ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2353/2011

Asupra recursului penal de față;

Analizând actele și lucrările din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 33 din 18 ianuarie 2011, Tribunalul Dolj a dispus, în baza art. 20 raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., condamnarea inculpatului P.Ș.R.,  în prezent aflat în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. ca pedeapsă complementară.

În baza art. 83 C. pen. a revocat suspendarea executării pedepsei de 2 (două) luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 52 din 11 martie 2009 a Judecătoriei Segarcea, care se va executa alături de pedeapsa aplicată în cauză, în total inculpatul urmând să execute pedeapsa de 5 (cinci) ani și 8 (opt) luni închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

A aplicat art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 25 octombrie 2010, la zi și a menținut starea de arest a inculpatului.

A constatat că partea vătămată Ș.M. și S.C.J. Craiova nu se constituie părți civile în cauză.

A obligat inculpatul la 950 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 279 RON reprezintă contravaloarea actelor medico-legale întocmite de I.M.L. Craiova, 200 RON onorariu apărător oficiu la urmărirea penală și 200 RON onorariu apărător oficiu la instanța de fond, ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 24 octombrie 2010, inculpatul P.Ș.R. a organizat, la locuința sa, sărbătorirea botezului fiului său, în vârstă de 6 luni.

După terminarea petrecerii, în jurul orelor 20,00, inculpatul împreună cu C.V., concubina sa, a mers la o nuntă din apropierea locuinței lor la, familia F. La nuntă se mai aflau și partea vătămată Ș.M., precum și martorii Ș.V.A., F.M. și F.M.A.

În jurul orelor 04,00, după ce s-a terminat nunta, inculpatul P.Ș.R. i-a invitat pe partea vătămată Ș.M., pe martorii Ș.V.A., F.M., precum și pe ginere, F.C., la locuința sa, pentru a continua să consume băuturi alcoolice.

Au intrat în curtea locuinței inculpatului P.Ș.R. și au fost serviți cu vișinată și cafea de către mama inculpatului, P.M. După circa o jumătate de oră, F.C. a plecat, iar ceilalți invitați au mai rămas până în jurul orelor 06,00.

În timp ce consumau băuturi alcoolice, inculpatul P.Ș.R. i-a luat șapca părții vătămate Ș.M., pentru a face o glumă, între cei doi izbucnind un conflict verbal.

În momentul în care au vrut să plece la locuințele lor, inculpatul P.Ș.R. s-a enervat și le-a solicitat să mai rămână pentru a consuma băuturi alcoolice.

Martorul F.M. s-a ridicat și s-a îndreptat spre ieșire. Ș.M. și Ș.V.A. au mai rămas câteva minute la insistențele P.Ș.R.

Fiind supărat că invitații nu mai vor să stea cu el, inculpatul P.Ș.R. a devenit agresiv, a început să-i aducă injurii victimei Ș.M., și chiar a încercat să-l lovească.

Într-un final, atât F.M., cât și Ș.M. și Ș.V.A. au ieșit din curte fiind urmăriți, însă, de inculpatul P.Ș.R., care încerca să-l agreseze pe Ș.M.

În vederea aplanării conflictului, au intervenit martorii Ș.V.A. și P.M., care au încercat să-l liniștească pe P.Ș.R. În stradă, la un moment dat inculpatul a reușit să-l lovească cu pumnul, în zona nazală, pe Ș.M., după care la insistențele mamei sale s-a întors la domiciliul său. Victima Ș.M. și martorul Ș.V.A. au ajuns în dreptul locuinței martorului F.M.A., fiul lui F.M., pe care l-au chemat la poartă, iar victima i-a arătat leziunea din zona nazală, produsă de către P.Ș.R.

Martorul F.M.A., după ce a avut o scurtă discuție cu cei doi, a intrat în domiciliul său. În această scurtă perioadă, inculpatul P.Ș.R. a intrat în curtea sa și a luat dintr-o navetă o sticlă de bere goală, pe care a spart-o de alee, păstrând în mână gâtul de sticlă.

A ieșit din curte, fiind însoțit de mama sa care încerca, fără succes, să-l potolească, și s-a îndreptat spre victima Ș.M., care se afla pe stradă, la o mică distanță de locuința inculpatului.

P.Ș.R. s-a îndreptat direct spre partea vătămată Ș.M., pe care a lovit-o, o singură dată, în zona gâtului, cu capătul de la sticla de bere. Partea vătămată Ș.M. a căzut în genunchi, având o plagă deschisă în zona gâtului, iar inculpatul P.Ș.R. s-a retras spre locuința sa.

Martorul ocular Ș.V.A. a încercat să-i acorde primul ajutor și a strigat la martorul F.M.A. să iasă repede la poartă.

După ce a ieșit, martorul F.M.A. a observat-o pe victimă căzută într-o baltă de sânge, a urcat-o în autoturismul său împreună cu martorul Ș.V.A. și s-au deplasat spre Spitalul Segarcea.

Cu această ocazie au fost sesizați și lucrătorii de poliție din Segarcea, iar în urma cercetării la fața locului, martora P.M. a indicat locul din curte în care se afla gâtul de sticlă spart, care prezenta urme de substanță brun-roșcată și care s-a stabilit că a fost folosit de inculpatul P.Ș.R.

Victima Ș.M. a fost internată la S.C.U. Craiova, stabilindu-se diagnosticul: "plagă înjunghiată în regiunea latero-cervicală stângă, stelată anfractuoasă de circa 5/6 cm diametru, situată în triunghiul posterior al gâtului cu coagul central și sângerare în "masă". Sângerare din multiple surse, cea mai importantă prin interesarea venei jugulare superficiale precum și a unor vase musculare. Șoc hemoragie gr. 3. Agresiune fizică individuală".

