilalți inculpați decât în virtutea relațiilor de rudenie existente între ei, neexistând nici o colaborare infracțională între aceștia).

Din probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, a rezultat că, într-adevăr, în speță nu se poate vorbi de un grup infracțional organizat, întrucât este evident că nu a existat o structură ierarhică și nici atribuții clare pentru fiecare membru al grupului, însă probele administrate au confirmat faptul că, în virtutea legăturii de rudenie, a faptului că toți inculpații, atât cei doi ce formează obiectul prezentului dosar, cât și cei care au format obiectul Dosarului nr. 9506/63/2011 al Tribunalului Dolj (respectiv 14763/63/2011) au locuit împreună, între ei au existat legături strânse ce i-au ajutat să săvârșească infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată. Inculpații s-au ajutat constant între ei atât în ceea ce privește supravegherea părților vătămate, cât și prin presiunea morală exercitată asupra fetelor nou venite în locul respectiv, fiind evident că introducerea unei persoane într-un loc în care se află numeroase persoane, dar nu cunoaște pe niciuna din acestea în afara celui care a dus-o în locul respectiv, loc în care se află mai multe fete, care deja prin constrângere, amenințare se prostituează în folosul concubinilor, prezența inculpaților, numeroși ca număr, în locul respectiv a fost de natură a-i înfrânge eventuala rezistență fizică și psihică. Prin urmare, prezența inculpaților împreună în același loc, a fost de natură a înlesni fiecăruia dintre aceștia săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori față de părțile vătămate care se aflau în respectiva perioadă.

Tocmai de aceea, părțile vătămate erau aduse în "grup" și anume pentru a le facilita inculpaților acțiunea de intimidare, de "convingere" a părților vătămate să se prostitueze.

Scopul comun al grupului de a săvârși infracțiuni a rezultat și din faptul că, în general, părțile vătămate odată ajunse în grup, li se spunea de către celelalte fete (care la rândul lor primeau instrucțiuni clare în acest sens de la concubinii lor) ce urmau să facă, fiind trimise de inculpați la muncă alături de celelalte părți vătămate sau inculpate, acestea din urmă fiind cele care le inițiau la indicațiile inculpaților.

În scopul executării rezoluției infracționale, inculpații, pe lângă asigurarea locuinței, inițierea și procurarea vestimentației, urmăreau respectarea unui anume program de lucru (între orele 7 - 23.00, de luni până vineri inclusiv), perioadă în care părțile vătămate erau obligate să se expună în stradă, îmbrăcate în haine procurate de către inculpați sau de persoanele care aveau "grijă" de acestea, în locurile repartizate pentru racolarea clienților, fiind obligate să practice prețurile anume stabilite de către inculpați, în caz contrar fiind amenințate și agresate fizic.

Față de cele arătate mai sus, instanța de fond a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 3 9/2003, atât în ceea ce privește latura obiectivă, cât și latura subiectivă, motiv pentru care a dispus condamnarea inculpaților pentru săvârșirea acestei infracțiuni.

Pe lângă această infracțiune, atât în sarcina inculpatului B.C. cât și a inculpatului R.P.S., prima instanță a reținut și infracțiunea de proxenetism prev. de disp. art. 329 alin. (1) C. pen., având în vedere activitatea de prostituție săvârșită de bună voie în folosul acestora de către inculpatele C.E. și respectiv C.O. Totodată, corelativ și având în vedere același material probator, s-a reținut în sarcina inculpatelor C.E. și C.O. săvârșirea infracțiunii de prostituție prev. de art. 328 C. pen.

Săvârșirea acestei infracțiuni de către inculpatul R.P.S. a rezultat și din sumele mari de bani trimise de acesta în țară, în condițiile în care, potrivit spuselor acestuia, nu desfășura nici o activitate din care să obțină venituri legale, fiind totodată puțin credibil că respectivele sume le-ar fi obținut din practicarea cerșetoriei de către inculpata C.O.

