ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2153/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2153/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

A

supra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

A. Prin sentința penală nr. 340

din 29 iunie 2011 pronunțată de

Tribunalul

Dolj, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul

condamnat T.C.,

deținut

în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, a sentinței

penale nr. 107

din 14 martie .2008

pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr. 8018/63/2007, în

contradictoriu

cu părțile vătămate C.M.

și Spitalul Clinic

de Urgență nr. 1 Craiova și a

fost obligat revizuientul la plata sumei

de 180 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat

că, la data de 03

ianuarie 2011, s-a

înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj - în urma trimiterii de

către Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a

adresei nr. 1319/111/6/2010 -

cererea

formulată de condamnatul T.C. prin care a solicitat

revizuirea deciziei penale nr. 43 din 26

februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr.

8018/63/2007, cât și a deciziei nr. 1933 din 25

mai 2009 pronunțată în același dosar de Înalta Curte de Casație și

Justiție.

În motivarea cererii de revizuire, condamnatul a

solicitat rejudecarea

cauzei, întrucât cu ocazia judecării cauzei

declarația martorului V.I.

a fost

interpretată eronat, iar pe baza acestei declarații s-a dispus

schimbarea încadrării juridice a faptei. A mai

arătat că a formulat plângere

penală

împotriva acestui martor, iar pe calea revizuirii a solicitat reaudierea

acestui

martor, precum și a martorilor C.M.D. (mătușa părții vătămate, prezentă la

conflict) și B.F. care l-a însoțit de la locul faptei la dispensarul comunal.

Analizând actele și lucrările dosarului,

tribunalul a reținut următoarele:

Inculpatul T.C. a fost trimis în judecată în stare

de arest

preventiv pentru comiterea

unei tentative la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art.

174 C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

În fapt s-a

reținut că, în data de 15 septembrie 2005, inculpatul T.C.

se afla cu oile la pășunat în zona terenului

agricol, proprietatea

părții vătămate

C.M., moment în care, surprins pe acest teren, a

aplicat două lovituri cu sapa în zona capului victimei, cauzându-i

leziunile

descrise în certificatul medico-legal, inclusiv cele de

autoapărare, cu

consecința fracturii 1/3

medie diafiză cubitus drept, care au necesitat pentru

vindecare un număr

de 90 zile îngrijiri medicale.

Prin sentința

penală nr. 101 din 14 martie 2008 pronunțată de

Tribunalul Dolj

în dosarul

nr. 8018/63/2007, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C.

proc. pen. , a fost achitat inculpatul T.C. pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 rap. la

art. 174 C. pen., cu aplic. art. 37 lit.

b) C. pen.

Prin decizia penală nr. 43 din 26 februarie 2009

Curtea de Apel Craiova

a admis apelurile declarate de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Dolj și partea civilă C.M. împotriva sentinței penale nr. 107

din 14 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 8018/63/2007

privind pe intimatul T.C., s-a desființat sentința atacată și, în baza art. 334

C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei, din infracțiunea

prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b)

C. pen. în infracțiunea prev. de art. 20 C. pen.

rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175

lit. i) C. pen., cu aplic art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpat la

pedeapsa principală de 7 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev.

de

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe perioada prev. de art. 72 C.

pen.

S-a admis în parte acțiunea civilă promovată de

partea vătămată și a fost obligat inculpatul către aceasta la plata sumei de

2700 lei, despăgubiri

materiale și 300 lei cu titlu de daune morale.

Prin decizia

penală nr. 1933 din 25 septembrie 2009, Înalta Curte de

Casație și Justiție

a

respins recursul declarat de către inculpat împotriva

deciziei Curții de

Apel Craiova.

Instanța de

fond, în raport cu dispozițiile art. 63 alin. (2) C. pen., a

interpretat în mod eronat probatoriul administrat

dând o valoare probantă

mai mare

declarațiilor inculpatului și membrilor familiei sale, care au relatat

o

stare de fapt, cu scopul de a demonstra că loviturile aplicate părții vătămate

au aparținut fiului inculpatului care, în raport de vârstă, nu

răspundea penal la acea dată, înlăturând

declarațiile martorilor V.I.

și C.F.

Cu ocazia controlului judiciar, instanțele au

analizat întregul material probator administrat atât în faza de urmărire

penală, cât și de cercetare

judecătorească,

ocazie cu care au apreciat că depozițiile martorilor S.A.