Conform Certificatului medico-legal din 4 noiembrie 2010, întocmit de I.M.L. Craiova rezultă că Ș.M. prezintă leziuni de violență ce pot data din 25 octombrie 2010. Leziunile de violență s-au putut produce prin lovire cu un corp dur și unul tăietor, posibil sticlă spartă. Leziunile de violență necesită 25 zile îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei. Numitul Ș.M. aparține grupei sanguine AII.

Din buletinul de analiză din 11 noiembrie 2010 al I.M.L. Craiova rezultă că, pe corpul delict: gât de sticlă, a fost evidențiat sânge de origine umană care poate aparține grupei sanguine «A» cu antigenul «A» distrus sau grupei sanguine «0» cu aglutinina alfa distrusă. Pe pantoful stâng aparținând inculpatului a fost evidențiat sânge de origine umană ce aparține grupei sanguine «A».

Situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanța de fond, a fost dovedită cu procesul-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșa foto, raportul de constatare medico-legală, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, toate coroborate cu declarațiile inculpatului.

Fiind audiat, inculpatul a recunoscut fapta, precizând că în dimineața zilei de 25 august 2010 a avut un conflict cu victima Ș.M., timp în care s-au lovit reciproc, după care a intrat în curte, a luat o sticlă de bere goală pe care a spart-o și cu gâtul sticlei i-a aplicat victimei o singură lovitură în zona gâtului.

La individualizarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., cât și dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel inculpatul P.Ș.R., solicitând reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., având în vedere poziția sinceră de care a dat dovadă, ca și înlăturarea pedepsei complementare.

Prin Decizia penală nr. 60 din 10 martie 2011, Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul P.Ș.R. - deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova - împotriva Sentinței penale nr. 33 din 18 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția penală, în Dosarul cu nr. 17555/63/2010.

A menținut starea de arest și a dedus în continuare arestarea de la 18 ianuarie 2011, la zi.

A obligat apelantul la 210 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care, 200 RON reprezentând onorariu avocat oficiu s-a dispus să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, în contul Baroului de Avocați Dolj.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a avut în vedere că soluția dispusă de instanța de fond este legală și temeinică atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă a cauzei.

Apreciază instanța de apel că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect dozată atât sub aspectul cuantumului, cât și în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul P.Ș.R., reiterând motivele de apel în sensul reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. cu consecința reducerii pedepsei în limitele prevăzute de art. 76 C. pen.

Inculpatul invocă cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și pct. 17

2

C. proc. pen. sub aspectul nereținerii circumstanțelor atenuante.

Critica adusă nu este fondată.

Analizând hotărârea atacată prin prisma cazului de casare invocat, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte reține că situația de fapt a fost bine stabilită de instanța de fond în urma coroborării întregului ansamblu probator administrat în cauză, încadrarea juridică este justă, în mod corect apreciind instanța de fond că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen.

Astfel, din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă că în ziua de 25 octombrie 2010 inculpatul P.Ș.R. i-a aplicat victimei Ș.M. o lovitură în zona gâtului, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare circa 25 zile de îngrijiri medicale și i-au pus viața în primejdie.

Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect dozată, instanța de fond având în vedere în procesul de individualizare judiciară a pedepsei toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. și anume gradul de pericol social ridicat al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei cu mențiunea că fapta a rămas în faza tentativei, iar inculpatul a solicitat și aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., modalitatea de comitere a faptei, respectiv atitudinea agresivă de care a dat dovadă inculpatul, acesta aplicând victimei o lovitură cu intensitate într-o zonă anatomică vitală, ce i-a pus victimei viața în primejdie.

De asemenea, instanța de fond a avut în vedere și poziția sinceră manifestată de inculpat pe parcursul procesului penal, stabilind o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege.

Aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. nu face imposibilă reținerea circumstanțelor atenuante.

Dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. se referă la judecata unei cauze în cazul recunoașterii vinovăției, situație în care inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă în cazul pedepsei închisorii, situație ce nu creează incompatibilitate cu reținerea unor circumstanțe atenuante cu consecința reducerii pedepsei în limitele prevăzute de art. 76 C. pen.

Cât timp dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. creează un cadru special în care se desfășoară judecarea cauzei, reținerea circumstanțelor atenuante se referea strict la cuantumul pedepsei, fapt pentru care Înalta Curte apreciază că cele două instituții judiciare pot coexista.

Revenind la cauza dedusă judecății, Înalta Curte apreciază că în cauză nu pot fi reținute circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., poziția sinceră manifestată de inculpat pe parcursul procesului penal nefiind determinantă pentru a aplica o pedeapsă într-un cuantum și mai mic.

De altfel, poziția adoptată de inculpat este una formală cât timp probele sunt evidente și fac dovada indubitabilă că inculpatul a comis fapta dedusă judecății.

Ca atare, poziția sinceră a inculpatului nu poate fi ridicată la rang de virtute, ea reprezentând doar o atitudine normală de asumare a faptei și a consecințelor acesteia.

Pentru toate argumentele prezentate, Înalta Curte apreciază că nu se impune o reindividualizare a pedepsei, numai în acest mod putând fi atinsă finalitatea prevăzută de art. 52 C. pen., pedeapsa aplicată inculpatului fiind corect dozată atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare.

Pentru motivele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul inculpatului.

În baza art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. va computa prevenția inculpatului de la 25 octombrie 2010, la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.Ș.R. împotriva Deciziei penale nr. 60 din 10 martie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 25 octombrie 2010, la 10 iunie 2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 iunie 2011.