ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3468/2011

Asupra recursurilor penale de față: Analizând actele și lucrările din dosar, constată următoarele: La data de 1 octombrie 2010, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestația în anulare formulată de contestatorii R.T. și R.L.O. împotriva Deciziei penale nr. 3360 din 28 septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în Dosarul nr. 778/54/2009. În motivarea contestației în anulare au susținut contestatorii că prin decizia contestată a fost încălcat principiul non reformatio in pejus, contestatorul R.T. a arătat că la termenul din 20 septembrie 2010 nu a fost asistat și, de asemenea, deși a fost prezent în instanță nu a fost audiat, deși audierea sa era obligatorie, întrucât instanțele de fond și apel pronunțaseră o soluție de achitare pentru infracțiunea prev. de art. 323 alin. (1) C. pen.

Constatând întemeiată contestația în anulare, prin Decizia penală nr. 424 din 4 februarie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus admiterea acesteia, a desființat Decizia penală nr. 3360 din 28 septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a dispus rejudecarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpați împotriva Deciziei penale nr. 24 din 3 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova. A dispus anularea mandatelor de executare a pedepselor cu închisoarea, privind pe inculpații R.T., R.E.D. și R.L.O. Procedând la rejudecarea recursurilor declarate în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Prin Sentința penală nr. 113 din 19 decembrie 2007, Tribunalul Dolj, în baza art. 334 C. proc.

pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații R.T., R.E.D. și R.L.O. prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova nr. 23 D/P/2006 din infracțiunile de trafic de persoane prev.de art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. și proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen. în infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 13 C. pen. și infracțiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (3), (4) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 13 C. pen. În baza art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. a condamnat, pe fiecare dintre inculpații R.E.D. și R.L.O., la pedeapsa de câte 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale. În baza art. 13 alin. (1), (3), (4) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 13 C. pen. a condamnat pe fiecare dintre inculpații R.E.D. și R.L.O. la pedeapsa de câte 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., inculpații R.E.D. și R.L.O. au executat fiecare pedeapsa cea mai grea, anume 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Au interzis inculpaților drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 C. pen. În baza art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. a condamnat pe inculpatul R.T. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale. A interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe durata prev. de art. 71 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul R.T. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1), (3), (4) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 13 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., au achitat pe fiecare dintre inculpații R.T., R.L.O. și R.E.D. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 323 alin. (1) C. pen. A luat act că părțile vătămate P.M.A. și L.R.M. nu se constituie părți civile. A respins acțiunea civilă formulată de către partea vătămată T.L. În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, a confiscat de la fiecare dintre inculpații R.L.O.

și R.E.D. câte 10875 euro. În baza art. 19 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, a confiscat de la inculpatul R.T. autoturismul marca M. și de la inculpatul R.E.D. autoturismul marca P. A obligat fiecare inculpat la câte 130 RON cheltuieli judiciare statului. Cheltuielile judiciare reprezentând onorariile avocat oficiu pentru părțile vătămate T.L. și P.M.A. în cuantum de 300 RON au fost suportate din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în luna aprilie 2002, inculpații R.L.O. și R.E.D. au părăsit teritoriul României prin punctul de trecere a frontierei Nădlac cu autoturismele, stabilindu-se în orașul Bologna din Italia unde au închiriat un spațiu în cartierul Calderara di Reno.

În cursul anilor 2003 - 2004, inculpații R.T., R.E.D. și R.L.O., au recrutat, transportat, cazat, transferat și exploatat sexual în Italia mai multe tinere între care părțile vătămate P.M.A., L.R.M. și T.L. Astfel, la sfârșitul lunii septembrie 2003, inculpatul R.L.O. profitând de situația materială precară a familiei părții vătămate T.L., în prezența părinților săi, i-a propus acesteia să meargă împreună în Italia, asigurând-o că îi va găsi un loc de muncă și îi va da banii necesari pentru eliberarea pașaportului și pentru celelalte cheltuieli. Ca atare, în luna octombrie 2003, a fost transportată cu autoturismul marca P. de către inculpații R.L.O. și R.E.D. fiind cazată într-un imobil în care se afla și concubina lui R.E.D.

