ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 396/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 396/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra
recursului penal de față;
Prin sentința
penală nr. 232 din 2 iunie 2010, Tribunalul Dolj, a respins ca inadmisibilă,
cererea de revizuire formulată de condamnatul R.D.C.
A fost obligat
revizuientul la 220 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei
Pentru a
pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de
fapt:
La data de 04
mai 2010, s-a înregistrat cererea de revizuire sub nr. 6448/63/2010, formulată
de revizuientul R.D.C., deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova,
împotriva sentinței penale nr. 597 din data de 27 noiembrie 2006,
pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr.
1851/P/2006.
Condamnatul a
invocat aspecte de nevinovăție și a solicitat administrarea unui nou probatoriu
constând în audierea părții vătămate, audierea unui martor și efectuarea unei
noi expertize medico - legale.
În baza art. 397
C. proc. pen., rap. la art. 399 C. proc. pen., s-au efectuat actele de
cercetare prealabilă de către procuror I.S. de la Parchetul de pe lângă
Tribunalul Dolj, prin adresa nr. 419/111/6/2010 a fost înaintat întregul
material administrat în cauză și concluziile sale, către Tribunalul Dolj, care
a înregistrat dosarul sub nr. 6448/63/2010.
Analizând
cererea formulată de revizuientul condamnat R.D.C., declarația dată de acesta
în fata procurorului, precum și concluziile reprezentantului Parchetului, pe
care Ie-a tras în urma cercetărilor efectuate, instanța a constatat următoarele.
Prin sentința
penală nr. 597 din 27 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr.
1851/P/2006, inculpatul R.D.C. a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii
prev. de
art. 211
alin. (1), (2) lit. b), c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 61
C. pen., a fost menținută liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de
522 zile rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.
1439/2004 a Judecătoriei Timișoara.
Împotriva
soluției pronunțată de instanța de fond a declarat apel Parchetul de pe lângă
Tribunalul Dolj.
Curtea de Apel
Craiova, prin decizia penală nr. 64 din 15 martie 2007 pronunțată în dosarul
nr. 193/54/2007 a admis apelul
declarat și a
dispus condamnarea inculpatului la 15 ani închisoare.
Inculpatul R.D.C.
a formulat în cauză recurs, iar Înalta Curte de Casație și Justiție prin
decizia nr. 2759 din 22 mai 2007 pronunțată în dosarul nr. 193/54/2007 a
respins ca nefondat recursul declarat de inculpat.
În fapt s-a
reținut că în seara zilei de 11 mai 2006, inculpatul prin violență și
amenințare a sustras de la partea vătămată P.I. mai multe obiecte din aur și
geanta în care se aflau cartea de identitate, pașaportul și suma de 1.450 lei
RON.
Leziunile
produse părții vătămate prin lovire au necesitat pentru vindecare un număr de
50 -55 zile îngrijiri medicale.
Potrivit
dispozițiilor art. 394 lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când
s-au descoperit fapte și împrejurări noi ce nu au fost cunoscute niciodată de
instanță la soluționarea cauzei și care dacă ar fi fost cunoscute ar fi
determinat pronunțarea unei alte soluții.
În cauza de
față, petentul condamnat a solicitat
administrarea
unui nou probatoriu constând în reaudierea audierea
părții vătămate,
audierea unui martor și efectuarea unei noi expertize medico-legale, pentru a
se stabili exact dacă a agresat-o pe partea vătămată
Ori,
interpretarea probelor administrate și reaudierea persoanei vătămate sau
administrarea de noi probatorii nu pot conduce la admiterea cererii de
revizuire întemeiate pe disp. art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.,
întrucât potrivit acestor dispoziții este necesar ca faptele sau împrejurările
să fie noi, inexistente în
materialul
probator de la dosar, nefiind posibil ca pe calea revizuirii
să se
readministreze, să se prelungească sau să fie interpretat probatoriu.
Împotriva
acestei sentințe a declarat apel în termen revizuientul R.D.C., în memoriul
adresat instanței reiterând motivele invocate în cererea inițială și solicitând
admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond, admiterea cererii de
revizuire astfel cum a fost formulată.
Prin decizia
penală nr. 196 din 5 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și
pentru cauze cu minori, a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelantul
revizuient.
A fost obligat
apelantul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200
lei reprezentând onorariu apărător oficiu.
Examinând
sentința penală apelată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea de
Apel a constatat că în mod just Tribunalul Dolj a respins cererea de revizuire
formulată de condamnatul R.D.C., întrucât motivele
invocate nu se regăsesc între cazurile expres și limitativ prevăzute
de
art. 394 C. proc. pen.
