ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3468/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3468/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor

penale de față:

Analizând actele și

lucrările din dosar, constată următoarele:

La data de 1 octombrie 2010, s-a înregistrat

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestația în anulare formulată

de contestatorii R.T. și R.L.O. împotriva Deciziei penale nr. 3360 din 28

septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în Dosarul

nr. 778/54/2009.

În motivarea

contestației în anulare au susținut contestatorii că prin decizia contestată a

fost încălcat principiul non reformatio in pejus, contestatorul R.T. a arătat

că la termenul din 20 septembrie 2010 nu a fost asistat și, de asemenea, deși a

fost prezent în instanță nu a fost audiat, deși audierea sa era obligatorie,

întrucât instanțele de fond și apel pronunțaseră o soluție de achitare pentru

infracțiunea prev. de art. 323 alin. (1) C. pen.

Constatând întemeiată

contestația în anulare, prin Decizia penală nr. 424 din 4 februarie 2011,

Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus admiterea acesteia, a desființat

Decizia penală nr. 3360 din 28 septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție și a dispus rejudecarea recursurilor declarate de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Craiova și inculpați împotriva Deciziei penale nr. 24 din

3 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova.

A dispus anularea

mandatelor de executare a pedepselor cu închisoarea, privind pe inculpații

R.T., R.E.D. și R.L.O.

Procedând la

rejudecarea recursurilor declarate în cauză, Înalta Curte de Casație și

Justiție reține următoarele:

Prin Sentința penală

nr. 113 din 19 decembrie 2007, Tribunalul Dolj, în baza art. 334 C. proc. pen.

a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimiși în

judecată inculpații R.T., R.E.D. și R.L.O. prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial

Craiova nr. 23 D/P/2006 din infracțiunile de trafic de persoane prev.de art. 12

alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005,

trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001

modificată prin O.U.G. nr. 79/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. și proxenetism

prev. de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen. în infracțiunea de trafic de

persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, nemodificată,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. și infracțiunea de

trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (3), (4) din Legea nr. 678/2001,

nemodificată, cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 12 alin.

(1), (2) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. și art. 13 C. pen. a condamnat, pe fiecare dintre inculpații R.E.D. și

R.L.O., la pedeapsa de câte 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea

pedepsei principale.

În baza art. 13 alin.

(1), (3), (4) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 13 C.

pen. a condamnat pe fiecare dintre inculpații R.E.D. și R.L.O. la pedeapsa de

câte 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) teza a II-a, lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., inculpații R.E.D. și R.L.O. au

executat fiecare pedeapsa cea mai grea, anume 6 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

Au interzis

inculpaților drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe durata prev. de art. 71 C. pen.

În baza art. 12 alin.

(1), (2) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. și art. 13 C. pen. a condamnat pe inculpatul R.T. la pedeapsa de 5 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

A interzis

inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe durata prev. de art. 71 C. pen.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a achitat pe

inculpatul R.T. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1), (3),

(4) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., au achitat pe

fiecare dintre inculpații R.T., R.L.O. și R.E.D. pentru săvârșirea infracțiunii

prev. de art. 323 alin. (1) C. pen.

A luat act că părțile

vătămate P.M.A. și L.R.M. nu se constituie părți civile.

A respins acțiunea

civilă formulată de către partea vătămată T.L.

În baza art. 19 alin.

(1) din Legea nr. 678/2001, a confiscat de la fiecare dintre inculpații R.L.O.

și R.E.D. câte 10875 euro.

În baza art. 19 alin.

(2) din Legea nr. 678/2001, a confiscat de la inculpatul R.T. autoturismul

marca M. și de la inculpatul R.E.D. autoturismul marca P.

A obligat fiecare

inculpat la câte 130 RON cheltuieli judiciare statului.

Cheltuielile

judiciare reprezentând onorariile avocat oficiu pentru părțile vătămate T.L. și

P.M.A. în cuantum de 300 RON au fost suportate din fondurile Ministerului

Justiției.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut că în luna aprilie 2002,

inculpații R.L.O. și R.E.D. au părăsit teritoriul României prin punctul de

trecere a frontierei Nădlac cu autoturismele, stabilindu-se în orașul Bologna

din Italia unde au închiriat un spațiu în cartierul Calderara di Reno.

În cursul anilor 2003

- 2004, inculpații R.T., R.E.D. și R.L.O., au recrutat, transportat, cazat,

transferat și exploatat sexual în Italia mai multe tinere între care părțile

vătămate P.M.A., L.R.M. și T.L.

Astfel, la sfârșitul

lunii septembrie 2003, inculpatul R.L.O. profitând de situația materială

precară a familiei părții vătămate T.L., în prezența părinților săi, i-a propus

acesteia să meargă împreună în Italia, asigurând-o că îi va găsi un loc de

muncă și îi va da banii necesari pentru eliberarea pașaportului și pentru

celelalte cheltuieli.

