ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2153/2012

A supra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 340 din 29 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul condamnat T.C., deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, a sentinței penale nr. 107 din 14 martie .2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr. 8018/63/2007, în contradictoriu cu părțile vătămate C.M. și Spitalul Clinic de Urgență nr. 1 Craiova și a fost obligat revizuientul la plata sumei de 180 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, la data de 03 ianuarie 2011, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj - în urma trimiterii de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a adresei nr. 1319/111/6/2010 - cererea formulată de condamnatul T.C.

prin care a solicitat revizuirea deciziei penale nr. 43 din 26 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 8018/63/2007, cât și a deciziei nr. 1933 din 25 mai 2009 pronunțată în același dosar de Înalta Curte de Casație și Justiție. În motivarea cererii de revizuire, condamnatul a solicitat rejudecarea cauzei, întrucât cu ocazia judecării cauzei declarația martorului V.I. a fost interpretată eronat, iar pe baza acestei declarații s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei. A mai arătat că a formulat plângere penală împotriva acestui martor, iar pe calea revizuirii a solicitat reaudierea acestui martor, precum și a martorilor C.M.D. (mătușa părții vătămate, prezentă la conflict) și B.F.

care l-a însoțit de la locul faptei la dispensarul comunal. Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele: Inculpatul T.C. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru comiterea unei tentative la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174 C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. În fapt s-a reținut că, în data de 15 septembrie 2005, inculpatul T.C. se afla cu oile la pășunat în zona terenului agricol, proprietatea părții vătămate C.M., moment în care, surprins pe acest teren, a aplicat două lovituri cu sapa în zona capului victimei, cauzându-i leziunile descrise în certificatul medico-legal, inclusiv cele de autoapărare, cu consecința fracturii 1/3 medie diafiză cubitus drept, care au necesitat pentru vindecare un număr de 90 zile îngrijiri medicale.

Prin sentința penală nr. 101 din 14 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 8018/63/2007, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. , a fost achitat inculpatul T.C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. Prin decizia penală nr. 43 din 26 februarie 2009 Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și partea civilă C.M. împotriva sentinței penale nr. 107 din 14 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 8018/63/2007 privind pe intimatul T.C., s-a desființat sentința atacată și, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei, din infracțiunea prev. de art. 20 C. pen.

rap. la art. 174 C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplic art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpat la pedeapsa principală de 7 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe perioada prev. de art. 72 C. pen. S-a admis în parte acțiunea civilă promovată de partea vătămată și a fost obligat inculpatul către aceasta la plata sumei de 2700 lei, despăgubiri materiale și 300 lei cu titlu de daune morale. Prin decizia penală nr. 1933 din 25 septembrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul declarat de către inculpat împotriva deciziei Curții de Apel Craiova.

Instanța de fond, în raport cu dispozițiile art. 63 alin. (2) C. pen., a interpretat în mod eronat probatoriul administrat dând o valoare probantă mai mare declarațiilor inculpatului și membrilor familiei sale, care au relatat o stare de fapt, cu scopul de a demonstra că loviturile aplicate părții vătămate au aparținut fiului inculpatului care, în raport de vârstă, nu răspundea penal la acea dată, înlăturând declarațiile martorilor V.I. și C.F. Cu ocazia controlului judiciar, instanțele au analizat întregul material probator administrat atât în faza de urmărire penală, cât și de cercetare judecătorească, ocazie cu care au apreciat că depozițiile martorilor S.A. , M.C. și J.M. nu reflectă adevărul, aceștia relatând o altă stare de fapt cu scopul de a-l exonera de răspundere penală.

Pe cale de consecință, depozițiile acestor martori au fost înlăturate ca fiind subiective. Totodată, au fost reanalizate declarațiile martorilor V.I. și C.F., care, coroborate cu celelalte probe testimoniale administrate, actele medico-legale, au confirmat în mod real starea de fapt reținută în actul de sesizare al instanței, fapta comisă de către inculpatul T.C. realizând elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, atât în ceea ce privește latura obiectivă, cât și cea subiectivă. De asemenea, în raport cu împrejurările că, la locul conflictului, au fost prezente mai multe persoane, în mod corect s-a dispus schimbarea încadrării juridice și reținerea formei calificate a infracțiunii de omor, prev. de art. 175 lit. i) C. pen.

Tribunalul a apreciat că împrejurarea că, în dovedirea apărărilor făcute în fața primei instanțe și căile de atac, condamnatul a propus în revizuire readministrarea probatoriului, nu poate determina admiterea cererii, deoarece în textul invocat se cere ca faptele sau împrejurările învederate, deci faptele probatorii să fie noi, iar nu mijloacele de probă, fiind inadmisibil ca pe calea extraordinară a revizuirii să se obțină o prelungire a probatoriului pentru fapte și împrejurări cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza. Cu privire la cazul circumscris lit. b), din economia textului invocat rezultă că pentru a fi admisibil acest caz de revizuire este necesar a fi întrunite 3 condiții: să se fi săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă de către un martor; mărturia mincinoasă să fi condus la pronunțarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice; mărturia mincinoasă să se poată dovedi în modul prevăzut de art. 395 C. proc.

pen. (prin hotărâre judecătorească sau ordonanță a procurorului). Tribunalul a reținut că în cauza de față, revizuientul a formulat plângere pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă împotriva martorului V.I. însă nu s-a făcut dovada existenței acestei infracțiuni printr-o hotărâre judecătorească sau ordonanță a procurorului de scoatere de sub urmărire penală și aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ. Analizând însă decizia penală nr. 43 din 25 februarie 2009 a Curții de Apel Craiova precum și decizia nr. 1933 din 25 septembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a constatat că, la pronunțarea acestora nu s-au avut în vedere în mod exclusiv declarațiile martorului V.I., ci și declarațiile altor martori printre care G.I., M.C.I., P.A., C.F.

