ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2052/2012

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 372 din 5 septembrie 2011

Tribunalul Dolj a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de

revizuientul A.I.

Pentru a hotărî astfel Tribunalul

Dolj a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 372 din 5

septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 13768/63/2011, a

fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul A.I., ca

inadmisibilă.

A fost obligat revizuentul la plata

sumei de 30 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a constatat că, petentul condamnat A.I. deținut în Penitenciarul de Maximă

Siguranță Craiova, a formulat cerere de revizuire împotriva sentinței penale

nr. 191 din 03 mai 2010, definitivă prin decizia penală nr. 2961 din 1

septembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție București,

prin care a solicitat rejudecarea cauzei pentru următoarele motive: procurorul

nu a fost prezent la cercetarea la fața locului; a săvârșit fapta în stare de

provocare dovadă fiind și leziunile provocate de victimă; rechizitoriul nu are

mențiunea primului procuror că a fost verificat sub aspectul temeiniciei și

legalității; instanța de fond a respins cererea de probatorii formulată; este

bolnav psihic.

Potrivit dispozițiilor art. 403 C.

proc. pen. așa cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, admisibilitatea în

principiu a cererii de revizuire se examinează de către instanță în camera de

consiliu, fără citarea părților, instanța examinând dacă din probele strânse în

cursul cercetării efectuate de procuror există date suficiente pentru admiterea

în principiu.

Din actele și lucrările dosarului, instanța

a reținut următoarele:

Revizuirea este o cale extraordinară

de atac prin care se urmărește îndreptarea unei hotărâri judecătorești,

datorită existenței unor elemente exterioare pe care instanțele nu le-au avut

în vedere în judecata anterioară. Cazurile de revizuire sunt expres și

limitativ prevăzute de lege în art. 394 C. proc. pen., respectiv: s-au

descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la

soluționarea cauzei; un martor, expert sau interpret a săvârșit infracțiunea de

mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; un înscris care a

servit ca temei la hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; un

membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte

de cercetare penală comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire

se cere; când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot

concilia.

Din examinarea motivelor de

revizuire invocate de revizuient, s-a constatat că cele evidențiate nu se

încadrează în nici unul din aceste cazuri expres prevăzute de lege, acesta

solicitând de fapt rejudecarea cauzei, reaprecierea probelor deja administrate,

invocând anumite cauze care înlătură caracterul penal al faptei( legitima

apărare, lipsa discernământului), sau anumite nereguli procedurale( lipsa

verificării rechizitoriului de către prim-procuror, sub aspectul temeiniciei și

legalității). Legea așa cum s-a arătat mai sus, reglementează amănunțit fiecare

caz de revizuire în parte, instituind condiții de fond și formă ce se cer a fi

îndeplinite, de natură să convingă despre necesitatea înlăturării erorilor

judiciare, motivele invocate de revizuent neaflându-se printre aceste cazuri

expres prevăzute.

Pentru aceste motive instanța a

respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, în acest sens fiind și

decizia nr. LX (60) a Înaltei Curți de Casație și Justiție

care admițând recursul în interesul legii a stabilit că:”Cererea de revizuire

care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 C. proc.

pen., este inadmisibilă”.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel revizuientul, reiterând criticile din cererea de revizuire, la

care adaugă un alt motiv, respectiv comiterea faptei în stare de legitimă

apărare.

Prin decizia penală nr. 48 din 22

februarie 2012 Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul declarat

de revizuientul A.I. împotriva sentinței penale nr. 372 din 5 septembrie 2011,

pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 13768/63/2011.

Pentru a decide astfel Curtea de

Apel a reținut următoarele:

Rejudecarea solicitată pentru

reaprecierea sau suplimentarea probatoriului sau nereguli procedurale precum

starea de boală menționată, nu constituie cazuri de revizuire în condițiile

art. 394 C. proc. pen. Prin revizuire, cale extraordinară de atac, nu este

admis să se continue judecata, prin prelungirea administrării unor mijloace de

probă, urmărindu-se dovedirea unor împrejurări de fapt, de altfel cunoscute de

către instanțele ce au judecat cauza în fond, apel și recurs.

În același sens, atât prin cererea

formulată cât și prin motivele de apel susținute oral, revizuientul nu vizează

existența unor fapte sau împrejurări noi, necunoscute cu ocazia soluționării

cauzei în căile ordinare de atac, pe baza cărora să se poată dovedi

netemeinicia hotărârii de condamnare sau existența unor cauze prin care să se

înlăture caracterul penal al faptei, cum ar fi legitima apărare sau

iresponsabilitatea, cu consecințe asupra existenței sau inexistenței

infracțiunii de omor.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs revizuientul solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor pronunțate și

rejudecând să se admită cererea de revizuire așa cum a fost formulată.

Examinând recursul declarat prin

prisma dispozițiilor legale Înalta Curte constată că este nefondat pentru

următoarele considerente:

Potrivit art. 394 alin. (1) C. proc.

pen., revizuirea poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau

împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

b) un martor, un expert sau un

interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei

revizuire se cere;

c) un înscris care a servit ca temei

al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al completului de

judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a

comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

e) când două sau mai multe hotărâri

judecătorești definitive nu se pot concilia.

În prezenta cauză, pe calea

revizuirii, condamnatul a solicitat rejudecarea cauzei instanța urmând a

reaprecia probelor deja administrate, invocând anumite cauze care înlătură

caracterul penal al faptei( legitima apărare, lipsa discernământului), sau

anumite nereguli procedurale( lipsa verificării rechizitoriului de către

prim-procuror, sub aspectul temeiniciei și legalității), tinzând astfel către o

redozare a pedepsei.

Verificând cererea de revizuire,

prima instanță a apreciat că motivele invocate de revizuent nu reprezintă fapte

sau împrejurări necunoscute instanței și care afectează temeinicia hotărârii

atacate, în sensul la care se referă legiuitorul în art. 394 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen.

Din analiza textului legal menționat

rezultă că temeiul revizuirii nu se referă la probe noi prezentate instanței în

această procedură, revizuirea nefiind o cale ordinară de atac în care s-ar

putea continua probațiunea.

Dimpotrivă, în calea extraordinară

de atac a revizuirii, ceea ce pare a fi nouă este fapta probatorie și nu

mijlocul nou de probă prin care s-ar putea face dovada existenței unei fapte

probatorii necunoscută de instanță la momentul judecății.

În prezenta cauză, se constată că

recurentul revizuent urmărește, de fapt, redozarea pedepsei aplicate, făcând

referire la împrejurări ce au fost supuse analizei instanțelor, acesta făcând

confuzie între faptele probatorii – care, potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen., trebuie să fie noi pentru a justifica admisibilitatea cererii de

revizuire formulată în baza acestui temei – și mijloacele de probă care servesc

la aflarea adevărului.

Ca atare, în mod corect a fost

respinsă cererea de revizuire, deoarece susținerile recurentului revizuent nu

se încadrează în dispozițiile art. 394 alin. (1) C. proc. pen., astfel încât

criticile formulate nu pot fi primite, soluția de respingere a cererii de

revizuire fiind

temeinică și legală.

Având în vedere că în cauză nu se

identifică nici alte motive de casare a hotărârilor atacate, Înalta Curte, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge

recursul, ca nefondat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul revizuent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat, în care se va include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de revizuentul A.I. împotriva deciziei penale nr. 48 din data de 22

februarie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul revizuent la plata

sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 12

iunie 2012.