În ceea ce le privește părțile vătămate S.A.M. și S.F., instanța de fond a apreciat că se impune achitarea inculpatului R.P.S. pentru săvârșirea față de acestea, a tentativei la infracțiunea de trafic de minori, deoarece, așa cum a rezultat din starea de fapt reținută de instanța de fond, inculpatul R.P.S. a încercat, destul de agresiv să inițieze relații de prietenie cu acestea, fără a reuși.

Faptul că inculpatul R.P.S. le-a urmărit pe cele două părți vătămate în repetate rânduri, încercând să le determine să inițieze relații de prietenie, că a încercat să o șantajeze pe partea vătămată S.A.M. cu niște imagini compromițătoare, precum și faptul că față de refuzul părții vătămate S.A.M. de a accepta propunerea sa a avut o atitudine violentă, lovind-o pe aceasta și adresându-i injurii, nu se circumscrie acțiunii avute în vedere de lege. Inculpatul nu le-a propus nici uneia din cele două părți vătămate să meargă cu el în Italia, datorită refuzului constant al acestora. Mai mult, în momentul în care partea vătămată S.F. a refuzat să întrețină relații sexuale cu acesta, inculpatul a acceptat și nu a mai insistat în această privință.

Având însă în vedere că actele materiale săvârșite de inculpat în ceea ce le privește pe cele două părți vătămate, nu se circumscriu elementului material al infracțiunii, așa cum s-a arătat mai sus (respectiv acțiunii de recrutare), a rezultat că acesta nu a trecut la punerea în executare a hotărârii, faptele sale rămânând în sfera actelor pregătitoare. Nici una din faptele sale nu poate fi considerată că ar fi putut să ducă la atragerea, câștigarea sau ademenirea părților vătămate minore S.F. și S.A.M. în scopul exploatării acestora.

Prin urmare, față de cele arătate mai sus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., instanța de fond a dispus achitarea inculpatului R.P.S. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 20 și urm. C. pen. rap. la art. 13 alin. (1), (2) și (3) Teza a II-a din Legea nr. 678/2001 modificată și completată, în ceea ce le privește pe părțile vătămate S.F. și S.A.M.

Fiind îndeplinite condițiile răspunderii penale, în ceea ce privește infracțiunile reținute de instanță în seama inculpaților, în conformitate art. 345 alin. (2) C. proc. pen., prima instanță a dispus condamnarea acestora la câte o pedeapsă cu închisoarea, cu executare în regim de detenție, iar la individualizarea judiciară a ținut seama de dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv de partea generală a codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite dar și de persoana inculpaților.

Instanța de fond a reținut că faptele inculpaților, astfel cum au fost săvârșite, prezintă un grad ridicat de pericol social, determinat de modul în care s-au realizat în concret, acțiunile ce constituie elementul material al acestora, de împrejurările în care au fost săvârșite infracțiunile, de caracterul și importanța valorilor sociale ocrotite de legea penală, reliefată în limitele ridicate de pedeapsă prevăzute de lege, dar și de persoana inculpaților care nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.

La stabilirea pedepselor, s-a avut în vedere că finalitatea acestora este realizarea unei proporții juste, corespunzătoare faptei comise și vinovăției inculpatului, precum și reeducarea, reinserția socială a acestuia în restabilirea ordinei de drept. Având în vedere și faptul că potrivit cazierului judiciar, inculpatul R.P.S. a săvârșit prezentele infracțiuni în stare de recidivă atât postexecutorie cât și postcondamnatorie, iar inculpatul B.C. în stare de recidivă postcondamnatorie, instanța de fond a făcut aplicația fiecăruia dintre cei doi la pedepse puțin mai îndepărtate de minimul special, având în vedere că pedepsele aplicate anterior nu și-au atins scopul preventiv pentru care au fost aplicate.