și fiul acestora. Odată prinsă partea vătămată a constatat că inculpații nu-și respectă promisiunea, sugerându-i să se prostitueze. Însă aceasta a fost nevoită să cerșească, iar pe timpul cât a stat în Italia, circa 7 luni, banii câștigați din această activitate, respectiv 4000 euro, dându-i concubinei inculpatului R.E.D. Deși partea vătămată T.L. audiată în fața instanței, nu și-a mai menținut declarațiile date în faza urmăririi penale, neoferind o explicație plauzibilă. Faptul că organele de poliție i-ar fi reținut pașaportul și i-ar fi aplicat interdicția de a părăsi țara în cazul în care ar fi declarat altceva decât ceea ce doreau organele de cercetare penală nu constituie o justificare a revenirii asupra declarațiilor, eventualele afirmații ale organelor de poliție nefiind confirmate și de alte probe, iar pe de altă parte aceste măsuri nu intră în competența unor astfel de organe.

Ca atare va înlătura aceste declarații. În cursul lunii octombrie 2004, inculpatul R.E.D., profitând de situația familială a părții vătămate L.R.M., i-a propus acesteia să meargă împreună în Italia, asigurând-o că îi va găsi un loc de muncă dar și că va suporta cheltuielile privind transportul și obținerea documentelor, nefiind nevoită să practice prostituția, cerșetoria sau alte activități ilicite. Astfel, a fost transportată cu autoturismul P. de către inculpații R.T. și R.E.D., fiind cazată într-un apartament situat într-un cartier mărginaș împreună cu numita Mitiana, de la care a aflat că se prostitua. Întrucât nu și-a respectat promisiunea, după circa o lună l-a abordat pe inculpatul R.E.D., însă a înțeles de la acesta că, de fapt, trebuia să se prostitueze.

Timp de 45 de zile a fost nevoită să se prostitueze, iar din banii obținuți pe seară între 600 - 900 euro, jumătate din sumă îi dădea inculpatului R.E.D. Deși partea vătămată L.R.M., fiind audiată în fața instanței, nu și-a menținut declarațiile date în faza de urmărire penală, motivând că ajunsă pe aeroportul Băneasa a avut o criză de spasmofilie și din cauza și a unor probleme cardiace, a declarat că a fost constrânsă de către inculpatul R.E.D. să se prostitueze, nu constituie o justificare a acesteia a revenirii asupra declarației, deoarece afecțiunile despre care face vorbire nu sunt dintre cele care i-ar putea afecta psihicul. Astfel, instanța va înlătura aceste declarații. În vara anului 2004, concubina inculpatului R.E.D.

și soția inculpatului R.T., profitând de situația familială a părții vătămate P.M.A. au încercat să o determine să meargă în Italia garantându-i un loc de muncă, fiind însă refuzate tocmai datorită temerii că va fi nevoită să se prostitueze. Cu toate acestea, în octombrie 2004, inculpații R.T. și R.E.D. i-au convins pe părinții părții vătămate și pe aceasta, oferindu-se să-i asigure transportul, cazarea și cheltuielile privind traiul zilnic până la angajare. Astfel a fost transportată de către inculpatul R.T. cu autoturismul marca M. în Italia, orașul Bologna și cazată într-un apartament cu două camere aparținând inculpatului R.L.O. situat într-un cartier mărginaș Calderara di Reno. O dată ajunsă, inculpatul R.E.D.

i-a comunicat că nu-i poate găsi loc de muncă și că va trebui să se prostitueze. Constrânsă să-i restituie banii cheltuiți partea vătămată a practicat prostituția în perioada 15 ianuarie 2005 - 11 februarie 2005, fiind vândută apoi unui alt proxenet albanez. De asemenea, aceeași parte vătămată a confirmat că partea vătămată L.R.M. se prostitua alături de alte fete. Aspectele reținute mai sus sunt confirmate și de procese-verbale de verificare a traficului de frontieră, înregistrări ale convorbirilor telefonice, dar și declarațiile martorilor audiați în cauză. În drept, faptele inculpaților R.L.O., R.E.D. și R.T. de a recruta, transporta și caza pe părțile vătămate majore P.M.A. și L.R.M.

în scopul exploatării sexuale, în folosul lor, ademenindu-le prin promisiunea de a le găsi un loc de muncă realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. Faptele inculpaților R.L.O. și R.E.D. de a o recruta, transporta și caza pe partea vătămată T.L. ademenind-o cu promisiunea găsirii unui loc de muncă în scopul exploatării sexuale, ca mai apoi aceasta să practice cerșetoria în folosul lor, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (3), (4) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 13 C. pen.