Ca atare, în luna

octombrie 2003, a fost transportată cu autoturismul marca P. de către

inculpații R.L.O. și R.E.D. fiind cazată într-un imobil în care se afla și

concubina lui R.E.D. și fiul acestora. Odată prinsă partea vătămată a constatat

că inculpații nu-și respectă promisiunea, sugerându-i să se prostitueze. Însă

aceasta a fost nevoită să cerșească, iar pe timpul cât a stat în Italia, circa

7 luni, banii câștigați din această activitate, respectiv 4000 euro, dându-i

concubinei inculpatului R.E.D.

Deși partea vătămată

T.L. audiată în fața instanței, nu și-a mai menținut declarațiile date în faza

urmăririi penale, neoferind o explicație plauzibilă.

Faptul că organele de

poliție i-ar fi reținut pașaportul și i-ar fi aplicat interdicția de a părăsi

țara în cazul în care ar fi declarat altceva decât ceea ce doreau organele de

cercetare penală nu constituie o justificare a revenirii asupra declarațiilor,

eventualele afirmații ale organelor de poliție nefiind confirmate și de alte

probe, iar pe de altă parte aceste măsuri nu intră în competența unor astfel de

organe. Ca atare va înlătura aceste declarații.

În cursul lunii

octombrie 2004, inculpatul R.E.D., profitând de situația familială a părții

vătămate L.R.M., i-a propus acesteia să meargă împreună în Italia, asigurând-o

că îi va găsi un loc de muncă dar și că va suporta cheltuielile privind

transportul și obținerea documentelor, nefiind nevoită să practice prostituția,

cerșetoria sau alte activități ilicite.

Astfel, a fost transportată

cu autoturismul P. de către inculpații R.T. și R.E.D., fiind cazată într-un

apartament situat într-un cartier mărginaș împreună cu numita Mitiana, de la

care a aflat că se prostitua.

Întrucât nu și-a

respectat promisiunea, după circa o lună l-a abordat pe inculpatul R.E.D., însă

a înțeles de la acesta că, de fapt, trebuia să se prostitueze. Timp de 45 de

zile a fost nevoită să se prostitueze, iar din banii obținuți pe seară între

600 - 900 euro, jumătate din sumă îi dădea inculpatului R.E.D.

Deși partea vătămată

L.R.M., fiind audiată în fața instanței, nu și-a menținut declarațiile date în

faza de urmărire penală, motivând că ajunsă pe aeroportul Băneasa a avut o

criză de spasmofilie și din cauza și a unor probleme cardiace, a declarat că a

fost constrânsă de către inculpatul R.E.D. să se prostitueze, nu constituie o

justificare a acesteia a revenirii asupra declarației, deoarece afecțiunile

despre care face vorbire nu sunt dintre cele care i-ar putea afecta psihicul.

Astfel, instanța va înlătura aceste declarații.

În vara anului 2004,

concubina inculpatului R.E.D. și soția inculpatului R.T., profitând de situația

familială a părții vătămate P.M.A. au încercat să o determine să meargă în

Italia garantându-i un loc de muncă, fiind însă refuzate tocmai datorită

temerii că va fi nevoită să se prostitueze.

Cu toate acestea, în

octombrie 2004, inculpații R.T. și R.E.D. i-au convins pe părinții părții

vătămate și pe aceasta, oferindu-se să-i asigure transportul, cazarea și

cheltuielile privind traiul zilnic până la angajare.

Astfel a fost

transportată de către inculpatul R.T. cu autoturismul marca M. în Italia,

orașul Bologna și cazată într-un apartament cu două camere aparținând

inculpatului R.L.O. situat într-un cartier mărginaș Calderara di Reno.

O dată ajunsă,

inculpatul R.E.D. i-a comunicat că nu-i poate găsi loc de muncă și că va trebui

să se prostitueze. Constrânsă să-i restituie banii cheltuiți partea vătămată a

practicat prostituția în perioada 15 ianuarie 2005 - 11 februarie 2005, fiind

vândută apoi unui alt proxenet albanez.

De asemenea, aceeași

parte vătămată a confirmat că partea vătămată L.R.M. se prostitua alături de

alte fete.

Aspectele reținute

mai sus sunt confirmate și de procese-verbale de verificare a traficului de

frontieră, înregistrări ale convorbirilor telefonice, dar și declarațiile

martorilor audiați în cauză.

În drept, faptele

inculpaților R.L.O., R.E.D. și R.T. de a recruta, transporta și caza pe părțile

vătămate majore P.M.A. și L.R.M. în scopul exploatării sexuale, în folosul lor,

ademenindu-le prin promisiunea de a le găsi un loc de muncă realizează

conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de persoane în formă

continuată prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001,

nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.

Faptele inculpaților

R.L.O. și R.E.D. de a o recruta, transporta și caza pe partea vătămată T.L.

ademenind-o cu promisiunea găsirii unui loc de muncă în scopul exploatării

sexuale, ca mai apoi aceasta să practice cerșetoria în folosul lor, realizează

conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13

alin. (1), (3), (4) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 13

C. pen.

Aceasta deoarece:

Pe de o parte, având

în vedere data săvârșirii infracțiunilor și data intrării în vigoare a O.U.G.

nr. 79/2005, respectiv 19 iulie 2005, în cauză faptele realizează conținutul

constitutiv al infracțiunilor așa cum sunt incriminate în Legea nr. 678/2001,

nemodificată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen.