În ceea ce le privește pe cele două inculpate C.E. și C.O., instanța de fond a apreciat că se impune aplicarea unor pedepse îndepărtate de minimul special prevăzut de lege, având în vedere atitudinea procesuală a acestora (respectiv faptul că nu au înțeles să se prezinte la toate termenele de judecată).

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații B.C. și C.E., apeluri care au fost disjunse din Dosarul nr. 9506/63/2010 soluționat prin Decizia penală nr. 302 din 15 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, deoarece apelanta - inculpată C.E. a fost încarcerată la data de 30 martie 2012 în executarea unei pedepse cu închisoarea în Italia (datele fiind comunicate la data de 5 iulie 2013) și îndeplinirea procedurii de citare prin comisie rogatorie internațională ar fi condus la tergiversarea cauzei în care se aflau arestați 11 inculpați.

Prin apelurile declarate, inculpații au solicitat desființarea sentinței și, în primă teză, trimiterea cauzei pentru rejudecare în privința inculpatului B.C., deoarece a fost soluționată cauza cu lipsă de procedură, inculpatul fiind deținut într-un penitenciar pe teritoriul Italiei; în teză secundară, s-a solicitat rejudecarea cauzei, în sensul achitării inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu s-a demonstrat existența asocierii infracționale cu inculpații din cauza disjunsă, aceștia fiind doar rude; în acest sens, a arătat că au locuit în locații diferite, fără ca inculpatul din prezenta cauză să fie implicat în activitățile desfășurate de ceilalți; pentru infracțiunea prevăzută de art. 329 C. pen., implicit pentru infracțiunea prevăzută de art. 328 C. pen. față de inculpata C.E., s-a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap la art. 10 lit. a) C. proc. pen., deoarece nu s-a dovedit în cauză activitatea de prostituție săvârșită de inculpată în folosul inculpatului B.C. În teză subsidiară, s-a solicitat individualizarea pedepselor, în sensul aplicării de circumstanțe personale atenuante conform art. 74, 76 C. pen. și reducerea pedepselor sub minimul special, în privința inculpatei C.E. solicitându-se și schimbarea modalității de executare în suspendare condiționată.

În faza cercetării judecătorești în apel s-a procedat la citarea inculpaților - prin comisie rogatorie pentru inculpata C.E. și în conformitate cu dispozițiile art. 177 alin. (4) C. proc. pen. pentru inculpatul B.C. - pentru termenele din 27 noiembrie 2012, 24 ianuarie 2013, 28 martie 2013, când apărătorul ales al celor doi inculpați a învederat că inculpata C.E. a fost pusă în libertate, solicitând termen pentru a depune înscrisuri referitoare la pedeapsa privativă de libertate ce a fost executată; în aceste condiții, pentru termenele din 25 aprilie 2013 și 14 iunie 2013, procedura de citare a fost îndeplinită față de ambii inculpați în conformitate cu dispozițiile art. 177 alin. (4) C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 228 din 14 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova s-au admis apelurile declarate de inculpații B.C. și C.E. împotriva Sentinței penale nr. 43 din 15 iulie 2011, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 18242/63/2011.

S-a desființat în parte sentința apelată, în privința inculpaților B.C. și C.E., sub aspectul laturii penale.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului B.C., în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitate, și restul de 988 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1.449 din 3 aprilie 2002 a Judecătoriei Craiova.

În baza art. 8 din Legea 39/2003, rap. la art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.C. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., 61 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta și restul de 988 zile închisoare, pentru care s-a menținut revocarea liberării condiționate, în pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani închisoare.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 328 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), 76 lit. e) C. pen. a fost condamnată inculpata C.E. la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare.

S-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

S-au menținut dispozițiile sentinței apelate, referitoare la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sarcina inculpaților din prezenta cauză.

Cheltuielile judiciare din faza de apel, au rămas în sarcina statului.