Aceasta deoarece: Pe de o parte, având în vedere data săvârșirii infracțiunilor și data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 79/2005, respectiv 19 iulie 2005, în cauză faptele realizează conținutul constitutiv al infracțiunilor așa cum sunt incriminate în Legea nr. 678/2001, nemodificată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen. Pe de altă parte, recrutarea, transportarea, transferarea unei persoane, între altele prin înșelăciune, cu promisiunea de a o duce în străinătate pentru a muncii în condiții avantajoase, dar în realitate pentru a o constrânge la practicarea prostituției în scopul exploatării ei de către inculpat, constituie tot atâtea modalități alternative prin care se săvârșește infracțiunea de trafic de persoane sau trafic de minori prevăzute de art. 12 din Legea nr. 678/2001 sau art. 13 din Legea nr. 678/2001, iar nu aceea de proxenetism prev. de art. 329 C. pen.

Pentru a ne afla în prezența infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (2) C. pen. este necesar ca recrutarea sau traficul de persoane să se facă în vederea practicării prostituției de bunăvoie de către acele persoane și nu prin inducerea în eroare și constrângerea victimelor pentru a realiza transportul lor în străinătate. Mai mult de atât, infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de Legea nr. 678/2001 este o infracțiune complexă, absorbind în conținutul său infracțiunea de proxenetism în variantele prevăzute de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen., precum și infracțiunea de lovire și amenințare.

De asemenea, nu se poate reține în sarcina inculpaților doar săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât art. 12 și art. 13 din Legea nr. 678/2001 prevăd infracțiuni distincte, respectiv trafic de persoane prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001 și traficul de minori prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001. Ca atare, față de considerentele sus-menționate și având în vedere disp. art. 334 C. proc. pen., instanța a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații R.T., R.E.D. și R.L.O. prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial Craiova nr. 23 D/P/2006 din infracțiunile de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. și proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen. în infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 nemodificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. și infracțiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (3), (4) din Legea nr. 678/2001 nemodificată cu aplicarea art. 13 C. pen. Deși inculpatul R.T.

a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, din probele administrate în cauză nu a rezultat contribuția acestuia în vreuna din modalitățile alternative ale infracțiunii, respectiv recrutarea, transportarea ori cazarea minorei T.L., astfel încât în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul R.T. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1), (3), (4) din Legea nr. 678/2001 nemodificată cu aplicarea art. 13 C. pen.

În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 323 C. pen., reținută în sarcina inculpaților, instanța a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, pentru următoarele considerente: pentru existența infracțiunii este necesar ca inculpații să constituie un grup infracțional cu o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului, în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni și are continuitate. Or, probele administrate în cauză nu confirmă existența unui astfel de grup infracțional condiție sine qua non pentru realizarea conținutului constitutiv al infracțiunii prev. de art. 323 C. pen.

Ca atare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., instanța a achitat inculpații R.L.O., R.E.D. și R.T., pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni. La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. Având în vedere sumele de bani realizate de părțile vătămate din exploatarea sexuală și din practicarea cerșetoriei pe care și le-au însușit inculpații, instanța de fond a dispus confiscarea de la fiecare dintre inculpații R.E.D. și R.L.O. câte 10875 euro, iar de la inculpatul R.T. s-a dispus confiscarea autoturismului marca M. și de la inculpatul R.E.D.

autoturismul marca P., autoturisme cu care au fost transportate părțile vătămate. Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpații R.E.D., R.T. și R.L.O., invocând mai multe aspecte de nelegalitate și netemeinicie. Prin Decizia penală nr. 26 din 17 iunie 2008, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile inculpaților R.L.O. și R.T. declarate împotriva Sentinței penale nr. 113 din 19 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția pentru minori și familie, în Dosarul nr. 1378/63/2007. A respins apelul inculpatului R.E.D. declarat împotriva Sentinței penale nr. 113 din 19 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția pentru minori și familie, în Dosarul nr. 1378/63/2007. A desființat în parte sentința cu privire la latura penală a cauzei.

A descontopit pedepsele aplicate inculpatului R.L.O. în cauza de față, repunându-le în individualitatea lor. În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul R.L.O. din infracțiunile de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. și proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen. în infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 nemodificată cu aplic. art. 13 C. pen. și infracțiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (3), (4) din Legea nr. 678/2001 nemodificată cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 nemodificată cu aplicarea art. 13 C. pen. a condamnat pe inculpatul R.L.O. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., a recontopit pedepsele aplicate inculpatului R.L.O. în pedeapsa cea mai grea, anume 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., inculpatul urmând să execute aceste pedepse. A reținut în favoarea inculpatului R.T. circumstanțe atenuante potrivit art. 74, 76 lit. b) C. pen.