Pe de altă parte,

recrutarea, transportarea, transferarea unei persoane, între altele prin

înșelăciune, cu promisiunea de a o duce în străinătate pentru a muncii în

condiții avantajoase, dar în realitate pentru a o constrânge la practicarea prostituției

în scopul exploatării ei de către inculpat, constituie tot atâtea modalități

alternative prin care se săvârșește infracțiunea de trafic de persoane sau

trafic de minori prevăzute de art. 12 din Legea nr. 678/2001 sau art. 13 din

Legea nr. 678/2001, iar nu aceea de proxenetism prev. de art. 329 C. pen.

Pentru a ne afla în

prezența infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (2) C. pen.

este necesar ca recrutarea sau traficul de persoane să se facă în vederea

practicării prostituției de bunăvoie de către acele persoane și nu prin

inducerea în eroare și constrângerea victimelor pentru a realiza transportul

lor în străinătate.

Mai mult de atât,

infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de Legea nr. 678/2001 este o

infracțiune complexă, absorbind în conținutul său infracțiunea de proxenetism

în variantele prevăzute de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen., precum și

infracțiunea de lovire și amenințare.

De asemenea, nu se

poate reține în sarcina inculpaților doar săvârșirea infracțiunii de trafic de

persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) art. 13 alin. (1) din Legea nr.

678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât art. 12 și art. 13

din Legea nr. 678/2001 prevăd infracțiuni distincte, respectiv trafic de

persoane prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001 și traficul de minori prev. de

art. 13 din Legea nr. 678/2001.

Ca atare, față de

considerentele sus-menționate și având în vedere disp. art. 334 C. proc. pen.,

instanța a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimiși

în judecată inculpații R.T., R.E.D. și R.L.O. prin rechizitoriul Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Serviciul

Teritorial Craiova nr. 23 D/P/2006 din infracțiunile de trafic de persoane

prev. de art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G.

nr. 79/2005, trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr.

678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. și

proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen. în infracțiunea de

trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001

nemodificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. și

infracțiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (3), (4) din Legea

nr. 678/2001 nemodificată cu aplicarea art. 13 C. pen.

Deși inculpatul R.T.

a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

minori, din probele administrate în cauză nu a rezultat contribuția acestuia în

vreuna din modalitățile alternative ale infracțiunii, respectiv recrutarea,

transportarea ori cazarea minorei T.L., astfel încât în baza art. 11 pct. 2

lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe

inculpatul R.T. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1), (3),

(4) din Legea nr. 678/2001 nemodificată cu aplicarea art. 13 C. pen.

În ceea ce privește

săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev.

de art. 323 C. pen., reținută în sarcina inculpaților, instanța a apreciat că

în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni,

pentru următoarele considerente: pentru existența infracțiunii este necesar ca

inculpații să constituie un grup infracțional cu o structură determinată ori

roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului, în scopul comiterii

uneia sau mai multor infracțiuni și are continuitate.

Or, probele

administrate în cauză nu confirmă existența unui astfel de grup infracțional

condiție sine qua non pentru realizarea conținutului constitutiv al

infracțiunii prev. de art. 323 C. pen.

Ca atare, în baza

art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.,

instanța a achitat inculpații R.L.O., R.E.D. și R.T., pentru săvârșirea

infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.

La individualizarea

pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond a avut în vedere criteriile

prev. de art. 72 C. pen.

Având în vedere

sumele de bani realizate de părțile vătămate din exploatarea sexuală și din practicarea

cerșetoriei pe care și le-au însușit inculpații, instanța de fond a dispus

confiscarea de la fiecare dintre inculpații R.E.D. și R.L.O. câte 10875 euro,

iar de la inculpatul R.T. s-a dispus confiscarea autoturismului marca M. și de

la inculpatul R.E.D. autoturismul marca P., autoturisme cu care au fost

transportate părțile vătămate.

Împotriva acestei

sentințe au formulat apel inculpații R.E.D., R.T. și R.L.O., invocând mai multe

aspecte de nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia penală

nr. 26 din 17 iunie 2008, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile inculpaților

R.L.O. și R.T. declarate împotriva Sentinței penale nr. 113 din 19 decembrie

2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția pentru minori și familie, în

Dosarul nr. 1378/63/2007.

A respins apelul

inculpatului R.E.D. declarat împotriva Sentinței penale nr. 113 din 19

decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția pentru minori și familie,

în Dosarul nr. 1378/63/2007.

A desființat în parte

sentința cu privire la latura penală a cauzei.

A descontopit

pedepsele aplicate inculpatului R.L.O. în cauza de față, repunându-le în

individualitatea lor.

În baza art. 334 C.

proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis

în judecată inculpatul R.L.O. din infracțiunile de trafic de persoane prev. de

art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr.

79/2005, trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr.

678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. și proxenetism

prev. de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen. în infracțiunea de trafic de

persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 nemodificată cu

aplic. art. 13 C. pen. și infracțiunea de trafic de minori prev. de art. 13

alin. (1), (3), (4) din Legea nr. 678/2001 nemodificată cu aplicarea art. 13 C.

pen.

În baza art. 12 alin.