Curtea, deliberând asupra apelurilor de față, a reținut:

Apelanții - inculpați B.C. și C.E. au fost deduși judecății pentru comiterea infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen. și proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. și, respectiv de prostituție prev. de art. 328 C. pen., în fapt reținându-se că, în perioada 2006 - 2007, B.C. a întreținut o relație de concubinaj cu inculpata C.E., plecând cu aceasta în Italia și s-au stabilit în localitatea Milano și ulterior în Campoleone, câștigându-și existența din veniturile obținute de către inculpata C.E. prin practicarea prostituției.

Ulterior, în perioada 2007 - 2010, inculpatul B.C. a asigurat găzduire pentru inculpatul (condamnat în altă cauză) R.R. și inculpata M.T. (concubina), atât aceasta cât și C.E. practicând prostituție în favoarea concubinilor lor; în continuare, au fost aduse și părțile vătămate B.A.D., V.A.Ș., D.M., S.L.M., I.R.M., V.F., G.L.C., C.B., care și acestea s-au prostituat în favoarea inculpaților (condamnați în altă cauză) R.M.1, R.T.P., R.W., R.R., R.D., R.M., R.R.M.

S-a reținut astfel că părțile vătămate locuiau fiecare cu inculpatul pentru care se prostitua, însă deplasarea lor în Italia, asigurarea locuinței (în imobile dezafectate) și supravegherea activității de prostituție s-a realizat de către inculpați, de comun acord, părțile vătămate din cauză fiind instruite de inculpatele care s-au prostituat benevol, în principal M.T. și C.O., care a venit în Italia împreună cu inculpatul R.P.S. în anul 2008, activitatea infracțională desfășurându-se până în luna martie 2010.

Această situație de fapt a fost corect reținută în cauză de către prima instanță în raport de declarațiile coroborate ale părților vătămate S.L., V.F., V.A.Ș., P.A.G., D.A.M., I.R.M. și ale inculpatei M.T., dar și cu date rezultate din înscrisurile aflate la dosarul de urmărire penală privitor la transferurile unor sume de bani între inculpați, după cum urmează: la data de 11 aprilie 2008, inculpatul B.C. îi expediază inculpatului R.R. suma de 100 euro; la data de 6 noiembrie 2008, B.C. îi expediază lui B.G. suma de 100 euro; la data de 22 august 2008, B.C. primește de la R.D. suma de 100 euro; la data de 9 iulie 2009, B.G. expediază lui B.C. suma de 323 euro; din adresa comunicată de B.C.R. rezultă că la datele de 21 și 25 septembrie 2009, inculpatul B.C. a primit sumele de 1.000 euro și respectiv 450 euro, expediate din Italia de către C.E.

În aceste condiții, s-a reținut că inculpatul B.C. a obținut venituri din activitatea de prostituție realizată de coinculpata C.E., materialul probator administrat evidențiind că inculpații nu aveau altă sursă de venituri; astfel, apărările inculpaților în sensul că au câștigat venituri din cerșit sunt infirmate de declarațiile părților vătămate din cauza disjunsă, care atestă, neîndoielnic, sursa sumelor de bani obținute de inculpați.

Totodată, în ceea ce privește fapta de a se asocia în vederea săvârșirii de infracțiuni, s-a constatat că inculpații R.M.1, R.T.P., R.W., R.R., R.D., R.M., R.R.M. au utilizat informațiile puse la dispoziție de către inculpatul B.C., referitor la activitatea din care puteau obține venituri, respectiv condițiile în care se putea desfășura activitatea de prostituție de către părțile vătămate și, totodată, referitor la imobilele dezafectate unde puteau să locuiască, în condiții care să favorizeze desfășurarea activității de către părțile vătămate - o zonă periferică, locuită de o comunitate de rromi - precum și la modalitatea în care urma să fie supravegheată activitatea părților vătămate, în acest mod justificându-se remiterea unor sume de bani între inculpații R.R., R.D. și inculpatul B.C.