, M.C. și J.M.

nu reflectă adevărul, aceștia relatând o altă stare de fapt cu scopul de a-l

exonera de răspundere

penală. Pe cale de

consecință, depozițiile acestor martori au fost înlăturate

ca fiind

subiective.

Totodată, au fost reanalizate declarațiile

martorilor V.I. și

C.F., care, coroborate cu celelalte probe

testimoniale

administrate, actele

medico-legale, au confirmat în mod real starea de fapt

reținută în actul de sesizare al instanței, fapta

comisă de către inculpatul

T.C. realizând elementele constitutive ale

infracțiunii de tentativă la omor calificat, atât în ceea ce privește latura

obiectivă, cât și cea subiectivă.

De asemenea,

în raport cu împrejurările că, la locul conflictului, au

fost prezente mai multe persoane, în mod corect

s-a dispus schimbarea

încadrării

juridice și reținerea formei calificate a infracțiunii de omor, prev.

de

art. 175 lit. i) C. pen.

Tribunalul a

apreciat că împrejurarea că, în dovedirea apărărilor făcute în fața primei

instanțe și căile de atac, condamnatul a propus în revizuire readministrarea

probatoriului, nu poate determina admiterea

cererii,

deoarece în textul invocat se cere ca faptele sau împrejurările

învederate, deci faptele probatorii să fie noi,

iar nu mijloacele de probă, fiind inadmisibil ca pe calea extraordinară a

revizuirii să se obțină o prelungire a

probatoriului

pentru fapte și împrejurări cunoscute și verificate de instanțele

care

au soluționat cauza.

Cu privire la cazul circumscris lit. b), din

economia textului invocat

rezultă că pentru a fi admisibil acest caz de

revizuire este necesar a fi

întrunite 3

condiții: să se fi săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă de

către

un martor; mărturia mincinoasă să fi condus la pronunțarea unei

hotărâri nelegale sau netemeinice; mărturia

mincinoasă să se poată dovedi

în

modul prevăzut de art. 395 C. proc. pen. (prin hotărâre judecătorească sau

ordonanță

a procurorului).

Tribunalul a

reținut că în cauza de față, revizuientul a formulat

plângere pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă împotriva martorului

V.I. însă nu s-a făcut dovada existenței acestei infracțiuni printr-o

hotărâre judecătorească sau ordonanță a

procurorului de scoatere de sub urmărire penală și aplicare a unei sancțiuni cu

caracter administrativ.

Analizând însă decizia penală nr. 43 din 25 februarie

2009 a Curții de Apel

Craiova precum

și decizia nr. 1933 din 25 septembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, s-a constatat că, la pronunțarea acestora nu s-au avut în vedere

în mod exclusiv declarațiile martorului V.I., ci

și declarațiile altor

martori printre care G.I., M.C.I., P.A., C.F.

, iar în parte și declarațiile martorilor J.M.,

T.F. și

T.G. (membrii familiei inculpatului).

De altfel, martorul V.I. și-a justificat

modificarea declarațiilor

prin aceea că inculpatul i-a oferit cu ocazia

Paștelui bani și mai multe produse necesare de sărbători, pe când partea

vătămată C.M. nu i-a oferit nimic.

În consecință, față de considerentele mai sus

arătate, Tribunalul a

respins cererea de revizuire ca nefondată.

B. Împotriva acestei sentințe a declarat apel

condamnatul T.C.

, în termen și motivat.

În motivarea apelului s-a arătat că se impunea

admiterea în principiu

a cererii de

revizuire întrucât există fapte și împrejurări noi care nu au fost

cunoscute de instanță la soluționarea cauzei,

fapte care pot demonstra

nevinovăția

inculpatului cu privire la fapta pentru a fost condamnat. în mod

eronat, instanța de fond a considerat că prin

admiterea în principiu a cererii

de revizuire și administrarea altor

probe s-ar ajunge la o prelungire a probatorului într-o cale extraordinară de

atac, deoarece faptele și

împrejurările noi

la care se referă dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen. nu se pot

dovedi

decât prin mijloace de probă noi de care inculpatul nu a avut

cunoștință la momentul în care s-a efectuat

urmărirea penală și cercetarea

judecătorească.

S-a arătat și că în cauză sunt incidente

dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a)

și b) C. proc. pen. în raport de

declarația martorului V.I. din data de

10

mai 2010 din dosarul de urmărire penală, martorul fiind cercetat pentru

mărturie

mincinoasă cu referire la cauza a cărei revizuire se cere.