(1), (2) din Legea nr. 678/2001 nemodificată cu aplicarea art. 13 C. pen. a

condamnat pe inculpatul R.L.O. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., a recontopit pedepsele aplicate

inculpatului R.L.O. în pedeapsa cea mai grea, anume 5 ani închisoare și 3 ani

pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen., inculpatul urmând să execute aceste pedepse.

A reținut în favoarea

inculpatului R.T. circumstanțe atenuante potrivit art. 74, 76 lit. b) C. pen.

A redus pedeapsa

aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1), (2) din

Legea nr. 678/2001 nemodificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art.

13 C. pen. la 4 ani închisoare și a înlăturat pedeapsa complementară.

În baza dispozițiilor

art. 86

1

C. pen., a dispus suspendarea executării sub supraveghere a

pedepsei aplicată inculpatului R.T. cu aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen., în

ceea ce privește pedepsele accesorii aplicate în primă instanță.

În baza dispozițiilor

art. 86

2

C. pen., a fixat termen de încercare 8 ani, care s-a compus

din pedeapsa aplicată în prezenta cauză și un interval de 4 ani stabilit de

instanță.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul s-a supus

următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la

datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj;

b) să anunțe în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Datele prevăzute la

lit. b), c) și d) – s-au comunicat Serviciului de probațiune de pe lângă

Tribunalul Dolj.

În baza art. 86

3

alin. (3) C. pen., a atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub

supraveghere.

În baza art. 19 alin.

(1) din Legea nr. 678/2001 a confiscat de la inculpatul R.L.O. 7.625 euro.

A menținut restul

dispozițiilor sentinței.

Cheltuielile

judiciare în apel privind pe inculpații R.L.O. și R.T. au rămas în sarcina

statului.

A obligat pe

apelantul inculpat R.E.D. 200 RON cheltuieli judiciare statului în apel.

Împotriva acestei

decizii, au declarat recurs inculpații R.E.D., R.T. și R.L.O., solicitând, în

principal, casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de

apel, întrucât aceasta nu s-a pronunțat asupra apelului declarat de inculpatul

R.E.D.

De asemenea, au

invocat faptul că instanțele au acordat o forță probantă superioară probelor

administrate în faza de urmărire penală în detrimentul celor administrate în

faza de cercetare judecătorească, precum și faptul că ambele instanțe au comis

o gravă eroare de fapt atunci când au pronunțat o soluție fără suport probator.

În subsidiar,

inculpații au solicitat achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în

situația în care va fi reținută vinovăția lor au solicitat în reindividualizare,

coborârea pedepselor sub minimul special și aplicarea art. 81 sau art. 86

1

C. pen.

Prin Decizia penală

nr. 99 din 19 ianuarie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis

recursurile declarate de inculpații R.T., R.E.D. și R.L.O. împotriva Deciziei

penale nr. 26 din 17 iunie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția minori și

familie.

A casat decizia

penală mai sus menționată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași

instanță.

A menținut actele

procedurale îndeplinite până la data de 14 mai 2008.

Sumele de câte 100

RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru

recurenții inculpați R.T., R.E.D. și R.L.O., până la prezentarea apărătorilor

aleși, s-au plătit din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța

această soluție, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că judecarea

cauzei de către instanța de apel a avut loc cu încălcarea principiului

publicității ședinței de judecată, fapt ce atrage nulitatea absolută a

hotărârii, conform art. 197 alin. (2) și (3) C. proc. pen., nulitate ce nu

poate fi înlăturată în niciun mod și care poate fi invocată în orice stare a

procesului, luându-se în considerare doar din oficiu, cu consecința casării

hotărârii și trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Fiind învestită cu

rejudecarea apelurilor, prin Decizia penală nr. 24 din 2 februarie 2010, Curtea

de Apel Craiova a admis apelurile declarate de inculpații R.T., R.L.O. și

R.E.D., împotriva Sentinței penale nr. 113 din 19 decembrie 2007, pronunțată de

Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 1378/63/2007.

A desființat sentința

și, rejudecând, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică

dată faptelor prin actul de sesizare, astfel:

- din infracțiunile

de trafic de persoane, trafic de minori și proxenetism, prevăzute de art. 12

alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, modificată prin O.U.G. nr. 79/2005,

art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, modificată prin O.U.G. nr.

79/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen.,

într-o infracțiune unică, continuată, prev. de art. 12 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 13 C. pen. (victime fiind L.R.M. și P.M.A.), cu privire la inculpatul

R.T.;

- din infracțiunile

de trafic de persoane, trafic de minori și proxenetism, prevăzute de art. 12

alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, modificată prin O.U.G. nr. 79/2005,

art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, modificată prin O.U.G. nr.

79/2005, cu aplic. art. 13 C. pen., art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen.,

într-o infracțiune unică prev. de art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr.

678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 13 C. pen. (victimă fiind T.L. -

minoră cu vârsta între 15 - 18 ani), cu privire la inculpatul R.L.O.

- din infracțiunile

de trafic de persoane, trafic de minori și proxenetism, prevăzute de art. 12

alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, modificată prin O.U.G. nr. 79/2005,

art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, modificată prin O.U.G. nr.