Potrivit
dispozițiilor legale susmenționate, revizuirea poate fi cerută când s-au
descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la
soluționarea cauzei; un martor, un expert sau un interpret a săvârșit
infracțiunea de mărturie mincinoasă în
cauza
a cărei revizuire se cere; un înscris care a servit ca temei al hotărârii a
cărei revizuire se cere a fost declarat fals; un membru al
completului
de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a
comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere și când două
sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
Cum motivele
invocate de revizuient evidențiază administrarea unui nou probatoriu constând
în reaudierea părții vătămate, audierea unui martor și efectuarea unei noi
expertize medico-legale, cererea de revizuire este neîntemeiată, întrucât
este necesar ca faptele sau împrejurările să fie
noi și nu mijloacele
de probă, astfel încât în mod corect s-a respins ca
neîntemeiată cererea de revizuire.
Împotriva
acestei decizii a declarat recurs revizuent R.D.C., care fără a invoca vreun
caz de casare, a învederat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 394
lit. a) C. proc. pen. și că solicită reducerea pedepsei și o expertiză
medico-legală. În ultimul cuvânt, condamnatul a arătat că este nevinovat.
Examinând
hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a cazului de casare în care
acestea formal se încadrează,
respectiv
art. 385/9 pct. 17/2 C. proc. pen., Curtea constată că recursul
este
nefondat.
Potrivit art. 403 alin. (1) C. proc. pen., în
redactarea sa în vigoare la
data formulării cererii de revizuire de
către condamnat, faza admiterii în principiu a cererii presupune o examinare a
acesteia sub două aspecte: pe de o parte ca ea să fie făcută în condițiile
legii, iar pe de altă parte ca din probele strânse în cursul cercetării
efectuate de procuror să rezulte date suficiente pentru admiterea în principiu
a cererii.
În ce privește
prima cerință, instanța analizează în primul rând dacă formal motivele de
revizuire invocate în susținerea cererii se încadrează în vreunul dintre
cazurile în care această cale extraordinară de atac poate fi promovată.
În speță,
din actele și lucrările dosarului rezultă în esență că petentul R.D.C. a
formulat o cerere de revizuire a hotărârii prin care a fost condamnat definitiv
la 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (s.pen. 597/
2006 a Tribunalului Dolj, def. prin d.pen.
2759/2007 a I.C.C.J).
În motivarea
cererii de revizuire, întemeiată pe
disp.
art. 394
lit. a) C. proc. pen., condamnatul susține că este
nevinovat și a solicitat efectuarea unei noi expertize medico-legale,
contestând totodată declarațiile date în cauză de către partea vătămată și unii
dintre martori.
Curtea
reține că potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) și (2) C. proc. pen.,revizuirea
unei hotărâri penale definitive poate fi cerută
când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute
de
instanță la soluționarea cauzei, fapte sau împrejurări pe baza cărora se poate
dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori
de condamnare.
Pentru a fi
incident acest caz de revizuire, cu referire la existența unei hotărâri de
condamnare, este necesar ca după
rămânerea
definitivă a acesteia să se fi descoperit elemente
noi, de
natură a influența stabilirea
situației de fapt și a vinovăției condamnatului. În sensul că pe baza acestora
se ajunge la o soluție diametral opusă (achitare în loc de condamnare), înlăturându-se
pe această cale eroarea judiciară existentă în hotărârea rămasă definitivă.
În speță,Curtea reține că motivele de
revizuire formulate de
către condamnat reprezintă o reiterare a
susținerilor făcute de către acesta în fața instanței de fond, apel și recurs,
nefiind vorba așadar despre o împrejurare nouă. în sensul art. 394 lit. a) C.
proc. pen.
Prin cererea
de revizuire ce face obiectul prezentei cauze, condamnatul tinde în esență la o
prelungire a probatoriului cu
privire la o
împrejurare cunoscută de instanțele de fond și recurs. În
ciclul
procesual finalizat cu condamnarea revizuientului și, prin aceasta, la o
reanalizare a apărărilor pe care și Ie-a făcut cu acea ocazie.
Or, acest
lucru nu poate face obiectul revizuirii, ca și cale extraordinară de atac, astfel
încât în mod legal și temeinic cererea condamnatului a fost respinsă ca
inadmisibilă, prin raportare la
disp. art. 403
alin.
(1) menționate anterior.
Așa fiind,
recursul condamnatului este nefondat și va fi respins conform art. 385/15 pct. l
lit. b) C. proc. pen.,cu obligarea recurentului revizuient la plata cheltuielilor
judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de recurentul revizuent R.D.C. împotriva deciziei
penale nr. 196 din 5 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și
pentru cauze cu minori.
Obligă
recurentul revizuent la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli
judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul
apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului
Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 3 februarie 2011.