Declarația acestui martor a fost dată vădit în

defavoarea inculpatului. S-a mai susținut și că se impunea audierea martorilor

C.M.D.

și B.F. ce pot să lămurească starea de fapt.

În susținerea

apelului s-a depus la dosarul cauzei ordonanța de

scoatere de sub urmărire penală din 18 februarie 2009 dată de Parchetul

de pe

lângă Tribunalul Dolj în dosarul nr. 393/P/2008.

A fost ascultat inculpatul.

Prin decizia

penală nr. 229 din 11 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori, s-a

respins

apelul declarat de revizuientul condamnat T.C.,

împotriva sentinței

penale nr. 340 din 29 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.

154/63/2011, ca nefondat, apreciindu-se criticile nefondate.

C. Împotriva

acestei decizii, condamnatul - revizuient a declarat

recurs, în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie

sub

aspectul greșitei respingeri a cererii, reiterând motivele din

cererea introductivă și apel.

Examinând

recursul declarat de condamnatul - revizuient, Înalta Curte apreciază că acesta

este nefondat, pentru considerentele ce vor urma.

Astfel,

cazurile de revizuire sunt prevăzute strict și limitativ de dispozițiile art. 394

C. proc. pen., acestea vizând

descoperirea

unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță

la soluționarea cauzei; săvârșirea infracțiunii

de mărturie mincinoasă, în

cauza a cărei revizuire se cere, de către un

martor, un expert sau un

interpret;

declararea ca fiind fals a unui înscris care a servit ca temei al

hotărârii

a cărei revizuire se cere, sau un membru al completului de judecată, procurorul

și persoana care a efectuat acte de cercetare penală

să fi comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se

cere; când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot

concilia.

În cauză, motivele invocate de condamnat -

interpretarea eronată a declarațiilor martorului V.I., schimbarea încadrării juridice

a faptei pe baza acestei declarații, precum și audierea sau reaudierea unor

martori -, nu pot fi examinate în calea extraordinară de atac a revizuirii,

deoarece

aspectele invocate, ce țin

de fondul cauzei, nu se regăsesc în cazurile de

revizuire expres și limitativ prevăzute de lege și nu pot duce la o

prelungire

a probatoriului.

Înalta Curte apreciază că aceste susțineri nu

constituie un fapt sau

o împrejurare care să nu fi fost cunoscute de

instanță la soluționarea cauzei, nefiind posibil ca prin promovarea unei cereri

de revizuire să se

obțină practic o

prelungire a probatoriului ce a fost cunoscut și evaluat de

către instanța ordinară, nefiind deci fondată

cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen.

Sub aspectul

cazului de revizuire prev. de art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

, Înalta Curte constată că prin ordonanța nr.

393/P/2008 din 18 februarie 2009 emisă de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj,

s-a

constatat că martorul V.I. a comis infracțiunea de mărturie

mincinoasă,

motiv pentru care a și fost sancționat cu amendă

administrativă, însă împrejurarea că martorul V.I. a dat declarații

diametral

opuse, unele mincinoase, nu poate constitui temei pentru admiterea cererii de

revizuire, atâta vreme cât instanțele au apreciat

declarațiile acestui martor prin prisma restului probatoriului

administrat în

cauză, înlăturând

acele declarațiile ale martorului care nu se coroborează

cu celelalte

mijloace de probă.

Relevant este și faptul că la pronunțarea hotărârilor

de condamnare

nu au fost avute în

vedere în mod exclusiv declarațiile martorului V.I., ci și declarațiile altor

martori printre care G.I., M.C.I.,

P.A.,

C.F., iar în parte și declarațiile martorilor J.M.

, T.F. și T.G. (membrii familiei inculpatului),

astfel că cererea de revizuire este nefondată și

sub acest aspect.

Pentru aceste

considerente, văzând și prevederile art. 385/15 pct.1

lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge ca nefondat recursul

revizuientului

- condamnat.

În baza prev.

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga

recurentul

revizuent condamnat la cheltuieli judiciare către stat, conform

dispozitivului

deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca

nefondat recursul declarat de revizuientul T.C. împotriva deciziei penale nr. 229

din 11 noiembrie 2011

pronunțată de Curtea

de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Obligă

recurentul revizuient la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până

la prezentarea apărătorului

ales, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 20 iunie 2012.