79/2005, cu aplic. art. 13 C. pen., art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen.,

într-o infracțiune unică, continuată, de trafic de persoane și, respectiv, de

trafic de minori, prev. de art. 12 alin. (1) și (2), art. 13 alin. (1), (3) și

(4) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art.

13 C. pen. (victime fiind L.R.M., P.M.A. și T.L. - minoră), cu privire la

inculpatul R.E.D.

În baza art. 12 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., art. 13 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. rap. la art.

76 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.T. la pedeapsa

principală de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 13 alin.

(1), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 13 C.

pen., art. 74 alin. (1) lit. a) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a

condamnat pe inculpatul R.L.O. la pedeapsa principală de 3 ani și 6 luni

închisoare.

În baza art. 12 alin.

(1) și (2), art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001, nemodificată,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., cu art. 74 alin. (1)

lit. a) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul

R.E.D. la pedeapsa principală de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe fiecare dintre

inculpații R.T., R.L.O. și R.E.D., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.

323 alin. (1) C. pen.

În baza art. 71 alin.

(1) C. pen., inculpaților le-au fost interzise drepturile prev. de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate

inculpaților, stabilind, potrivit art. 86

2

, termen de încercare

pentru fiecare, astfel: 5 ani pentru R.T., 5 ani și 6 luni pentru R.L.O., și 6

ani pentru R.E.D.

În baza art. 86

3

C. pen., pe durata termenelor de încercare stabilite, inculpații au trebuit să

se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte

trimestrial la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj;

- să anunțe orice

schimbare de domiciliu și reședință;

- să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă și să comunice informații de natură a

putea fi controlate mijloacele lor de existență.

Totodată, inculpații

au fost obligați să nu intre în legătură cu părțile vătămate L.R.M., P.M.A. și

T.L.

A atras atenția

inculpaților asupra dispoz. art. 86

4

C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a pedepselor principale,

s-au suspendat și pedepsele accesorii aplicate inculpaților.

S-a luat act că

părțile vătămate P.M.A. și L.R.M. nu s-au constituit părți civile.

A respins acțiunea

civilă formulată de partea vătămată - minora T.L.

În baza art. 19 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 678/2001, nemodificată:

- a confiscat de la

inculpatul R.E.D. suma de 11.750 euro (proveniți din activitățile de practicare

a prostituției, de către cele trei victime), sau echivalentul acesteia la

cursul oficial al leului din ziua plății.

- a confiscat de la

inculpatul R.T., autoturismul marca M., și de la inculpatul R.E.D.,

autoturismul marca P.

A menținut

dispozițiile sentinței vizând cheltuielile judiciare.

Onorariile de avocat,

în sumă de câte 300 RON, privind apărarea din oficiu a fiecărui inculpat, în

apel, s-au plătit din fondul Ministerului Justiției, către Baroul de Avocați

Dolj.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de Apel Craiova a avut în vedere că încadrările

juridice date faptelor prin actul de sesizare și de către instanța de fond sunt

greșite, reținând că infracțiunea de proxenetism nu poate fi atribuită

inculpaților alături de cele privind traficul de persoane.

Pe de altă parte s-a

apreciat că față de inculpați nu poate fi reținut concursul de infracțiuni, așa

cum a stabilit judecătorul fondului în raport de încadrările inițiale și

datorită plurității de subiecți pasivi, ci doar o singură infracțiune unică,

autonomă față de inculpatul R.L.O. prev. de art. 13 alin. (1), (3) și (4) din

Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 13 C. pen., în raport de

victima minoră T.L.; unică cu caracter continuat față de inculpatul R.T. prev.

de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen., în raport cu părțile vătămate L.R.M. și

P.M.A.; unică, continuată față de inculpatul R.E.D. prev. de art. 12 alin. (1)

și (2), art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., în raport de victimele

L.R.M., P.M.A. și T.L.

Cu privire la

infracțiunea prev. de art. 323 C. pen., reținută prin actul de sesizare față de

cei trei inculpați, reține Curtea de Apel Craiova că soluția de achitare în

baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., dispusă de

instanța de fond este legală și temeinică în condițiile în care probatoriul

administrat nu confirmă existența unui grup infracțional organizat.

La individualizarea

pedepselor, Curtea de Apel Craiova a avut în vedere criteriile prev. de art. 72

C. pen., iar cu privire la modalitatea de executare a reținut că față de

circumstanțele favorabile ale inculpaților nu se justifică regimul de detenție

pentru nici unul dintre ei, considerând că stabilirea unei modalități de

executare neprivativ de libertate, respectiv cel prevăzut de disp. art. 86

1

C. pen., este suficient pentru reeducarea acestora.

Cu privire la latura

civilă a cauzei, reține instanța de apel că se impune ca în baza art. 19 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 678/2001 să se dispună confiscarea de la inculpatul

R.T. a autoturismului marca M., iar de la inculpatul R.E.D. a autoturismului

marca P., folosite de cei doi la comiterea faptelor.

De asemenea, a dispus

confiscarea sumei de 11750 euro, de la inculpatul R.E.D. în considerarea

acelorași temeiuri.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și

inculpații R.E.D., R.T. și R.L.O.