Față de aceste împrejurări, critica apelantului - inculpat privitor la incidența art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen., este nefondată; similar, nu a fost reținută nici apărarea inculpaților privitor la incidența art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracțiunile prevăzute de art. 328 C. pen. și 329 C. pen., probele evocate sintetic anterior demonstrând că inculpații au săvârșit cu vinovăție aceste fapte penale.

În ceea ce privește critica de nelegalitate dedusă din modul de îndeplinire a procedurii de citare cu inculpatul B.C. în cursul judecării cauzei în primă instanță, s-a constatat că în faza urmăririi penale, acesta a fost audiat prin comisie rogatorie internațională, la data de 14 iulie 2010, în cursul cercetării judecătorești comunicându-se că a fost liberat din penitenciarul din Italia în luna februarie 2011; ori, prin modificarea dispozițiilor art. 291 alin. (1) și (3) C. proc. pen. prin efectul Legii nr. 202/2010, procedura de citare a fost legal îndeplinită, întrucât inculpatul B.C. a fost reprezentat de apărătorul ales, care a formulat cereri în apărarea inculpatului și a luat parte la ascultarea părților vătămate și martorilor din cauză.

Apelurile inculpaților sunt însă fondate privitor la individualizarea judiciară a cuantumului pedepsei, față de circumstanțele personale pozitive ale inculpatei C.E. (fără antecedente penale, integrată social, având o situație particulară în prezenta speță, fiind determinată la practicarea prostituției în virtutea relației de concubinaj cu inculpatul B.C.), dar și de pericolul social redus al activității infracționale desfășurată de inculpatul B.C., raportat la participația penală concretă a acestuia, fără implicare la infracțiunea de trafic de persoane și de minori pentru care au fost condamnați ceilalți inculpați.

S-a reținut însă că nu este fondată critica apelantei - inculpate privitor la schimbarea modalității de executare a pedepsei, cât timp aceasta a comis infracțiuni și pe teritoriul Italiei, executând o pedeapsă privativă de libertate, astfel că nu există garanția îndeplinirii scopului preventivo-educativ al sancțiunii penale în prezenta cauză fără privare de libertate.

Pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile, a fost desființată în parte sentința pe latură penală și au fost reindividualizate pedepsele aplicate celor doi inculpați, astfel: pentru inculpatul B.C., după repunerea pedepselor în individualitate, prin descontopirea pedepsei rezultante, s-a aplicat sancțiunea de 4 ani închisoare în cazul inf. prev de art. 8 din Legea 39/2003, rap. la art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și sancțiunea de 2 (doi) ani închisoare pentru inf. prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., urmând ca acest inculpat să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, conform art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., urmând să se mențină revocarea liberării condiționate pentru restul de 988 zile închisoare (rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1.449 din 3 aprilie 2002 a Judecătoriei Craiova), care a fost contopit cu pedepsele din prezenta cauză, în baza art. 61 C. pen.; pentru inculpata C.E., s-au aplicat circumstanțe personale atenuante conform art. 74 lit. a), 76 lit. e) C. pen., urmând să-i fie aplicată pedeapsa de 2 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 328 C. pen.

Totodată, s-a constatat că, în privința inculpatului B.C., prima instanță a omis sa dispună și pedeapsa complementară, prevăzută cu titlu imperativ de art. 329 alin. (1) C. pen., însă, în prezenta cauză, instanța fiind învestită numai cu apelul inculpatului, trebuie să dea eficiență dispozițiilor art. 372 alin. (1) C. proc. pen. privind neagravarea situației în propria cale de atac.

Corespunzător pedepselor principale aplicate în cauză, celor doi inculpați urmează să li se aplice și pedepsele accesorii al căror conținut va fi modificat prin prezenta decizie, în sensul interzicerii numai a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen., respectiv de la data rămânerii definitive a soluției de condamnare până când pedepsele principale vor fi executate, sau până la grațierea acestora, ori împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații B.C. și C.E.

