ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 396/2011

Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 232 din 2 iunie 2010, Tribunalul Dolj, a respins ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul R.D.C. A fost obligat revizuientul la 220 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: La data de 04 mai 2010, s-a înregistrat cererea de revizuire sub nr. 6448/63/2010, formulată de revizuientul R.D.C., deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, împotriva sentinței penale nr. 597 din data de 27 noiembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 1851/P/2006. Condamnatul a invocat aspecte de nevinovăție și a solicitat administrarea unui nou probatoriu constând în audierea părții vătămate, audierea unui martor și efectuarea unei noi expertize medico - legale.

În baza art. 397 C. proc. pen., rap. la art. 399 C. proc. pen., s-au efectuat actele de cercetare prealabilă de către procuror I.S. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, prin adresa nr. 419/111/6/2010 a fost înaintat întregul material administrat în cauză și concluziile sale, către Tribunalul Dolj, care a înregistrat dosarul sub nr. 6448/63/2010. Analizând cererea formulată de revizuientul condamnat R.D.C., declarația dată de acesta în fata procurorului, precum și concluziile reprezentantului Parchetului, pe care Ie-a tras în urma cercetărilor efectuate, instanța a constatat următoarele. Prin sentința penală nr. 597 din 27 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr. 1851/P/2006, inculpatul R.D.C.

a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. b), c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a), b) C. pen. În baza art. 61 C. pen., a fost menținută liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 522 zile rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 1439/2004 a Judecătoriei Timișoara. Împotriva soluției pronunțată de instanța de fond a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj. Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 64 din 15 martie 2007 pronunțată în dosarul nr. 193/54/2007 a admis apelul declarat și a dispus condamnarea inculpatului la 15 ani închisoare. Inculpatul R.D.C. a formulat în cauză recurs, iar Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 2759 din 22 mai 2007 pronunțată în dosarul nr. 193/54/2007 a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat.

În fapt s-a reținut că în seara zilei de 11 mai 2006, inculpatul prin violență și amenințare a sustras de la partea vătămată P.I. mai multe obiecte din aur și geanta în care se aflau cartea de identitate, pașaportul și suma de 1.450 lei RON. Leziunile produse părții vătămate prin lovire au necesitat pentru vindecare un număr de 50 -55 zile îngrijiri medicale. Potrivit dispozițiilor art. 394 lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte și împrejurări noi ce nu au fost cunoscute niciodată de instanță la soluționarea cauzei și care dacă ar fi fost cunoscute ar fi determinat pronunțarea unei alte soluții.

În cauza de față, petentul condamnat a solicitat administrarea unui nou probatoriu constând în reaudierea audierea părții vătămate, audierea unui martor și efectuarea unei noi expertize medico-legale, pentru a se stabili exact dacă a agresat-o pe partea vătămată Ori, interpretarea probelor administrate și reaudierea persoanei vătămate sau administrarea de noi probatorii nu pot conduce la admiterea cererii de revizuire întemeiate pe disp. art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât potrivit acestor dispoziții este necesar ca faptele sau împrejurările să fie noi, inexistente în materialul probator de la dosar, nefiind posibil ca pe calea revizuirii să se readministreze, să se prelungească sau să fie interpretat probatoriu.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen revizuientul R.D.C., în memoriul adresat instanței reiterând motivele invocate în cererea inițială și solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond, admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată. Prin decizia penală nr. 196 din 5 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelantul revizuient. A fost obligat apelantul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei reprezentând onorariu apărător oficiu. Examinând sentința penală apelată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea de Apel a constatat că în mod just Tribunalul Dolj a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul R.D.C., întrucât motivele invocate nu se regăsesc între cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc.

pen. Potrivit dispozițiilor legale susmenționate, revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere și când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Cum motivele invocate de revizuient evidențiază administrarea unui nou probatoriu constând în reaudierea părții vătămate, audierea unui martor și efectuarea unei noi expertize medico-legale, cererea de revizuire este neîntemeiată, întrucât este necesar ca faptele sau împrejurările să fie noi și nu mijloacele de probă, astfel încât în mod corect s-a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire. Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuent R.D.C., care fără a invoca vreun caz de casare, a învederat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 394 lit. a) C. proc. pen. și că solicită reducerea pedepsei și o expertiză medico-legală. În ultimul cuvânt, condamnatul a arătat că este nevinovat.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a cazului de casare în care acestea formal se încadrează, respectiv art. 385/9 pct. 17/2 C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat.

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuent R.D.C. împotriva deciziei penale nr. 196 din 5 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 februarie 2011.