Parchetul a criticat

decizia instanței de apel cu privire la greșita schimbare a încadrării juridice

a faptelor săvârșite de inculpatul R.E.D. într-o infracțiune unică, continuată

prev. de art. 12 alin. (1) și (2), art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr.

678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen., cât și cu privire

la greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților.

Inculpații au

criticat hotărârile formulate în cauză cu privire la greșita condamnare

invocând cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

Prin Decizia penală

nr. 3360 din 28 septembrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva

Deciziei penale nr. 24 din 2 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpații R.E.D., R.L.O. și R.T.

A casat decizia

atacată și a menținut Sentința penală nr. 113 din 19 decembrie 2007 a

Tribunalului Dolj.

A respins, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații R.E.D., R.L.O. și R.T. împotriva

aceleiași decizii.

A obligat recurenții

inculpați la plata sumelor de câte 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care sumele de câte 150 RON reprezentând onorariul apărătorilor

desemnați din oficiu pentru intimatele părți vătămate și câte 50 RON

reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții

inculpați, până la prezentarea apărătorului ales, s-au avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța

această soluție, Înalta Curte de Casație și Justiție, a reținut că soluția

pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică atât cu privire la

încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpaților, cât și cu

privire la individualizarea judiciară a pedepselor, atât sub aspectul

cuantumului, cât și a modalității de executare, precum și sub aspectul

modalității de soluționare a laturii civile.

Împotriva acestei

decizii au formulat contestație în anulare inculpații R.T. și R.L.O. ce a fost

admisă de Înalta Curte de Casație și Justiție care, prin Decizia penală nr. 424

din 4 februarie 2011 a desființat decizia penală atacată și a dispus

rejudecarea recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Craiova și inculpați.

Procedând la

rejudecarea recursurilor, reține Înalta Curte că, sunt întemeiate doar

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și

inculpații R.E.D. și R.L.O. și doar în limitele ce urmează a fi expuse în

continuare.

Față de împrejurarea

că inculpații nu au fost audiați de către instanța de recurs, deși audierea

acestora era obligatorie, conform art. 385

14

alin. (1

1

)

C. proc. pen., față de soluția de achitare în raport de infracțiunea prev. de

art. 323 C. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat la audierea

inculpatului R.T., singurul inculpat care s-a prezentat în fața instanței de

recurs.

Înalta Curte de

Casație și Justiție reține că, situația de fapt, a fost corect stabilită de

instanțele inferioare în urma unei analize complete și coroborate a întregului

ansamblu probator administrat, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza

de cercetare judecătorească, rezultând cu certitudine vinovăția inculpaților

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina lor.

Cu privire la

inculpatul R.T. rezultă din probatoriul administrat că acesta, la intervale de

timp relativ scurte, folosind aceleași procedee de inducere în eroare a

victimelor, împreună cu fiul său R.E.D. a transportat, în împrejurări

asemănătoare, pe victimele L.R.M. și P.M.A. în Italia pentru a se prostitua în

folosul fiului său R.E.D.

În sarcina

inculpatului R.L.O. se reține doar activitatea infracțională desfășurată de

acesta în raport de victima T.L., minoră, constând în aceea că la sfârșitul

lunii septembrie 2003, împreună cu coinculpatul R.E.D. a transportat victima în

Italia unde a și cazat-o promițându-i că-i va găsi un loc de muncă, după ce în

prealabil i-a plătit cheltuielile de transport, pentru ca acolo constrânsă să

restituie aceste sume a fost obligată inițial să cerșească, apoi să se

prostitueze în folosul inculpatului R.E.D. și a concubinei acestuia.

Activitatea

infracțională a inculpatului R.E.D. a fost dovedită în raport cu fiecare dintre

cele trei victime T.L. minoră, L.R.M. și P.M.A., rezultând că acesta împreună

cu fratele său R.L.O., în ce o privește pe victima minoră T.L., dar și împreună

cu tatăl său, inculpatul R.T., referitor la victimele L.R.M. și P.M.A., a

transportat victimele în Italia, le-a găzduit, le-a plătit cheltuielile de

transport după care, sub pretextul restituirii acestor cheltuieli, le-a obligat

să se prostitueze sau să cerșească, în cazul victimei T.L., una dintre victime,

respectiv P.M.A., fiind în final chiar vândută unui alt proxenet de către

inculpatul R.E.D.

Ca atare, probele

administrate în cauză dovedesc, mai presus de orice dubiu, vinovăția

inculpaților, criticile formulate de aceștia prin prisma cazurilor de casare

prev. de art. 385

9

pct. 10 și 18 C. proc. pen., nefiind pertinente

și nici în măsură să conducă la adoptarea unei soluții contrare celei adoptate

de instanțele inferioare, fapt pentru care Înalta Curte consideră nefondate

aceste motive de recurs.

Motivul principal

pentru care Înalta Curte de Casație și Justiție a admis contestația în anulare

formulată de inculpații R.T. și R.L.O., fiind analizat prin extindere și

recursul inculpatului R.E.D., a fost acela de a înlătura nelegalitățile

evidente comise cu ocazia soluționării recursurilor prin Decizia penală nr.