Prin motivele scrise de recurs, formulate cu depășirea termenului prev. de art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen. anterior, inculpații B.C. și C.E. au criticat hotărârea instanței de apel sub aspectul nelegalității, prin invocarea cazului de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 13 C. proc. pen. anterior.

În concret, inculpatul B.C. a susținut că în timpul judecării cauzei, fapta prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 a fost dezincriminată, prin art. 126 din Legea nr. 187/2012, motiv pentru care a solicitat achitarea. În ceea ce privește infracțiunea de proxenetism a cerut reducerea pedepsei.

Inculpata C.E. a învederat că infracțiunea de prostituție pentru care a fost condamnată a fost dezincriminată, nemaifiind preluată în dispozițiile noului C. pen.

Recursurile formulate de inculpați au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 19 iulie 2013, stabilindu-se termen de judecată la data de 10 ianuarie 2014.

Având în vedere că la data judecării cauzei în recurs, respectiv la 7 martie 2014, era în vigoare noul C. proc. pen. ale cărui dispoziții sunt de imediată aplicare, a fost necesar să se stabilească cadrul procesual în raport cu împrejurarea că, în prezent, recursul nu mai este o cale ordinară de atac, iar Înalta Curte nu mai are competența funcțională de a judeca recursul.

Situația tranzitorie expusă anterior este reglementată prin dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, care stabilesc atât competența de soluționare cât și dispozițiile procesuale aplicabile în cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi.

Astfel, în conformitate cu dispoziția tranzitorie anterior menționată, "recursurile în curs de judecată la intrarea în vigoarea a legii noi declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelurilor potrivit legii vechi rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs."

Prin urmare, constatând că recursul, în prezenta cauză, se afla în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., fiind declarat împotriva unei hotărâri supuse apelului potrivit legii vechi, Înalta Curte a apreciat că este competentă să soluționeze calea de atac, fiind aplicabile prevederile C. proc. pen. anterior în materia recursului.

Cu privire la prevederile C. proc. pen. anterior privind judecarea recursului, Înalta Curte notează că în raport cu data pronunțării deciziei recurate sunt incidente în cauză dispozițiile Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești.

Examinând recursurile declarate de inculpații B.C. și C.E. prin raportare la dispozițiile ort 385

9

C. proc. pen. anterior, astfel cum du fost modificate prin Legea nr. 2/2013, dar și a prevederilor art. 5 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Critica inculpatului B.C. vizând greșita individualizare a pedepsei aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism nu se circumscrie niciunuia dintre cazurile de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen. anterior.

În concluzie, criticile inculpatului vizează netemeinicia hotărârii pronunțate în apel, însă recursul este o cale ordinară de atac cu devoluție exclusivă în drept și nu mai este posibil un control integral din partea instanței, fiind exclusă rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în aceleași coordonate în care stabilirea adevărului, a situației de fapt și a vinovăției au avut loc în primele două grade de jurisdicție.

Examinând incidența legii penale mai favorabile, Înalta Curte constată că în timpul judecării cauzei în calea de atac exercitată de inculpați, a intrat în vigoare noul C. pen., care a adus schimbări, printre altele și în ceea ce privește infracțiunile pentru care recurenții au fost condamnați.

Modificările ivite în cursul judecării cauzei în recurs, ca urmare a succesiunii în timp a celor două legi penale, C. pen. anterior și C. pen. în vigoare, impun soluționarea acestui conflict al legilor în timp în scopul determinării legii penale aplicabile în această situație tranzitorie.

Potrivit art. 15 alin. (2) din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.

Excepția înscrisă în art. 15 alin. (2) din Constituție impune ca într-o situație tranzitorie cum este cea din prezenta cauză, să se facă aplicarea dispoziției constituționale.