A redus pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 nemodificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. la 4 ani închisoare și a înlăturat pedeapsa complementară. În baza dispozițiilor art. 86 1 C. pen., a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicată inculpatului R.T. cu aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen., în ceea ce privește pedepsele accesorii aplicate în primă instanță. În baza dispozițiilor art. 86 2 C. pen., a fixat termen de încercare 8 ani, care s-a compus din pedeapsa aplicată în prezenta cauză și un interval de 4 ani stabilit de instanță.

În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul s-a supus următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj; b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. Datele prevăzute la lit. b), c) și d) – s-au comunicat Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj. În baza art. 86 3 alin. (3) C. pen., a atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen.

cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 a confiscat de la inculpatul R.L.O. 7.625 euro. A menținut restul dispozițiilor sentinței. Cheltuielile judiciare în apel privind pe inculpații R.L.O. și R.T. au rămas în sarcina statului. A obligat pe apelantul inculpat R.E.D. 200 RON cheltuieli judiciare statului în apel. Împotriva acestei decizii, au declarat recurs inculpații R.E.D., R.T. și R.L.O., solicitând, în principal, casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, întrucât aceasta nu s-a pronunțat asupra apelului declarat de inculpatul R.E.D.

De asemenea, au invocat faptul că instanțele au acordat o forță probantă superioară probelor administrate în faza de urmărire penală în detrimentul celor administrate în faza de cercetare judecătorească, precum și faptul că ambele instanțe au comis o gravă eroare de fapt atunci când au pronunțat o soluție fără suport probator. În subsidiar, inculpații au solicitat achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în situația în care va fi reținută vinovăția lor au solicitat în reindividualizare, coborârea pedepselor sub minimul special și aplicarea art. 81 sau art. 86 1 C. pen. Prin Decizia penală nr. 99 din 19 ianuarie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de inculpații R.T., R.E.D.

și R.L.O. împotriva Deciziei penale nr. 26 din 17 iunie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția minori și familie. A casat decizia penală mai sus menționată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. A menținut actele procedurale îndeplinite până la data de 14 mai 2008. Sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați R.T., R.E.D. și R.L.O., până la prezentarea apărătorilor aleși, s-au plătit din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că judecarea cauzei de către instanța de apel a avut loc cu încălcarea principiului publicității ședinței de judecată, fapt ce atrage nulitatea absolută a hotărârii, conform art. 197 alin. (2) și (3) C. proc.

pen., nulitate ce nu poate fi înlăturată în niciun mod și care poate fi invocată în orice stare a procesului, luându-se în considerare doar din oficiu, cu consecința casării hotărârii și trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Fiind învestită cu rejudecarea apelurilor, prin Decizia penală nr. 24 din 2 februarie 2010, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate de inculpații R.T., R.L.O. și R.E.D., împotriva Sentinței penale nr. 113 din 19 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 1378/63/2007. A desființat sentința și, rejudecând, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare, astfel: - din infracțiunile de trafic de persoane, trafic de minori și proxenetism, prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, modificată prin O.U.G.

nr. 79/2005, art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen., într-o infracțiune unică, continuată, prev. de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. (victime fiind L.R.M. și P.M.A.), cu privire la inculpatul R.T.; - din infracțiunile de trafic de persoane, trafic de minori și proxenetism, prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplic. art. 13 C. pen., art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen., într-o infracțiune unică prev. de art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 13 C. pen.

(victimă fiind T.L. - minoră cu vârsta între 15 - 18 ani), cu privire la inculpatul R.L.O. - din infracțiunile de trafic de persoane, trafic de minori și proxenetism, prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplic. art. 13 C. pen., art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen., într-o infracțiune unică, continuată, de trafic de persoane și, respectiv, de trafic de minori, prev. de art. 12 alin. (1) și (2), art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 13 C. pen. (victime fiind L.R.M., P.M.A. și T.L.