3360 din 28 septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

nelegalități ce nu puteau fi înlăturate în alt mod decât prin acest procedeu

juridic.

Admițând recursul

Parchetului prin Decizia penală nr. 3360 din 28 septembrie 2010, Înalta Curte

de Casație și Justiție a încălcat principiul neagravării situației în propria

cale de atac, situația celor trei inculpați fiind înrăutățită în propriile

recursuri, fapt ce impune remedierea acestei nelegalități prin rejudecarea

recursurilor declarate de Parchet și de cei trei inculpați.

Înalta Curte reține

că Sentința penală nr. 113 din 19 decembrie 2007 a Tribunalului Dolj, a fost

atacată cu apel doar de către inculpați, iar următorul ciclu procesual a fost

declanșat tot ca urmare a căilor de atac formulate de inculpați, ca atare, în

nici un caz instanțele de judecată nu puteau să creeze inculpaților o situație

mai gravă decât cea stabilită prin Decizia penală nr. 26 din 17 iunie 2008 a Curții

de Apel Craiova.

Cu privire la

inculpatul R.T. rezultă că prin Decizia penală nr. 26 din 17 iunie 2008 a

Curții de Apel Craiova, i s-a admis apelul, s-a redus pedeapsa aplicată la 4

ani închisoare, iar în baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea

sub supraveghere a executării pedepsei.

Or, admițând recursul

Parchetului și menținând Sentința penală nr. 113 din 19 decembrie 2007 a

Tribunalului Dolj, prin care inculpatul R.T. a fost condamnat la 5 ani

închisoare cu executare în regim de detenție, practic, instanța de recurs a

ignorat principiul sus-amintit, precum și împrejurarea că doar inculpații au

atacat cu apel sentința instanței de fond.

Ulterior, prin

Decizia penală nr. 24 din 2 februarie 2010, Curtea de Apel Craiova a dispus

condamnarea inculpatului R.T. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12

alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., art. 13 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. rap. la art. 76

alin. (1) lit. b) C. pen. la 3 ani închisoare, dispunându-se ca modalitate de

executare suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, apreciind Înalta

Curte că această pedeapsă este bine individualizată în raport de exigențele

prev. de art. 72 C. pen., atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității

de executare.

Față de gradul de

participare a inculpatului la comiterea faptei, atitudinea manifestată pe

parcursul procesului penal, lipsa antecedentelor penale, apreciază Înalta Curte

că pedeapsa aplicată este în măsură să contribuie la atingerea finalității

prev. de art. 52 C. pen., astfel încât sub acest aspect recursul declarat de

Parchet nu este fondat.

Inculpatul R.T. a

solicitat Înaltei Curți, în propriul recurs, că, în cazul în care va fi

considerat vinovat, să fie menținută decizia penală atacată, ori reținând că

inculpatul se face vinovat de comiterea faptei reținută în sarcina sa, Înalta

Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.T.,

urmând să mențină pedeapsa aplicată inculpatului prin Decizia penală nr. 24 din

2 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova.

Și în privința

inculpatului R.L.O. pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1), (3) și

(4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 alin. (1)

lit. a) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., prin Sentința penală nr. 24

din 2 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova este legală și temeinică și în

măsură să contribuie la formarea unei atitudini corecte față de ordinea de

drept și regulile de conviețuire socială.

Lipsa antecedentelor

penale, gradul de participare a inculpatului la comiterea faptelor, sunt

împrejurări ce justifică pedeapsa aplicată, astfel încât critica formulată de

Parchet în acest sens nu este întemeiată.

Înalta Curte urmează

însă, să admită recursul formulat de inculpatul R.L.O., întrucât în mod greșit

instanța de apel, prin decizia penală atacată a menținut dispozițiile din

sentință referitoare la confiscarea sumei de 10875 euro de la inculpat.

Astfel, prin Decizia

penală nr. 26 din 17 iunie 2008 Curtea de Apel Craiova, în baza art. 19 alin.

(1) din Legea nr. 678/2001, a dispus confiscarea de la inculpatul R.L.O. a

sumei de 7625 euro, față de suma de 10875 euro, ce fusese confiscată prin

Sentința penală nr. 113 din 19 decembrie 2007 a Tribunalului Dolj.

Întrucât Decizia

penală nr. 26 din 17 iunie 2008 a fost atacată cu recurs doar de către

inculpați, instanțele, în căile de atac, nu aveau posibilitatea să confiște o

sumă mai mare decât cea de 7625 euro, potrivit principiului non reformatio in

pejus, fapt pentru care Înalta Curte urmează să admită recursul inculpatului

R.L.O. sub acest aspect.

În privința

inculpatului R.E.D., recursul declarat de Parchet este întemeiat, atât cu

privire la greșita încadrare juridică a faptei, cât și cu privire la

individualizarea pedepsei.

Încadrarea juridică

dată faptei reținute în sarcina inculpatului R.E.D. prin Decizia penală nr. 24

din 2 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, este nelegală.

Întrucât din probele

dosarului rezultă că inculpatul R.E.D. a traficat atât persoane majore cât și

minori, instanța de apel trebuia să rețină în sarcina acestui inculpat ambele

infracțiuni, relațiile sociale protejate de lege fiind diferite.