Expresie a acestui principiu constituțional este dispoziția din art. 5 alin. (1) C. pen. potrivit căreia, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Controlul legalității unei hotărâri judecătorești în recurs presupune nu doar îndreptarea unor încălcări ale legii la judecata în fond și apel ci și verificarea dacă prin ivirea unor situații ulterioare pronunțării hotărârii atacate nu apare necesară restabilirea legalității și pronunțarea unei hotărâri în conformitate cu legea substanțială.

Principiul constituțional, chiar în lipsa unui caz de casare prin prisma căruia hotărârea devenită nelegală să fie casată, impune aplicarea retroactivă a legii noi mai favorabile și restabilirea legalității sub acest aspect.

Cu privire la mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile, instanța apreciază că alegerea legii penale mai blânde presupune într-o primă etapă stabilirea legii penale mai favorabile sub aspectul condițiilor de incriminare, a cerințelor privind tragerea la răspundere penală și a condițiilor de sancționare.

În etapele următoare, independent de legea care a fost identificată ca fiind mai blândă în prima fază, legea penală mai favorabilă trebuie determinată, distinct, pentru fiecare dintre celelalte norme penale incidente în cauză, între ele existând, de asemenea, autonomie.

Determinarea legii penale mai favorabile și alegerea acesteia dintre legile succesive implică, în prealabil, evaluarea, prin comparare, a dispozițiilor penale din legi succesive care își găsesc aplicarea în speță, utilizând criteriul aprecierii in concreto.

Pentru a deveni aplicabile dispozițiile mai favorabile din legile succesive, în afara condiției de existență a unei situații tranzitorii, care a fost anterior constatată în cuprinsul acestor considerente, mai este necesar ca fapta ce face obiectul acuzației să fie infracțiune atât potrivit legii sub imperiul căreia a fost comisă cât și conform legii în vigoare la data judecării cauzei, iar dintre legile venale succesive una să fie mai favorabilă.

Examinând cauza din perspectiva îndeplinirii condițiilor de incriminare în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului B.C., se constată următoarele:

Inculpatul B.C. a fost condamnat, în baza art. 8 din Legea 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. anterior la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În fapt, s-a reținut că, inculpații B.C. R.R., R.W., R.F., R.M., R.T.P., R.V.I., R.D., R.R.M., R.M.1, B.G., B.A.C., R.M. și M.T., fac parte dintr-un grup care s-a dovedit de-a lungul timpului că prezintă un grad de pericol social ridicat, atât pentru locuitorii municipiului B. și comunelor limitrofe, dar și pentru societate în ansamblu, prin faptul că erau în număr destul de mare, având puternice legături de familie și prietenie între ei, dovedeau a nu respecta normele de conviețuire socială, fiind condamnați, cu puține excepții, pentru o plajă foarte largă de infracțiuni, începând de la furturi simple, tâlhării și până la ultraj, violuri sau tentative de omor, fapte de o violență extremă. În acest context, la sfârșitul anului 2006 - începutul anului 2007, aceștia au început să racoleze numeroase tinere, în general minore, prin promisiunea mincinoasă a luării în căsătorie sau a găsirii unui loc de muncă, tinere pe care le transportau în Italia unde le obligau să cerșească, să fure sau să se prostitueze.Această activitate a fost începută de către inculpatul B.C., zis "Gj." și concubina sa, C.E., zisă "M.", ulterior, rând pe rând și ceilalți membrii ai grupului au început să aducă în Italia fete recrutate în general din zona municipiului B., pe care, le-au determinat să se prostitueze în folosul lor.