, iar în parte și declarațiile martorilor J.M., T.F. și T.G. (membrii familiei inculpatului). De altfel, martorul V.I. și-a justificat modificarea declarațiilor prin aceea că inculpatul i-a oferit cu ocazia Paștelui bani și mai multe produse necesare de sărbători, pe când partea vătămată C.M. nu i-a oferit nimic. În consecință, față de considerentele mai sus arătate, Tribunalul a respins cererea de revizuire ca nefondată. B. Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul T.C. , în termen și motivat. În motivarea apelului s-a arătat că se impunea admiterea în principiu a cererii de revizuire întrucât există fapte și împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, fapte care pot demonstra nevinovăția inculpatului cu privire la fapta pentru a fost condamnat.

în mod eronat, instanța de fond a considerat că prin admiterea în principiu a cererii de revizuire și administrarea altor probe s-ar ajunge la o prelungire a probatorului într-o cale extraordinară de atac, deoarece faptele și împrejurările noi la care se referă dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen. nu se pot dovedi decât prin mijloace de probă noi de care inculpatul nu a avut cunoștință la momentul în care s-a efectuat urmărirea penală și cercetarea judecătorească. S-a arătat și că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen. în raport de declarația martorului V.I. din data de 10 mai 2010 din dosarul de urmărire penală, martorul fiind cercetat pentru mărturie mincinoasă cu referire la cauza a cărei revizuire se cere.

Declarația acestui martor a fost dată vădit în defavoarea inculpatului. S-a mai susținut și că se impunea audierea martorilor C.M.D. și B.F. ce pot să lămurească starea de fapt. În susținerea apelului s-a depus la dosarul cauzei ordonanța de scoatere de sub urmărire penală din 18 februarie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj în dosarul nr. 393/P/2008. A fost ascultat inculpatul. Prin decizia penală nr. 229 din 11 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins apelul declarat de revizuientul condamnat T.C., împotriva sentinței penale nr. 340 din 29 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 154/63/2011, ca nefondat, apreciindu-se criticile nefondate.

C. Împotriva acestei decizii, condamnatul - revizuient a declarat recurs, în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei respingeri a cererii, reiterând motivele din cererea introductivă și apel. Examinând recursul declarat de condamnatul - revizuient, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor urma. Astfel, cazurile de revizuire sunt prevăzute strict și limitativ de dispozițiile art. 394 C. proc.

pen., acestea vizând descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, în cauza a cărei revizuire se cere, de către un martor, un expert sau un interpret; declararea ca fiind fals a unui înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, sau un membru al completului de judecată, procurorul și persoana care a efectuat acte de cercetare penală să fi comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

În cauză, motivele invocate de condamnat - interpretarea eronată a declarațiilor martorului V.I., schimbarea încadrării juridice a faptei pe baza acestei declarații, precum și audierea sau reaudierea unor martori -, nu pot fi examinate în calea extraordinară de atac a revizuirii, deoarece aspectele invocate, ce țin de fondul cauzei, nu se regăsesc în cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de lege și nu pot duce la o prelungire a probatoriului. Înalta Curte apreciază că aceste susțineri nu constituie un fapt sau o împrejurare care să nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, nefiind posibil ca prin promovarea unei cereri de revizuire să se obțină practic o prelungire a probatoriului ce a fost cunoscut și evaluat de către instanța ordinară, nefiind deci fondată cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen. Sub aspectul cazului de revizuire prev. de art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. , Înalta Curte constată că prin ordonanța nr. 393/P/2008 din 18 februarie 2009 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, s-a constatat că martorul V.I. a comis infracțiunea de mărturie mincinoasă, motiv pentru care a și fost sancționat cu amendă administrativă, însă împrejurarea că martorul V.I. a dat declarații diametral opuse, unele mincinoase, nu poate constitui temei pentru admiterea cererii de revizuire, atâta vreme cât instanțele au apreciat declarațiile acestui martor prin prisma restului probatoriului administrat în cauză, înlăturând acele declarațiile ale martorului care nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă.

Relevant este și faptul că la pronunțarea hotărârilor de condamnare nu au fost avute în vedere în mod exclusiv declarațiile martorului V.I., ci și declarațiile altor martori printre care G.I., M.C.I., P.A., C.F., iar în parte și declarațiile martorilor J.M. , T.F. și T.G. (membrii familiei inculpatului), astfel că cererea de revizuire este nefondată și sub acest aspect. Pentru aceste considerente, văzând și prevederile art. 385/15 pct.1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge ca nefondat recursul revizuientului - condamnat. În baza prev. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul revizuent condamnat la cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuientul T.C. împotriva deciziei penale nr. 229 din 11 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 20 iunie 2012.