- minoră), cu privire la inculpatul R.E.D. În baza art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.T. la pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare. În baza art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.L.O. la pedeapsa principală de 3 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 12 alin. (1) și (2), art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 13 C. pen., cu art. 74 alin. (1) lit. a) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.E.D. la pedeapsa principală de 4 (patru) ani închisoare. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe fiecare dintre inculpații R.T., R.L.O. și R.E.D., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 323 alin. (1) C. pen. În baza art. 71 alin. (1) C. pen., inculpaților le-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate inculpaților, stabilind, potrivit art. 86 2 , termen de încercare pentru fiecare, astfel: 5 ani pentru R.T., 5 ani și 6 luni pentru R.L.O., și 6 ani pentru R.E.D.

În baza art. 86 3 C. pen., pe durata termenelor de încercare stabilite, inculpații au trebuit să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj; - să anunțe orice schimbare de domiciliu și reședință; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă și să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență. Totodată, inculpații au fost obligați să nu intre în legătură cu părțile vătămate L.R.M., P.M.A. și T.L. A atras atenția inculpaților asupra dispoz. art. 86 4 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a pedepselor principale, s-au suspendat și pedepsele accesorii aplicate inculpaților.

S-a luat act că părțile vătămate P.M.A. și L.R.M. nu s-au constituit părți civile. A respins acțiunea civilă formulată de partea vătămată - minora T.L. În baza art. 19 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, nemodificată: - a confiscat de la inculpatul R.E.D. suma de 11.750 euro (proveniți din activitățile de practicare a prostituției, de către cele trei victime), sau echivalentul acesteia la cursul oficial al leului din ziua plății. - a confiscat de la inculpatul R.T., autoturismul marca M., și de la inculpatul R.E.D., autoturismul marca P. A menținut dispozițiile sentinței vizând cheltuielile judiciare. Onorariile de avocat, în sumă de câte 300 RON, privind apărarea din oficiu a fiecărui inculpat, în apel, s-au plătit din fondul Ministerului Justiției, către Baroul de Avocați Dolj.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Craiova a avut în vedere că încadrările juridice date faptelor prin actul de sesizare și de către instanța de fond sunt greșite, reținând că infracțiunea de proxenetism nu poate fi atribuită inculpaților alături de cele privind traficul de persoane. Pe de altă parte s-a apreciat că față de inculpați nu poate fi reținut concursul de infracțiuni, așa cum a stabilit judecătorul fondului în raport de încadrările inițiale și datorită plurității de subiecți pasivi, ci doar o singură infracțiune unică, autonomă față de inculpatul R.L.O. prev. de art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 13 C. pen., în raport de victima minoră T.L.; unică cu caracter continuat față de inculpatul R.T.

prev. de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen., în raport cu părțile vătămate L.R.M. și P.M.A.; unică, continuată față de inculpatul R.E.D. prev. de art. 12 alin. (1) și (2), art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., în raport de victimele L.R.M., P.M.A. și T.L. Cu privire la infracțiunea prev. de art. 323 C. pen., reținută prin actul de sesizare față de cei trei inculpați, reține Curtea de Apel Craiova că soluția de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., dispusă de instanța de fond este legală și temeinică în condițiile în care probatoriul administrat nu confirmă existența unui grup infracțional organizat.

La individualizarea pedepselor, Curtea de Apel Craiova a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., iar cu privire la modalitatea de executare a reținut că față de circumstanțele favorabile ale inculpaților nu se justifică regimul de detenție pentru nici unul dintre ei, considerând că stabilirea unei modalități de executare neprivativ de libertate, respectiv cel prevăzut de disp. art. 86 1 C. pen., este suficient pentru reeducarea acestora. Cu privire la latura civilă a cauzei, reține instanța de apel că se impune ca în baza art. 19 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 să se dispună confiscarea de la inculpatul R.T. a autoturismului marca M., iar de la inculpatul R.E.D. a autoturismului marca P., folosite de cei doi la comiterea faptelor.