Este adevărat că

faptele sunt identice, cu caracter repetat, sunt comise în baza aceleiași

rezoluții infracționale însă ceea ce diferă sunt victimele, din punct de vedere

al vârstei, diferență ce este specificată și în textul de lege incriminator,

situație, de altfel, ignorată de către instanța de apel.

Unitatea de rezoluție

infracțională nu presupune doar alipirea celor două infracțiuni, respectiv

enumerarea acestora cu menținerea aplicării disp. art. 41 alin. (2) C. pen.,

așa cum, în mod surprinzător, a procedat instanța de apel, cât timp Legea nr.

678/2001, prevede două infracțiuni distincte, de sine stătătoare cu un regim

sancționator diferit, mai grav în cazul traficului de minori.

Ca atare, încadrarea

juridică corectă a faptelor reținute în sarcina inculpatului R.E.D. este cea

prevăzută art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen. și art. 13 alin. (1), (3) teza I și alin.

(4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen., text de lege în baza

cărora va dispune condamnarea inculpatului la pedepse cu închisoarea în

limitele prevăzute de aceste texte de lege.

La individualizarea

pedepselor, Înalta Curte va avea în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen.

și anume gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, limitele speciale

ale pedepsei, modalitatea și împrejurările comiterii faptelor ca și

perseverența infracțională de care a dat dovadă inculpatul.

Atitudinea pozitivă a

inculpatului, înainte de comiterea faptelor, caracterizată prin lipsa

antecedentelor penale, va determina Înalta Curte să rețină în favoarea

inculpatului circumstanțe atenuante cu consecința aplicării unei pedepse în

limitele prev. de art. 76 C. pen.

Înalta Curte va

aplica inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pe o

perioadă determinată după executarea pedepsei principale având în vedere că

această pedeapsă este impusă de textul incriminator.

Considerând că scopul

educativ și coercitiv al pedepsei reglementat de disp. art. 52 C. pen., poate

fi atins doar prin privare de libertate, Înalta Curte va dispune ca inculpatul

să execute pedeapsa în regim de detenție.

Față de gradul de

participare a inculpatului la comiterea faptelor, perseverența infracțională de

care a dat dovadă ca și gravitatea faptelor comise, Înalta Curte apreciată că

nu poate fi aplicată o altă modalitate de executare a pedepsei, reținând că

numai executarea pedepsei în regim privativ de libertate poate contribui la

reeducarea inculpatului.

Înalta Curte reține

că recursul declarat de inculpatul R.E.D., este întemeiat cu privire la greșita

confiscare a sumei de 11750 euro.

Astfel, în acest

context reține Înalta Curte că prin Sentința penală nr. 113 din 19 decembrie

2007 în baza art. 19 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, Tribunalul Dolj a dispus

confiscarea de la inculpatul R.E.D. a sumei de 10875 euro.

Această sentință a

fost atacată cu apel doar de către inculpați, ca atare, confiscarea de la

inculpați a sumei de 11750 euro, prin Decizia penală nr. 24 din 2 februarie

2010 a Curții de Apel Craiova, reprezintă o încălcare a dispozițiilor legale,

imperativ de neagravare a situației în propria cale de atac.

Față de argumentele

prezentate, Înalta Curte va dispune confiscarea de la inculpatul R.E.D. a sumei

de 10875 euro.

Pentru toate

considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., să admită recursurile declarate de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpații R.E.D., R.L.O. împotriva Deciziei

penale nr. 24 din 2 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Va casa parțial

decizia penală recurată și rejudecând, în fond:

În baza art. 12 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 678/2001 nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2),

art. 13 C. pen. și art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. va condamna

pe inculpatul R.E.D. la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 13 alin.

(1), (3) teza I, alin. (4) din Legea nr. 678/2001 nemodificată, cu aplicare

art. 13 C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen. va condamna

pe același inculpat la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. va dispune ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Va face aplicarea

dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Va confisca de la

inculpatul R.L.O. suma de 7625 euro.

Va confisca de la

inculpatul R.E.D. suma de 10875 euro.

Va menține celelalte

dispoziții ale deciziei penale atacate.

În baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul R.T.

Văzând și disp. art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpații R.E.D.,

R.L.O. împotriva Deciziei penale nr. 24 din 2 februarie 2010 a Curții de Apel

Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează parțial

decizia penală recurată și rejudecând, în fond:

În baza art. 12 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 678/2001 nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2),

art. 13 C. pen. și art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. condamnă pe

inculpatul R.E.D. la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 13 alin.

(1), (3) teza I, alin. (4) din Legea nr. 678/2001 nemodificată, cu aplicare

art. 13 C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen. condamnă pe

același inculpat la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. dispune ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Face aplicarea

dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Confiscă de la

inculpatul R.L.O. suma de 7625 euro.

Confiscă de la

inculpatul R.E.D. suma de 10875 euro.

Menține celelalte

dispoziții ale deciziei penale atacate.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul R.T. împotriva Deciziei penale nr. 24

din 2 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Obligă recurentul

inculpat R.T. la plata sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Onorariile parțiale

cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații R.E.D. și R.L.O.,

în sumă de câte 50 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 octombrie 2011.