De asemenea, s-a reținut, de către instanța de fond, că din probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, a rezultat că, într-adevăr, în speță nu se poate vorbi de un grup infracțional organizat, întrucât este evident că nu a existat o structură ierarhică și nici atribuții clare pentru fiecare membru al grupului, însă probele administrate au confirmat faptul că, în virtutea legăturii de rudenie, a faptului că toți inculpații, atât cei doi ce formează obiectul prezentului dosar, cât și cei care au format obiectul Dosarului nr. 9506/63/2011 al Tribunalului Dolj (respectiv 14763/63/2011) au locuit împreună, între ei au existat legături strânse ce i-au ajutat să săvârșească infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată. Inculpații s-au ajutat constant între ei atât în ceea ce privește supravegherea părților vătămate, cât și prin presiunea morală exercitată asupra fetelor nou venite în locul respectiv, fiind evident că introducerea unei persoane într-un loc în care se află numeroase persoane, dar nu cunoaște pe niciuna din acestea în afara celui care a dus-o în locul respectiv, loc în care se află mai multe fete, care deja prin constrângere, amenințare se prostituează în folosul concubinilor, prezența inculpaților, numeroși ca număr, în locul respectiv a fost de natură a-i înfrânge eventuala rezistență fizică și psihică. Prin urmare, prezența inculpaților împreună în același loc, a fost de natură a înlesni fiecăruia dintre aceștia săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori față de părțile vătămate care se aflau în respectiva perioadă.

Din descrierea faptelor, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că elementele situației de fapt reținute de instanța de fond și menținute în apel, nu relevă realizarea elementului material al laturii obiective a infracțiunii prev. de 367 alin. (1) C. pen., constând în constituirea unui grup infracțional organizat.

Potrivit art. 323 C. pen. anterior, fapta de a se asocia sau de a iniția constituirea unei asocieri în scopul săvârșirii uneia sau mai multor infracțiuni, altele decât cele arătate în art. 167, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 15 ani, fără a se putea depăși pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea ce intră în scopul asocierii.

În conformitate cu art. 8 din Legea nr. 39/2003, inițierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracțional organizat, se pedepsește după caz, potrivit art. 167 sau art. 323 C. pen.

Noțiunea "grup infracțional organizat" este definită în art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 ca fiind grupul structurat, format din 3 sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

Teza finală a art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 prevedea că nu constituie grup infracțional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni, și care nu are continuitate sau structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.

Prin art. 126 pct. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. a fost abrogat art. 8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate.

De asemenea, infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323 C. pen. anterior, nu se mai regăsește în C. pen., legiuitorul incriminând prin art. 367 C. pen. constituirea unui grup infracțional organizat, fapta constând în inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup.

Alin. (6) al aceluiași articol definește grupul infracțional organizat ca fiind grupul structurat, format din 3 sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni.

Analizând conținutul noii incriminări, se constată că acțiunile care reprezintă elementul material al laturii obiective a infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzut de art. 367 C. pen., respectiv inițierea, constituirea, aderarea sau sprijinirea, sunt identice cu acțiunile care constituiau elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor pentru existența grupului infracțional organizat, Înalta Curte constată că elementele concrete ale situației de fapt nu au corespondent în cerințele impuse pluralității constituite, astfel cum a fost definită în alin. (6) al art. 367 C. pen.

Sub acest aspect, înalta Curte constată că situația de fapt anterior menționată relevă că nu sunt îndeplinite condițiile privind existența unui grup infracțional structurat, astfel cum prevede art. 367 alin. (6) C. pen. și, în acest context devine incident art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, conform căruia dispozițiile art. 4 C. pen. privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile și în situația în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi, datorită modificării elementelor constitutive.

Față de aceste considerente, în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 323 alin. (1) din C. pen. anterior reținută în sarcina inculpatului B.C., Înalta Curte va face aplicarea prevederilor art. 4 C. pen., constatând că este dezincriminată, astfel că, în temeiul art. 17 rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va achita pe inculpat pentru această infracțiune.

Solicitarea procurorului de a se reține circumstanța agravantă prev. de art. 77 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. în ceea ce-l privește pe inculpatul B.C. este neîntemeiată întrucât s-ar agrava situația acestuia din urmă în prop