De asemenea, a dispus confiscarea sumei de 11750 euro, de la inculpatul R.E.D. în considerarea acelorași temeiuri. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpații R.E.D., R.T. și R.L.O. Parchetul a criticat decizia instanței de apel cu privire la greșita schimbare a încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpatul R.E.D. într-o infracțiune unică, continuată prev. de art. 12 alin. (1) și (2), art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen., cât și cu privire la greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților. Inculpații au criticat hotărârile formulate în cauză cu privire la greșita condamnare invocând cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 18 C. proc.

pen. Prin Decizia penală nr. 3360 din 28 septembrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Deciziei penale nr. 24 din 2 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpații R.E.D., R.L.O. și R.T. A casat decizia atacată și a menținut Sentința penală nr. 113 din 19 decembrie 2007 a Tribunalului Dolj. A respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații R.E.D., R.L.O. și R.T. împotriva aceleiași decizii. A obligat recurenții inculpați la plata sumelor de câte 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 150 RON reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimatele părți vătămate și câte 50 RON reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați, până la prezentarea apărătorului ales, s-au avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte de Casație și Justiție, a reținut că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică atât cu privire la încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpaților, cât și cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor, atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare, precum și sub aspectul modalității de soluționare a laturii civile. Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare inculpații R.T. și R.L.O. ce a fost admisă de Înalta Curte de Casație și Justiție care, prin Decizia penală nr. 424 din 4 februarie 2011 a desființat decizia penală atacată și a dispus rejudecarea recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpați.

Procedând la rejudecarea recursurilor, reține Înalta Curte că, sunt întemeiate doar recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpații R.E.D. și R.L.O. și doar în limitele ce urmează a fi expuse în continuare. Față de împrejurarea că inculpații nu au fost audiați de către instanța de recurs, deși audierea acestora era obligatorie, conform art. 385 14 alin. (1 1 ) C. proc. pen., față de soluția de achitare în raport de infracțiunea prev. de art. 323 C. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat la audierea inculpatului R.T., singurul inculpat care s-a prezentat în fața instanței de recurs.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, situația de fapt, a fost corect stabilită de instanțele inferioare în urma unei analize complete și coroborate a întregului ansamblu probator administrat, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, rezultând cu certitudine vinovăția inculpaților sub aspectul săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina lor. Cu privire la inculpatul R.T. rezultă din probatoriul administrat că acesta, la intervale de timp relativ scurte, folosind aceleași procedee de inducere în eroare a victimelor, împreună cu fiul său R.E.D. a transportat, în împrejurări asemănătoare, pe victimele L.R.M. și P.M.A. în Italia pentru a se prostitua în folosul fiului său R.E.D.

În sarcina inculpatului R.L.O. se reține doar activitatea infracțională desfășurată de acesta în raport de victima T.L., minoră, constând în aceea că la sfârșitul lunii septembrie 2003, împreună cu coinculpatul R.E.D. a transportat victima în Italia unde a și cazat-o promițându-i că-i va găsi un loc de muncă, după ce în prealabil i-a plătit cheltuielile de transport, pentru ca acolo constrânsă să restituie aceste sume a fost obligată inițial să cerșească, apoi să se prostitueze în folosul inculpatului R.E.D. și a concubinei acestuia. Activitatea infracțională a inculpatului R.E.D. a fost dovedită în raport cu fiecare dintre cele trei victime T.L. minoră, L.R.M. și P.M.A., rezultând că acesta împreună cu fratele său R.L.O., în ce o privește pe victima minoră T.L., dar și împreună cu tatăl său, inculpatul R.T., referitor la victimele L.R.M.

și P.M.A., a transportat victimele în Italia, le-a găzduit, le-a plătit cheltuielile de transport după care, sub pretextul restituirii acestor cheltuieli, le-a obligat să se prostitueze sau să cerșească, în cazul victimei T.L., una dintre victime, respectiv P.M.A., fiind în final chiar vândută unui alt proxenet de către inculpatul R.E.D. Ca atare, probele administrate în cauză dovedesc, mai presus de orice dubiu, vinovăția inculpaților, criticile formulate de aceștia prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 10 și 18 C. proc. pen., nefiind pertinente și nici în măsură să conducă la adoptarea unei soluții contrare celei adoptate de instanțele inferioare, fapt pentru care Înalta Curte consideră nefondate aceste motive de recurs.

Motivul principal pentru care Înalta Curte de Casație și Justiție a admis contestația în anulare formulată de inculpații R.T. și R.L.O., fiind analizat prin extindere și recursul inculpatului R.E.D., a fost acela de a înlătura nelegalitățile evidente comise cu ocazia soluționării recursurilor prin Decizia penală nr. 3360 din 28 septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nelegalități ce nu puteau fi înlăturate în alt mod decât prin acest procedeu juridic. Admițând recursul Parchetului prin Decizia penală nr. 3360 din 28 septembrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a încălcat principiul neagravării situației în propria cale de atac, situația celor trei inculpați fiind înrăutățită în propriile recursuri, fapt ce impune remedierea acestei nelegalități prin rejudecarea recursurilor declarate de Parchet și de cei trei inculpați.

