ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2052/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 372 din 5 septembrie 2011 Tribunalul Dolj a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul A.I. Pentru a hotărî astfel Tribunalul Dolj a reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 372 din 5 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 13768/63/2011, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul A.I., ca inadmisibilă. A fost obligat revizuentul la plata sumei de 30 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, petentul condamnat A.I.

deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, a formulat cerere de revizuire împotriva sentinței penale nr. 191 din 03 mai 2010, definitivă prin decizia penală nr. 2961 din 1 septembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție București, prin care a solicitat rejudecarea cauzei pentru următoarele motive: procurorul nu a fost prezent la cercetarea la fața locului; a săvârșit fapta în stare de provocare dovadă fiind și leziunile provocate de victimă; rechizitoriul nu are mențiunea primului procuror că a fost verificat sub aspectul temeiniciei și legalității; instanța de fond a respins cererea de probatorii formulată; este bolnav psihic. Potrivit dispozițiilor art. 403 C. proc.

pen. așa cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se examinează de către instanță în camera de consiliu, fără citarea părților, instanța examinând dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror există date suficiente pentru admiterea în principiu. Din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele: Revizuirea este o cale extraordinară de atac prin care se urmărește îndreptarea unei hotărâri judecătorești, datorită existenței unor elemente exterioare pe care instanțele nu le-au avut în vedere în judecata anterioară. Cazurile de revizuire sunt expres și limitativ prevăzute de lege în art. 394 C. proc.

pen., respectiv: s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; un martor, expert sau interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; un înscris care a servit ca temei la hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Din examinarea motivelor de revizuire invocate de revizuient, s-a constatat că cele evidențiate nu se încadrează în nici unul din aceste cazuri expres prevăzute de lege, acesta solicitând de fapt rejudecarea cauzei, reaprecierea probelor deja administrate, invocând anumite cauze care înlătură caracterul penal al faptei( legitima apărare, lipsa discernământului), sau anumite nereguli procedurale( lipsa verificării rechizitoriului de către prim-procuror, sub aspectul temeiniciei și legalității). Legea așa cum s-a arătat mai sus, reglementează amănunțit fiecare caz de revizuire în parte, instituind condiții de fond și formă ce se cer a fi îndeplinite, de natură să convingă despre necesitatea înlăturării erorilor judiciare, motivele invocate de revizuent neaflându-se printre aceste cazuri expres prevăzute.

Pentru aceste motive instanța a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, în acest sens fiind și decizia nr. LX (60) a Înaltei Curți de Casație și Justiție care admițând recursul în interesul legii a stabilit că:”Cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen., este inadmisibilă”. Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuientul, reiterând criticile din cererea de revizuire, la care adaugă un alt motiv, respectiv comiterea faptei în stare de legitimă apărare. Prin decizia penală nr. 48 din 22 februarie 2012 Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul A.I. împotriva sentinței penale nr. 372 din 5 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 13768/63/2011.

Pentru a decide astfel Curtea de Apel a reținut următoarele: Rejudecarea solicitată pentru reaprecierea sau suplimentarea probatoriului sau nereguli procedurale precum starea de boală menționată, nu constituie cazuri de revizuire în condițiile art. 394 C. proc. pen. Prin revizuire, cale extraordinară de atac, nu este admis să se continue judecata, prin prelungirea administrării unor mijloace de probă, urmărindu-se dovedirea unor împrejurări de fapt, de altfel cunoscute de către instanțele ce au judecat cauza în fond, apel și recurs.

În același sens, atât prin cererea formulată cât și prin motivele de apel susținute oral, revizuientul nu vizează existența unor fapte sau împrejurări noi, necunoscute cu ocazia soluționării cauzei în căile ordinare de atac, pe baza cărora să se poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare sau existența unor cauze prin care să se înlăture caracterul penal al faptei, cum ar fi legitima apărare sau iresponsabilitatea, cu consecințe asupra existenței sau inexistenței infracțiunii de omor. Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuientul solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor pronunțate și rejudecând să se admită cererea de revizuire așa cum a fost formulată. Examinând recursul declarat prin prisma dispozițiilor legale Înalta Curte constată că este nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 394 alin. (1) C. proc.

pen., revizuirea poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

În prezenta cauză, pe calea revizuirii, condamnatul a solicitat rejudecarea cauzei instanța urmând a reaprecia probelor deja administrate, invocând anumite cauze care înlătură caracterul penal al faptei( legitima apărare, lipsa discernământului), sau anumite nereguli procedurale( lipsa verificării rechizitoriului de către prim-procuror, sub aspectul temeiniciei și legalității), tinzând astfel către o redozare a pedepsei. Verificând cererea de revizuire, prima instanță a apreciat că motivele invocate de revizuent nu reprezintă fapte sau împrejurări necunoscute instanței și care afectează temeinicia hotărârii atacate, în sensul la care se referă legiuitorul în art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen. Din analiza textului legal menționat rezultă că temeiul revizuirii nu se referă la probe noi prezentate instanței în această procedură, revizuirea nefiind o cale ordinară de atac în care s-ar putea continua probațiunea. Dimpotrivă, în calea extraordinară de atac a revizuirii, ceea ce pare a fi nouă este fapta probatorie și nu mijlocul nou de probă prin care s-ar putea face dovada existenței unei fapte probatorii necunoscută de instanță la momentul judecății. În prezenta cauză, se constată că recurentul revizuent urmărește, de fapt, redozarea pedepsei aplicate, făcând referire la împrejurări ce au fost supuse analizei instanțelor, acesta făcând confuzie între faptele probatorii – care, potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., trebuie să fie noi pentru a justifica admisibilitatea cererii de revizuire formulată în baza acestui temei – și mijloacele de probă care servesc la aflarea adevărului. Ca atare, în mod corect a fost respinsă cererea de revizuire, deoarece susținerile recurentului revizuent nu se încadrează în dispozițiile art. 394 alin. (1) C. proc. pen., astfel încât criticile formulate nu pot fi primite, soluția de respingere a cererii de revizuire fiind temeinică și legală. Având în vedere că în cauză nu se identifică nici alte motive de casare a hotărârilor atacate, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul, ca nefondat. În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul revizuent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A.I. împotriva deciziei penale nr. 48 din data de 22 februarie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 12 iunie 2012.