Înalta Curte reține că Sentința penală nr. 113 din 19 decembrie 2007 a Tribunalului Dolj, a fost atacată cu apel doar de către inculpați, iar următorul ciclu procesual a fost declanșat tot ca urmare a căilor de atac formulate de inculpați, ca atare, în nici un caz instanțele de judecată nu puteau să creeze inculpaților o situație mai gravă decât cea stabilită prin Decizia penală nr. 26 din 17 iunie 2008 a Curții de Apel Craiova. Cu privire la inculpatul R.T. rezultă că prin Decizia penală nr. 26 din 17 iunie 2008 a Curții de Apel Craiova, i s-a admis apelul, s-a redus pedeapsa aplicată la 4 ani închisoare, iar în baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Or, admițând recursul Parchetului și menținând Sentința penală nr. 113 din 19 decembrie 2007 a Tribunalului Dolj, prin care inculpatul R.T. a fost condamnat la 5 ani închisoare cu executare în regim de detenție, practic, instanța de recurs a ignorat principiul sus-amintit, precum și împrejurarea că doar inculpații au atacat cu apel sentința instanței de fond. Ulterior, prin Decizia penală nr. 24 din 2 februarie 2010, Curtea de Apel Craiova a dispus condamnarea inculpatului R.T. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

la 3 ani închisoare, dispunându-se ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, apreciind Înalta Curte că această pedeapsă este bine individualizată în raport de exigențele prev. de art. 72 C. pen., atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare. Față de gradul de participare a inculpatului la comiterea faptei, atitudinea manifestată pe parcursul procesului penal, lipsa antecedentelor penale, apreciază Înalta Curte că pedeapsa aplicată este în măsură să contribuie la atingerea finalității prev. de art. 52 C. pen., astfel încât sub acest aspect recursul declarat de Parchet nu este fondat. Inculpatul R.T.

a solicitat Înaltei Curți, în propriul recurs, că, în cazul în care va fi considerat vinovat, să fie menținută decizia penală atacată, ori reținând că inculpatul se face vinovat de comiterea faptei reținută în sarcina sa, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.T., urmând să mențină pedeapsa aplicată inculpatului prin Decizia penală nr. 24 din 2 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova. Și în privința inculpatului R.L.O. pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., prin Sentința penală nr. 24 din 2 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova este legală și temeinică și în măsură să contribuie la formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.

Lipsa antecedentelor penale, gradul de participare a inculpatului la comiterea faptelor, sunt împrejurări ce justifică pedeapsa aplicată, astfel încât critica formulată de Parchet în acest sens nu este întemeiată. Înalta Curte urmează însă, să admită recursul formulat de inculpatul R.L.O., întrucât în mod greșit instanța de apel, prin decizia penală atacată a menținut dispozițiile din sentință referitoare la confiscarea sumei de 10875 euro de la inculpat. Astfel, prin Decizia penală nr. 26 din 17 iunie 2008 Curtea de Apel Craiova, în baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, a dispus confiscarea de la inculpatul R.L.O. a sumei de 7625 euro, față de suma de 10875 euro, ce fusese confiscată prin Sentința penală nr. 113 din 19 decembrie 2007 a Tribunalului Dolj.

Întrucât Decizia penală nr. 26 din 17 iunie 2008 a fost atacată cu recurs doar de către inculpați, instanțele, în căile de atac, nu aveau posibilitatea să confiște o sumă mai mare decât cea de 7625 euro, potrivit principiului non reformatio in pejus, fapt pentru care Înalta Curte urmează să admită recursul inculpatului R.L.O. sub acest aspect. În privința inculpatului R.E.D., recursul declarat de Parchet este întemeiat, atât cu privire la greșita încadrare juridică a faptei, cât și cu privire la individualizarea pedepsei. Încadrarea juridică dată faptei reținute în sarcina inculpatului R.E.D. prin Decizia penală nr. 24 din 2 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, este nelegală. Întrucât din probele dosarului rezultă că inculpatul R.E.D.

a traficat atât persoane majore cât și minori, instanța de apel trebuia să rețină în sarcina acestui inculpat ambele infracțiuni, relațiile sociale protejate de lege fiind diferite. Este adevărat că faptele sunt identice, cu caracter repetat, sunt comise în baza aceleiași rezoluții infracționale însă ceea ce diferă sunt victimele, din punct de vedere al vârstei, diferență ce este specificată și în textul de lege incriminator, situație, de altfel, ignorată de către instanța de apel. Unitatea de rezoluție infracțională nu presupune doar alipirea celor două infracțiuni, respectiv enumerarea acestora cu menținerea aplicării disp. art. 41 alin. (2) C. pen., așa cum, în mod surprinzător, a procedat instanța de apel, cât timp Legea nr. 678/2001, prevede două infracțiuni distincte, de sine stătătoare cu un regim sancționator diferit, mai grav în cazul traficului de minori.

Ca atare, încadrarea juridică corectă a faptelor reținute în sarcina inculpatului R.E.D. este cea prevăzută art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen. și art. 13 alin. (1), (3) teza I și alin. (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen., text de lege în baza cărora va dispune condamnarea inculpatului la pedepse cu închisoarea în limitele prevăzute de aceste texte de lege. La individualizarea pedepselor, Înalta Curte va avea în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. și anume gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, limitele speciale ale pedepsei, modalitatea și împrejurările comiterii faptelor ca și perseverența infracțională de care a dat dovadă inculpatul.

Atitudinea pozitivă a inculpatului, înainte de comiterea faptelor, caracterizată prin lipsa antecedentelor penale, va determina Înalta Curte să rețină în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante cu consecința aplicării unei pedepse în limitele prev. de art. 76 C. pen. Înalta Curte va aplica inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pe o perioadă determinată după executarea pedepsei principale având în vedere că această pedeapsă este impusă de textul incriminator. Considerând că scopul educativ și coercitiv al pedepsei reglementat de disp. art. 52 C. pen., poate fi atins doar prin privare de libertate, Înalta Curte va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa în regim de detenție.

Față de gradul de participare a inculpatului la comiterea faptelor, perseverența infracțională de care a dat dovadă ca și gravitatea faptelor comise, Înalta Curte apreciată că nu poate fi aplicată o altă modalitate de executare a pedepsei, reținând că numai executarea pedepsei în regim privativ de libertate poate contribui la reeducarea inculpatului. Înalta Curte reține că recursul declarat de inculpatul R.E.D., este întemeiat cu privire la greșita confiscare a sumei de 11750 euro. Astfel, în acest context reține Înalta Curte că prin Sentința penală nr. 113 din 19 decembrie 2007 în baza art. 19 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, Tribunalul Dolj a dispus confiscarea de la inculpatul R.E.D. a sumei de 10875 euro.

Această sentință a fost atacată cu apel doar de către inculpați, ca atare, confiscarea de la inculpați a sumei de 11750 euro, prin Decizia penală nr. 24 din 2 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, reprezintă o încălcare a dispozițiilor legale, imperativ de neagravare a situației în propria cale de atac. Față de argumentele prezentate, Înalta Curte va dispune confiscarea de la inculpatul R.E.D. a sumei de 10875 euro. Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., să admită recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpații R.E.D., R.L.O. împotriva Deciziei penale nr. 24 din 2 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va casa parțial decizia penală recurată și rejudecând, în fond: În baza art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 13 C. pen. și art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. va condamna pe inculpatul R.E.D. la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 13 alin. (1), (3) teza I, alin. (4) din Legea nr. 678/2001 nemodificată, cu aplicare art. 13 C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen. va condamna pe același inculpat la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen.

va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Va face aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Va confisca de la inculpatul R.L.O. suma de 7625 euro. Va confisca de la inculpatul R.E.D. suma de 10875 euro. Va menține celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate. În baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.T. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpații R.E.D., R.L.O. împotriva Deciziei penale nr. 24 din 2 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează parțial decizia penală recurată și rejudecând, în fond: În baza art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 13 C. pen. și art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. condamnă pe inculpatul R.E.D. la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 13 alin. (1), (3) teza I, alin. (4) din Legea nr. 678/2001 nemodificată, cu aplicare art. 13 C. pen., art. 74 lit. a) C. pen.

și art. 76 lit. b) C. pen. condamnă pe același inculpat la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Face aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Confiscă de la inculpatul R.L.O. suma de 7625 euro. Confiscă de la inculpatul R.E.D. suma de 10875 euro. Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.T.

împotriva Deciziei penale nr. 24 din 2 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat R.T. la plata sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații R.E.D. și R.L.O., în sumă de câte 50 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 7 octombrie 2011.